II Oscilatii si unde

II.1 Oscilatii

II.1.1 Definitie
O variatie periodica
1
in timp a valorilor unei marimi fizice, de-o parte si de alta a unei valori fixe,
se cheama oscilatie.

Marimea fizica poate fi o coordonata spatiala (in
acest caz este vorba de o miscare oscilatorie in
sens propriu, iar valoarea fixa se mai numeste
pozitie de echilibru), o tensiune electrica, o
temperatura sezoniera, iluminarea diurna, un
indicator macroeconomic, un curs de schimb etc.

II.1.2 Caracterizarea miscarii oscilatorii armonice
Marimea fizica ce oscileaza isi repeta valorile dupa
perioada temporala T:
) ( ) ( T t x t x + =

Variatia in timp (periodica) a poate fi de diverse tipuri.
Daca dependenta de timp este de forma sinusoidala,
atunci oscilatia este armonica.
Exemple de oscilatii (marimea oscilatorie este notata x):

Oscilatii armonice Oscilatii nearmonice

Expresia matematica cea mai simpla a oscilatiei armonice este:
( )
x
t x t x
0 0
sin ) ( + = ,
unde valoarea pozitiva x
0
este amplitudinea oscilatiei,

x
t t
0
) ( + = este faza oscilatiei,
x 0
) 0 ( = se numeste faza initiala, iar este pulsatia, sau viteza unghiulara. Expresiile
matematice ale oscilatiilor din fig. sunt:
( ) 0 2 sin ) (
0
+ = ft x t x , respectiv ( ) ( ) 0 2 sin sgn ) (
0
+ = ft x t x .

1
In aceasta prezentare ne limitam la oscilatiile periodice; pentru cele aperiodice, cvasi-periodice etc. se poate consulta
http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/hframe.html


Oscilatii periodice
Pulsatia este legata, pana la un factor multiplicativ t 2 , de frecventa oscilatiei f, adica de numarul
de oscilatii pe secunda:
f t = 2 ,
T
f
1
= .
Notiunea de viteza unghiulara pentru pulsatie isi are
originea in analogia cu miscarea circulara (v. figura
alaturata, unde o miscare circulara poate fi
descompusa in doua miscari oscilatorii
unidimensionale).

Oscilatiile se pot caracteriza atat in timp, cat si
in frecventa.


II.1.2 Cauzele oscilatiilor armonice
Se va exemplifica pe cazul miscarii oscilatorii armonice. In cazul unui mediu elastic, caracterizat
de constanta elastica k
el
(cazul unui corp de masa m,
atasat unui resort, care se misca orizontal, fara
frecare), forta campului elastic este direct
proportionala si orientata in sens invers elongatiei
resortului:
( ) ) (
el
t x k t F = .
Pe de alta parte, conform principiului fundamental al dinamicii newtoniene
( )
2
2
d
d
t
x
m t F = .
In consecinta ecuatia diferentiala a oscilatorului este
0
d
d
el 2
2
= + x k
t
x
m ,
unde functia necunoscuta x(t) trebuie determinata. Fara a demonstra cum se rezolva, se poate
verifica faptul ca ( )
x
t x t x
0 0
sin ) ( + e = este solutie a ecuatiei diferentiale, daca se identifica
m
k
el
= e . Amplitudinea
0
x si faza initiala
x 0
se determina din doua conditii suplimentare,
denumite conditii initiale, anume
0
) 0 ( x x = si
0
0
d
d
x
t
v
t
x
=
=
.

In concluzie, miscarile oscilatorii pot lua nastere in medii elastice, in urma unei perturbatii
externe.
In general, valorile masurate ale marimilor fizice care caracterizeaza proprietatile proceselor
periodice sunt marimi oscilatorii.





II.1.3 Spectrul de frecventa
O oscilatie de forma
|
.
|

\
|
+ = 0
4000
40 2 sin 1 ) (
t
t x u.a.
se mai numeste monocromatica, deoarece semnalul are in structura o singura frecventa, anume
01 , 0 = f Hz; corespunzator, perioada oscilatiei este T=100s. Semnalul oscilatoriu x(t), pentru un
domeniu temporal limitat ) 4000 , 0 ( e t s si spectrul sau S
x
() este ilustrat in figurile de mai jos.
Desi, deocamdata, nu este clar cum se obtine expresia S
x
() din x(t), se va admite ca cele doua
reprezentari caracterizeaza acelasi semnal
2
.


Un semnal compus din superpozitia a doua semnale monocromatice
|
.
|

\
| t
+ t +
|
.
|

\
|
+ =
2 4000
80 2 sin 1 0
4000
40 2 sin 1 ) (
t t
t x
arata ca in figurile de mai jos, unde abscisa este timpului este in secunde, iar cea a frecventelor este
in unitati
tot
1
t
Hz, unde t
tot
=4000s este durata semnalului; prin urmare, pasul de frecventa este, in
acest caz, Af=2,510
4
Hz. Aceasta metoda de notare este larg utilizata in programele de calculator
3
.

Spectrul sunetului (oscilatii mecanice)
Frecventele audibile sunt in intervalul 16Hz 20kHz. Peste 20000Hz se numesc ultrasunete, iar
sub 16 Hz, infrasunete. Anumite animale comunica prin infrasunete (casalotul, elefantul), in timp
ce senzorii acustici ai altora acopera si domeniul ultasunetelor (liliacul, pisica). Ramura fizicii care
se ocupa de producerea si receptia sunetelor in domeniul audio este acustica.
Spectrul electromagnetic (oscilatii electromagnetice)
Oscilatiile electromagnetice ocupa un spectru extrem de larg, de la undele radio la radiatia gamma.

2
O varianta intuitiva este reprezentarea fazoriala studiata in liceu.
3
MatLab, Mathematica
1000 2000 3000 4000
2
1
0
1
2


Semnalul temporal x(t)
20 40 60 80 100 120 140
0
5
10
15
20
25
30


Spectrul semnalului S
x
()


Sursa: http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/hframe.html

II.1.4 Energia oscilatorului.
Energia oscilatorului este de doua tipuri: energie potentiala si energie cinetica
P C
E E E + = . Energia
potentiala este energia de interactie in campul elastic si indica posibilitatea, sau potentialul
acesteia de a se converti in energie cinetica. De fapt, energia potentiala nu este proprie
oscilatorului, ci ansamblului oscilator mediu, prin campul elastic de interactie. Energia
cinetica este cea care poate fi schimbata direct, in interactia oscilatorului cu elemente din
mediul inconjurator, de obicei sub forma de lucru mecanic.
Pana la o conventie de semn si, eventual, una de etalonare, energia potentiala este data
de lucrul mecanic necesar pentru a intinde resortul, impotriva fortelor elastice
}
=
x
x x F x
0
P
d ) ( ) ( E , sau
}
=
x
x x k x
0
el P
d ) ( E , sau, in
fine, punand in evidenta timpul,
( )
2
el P
) (
2
1
) ( t x k t = E .
Energia cinetica este
2
C
2
1
) ( mv v = E , si, analog,
2
C
d
d
2
1
) (
|
.
|

\
|
=
t
x
m t E .
Pentru oscilatorul armonic, fara transfer de energie catre mediu, este usor de aratat ca
( ) ) ( sin
2
1
) (
2 2
0 el P
t x k t = E , ( ) ) ( cos
2
1
) (
2 2
0 el C
t x k t = E , energia totala fiind constanta
2
0 el
2
1
x k = E ,
independenta de timp. Se spune ca energia se conserva.
In general, daca marimea care oscileaza este u, energia este proportionala cu valoarea
patratica a acesteia
E ~ u
2
.
Aplicatie: Toti senzorii si toate aparatele de masura functioneaza pe baza preluarii unei fractiuni de
la energia cinetica a oscilatorului. Timpanul urechii preia o parte din energia cinetica cu care
oscileaza moleculele gazelor care compun aerul, o fotodioda preia o parte a energiei oscilatiei
campului electric incident pe jonctiune etc. Mai mult, detectoarele sunt caracterizate de un timp de
raspuns, in care marimea detectata este mediata in timp, astfel ca indicatia este proportionala cu
valoarea medie:


indicatie detector ~
}
detector raspuns de timp
t t u
0
2
d ) (

.
Spre exemplu, timpii de raspuns ai senzorilor umani sunt de ordinul a 0,1s.

II.1.5 Compunerea oscilatiilor.
Din punct de vedere fizic, problema compunerii se pune
atunci cand cele doua marimi au aceeasi dimensiune, adica
sunt de acelasi tip, avand aceeasi unitate de masura. In
general, rezultatul compunerii este o elipsa. In continuare
sunt prezentate cateva cazuri simple.
a/ Cazul cand oscilatiile au aceeasi pulsatie, iar directiile de
oscilatie sunt perpendiculare intre ele; fie acestea x si y. Rezultatul compunerii este o miscare
eliptica. Cazuri particulare:
- Oscilatiile au aceeasi faza initiala (sunt in faza)
( ) 0 sin ) (
0
+ e = t x t x , ( ) 0 sin ) (
0
+ e = t y t y
Elipsa este degenerata la un segment de dreapta, de panta
y
0
/x
0
.
- Oscilatiile sunt in antifaza
( ) 0 sin ) (
0
+ e = t x t x , ( ) t + e = t y t y sin ) (
0

Elipsa este degenerata la un segment de dreapta, de
panta y
0
/x
0
.
- Oscilatiile sunt in cuadratura
( ) 0 sin ) (
0
+ e = t x t x ,
|
.
|

\
| t
+ e =
2
sin ) (
0
t y t y .
Elipsa este orientata fie orizontal, fie vertical. Pentru
y
0
=x
0
, elipsa devine cerc.
De cele mai multe ori este mai usor de inteles reciproca,
adica o miscare in plan, dupa o traiectorie eliptica, se
proiecteaza pe doua directii reciproc perpendiculare sub
forma de miscari oscilatorii.

Aplicatie: Miscarea de revolutie a Pamantului in jurul Soarelui se poate descompune in doua
miscari oscilatorii. Metoda este de interes in astrofizica, deoarece, daca se cunosc trei proiectii ale
miscarii unui corp ceresc, pe trei directii oarecare - nu neaparat perpendiculare -, atunci se poate
recompune miscarea in spatiu a acestuia.

b/ Cazul cand directiile de oscilatie sunt paralele intre ele.
b1/ Cu aceeasi pulsatie: ( )
01 01 1
sin ) ( + e = t x t x ; ( )
02 02 2
sin ) ( + e = t x t x
Rezultatul compunerii ) ( ) ( ) (
2 1
t x t x t x + = este o oscilatie cu aceasi pulsatie (frecventa), de
forma:





( )
0 0
sin ) ( + e = t x t x ,
unde

+
+
=
+ + =
02 02 01 01
02 02 01 01
0
01 02 02 01
2
02
2
01
2
0
cos cos
sin sin
tan
) cos( 2
x x
x x
x x x x x

Amplitudinea depinde de defazajul
01 02
; ea este cuprinsa intre
02 01
x x si
02 01
x x + .
Daca, in plus, defazajul nu variaza in timp, atunci amplitudinea oscilatiei rezultante este, si ea,
constanta in timp. In acest ultim caz se mai spune ca oscilatiile sunt coerente. In sens larg,
conditia de coerenta se refera nu atat la invarianta in timp a defazaului lucru imposibil practic
ci la lentoarea cu care variaza acesta, in comparatie cu constanta de timp a aparatului cu care
se masoara marimea oscilanta.
Cazuri particulare:
- Oscilatii in faza: 0
01 02
= .
Amplitudinea rezultanta este maxima:
02 01 0
x x x + = .
- Oscilatii in antifaza: t =
01 02
.
Amplitudinea rezultanta este minima:
02 01 0
x x x = .
- Oscilatii in cuadratura:
2
01 02
t
= .
Amplitudinea rezultanta este:
2
02
2
01 0
x x x + = , intre
valoarea minima si cea maxima.

Aplicatii: Este o metoda de a transforma diferenta de faza, care, de obicei, nu este sesizata de
aparatele de masura inclusiv de urechea si ochiul uman in diferenta de amplitudine, care poate
fi masurata. Pe acest principiu functioneaza interferometrele, precum si sistemele audio stereo si
quadro, sau prelucrarea de imagini holografice.
b2/ Cu pulsatii usor diferite,
( )
01 1 01 1
sin ) ( + e = t x t x ; ( )
02 2 02 2
sin ) ( + e = t x t x ,
unde diferenta
1 2
e e = oe este mica in comparatie cu oricare dintre frecventele (pulsatiile)
celor doua oscilatii
2 1
, e e << oe .
Rezultatul compunerii este o oscilatie a carei amplitudine nu mai este constanta, ci lent variabila
in timp: spunem ca oscilatia este modulata in amplitudine, adica
0
x este functie de timp ) (
0
t x !
( ) ) ( sin ) ( ) (
0 1 0
t t t x t x + e = ,
unde
( )
( )
( )

+ oe +
+ oe +
=
+ oe + + =
02 02 01 01
02 02 01 01
0
01 02 02 01
2
02
2
01
2
0
) ( cos cos
) ( sin sin
) ( tan
) ( cos 2 ) (
t x x
t x x
t
t x x x x t x



Oscilatii in faza; cu rosu este rezultanta


Oscilatii in antifaza; cu rosu este rezultanta


Oscilatii in cuadratura; cu rosu este rezultanta
Spre deosebire de cazul b1/, acum oscilatia rezultanta trece prin maxime si minime generate de
diferenta de frecventa of. Pentru a ilustra acest lucru, fie cazurile particulare de mai jos, unde
f
1
=0,41Hz, f
2
=0,45Hz, of=0,04Hz:
- Oscilatii in faza, ( ) 0 41 , 0 2 sin 1 ) (
1
+ t = t t x ; ( ) 0 45 , 0 2 sin 1 ) (
2
+ t = t t x
1000 2000 3000 4000
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
20 40 60 80 100 120 140
0
5
10
15
20
25
30


Oscilatia
( ) 0 41 , 0 2 sin 1 ) (
1
+ t = t t x
si spectrul acesteia
1000 2000 3000 4000
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
20 40 60 80 100 120 140
0
5
10
15
20
25
30


Oscilatia
( ) 0 45 , 0 2 sin 1 ) (
2
+ t = t t x
si spectrul acesteia
1000 2000 3000 4000
2
1
0
1
2
20 40 60 80 100 120 140
0
5
10
15
20
25
30


Oscilatia rezultanta si spectrul acesteia.
- Oscilatii in cuadratura ( ) 0 41 , 0 2 sin 1 ) (
1
+ t = t t x ;
|
.
|

\
|
t
+ t =
2
45 , 0 2 sin 1 ) (
2
t t x

1000 2000 3000 4000
2
1
0
1
2
20 40 60 80 100 120 140
0
5
10
15
20
25
30


Oscilatia rezultanta si spectrul acesteia.
Se constata ca, practic, fazele initiale nu mai sunt importante decat pentru felul in care incepe
oscilatia compusa.
Ca observatie generala, se poate spune ca starea rezultanta, la un anumit moment, depinde de
diferenta de faza totala dintre oscilatii, adica notand:
) ( sin ) (
1 01 1
t x t x = ; ) ( sin ) (
2 02 2
t x t x = ,
Rezultatul va fi
) ( sin ) ( ) (
0
t t x t x = ,
unde
( )

+
+
=
+ + =
) ( cos ) ( cos
) ( sin ) ( sin
) ( tan
) ( ) ( cos 2 ) (
2 02 1 01
2 02 1 01
1 2 02 01
2
02
2
01
2
0
t x t x
t x t x
t
t t x x x x t x

Explicitand expresiile particulare ale fazelor ) (t , se regasesc cazurile discutate anterior.
Aplicatii: interferometria cu efect Doppler, utilizata la cartografierea obiectelor si fluidelor in
miscare (ecografe, radare, telescoape etc.). Efectul Doppler consta in modificarea uneia dintre
frecventele oscilatiilor, proportional cu viteza de deplasare a obiectului investigat. Numarul de
maxime detectat intr-un interval de timp fixat este proportional cu viteza obiectului.
b2/ Cu pulsatii semnificativ diferite ( )
01 0 01 1
sin ) ( + e = t x t x ; ( )
02 02 2
sin ) ( + e = t x t x
m
, unde
m
e >> e
0
. Calitativ, acest rezultat este similar cu cel precedent, in sensul ca se obtine, de
asemenea, o oscilatie modulata. Oscilatia modulatoare este oscilatia de joasa frecventa (in cazul
anterior, oscilatia modulatoare avea frecventa cat diferenta dintre frecventele termenilor).
Mai jos este ilustrat cazul ( ) 0 02 , 0 2 sin 1 ) (
1
+ t = t t x ; ( ) 0 88 , 0 2 sin 1 ) (
2
+ t = t t x .
1000 2000 3000 4000
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0

20 40 60 80 100 120 140
0
5
10
15
20
25
30


1000 2000 3000 4000
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0

20 40 60 80 100 120 140
0
5
10
15
20
25
30


1000 2000 3000 4000
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0

20 40 60 80 100 120 140
0
5
10
15



Aplicatii: Practic, acesta este procesul de modulare a semnalelor, utilizat in transmiterea la distanta
a informatiei (unde radio, televiziune, transmisii optice etc.). Semnalul modulator, de frecventa
joasa, este cel care poarta informatia, iar semnalul de frecventa inalta este purtatoarea. Dupa cum
se observa in ultima figura, purtatoarea trage langa ea frecventa de valoare mica. Prin urmare,
mai multe astfel de purtatoare, functionand pe frecvente diferite, pot transmite, fiecare, informatii
independente unele de celelalte, pe acelasi cale fizica, cum ar fi o fibra optica. Acesta este
principiul divizarii pe canale de transmisie, fiecare canal avand propria banda in jurul purtatoarei.
Exista mai multe variante de modulatie, nu doar cea indicata aici. In oricare dintre ele, atunci cand
se precizeaza frecventa (ex. Radio FM 101,5MHz), aceasta este frecventa purtatoarei. Separarea
informatiei de pe fiecare canal, la receptie, se face prin filtrare.

II.1.6 Esantionarea
In imensa majoritate a cazurilor, semnalele se proceseaza digital, motivele principale fiind doua: i/
protectia la perturabatii, si ii/ reducerea costurilor de transmisie, tehnologia digitala fiind mai
ieftina. Din acest motiv, semnalele trebuie esantionate. Teorema Shannon-Nyquist indica modul
cum trebuie esantionat un semnal a carui energie este cuprinsa (de ex. in proportie de 95%) in
intervalul e(0,
max
),
max
fiind cunoscut si sub denumirea
de banda semnalului.
Intervalul de esantionare T
esant
trebuie sa fie mai mic sau
cel mult egal cu jumatate din perioada componentei cu
frecventa cea mai inalta din spectrul semnalului:
max max
esant
2
1
f
T =
e
t
s

Interpretare fizica: la limita impusa de conditia Shannon-
Nyquist, frecventa de esantionare este suficient de mare incat sa prinda valorile relevante ale
semnalului cu variatia temporala cea mai rapida, adica sa prinda atat valoarea maxima cat si cea
minima a semnalului
max
.
Dificultate: frecventele mai inalte dacat
max
din spectrul semnalului (reprezentand, in exemplul
nostru 5% din energia sa) nu pot fi puse in evidenta. De aceea, semnalul reconstituit nu este identic
cu cel original.
Prin prelucrarea semnalelor temporale, se poate modifica, corespunzator, si spectrul acestora, si
reciproc (filtrarea).
Practic, pentru un semnal cu N esantioane luate la un interval T
esant
=At vom avea, in reprezentarea
in domeniul frecventa, urmatoarele relatii:
a/ Rezolutia spectrala Af (intervalul dintre doua esantioane consecutive, exprimat in unitati de
interval spectral):
tot
1 1
t
=
A
= A
t N
f .
b/ Frecventa maxima care poate fi detectata
f
N
t
f A =
A
=
2 2
1
max
.
Se constata ca marimile depind esential de fereastra temporala de analiza t
tot
.
a.
0 500 1000 1500 2000 2500 3000
2.0
2.5
3.0
3.5
4.0
4.5
b.
50 100 200 500 1000
10
6
10
5
10
4
0.001
0.01

Fig. Indicele bursier agregat BET, in valori logaritmice (abscisa n zile) si spectrul sau de frecventa.

Pentru situatia ilustrata mai sus, corespondentele ntre domenile timp-frecven sunt cele din
tabelul urmator, conform teoremei Shannon-Nyquist:

Interpretarea fizica a conditiei Nyquist
pentru componenta cu perioada cea mai
mica

+ Seria Domeniul Timp Frecventa Perioada

Analog
Valoare minim t
min
= 1 zi f
min
= 1 / 2846 zi
1
T
min
= 2 zile
Valoare maxim
t
max
=t
tot
= 2846 zile
f
max
= 0,5 zi
1
T
max
= 2846 zile

Pas de eantionare T
esant
=At = 1 zi Af = 1 / 2846 zi
1



Numeric
Valoare minim n
min
= 1 N
min
= 1
Valoare maxim n
max
= 2846 N
max
= 1423
Pas de eantionare An = 1 AN = 1
Numr de eantioane 2846 1423
II.2 Unde
Motorul unui avion poate fi sesizat de urechea umana sub forma unui zgomot caracteristic, desi
acesta a fost produs in alta parte, la distanta de kilometri. De asemenea, lumina diurna este sesizata
de ochiul uman pe Pmnt, desi sursa acesteia este Soarele. n ambele situatii vorbim despre unde
sau procese ondulatorii. n primul caz, vorbim de unde elastice, iar n cel de-al doilea, de unde
electromagnetice.
n termeni de cmp, cmpul de fore produs de o surs se extinde spaial, cu o anumit vitez, pn
la receptor. Din punctul de vedere al acestuia din urm, cmpul variaz de la zero la o valoare
oarecare, suficient ca s poat fi detectat, procesat i afiat. n mod analog se poate vorbi de o
modificare (perturbaie) a mrimii care caracterizeaz cmpul, nu neaprat de la zero, ci de la o
valoare oarecare, nenul, la alta.
Ex. Mrimea care caracterizeaz cmpul (gravitaional) al Pmntului este intensitatea cmpului
(gravitaional), definit ca fora care se exercit asupra unitii de mas a corpului de prob:
G
F
m
1
= I ,
sau
2
P
r
M
= I .
Analog se definete intensitatea cmpului electromagnetic, anume fora care se exercit asupra
unitii de sarcin pozitiv a corpului de prob.

II.2.1 Definitie
Unda este procesul prin care perturbaia cmpului se transmite, sau se propaga prin spaiu.
Definitia are dou implicatii:
i/ Propagarea se face cu viteza finita, viteza propagare fiind notata cu c.
ii/ Orice unda presupune transport de energie. n esenta, masuratoarea presupune transferul unei
cantitati de energie la aparatul de msura, prin tipul de interactie considerat. Aceasta energie
provine din cea injectat, prin acelasi tip de interactie, n locul unde se afl sursa.
Cele mai cunoscute unde sunt undele sonore si undele electromagnetice.
Ex. Cea mai mare viteza cunoscuta in Univers este viteza de propagare a undelor electromagnetice
in vid
8
10 3 ~ c ms
1
.
II.2.2 Expresia matematica
Ca si in cazul oscilatiilor armonice, in cele ce urmeaza ne limitam la unde descrise de functii
armonice. Cea mai simpla expresie a unei unde armonice, generata de o oscilatie armonica. Fie
oscilaia armonic
( )
0 0
sin ) , ( + = t x z t x ;
unda ce provine de la oscilaia de mai sus este de forma
4

( )
0 0
sin ) , ( + = kz t x z t x ,
unde mrimea k va fi explicat ulterior.
Pentru o marime oscilatorie oarecare u (elongatie,
presiune, densitate masica, inductie magnetica, potential
electric etc.), expresia undei este
( )
0 0
sin ) , ( + = kz t u z t u .
O und descrie oscilaiile aflate la coordonata z fa
de surs.
Ex. In figurile din dreapta este ilustrata o coarda lunga,
excitata la capatul z=0. In particular, oscilatia sursei S
(z=0,
0x
=0, u
0
=1cm), are expresia
( ) t t u sin 1 ) 0 , ( = cm, echivalent cu
( ) t + = t t u sin 1 ) 0 , ( cm.
Oscilatia punctului P, aflat la distanta z
P
este (v. Fig II.
c,d,e)
( ) t + =
P P
sin 1 ) , ( kz t z t u cm, sau
( ) ) ( sin 1 ) , (
P P
kz t z t u t + = cm.
In ultima expresie, marimea ) (
P P 0
kz t = joaca rolul
fazei initiale pentru oscilatia punctului P.
In timpul t unda parcurge o distanta ct; de exemplu, in
timp de t=1s, o unda sonora parcurge, in aer, distanta
d=340m/s1s, adica 340m. Viteza undelor sonore, in aer
este de aproximativ 340m/s.
In punctul P, aflat la distanta z
P
, unda ajunge dupa
timpul t
P
=z
P
/c. Oscilatia din punctul respectiv este
descrisa de legea:
( ) 0 sin 1 ) , (
P P
= t kz z t u , t>t
P
.

4
Se poate utiliza, la fel de bine, expresia ( )
0 0
sin ) , ( = t kz x z t x

a.
b.
c.
d.
e.


Fig.II
Daca oscilatia sursei inceteaza dupa timpul t, prin coarda se propaga un tren de unde de durata
finita t si de lungime ct, de asemenea, finita.

Propagarea unui tren de unde prin spatiu

II.2.3 Marimi ondulatorii caracteristice
Marimile caracteristice oscilatiei armonice, precum pulsatia, frecventa si perioada temporala,
raman valabile si in cazul undelor. In plus, acum apar si marimi periodice spatiale.
i/ Faza undei
0
) , ( + = kz t z t .
Spre deosebire de oscilatii, unde diferenta de faza poate aparea doar din cauza diferentei de timp,
acum si diferenta de drum poate contribui la defazaj
z k t z t A A = A ) , ( .
Mai mult, se poate vorbi de locuri in care oscilatiile
pastreaza defazaj constant la orice t
z k z t A = A ) , ( .
Spre exemplu, in cazul oscilatiilor sursei S si a
punctului P, fazele sunt
t + = t t ) 0 , ( ,
respectiv
t + =
P P
) , ( kz t z t .
Diferenta de faza a oscilatiilor in cele doua puncte este
constanta in timp:
P P
) 0 , ( ) , ( ) , ( kz t z t z t = = A .
ii/ Frontul undei
Este dat de locul geometric al oscilatiilor ale caror faze
sunt identice la orice moment t.
const z const kz t z t = = | = ) ( ) , ( .
In Fig. este ilustrata o unda a carei marime oscilanta
este elongatia pe directia x, adica
( )
0 0
sin ) , ( + = kz t x z t x . In cazul unidimensional
acest loc este un punct (Fig. a), iar in spatiu (Fig. b-d),
sunt plane. Undele ocupa intotdeauna volume spatiale.
Prin urmare, expresia pe care am utilizat-o pana acum,
anume ( )
x
kz t u z t u
0 0
sin ) , ( + = , caracterizeaza o
unda plana. Radiatia emisa de lasere este bine
a.
b.
c.
d.


aproximata de modelul undei plane. Un alt tip de unda des intalnita este unda sferica, unde frontul
de unda este sferic - cazul undelor emise de Soare, cu simetrie radiala.
iii/ Lungimea de unda, numarul de unda.
Lungimea de unda este distanta dintre doua fronturi de unda consecutive intre care diferenta de
faza este 2t:
t = t = 2 ) ( 2 ) , ( ) , (
2 1 2 1
z z k z t z t .
Conform definitiei, distanta
2 1
z z este tocmai lungimea de unda, notata cu . Asadar
t = 2 k ,
de unde

t
=
2
k .
Marimea k se mai numeste numar de unde (cate unde sunt cuprinse in intervalul de faza 2t), sau
numar de unda.
Viteza de propagare este perpendiculara pe suprafata frontului de unda. In figura alaturata este
ilustrat cazul unei unde sferice in apa, care la interfata cu aerul (suprafata apei) se reveleaza sub
forma de cercuri, u putand fi oricare dintre marimile elongatie, presiune, sau densitate a apei.
Pentru exercitii de calcul vezi adresa http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/hframe.html
v/ Marimi energetice.
Fie o sursa (ex. un bec) cu puterea de
100W, adica in fiecare secunda emite
100J energie sub forma de unde
electromagnetice. Unda este sferica,
fronturile de unda departandu-se se cu
viteza c. Pe masura ce fronturile se
departeaza, campul ocupa volume
spatiale din ce in ce mai intinse, iar
puterea se repartizeaza pe suprafete
sferice, de asemenea, din ce in ce mai
mari. O marime utila pentru a
caracteriza energia transportata de unda
este intensitatea undei, sau energia pe
secunda si pe metru patrat:
S t
I

=
E
, sau
S
P
I =
In cazul undei sferice, intensitatea undei scade cu patratul distantei.



Dupa: http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/hframe.html
Problema detectiei
Existenta undei intr-o zona din spatiu se pune in evidenta prin detectie. Detectia poate fi facuta
printr-un senzor biologic specializat (ureche, ochi etc.), prin receptoare adaptate (radio, tv), sau prin
instrumente de masura. In oricare dintre situatiile mentionate, principiul este ca unda transfera
detectorului o parte din energia sa, printr-unul din tipurile de interactie cunoscute. Energia
transferata la detector este convertita intr-o marime fizica sesizabila prin senzatie (auditiva,
vizuala), sau prin masuratoare (valoare numerica a marimii respective, de ex. tensiune electrica).
Detectia are loc in timp, adica este necesar un timp finit, nenul, necesar detectorului pentru a
raspunde: acesta este timpul de raspuns
DET
t .
Daca in campul undei se pune un detector (senzor etc.),
de arie S
DET
, acesta va intercepta energia din volumul
S
DET
c
DET
t . In acest volum insa, marimea oscilatorie
care caracterizeaza campul are o anumita distributie
spatiala si temporala.
Din acest motiv, valoarea indicata de detector nu poate fi
decat o valoare energetica medie, atat spatiala, pe suprafata S
DET
, cat, mai ales, temporala, pe
intervalul

DET
t . Spre exemplu, urechea si ochiul si uman sunt caracterizate de 1 , 0
DET
~ t s, ceea ce
este de o suta de ori mai mare decat perioada de circa o milisecunda a unui sunet cu frecventa de
1kHz, unde sensibilitatea auditiva este maxima, si mult mai mare decat peroada undelor din
domeniul vizibil al undelor electromagnetice, de circa 10
-14
s. Altfel spus, in interiorul intervalului
este cuprins un numar mare de oscilatii. In consecinta, marimea indicata de detector, notata cu m,
va fi proportionala cu energia medie care cade in unitatea de timp pe unitatea de suprafata. Fara a
intra in detaliile intregului calcul si fara a restrange valabilitatea concluziei, pentru partea temporala
se poate scrie
( ) ( )
DET DET
0
2 2
0
2
sin , ~
t t
+ e = kz t u t z u m
unde
DET
t inseamna media temporala pe timpul caracteristic de raspuns al detectorului. Altfel,
detectorul fiind plasat la coordonata z
m
si masuratoarea incepand la un moment t
m
aleatoriu
( ) | |
)
`

t
+ + e
t
+ e
}
t +
t
marginita marime
T
u t kz t u u kz t u m
m
m
t
t
m m
DET
2
0 0
DET
2
0
2
0 0
2 2
0
1 ~ )d 2 2 2 cos(
1
~ sin ~
DET
DET

Cum T <<
DET
t rezultatul final este
2
0
~ u m .
Stadiul actual al tehnologiilor utilizeaza intens detectoarele (masuratorile) optice, in care marimea
procesata este o marime electromagnetica din domeniul optic, convertita intr-o marime electrica. In
viitorul previzibil, evolutia va fi catre masuratorile la nivele cuantice (sub-nanometrice <10
-9
m, de
ordinul femtosecundelor 10
-15
s ).
Toate marimile energetice: energie, putere, intensitate, sunt proportionale cu valoarea medie
patratica a marimii oscilatorii.
In ceea ce priveste ochiul si urechea umana, acestea au timpul de raspuns de circa o zecime de
secunda, adica nu pot sesiza variatii mai rapide decat acest prag.
vi/ Senzatii: nivel sonor, nivel de iluminare
Senzatiile auditive si vizuale depind de frecventa. O unda sonora cu intensitatea de 1W/cm
2
la
1kHz se aude mai tare decat aceeasi intensitate la 15kHz; analog, o radiatie luminoasa cu
intensitatea de 1W/m
2
, cu lungimea de unda de 555nm (verde), este perceputa ca fiind mai intensa
decat o radiatie luminoasa cu aceeasi intensitate, dar la lungimea de unda de 405nm (indigo). La
randul sau, intervalul de frecvente la care este sensibila urechea umana este situat intre aproximativ
16Hz si 20000Hz, iar undele din acest domeniu se numesc unde sonore. Undele acustice cu

frecvente mai mici de 16Hz se numesc infrasunete, iar cele cu frecvente mai mari de 20000Hz se
numesc ultrasunete.
Sezatiile auditive si vizuale produse de undele sonore, respectiv luminoase, sunt proportionale, dar
nu direct proportionale cu intensitatea (energetica) a undei. Mai exact, pentru o frecventa fixata,
acestea sunt proportionale cu logaritmul intensitatii. In plus, senzatiile sunt dependente de
frecventa. Spre exemplu, sensibilitatea analizatorului acustico-vestibular uman este maxima la
aproximativ 3,5kHz, iar cea a analizatorului vizual la 540THz (corespunde la 555nm).
Nivelul sonor se defineste la frecventa de 1kHz, fata de o intensitate de referinta I
ref
=10
-2
W/m
2
,
care caracterizeaza vorbirea curenta, cu voce normala
ref
S
log 10
I
I
N = (dB).
Pragul de audibilitate inferior este I
min
=10
-12
W/m
2
sau N
S min
= 100dB, in timp ce senzatiile de
durere apar pentru I
max
=1 W/m
2
, sau N
S max
= 20dB.
Nivelul acustic este exprimat in foni si este dat de curbele de egala senzatie auditiva. Spre
exemplu, la frecventa de 500Hz este nevoie de un nivel sonor de 8dB
Nivelul sonor (dB) functie de frecventa si nivelul acustic (foni)
Frecventa (Hz) Nivelul acustic (Foni)
20 70 80 90 101 112 128 145
100 25 37 51 68 85 103 125
200 13 27 42 60 78 98 122
500 8 20 38 56 75 96 119
1000 0 20 40 60 80 100 120
3500 -3 13 33 50 70 88 105
8500 17 30 48 67 87 107 130
12000 11 23 40 57 78 104 140
15000 20 30 45 60 80 110 145

Analog, se defineste nivelul de iluminare la frecventa de 540THz (corespunzator lungimii de unda
=555nm).


II.2.4 Proprietatile undelor
i/ Monocromaticitatea
Expresia ( )
0 0 0
sin ) , ( + = kz t u z t u descrie o unda monocromatica, deoarece, teoretic, contine o
singura frecventa, anume
0
. Astfel de radiatie nu exista in realitate, deoarece ar presupune ca
sursa emite un timp infinit lung. Daca timpul de emisie este finit, de durata t
tot
, asa cum este orice
semnal real, atunci vorbim de un tren de unde de lungime ct
tot
cu frecvente ocupand un interval
continuu in jurul valorii
0 0
2 f t = , anume
)
1
,
1
(
tot
0
tot
0
t

t
f f
. Cu cat este mai scurta dutata in
timp, cu atat este mai larg spectrul in frecventa.
Undele si oscilatiile reale sunt caracterizate de o anumita largime a spectrului, data de durata
finita in timp a oscilatiei sursa.

Aproximarea undei reale cu una monocromatica este cu atat mai buna cu cat durata semnalului este
mai mare decat perioada oscilatiei (undei)
0 tot
T >> t .
Ex:
1/
|
.
|

\
|
t t = z t u z t u
340
01 , 0
2 01 , 0 2 sin ) , (
0
, 50 0 s s t s. Desi frecventa centrala este, formal, de
0
f =0,01Hz, se observa ca este extrem de prost precizata, deoarece in cele 50s nu a putut fi emisa
decat o jumatate din perioada de 100s; in consecinta, spectrul este larg, consecinta a faptului ca
semnalul emis este scurt: (0, 0,0021)Hz.

2/
|
.
|

\
|
t t = z t u z t u
340
01 , 0
2 01 , 0 2 sin ) , (
0
, 500 0 s s t s. Frecventa centrala este suficient de bine
precizata
0
f =0,01Hz, iar spectrul este cuprins in intervalul (0,018, 0,012)Hz.

3/
|
.
|

\
|
t t = z t u z t u
340
01 , 0
2 01 , 0 2 sin ) , (
0
, 4000 0 s s t s. In acest caz, frecventa centrala este bine
precizata
0
f =0,01Hz, iar spectrul este ingust, cuprins in intervalul (0,00975, 0,01025)Hz.


4/ Unda monocromatica, caz ideal
|
.
|

\
|
t t = z t u z t u
340
01 , 0
2 01 , 0 2 sin ) , (
0
, ) , 0 [ e t

ii/ Unde transversale si unde longitudinale.
O unda este longitudinala daca directia de oscilatie a marimii oscilante este paralela cu directia de
propagare. Undele sonore din aer sunt unde longitudinale.Daca dispuneti de un resort elastic,
fixati-i un capat la marginea mesei, intindeti-l usor apoi efectuati cteva miscari de-a lungul axei
sale. Ceea observati este o unda longitudinala.

O unda este transversala daca directia de oscilatie
a marimii oscilante este normala la directia de
propagare. Undele electromagnetice sunt unde
transversale.
In mediile elastice lichide si solide se pot forma,
in general, atat unde longitudinale, cat si
transversale. Undele de tsunami sau cele seismice
pot fi de ambele tipuri.
Exista unde care nu pot fi caracterizate nici ca
transversale, nici ca longitudinale.
iv/ Polarizarea
Polarizarea are sens pentru undele transversale. O
unda este polarizata daca directia de oscilatie respecta anumite reguli. Exista cateva cazuri
remarcabile de stari de polarizare (se presupune propagare in lungul axei z).
a/ Unda liniar polarizata. In acest caz directia marimii oscilante ramane paralela cu o directie fixa.
Deoarece unda oscileaza in permanenta in planul determinat de directia fixa si directia de
propagare, unda se mai numeste plan polarizata.
b/ Unda circular polarizata. Varful vectorului marimii oscilante descrie un cerc.
c/ Unda eliptc polarizata. Varful vectorului marimii oscilante descrie o elipsa.
In toate cazurile anterioare este aplicabila teoria de la compunerea oscilatiilor. In consecinta, orice
unda polarizata poate fi descompusa in doua
unde liniar polarizate dupa directiile x si y,
avand relatiile de faza cunoscute.
Unda din figura alaturata este nepolarizata,
directia de oscilatie a trenurilor componente
variind aleatoriu. Este cazul luminii emise de
sursele calsice (becuri cu incandescenta, tuburi
fluorescente etc.) unde fiecare tren este generat
de dezexcitarea cate unui atom individual (de

Exemplu ce sugereaza o unda nepolarizata, necoerenta

Tipuri de unde polarizate
wolfram, respectiv de mercur), a carui emisie nu este corelata cu a celorlalti.
v/ Coerenta
Exemplul din figura anterioara, cu unda
nepolarizata, este si un exemplu de unda
necoerenta. Notiunea de coerenta este legata de
continuitatea functiei de faza. Pentru un fascicul
total coerent, trenul de unda trebuie sa fie,
teoretic, neintrerupt si infinit lung (unda
monocromatica), ceea ce este imposibil. Pentru
un laser comercial, lungimea medie a trenurilor
lungimea de coerenta l
coerenta
poate ajunge
la sute de metri, fiind legata de timpul de coerenta t
coerenta
, prin relatia
l
coerenta
= ct
coerenta.
.

II.2.5 Fenomene ondulatorii
a/ Reflexia si refractia
Undele incidente pe o suprafata de discontinuitate dintre
doua medii sufera, simultan, reflexie, adica intoarcere in
mediul din care a venit (mediul 1), si transmisie, prin
patrunderea in mediul al doilea.
Suprafata de discontinuitate este locul unde proprietatile
mediului se modifica, cu influenta directa asupra vitezei
de propagare a undei. Raportul vitezelor de propagare in
cele doua medii este indicele de refractie relativ:
1
2
21
c
c
n =
.
Modificarea vitezei de propagare conduce la refractia undei in mediul 2, adica la modificarea
directiei de propagare fata de directia initiala.

Unde elastice Unde electromagnetice
Material Viteza undei
*)
(m/s) Material Indice de refractie, optic
*)

Cauciuc 60 Vid 1 (conventie)
Aer, 40C 355 Aer, 40C 1,00029
Aer, 20C 343 Aer, 20C 1,00030
Plumb 1210 Apa distilata 1,33
Aur 3240 Alcool etilic 1,36
Sticla 4540 Sticla (siliciu amorf) 1,46
Cupru 4600 Gheata 1,309
Aluminiu 6320 Diamant 2,42
*)
Valori orientative, valorile mai pot varia in functie de impuritati, temperatura, frecventa.
Legile reflexiei si refractiei la suprafata de discontinuitate sunt consecinta principiului lui Fermat.
Pentru radiatia luminoasa, principiul lui Fermat afirma ca: intre doua puncte date, lumina urmeaza
acea traiectorie pentru care timpul de proagare este minim.
Legile reflexiei:

Exemplu ce sugereaza o unda polarizata, partial coerenta

http://en.wikipedia.org/wiki/Coherence_(physics)

i/ Radiatia incidenta, cea reflectata si normala la suprafata de discontinuitate sunt coplanare.
ii/
r i
u = u .
Legile refractiei:
i/ Radiatia incidenta, cea transmisa si normala la suprafata de discontinuitate sunt coplanare.
ii/ Radiatia transmisa este refractata conform relatiei
1
2
sin
sin
c
c
t
i
=
u
u
, echivalent cu
21
sin
sin
n
t
i
=
u
u
.
Demonstratiile se pot consulta la adresa
http://hyperphysics.phy-
astr.gsu.edu/hbase/phyopt/fermat.html#c1.
Undele sonore sufera exact aceleasi fenomene,
desi nu la fel de usor detectabile. In plus, refractia
in cazul sunetelor, se petrece, de cele mai multe
ori, in lipsa suprafetelor de discontinuitate, cand
proprietatile mediului, si, in consecita, viteza
undei, se modifica in mod continuu.
Spre exemplu, viteza sunetului in aer depinde de
temperatura T
K
a acestuia, fiind proportionala cu
K
. Pe de alta parte, temperatura aerului
atmosferic variaza cu inaltimea. In vecinatatea
suprafetei terestre, aerul se incalzeste de jos in
sus, astfel ca, in zilele senine, temperatura scade
cu inaltimea in timpul zilei, si creste cu inaltimea
in timpul noptii. Din acest motiv, pot aparea doua
fenomene paradoxale:
i/ Ziua, in timpul averselor, exista posibilitatea ca
tunetul sa se auda foarte slab sau deloc, desi fulgerul se produce relativ aproape (2-4km). In acest
caz, energia trece pe deasupra receptorului - receptorul se afla in umbra sunetului -, si, paradoxal,
se poate auzi mult mai tare de cineva situat mai departe de locul descarcarii.
ii/ Seara, pot fi auzite zgomote de la surse aflate la cativa kilometri (tipice sunt cele de tren in
miscare) care, in mod normal nu s-ar auzi.
Un alt exemplu, cunoscut, de refractie a undelor
luminoase in medii cu indice de refractie continuu
variabil, este mirajul optic.
b/ Transmisia si absorbtia
Intensitatea incidenta I
0
este patial reflectata, partial
absorbita de material
R I I
r 0
=
,
( )
z
e R I I
o
= 1
0
,
unde o si R sunt coeficientul de atenuare si reflectivitatea
materialului. Atenuarea radiatiei transmise se datoreaza
absorbtiei, energia absorbita transformandu-se, de regula,
in caldura.
Adancimea de patrundere o a undei in material se
defineste ca distanta la care intensitatea undei scade de

Reflexia, transmisia si atenuarea datorata
absorbtiei

Refractia sunetului, temperatura scade cu inaltimea


Refractia sunetului, temperatura creste cu inaltimea

e ori, unde e~2,718 este numarul lui Euler; in consecinta, o=1/o.
c/ Dispersia
Dispersia are loc la trecerea undelor prin anumite
materiale, si consta in dependenta vitezei de propagare a
acestora in functie de frecventa.
Daca viteza c nu depinde de frecventa, atunci materialul
este liniar, iar dispersia nu are loc. Denumirea de material
liniar este consecinta liniaritatii relatiei dintre pulsatie
(frecventa) si numarul de unda ck = e . Singurul mediu
complet nedispersiv este vidul, unde toate undele
electromagnetice au aceeasi viteza de propagare, anume
aproape 300 000km/s sau 310
8
m/s.
In cazul unui mediu dispersiv, relatia este neliniara
k c ) (e = e . Toate mediile reale sunt dispersive intr-o masura mai mare sau mai mica; de cele mai
multe ori insa, efectul este prea mic pentru a fi observabil.
Cea mai cunoscuta este dispersie este cea a luminii albe
printr-o prisma, sau pe vaporii de apa atmosferici
(curcubeul). Vitezele de propagare, ca si indicii de refractie,
depind de lungimea de unda, existand relatia de ordine
(orientativ):
) ( ) ( ) ( 1
albastru ref galben ref rosu ref
< < < n n n
sau, echivalent
0
d
d
ref
<

n
.
Consecinta este ca lumina alba se descompune in cateva
culori componente. Din acest motiv, albul nu este considerat culoare.
Diamantul (carbon cu structura cristalina, tetraedrica) are una dintre cele mai mari variatii a
indicelui de refractie, de la 2,4175 (rosu) la 2,4178 (violet).

Fotometria. Televiziunea in culori.
Se bazeaza pe senzatia cromatica a receptorului vizual uman (ochiul).


400 450 500 550 600 650 700

Culorile din spectrul vizibil
Culoare Intervalul de lungimi de unda Interval spectral
ROSU ~ 700635 nm ~ 430480 THz
ORANJ ~ 635590 nm ~ 480510 THz
GALBEN ~ 590560 nm ~ 510540 THz
VERDE ~ 560490 nm ~ 540610 THz
ALBASTRU ~ 490450 nm ~ 610670 THz
VIOLET ~ 450400 nm ~ 670750 THz


Dispersia luminii prntr-o prisma de sticla

Dispersia in atmosfera: curcubeul
d/ Imprastierea undelor.
Imprastierea undelor este fenomenul prin care energia acestora este difuzata lateral fata de de
directia de propagare. Spre exemplu, in figura alaturata, radiatiile incidente, respectiv, emergente
din prisma, nu ar fi vizibile din lateral, daca nu ar exista procesul de imprastiere.
Consecinta naturala a pierderii de energie in directie laterala este atenuarea acesteia in lungul
directiei de propagare. Fenomenul are loc atat in cazul sunetului, care este imprastiat de obiectele
pe care le intalneste, cat si in cazul undelor electromagnetice.
Aplicatii
i/ Efectul de cer albastru. Se explica prin aceea ca
aerul, compus, in principal, din molecule de azot si
oxigen, imprastie selectiv lumina, fiind preferate
frecventele mari (lungimile de unda mici). Cantitativ,
fenomenul se explica prin imprastierea Rayleigh.
ii/ Culoarea galbena a Soarelui in timpul zilei. Se
explica prin saracirea undei progresive in componenta
albastra, care este imprastiata preferential in atmosfera.
iii/ Efectul de Soare rosu la rasaritul, sau la apusul
acestuia: motivul principal este imprastierea - pana la disparitie - a componentei albastre din unda
progresiva, si imprastierea semnificativa a celorlalte componente, din cauza ca drumul parcurs in
aer este mai lung in perioada rasaritului / asfintitului decat in restul zilei.
iv/ Uneori, in cazul sistemelor acustice, in fata difuzorului de inalte se pune un gratar care
imprastie suplimentar frecventele inalte, pentru a uniformiza spatial sunetul si a avea o auditie
optima.

e/ Interferenta
Interferenta este fenomenul de suprapunere a undelor cu aceeasi pulsatie si cu aceeasi directie de
oscilatie, intr-o anumita zona din spatiu. Rezultatul
interferentei este obtinerea unor maxime si minime de
interferenta.
Teoria interferentei revine la compunerea oscilatiilor, pe
directii paralele, cu aceeasi pulsatie, discutata la capitolul
Oscilatii.
Fie doua unde ideale, cu diferenta de faza (t); in punctul de
interferenta, detectorul va masura valoarea m
( ) ( ) ( ) ( )
DET DET
2
2 02 1 01
2
2 1
) ( sin ) ( sin , , ~
t t
e + e = + t t u t t u t z u t z u m
m m

( )
DET
2
) ( ) (
cos ) ( cos 2 ~
2 1
02 01
2
02
2
01
t
|
.
|

\
|
e
+
+ + t
t t
t u u u u m

( ) zero t t u u u u m
m
m
t
t
+
t
+ +
}
t +
DET
d ) ( cos
1
2 ~
DET
02 01
2
02
2
01

Daca diferenta de faza nu depinde de timp adica undele sunt perfect coerente , atunci:
+ + cos 2 ~
02 01
2
02
2
01
u u u u m ,
Sau, in functie de intensitati


Adaptat dupa
http://www.scritube.com/stiinta/fizica/
+ + cos 2 ~
2
1 2 1
I I I I m ,
iar figura de interferenta este perfect stabila.
In cazul particular (t)=0 se obtin maxime, iar daca (t)=t si u
01
=u
02
se obtin minime de valoare zero.
Daca, in plus, I
1
= I
2
= I, atunci:
2
cos 4 ~
2

I m .
In practica, intotdeauna exista o dependenta de timp (t), mai lenta sau mai rapida, ceea ce conduce
la o variatie a semnalului m intre o valoare maxima m
MAX
si una minima m
MIN
; acestea pot fi distinse
de detector daca variatia intre cele doua extreme este lenta in comparatie cu timpul sau de raspuns.
Masuratorile interferometrice se pot face daca figura de interferenta este stabila un timp mai
lung decat timpul de raspuns al detectorului.
Daca detectorul este ochiul uman, caracterizat de un timp de raspuns de circa o zecime de secunda,
atunci figura de interferenta trebuie sa fie stabila un timp semnificativ mai lung decat 0,1s, pentru a
putea fi perceputa ca atare.

Aplicatii: masuratori si traductoare interferometrice.
Aceste masuratori sunt tipice tehnologiilor actuale;
precizia lor este de /100, adica de circa 50nm.
Spre exemplu, inregistrarea si citirea informatiei pe
suport optic, pozitionarea si controlul in prelucrarea
robotizata au devenit tehnologii comerciale, pe
scara larga.
Interferenta in medii marginite: unde stationare in
cavitati rezonante.
Este cazul tuturor instrumentelor muzicale si a
incintelor pentru sonorizari acustice, al
oscilatoarelor de microunde si radiofrecventa, sau al
laserelor. Zgomotul produs intr-un anumit loc (de
regula, dar nu exclusiv, la unul din capete) se propaga in tub, coarda etc., se reflecta la capat, se
intoarce, si interfera cu unda initiala, formand ceea ce se numesc undele stationare, la care partea
spatiala si cea temporala a undei se decupleaza, conform expresiei
) sin( ) cos( 2 ) , (
0 t z
t kz u z t u + + = ,
rezultand maxime si minime de-a lungul cavitatii, in pozitiile
1 ) cos( = +
z
kz maxime; 0 ) cos( = +
z
kz minime.
Pozitiile fiind fixe, undele se numesc stationare.
Din spectrul de frecvente extrem de bogat al zgomotului, cavitatea are proprietatea ca pastreaza
doar anumite frecvente, in functie de dimensiunile sale geometrice. Spectrul practic continuu al
zgomotului se reduce la o multime discreta, numerabila, de frecvente care sunt compatibile cu
dimensiunile cavitatii: acestea sunt modurile proprii ale cavitatii.
Pentru a fixa ideile, prezentam doua situatii remarcabile, intr-o cavitate unidimensionala de
lungime l (ex. o coarda vibranta, sau un tub sonor), dar acestea nu sunt singurele posibilitati.
i/ Conditia de tub inchis la ambele capete (echivalent, coarda fixata la ambele capete): frecventele
proprii sunt date de conditiile
0 ) 0 cos( = +
z
k ; 0 ) cos( = +
z
l k ,

Fig. Principiul interferometriei
de unde
l
c
q f
q
2
= , q=1, 2,....
Corespunztor, lungimile de und sunt date
de expresia (in figura alaturata)
q
l
q
2
= , q=1, 2,....
Modul fundamental are frecventa cea mai
mica (pozitiva), i lungimea de und cea
mai mare, adica pentru q=1. Celelate
moduri sunt armonicele superioare.
ii/ Conditia de tub deschis la un capat si
inchis la celalalt (echivalent, coarda fixata la unul din capete fie acesta la z=0 , si excitata la
celelalt z=l):
0 ) 0 cos( = +
z
k ; 1 ) cos( = +
z
l k ,
de unde
l
c
q f
q
2 2
1
|
.
|

\
|
+ = , q=0, 1, 2,....
Analog, modul fundamental are frecventa pozitiva cea mai mica, aici q=0. Armonicele se obtin
pentru q=1, 2, .....
Tem: Desenai configuraia modurilor proprii pentru cazul ii/.

Aplicatie
Unde sonore in creta. Modelul este cel al tubului deschis la ambele capete, unul dintre ele fiind
excitat prin frecarea cretei de tabla. Lungimea cretei este l=10cm, iar viteza undei elestice n cret
este de 1800m/s. Fundamentala are frecvena f
1
=9000Hz, cu energia cea mai mare, n domeniul
audio. Armonica nti este la 18,0kHz; din cauz c este la limita domeniului audibil, iar energia
repartizat este de aproximativ o zecime din energia fundamentalei, sunetul scos este un scrit
strident, suprtor, datorat, practic, n ntregime, fundamentalei. Dac rupem creta de la mijloc,
fundamentala i dubleaza frecvena, la 18kHz, i nu se mai aude.
Pentru alte exercitii de calcul cu tuburi sonore vezi adresa http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/hframe.html.
f/ Difractia

Difractia este un fenomen complex, de suprapunere a
mai multor unde. In mod simplificat, prin difractie
intelegem fenomenul prin care un orice fascicul, la
interceptarea unui obiect cu dimensiunea liniara D,
capata o divergenta O
dif
data de:
D

~ O
dif
sin .
In figura alaturata este aratata o unda plana, care, initial,
are divergenta zero, iar dupa trecerea prin fanta, are
divergenta nenula.

Toate fasciculele sunt afectate de difractie

Conturul orificiului devine neclar

O consecinta nedorita a difractiei este efectul de manjire a contururilor obiectelor interceptate de
fascicul, prin introducerea unei incertitudini in directia de propagare a oricrui fascicul. Cantitativ,
incertitudinea se exprima prin unghiul de divergenta datorat difractiei, care limiteaza claritatea
obiectelor.
In figura este ilustrat efectul difractiei (cu culoare rosie) in cazul unei unde plane (fascicul laser)
care trece printr-o fereastr de ieire de diametru D, apoi printr-o lentila convergenta, cu distanta
focala f
lentila
; dupa planul focal al lentilei, peste divergenta datorata lentilei (cu efect de marire a
diametrului fascicului), se suprapune efectul difractiei, de manjire si estompare a contururilor
acestuia:
D

~ O > O
dif
.
Focalizarea este limitata de difractie pana la o valoare
d, care se poate calcula din geometria sistemului optic.
In concluzie, orice fascicul sufera difractie, care
fixeaza o limita inferioara pentru mrimea detaliilor
care pot fi vizualizate.
Aplicatii: microscopul si sonarul. Pata de difractie data de un obiect
cu dimensiunea D are marimea M:
dif
tanO + = L D M ,
sau, pentru unghiuri mici,
D
L D M

+ ~ .
i/ Daca obiectul este mare in raport cu lungimea de unda D>>,
atunci difractia este neglijabila, si urma reproduce obiectul cu
fidelitate suficient
D M ~ .
ii/ Daca, dimpotriva, obiectul este comparabil cu lungimea de unda, atunci O
dif
t/2 si devine
semnificativ al doilea termen
D L M >> ~ .
In acest caz pata de difractie este mai mare si ascunde obiectul.
Rezolutia microscoapelor optice este limitata de lungimea de unda a radiatiei folosite.
Analog, precizia de localizare a sonarelor este limitata de lungimea de unda a undei acustice.

II.2.6 Aplicatii
Efectul Doppler
Pentru o sursa in repaus, care emite unde cu pulsatia e, frecventa receptionata de un detector, aflat
in miscare cu viteza v fata de sursa, va fi diferita, variatia relativa a pulsatiei (frecventei) fiind
proportionala cu viteza:
c
v
~

;
c
v
f
f
~

.



Efectul Doppler const n fenomenul de deplasare a frecvenei undei recepionate fa de frecvena
undei emise cu o valoare Af care depinde de viteza relativ
5
v a receptorului fa de surs.
Frecventa receptionata este mai mare daca receptorul se apropie de sursa, respectiv mai mic, daca
receptorul se departeaza de sursa. Daca detectorul este fixat in acelasi loc cu sursa, atunci acesta va
primi doua unde: una provenind direct de la sursa, cu frecventa nemodificata, si una reflectata de la
obiectul in miscare, cu frecventa deplasata. Suprapunerea celor doua unde se reduce la
compunerea, la detector, a doua oscilatii cu frecvente putin diferite (v. Cap. Compunerea
oscilatiilor).
Aplicatie: Interferometrie cu efect Doppler:
radare, ecografie, cartografiere acustica /
optica.
Interferometria optica este o tehnica prin care
se pot detecta diferente de faza de ordinul
miliradianilor
6
, cauzate de modificari ale
drumului optic si/sau de deplasari Doppler ale
frecventei.
Intr-un interferometru ca cel din figura (tip
Michelson), deplasarea probei este masurata
cu ajutorul numarului de franje (posibil
fractionar) deplasate la detector:
= A N x
2
1
.
Viteza de deplasare a probei se determina in
mod analog. Daca intr-un timp fixat numarul
de franje deplasate la detector este N, aceasta este proportionala cu viteza de deplasare
longitudinala a probei.

A
=
A
A
=
t
N
t
x
v
x
2
1
.
Domeniul de viteze masurabil cu un radar care functioneaza la frecventa f=1GHz este limitat de
stabilitatea in frecventa a oscilatorului sursa: pentru o stabilitate de f=100Hz, vitezele vor fi
determinate cu eroare relativa de 10
-7
, adica 30m/s. Daca se foloseste o dioda laser in infrarosu
=1m (f=300THz), stabilizata f=1MHz, atunci eroarea asupra vitezei devine 1m/s.


5
Pentru scopurile acestui curs s-a adoptat aceast definiie.
6
http://en.wikipedia.org/wiki/Mach%E2%80%93Zehnder_interferometer

Fig. Lidar pe baza de interferometru cu
efect Doppler