Mişcarea oscilatorie armonică pentru sisteme fizice cu un grad de

libertate

Oscilaţiile prezintă o importanţă covârşitoare pentru diferite domenii din fizică şi tehnică.
Dintre mişcările oscilatorii, cele simple, sinusoidale, au un rol fundamental, deoarece, conform
teoremei Fourier, orice oscilaţie se poate obţine din suprapunerea unor oscilaţii sinusoidale.

1. Ecuaţia generală de mişcare oscilatorie armonică

Există o categorie de mişcări în care corpul revine mereu într-o poziţie de echilibru,
efectuând o mişcare periodică de-a lungul aceleiaşi drepte. Alegem axa Ox de-a lungul direcţiei
de mişcare. În poziţia de echilibru energia potenţială, care este o funcţie de coordonata x, are o
valoare minimă. Dacă deplasările corpului faţă de poziţia de echilibru sunt mici, putem dezvolta
energia potenţială, U (x ) , în serie Taylor în jurul valorii coordonatei x0 din poziţia de echilibru,
oprindu-ne la primii termeni, adică:
2
U ( x ) = U ( x0 ) +
∂U
(x − x0 ) + 1 ∂ U2 (x − x0 )2 + K .
∂x x = x0 2 ∂x x = x0

În poziţia de echilibru energia potenţială fiind minimă înseamnă că

∂U
x = x0 =0
∂x
şi alegând valoarea constantei U (x0 ) = 0 , rezultă că

1 ∂ 2U
U (x ) = x = x0 (x − x0 )2 = 1 k (x − x0 )2 ,
2 ∂x 2 2

∂ 2U J N kg
unde mărimea k = x = x0 se numeşte constanta elastică şi se măsoară în = = 2 .
∂x 2 m 2
m s
Observaţie: alegerea valorii U (x0 ) = 0 înseamnă că vom calcula energia potenţială faţă de
această valoare corespunzătoare poziţiei de echilibru. Ştim că energia potenţială este definită
până la o constantă aditivă, deci nu se poate calcula decât variaţia acesteia între două stări, astfel
încât vom calcula energia potenţială în raport cu valoarea acesteia din poziţia de echilibru.
Pentru a simplifica scrierea expresiei energiei potenţiale, alegem originea axei Ox chiar în
poziţia de echilibru, adică alegem x0 = 0 . Atunci,

32
 1 2
U (x ) = kx ,
2

iar forţa care acţionează asupra corpului în mişcarea oscilatorie este:

∂U
F = −∇U (x ) = − u x = − kxu x .
∂x

Această forţă poartă numele de forţă elastică şi este o forţă proporţională cu deplasarea
punctului material faţă de poziţia de echilibru şi dirijată spre aceasta.
Datorită interacţiunii cu mediul în care efectuează oscilaţii, particula pierde energie prin
radiaţie sau prin frecare. Disiparea energiei oscilatorului datorită interacţiunii cu mediul poate fi
descrisă printr-o forţă de frecare (rezistenţă). Aceasta poate avea diferite dependenţe de viteza
sau acceleraţia oscilatorului. În cazul unui mediu vâscos, în regim laminar, forţa de rezistenţă
este proporţională cu viteza oscilatorului (legea Stokes), iar în regim turbulent, este proporţională
cu pătratul vitezei. În cazul frânării unei particule încărcate electric care oscilează prin emisie de
radiaţie electromagnetică, puterea emisă prin radiaţie este proporţională cu pătratul acceleraţiei
corpului. Prin urmare, această forţa depinde de natura fizică a interacţiunii dintre corp şi mediu,
dar ne vom limita studiul la cazul forţelor de rezistenţă proporţionale cu viteza corpului şi de
sens opus cu aceasta.
Astfel, în general, asupra unui corp care efectuează o mişcare oscilatorie acţionează:

- forţa elastică, Fe = −kx ;

- forţa de frecare (rezistenţă), F fr = −αx& , care amortizează oscilaţiile, α se numeşte

coeficientul de rezistenţă, [α] = kg/s . Forţa de frecare este o forţă de rezistenţă la înaintarea
corpului în mediul în care oscilează.
- forţa externă de întreţinere a oscilaţiilor, F (t ) .

Folosind principiul fundamental al dinamicii, ecuaţia de mişcare a unui punct material de

masă m, aflat sub acţiunea acestor forţe se scrie

m&x&=−k x−α x& + F (t ) .

α k
Introducând notaţiile β= , unde β poartă numele de coeficient de amortizare şi ω02 = ,
2m m
ω0 fiind pulsaţia oscilaţiilor libere ale punctului material (pulsaţia proprie) în absenţa frecării,
ecuaţia de mişcare devine:
F (t )
&x&+ 2β x& +ω02 x= .
m

unităţile de măsură ale constantelor nou introduse sunt:

33
 [β] = [α] = N s = s −1 şi [ω0 ] =
N
= s −1 .
[m] m kg m kg

Pentru pulsaţia proprie ω0 se utilizează de obicei ca unitate de măsură rad/s, care este
echivalentă cu s-1 deoarece radianul, unitatea de măsură pentru unghi, care nu este o mărime
fizică, nu se ia în considerare în relaţiile dimensionale.
În continuare vom considera cazurile particulare ale acestei mişcări şi vom rezolva
ecuaţiile de mişcare corespunzătoare. Pornim de la cazul cel mai simplu.

2. Mişcarea oscilatorie armonică liberă

Acest tip de mişcare are loc în lipsa frecărilor ( β = 0 ) şi fără să fie întreţinută din exterior,
adică F (t ) = 0 .

Astfel, ecuaţia de mişcare rămâne:

&x& + ω02 x = 0 .

Am obţinut astfel o ecuaţie diferenţială omogenă de ordinul doi cu coeficienţi constanţi.

Această ecuaţie are soluţii exponenţiale de forma exp[rt ] . Se înlocuieşte această soluţie în ecuaţia
diferenţială de mişcare şi se obţine ecuaţia caracteristică a ecuaţiei diferenţiale:

r 2 + ω02 = 0 ,

care are rădăcinile r1, 2 = ±iω0 . Astfel, soluţia generală a ecuaţiei de mişcare se scrie:

x(t ) = C1 exp[iω0t ] + C2 exp[− iω0t ] = C1 (cos ω0t + i sin ω0t ) + C2 (cos ω0t − i sin ω0t ) =

= (C1 + C2 )cos ω0t + i(C1 − C2 )sin ω0t = A cos(ω0t − ϕ0 )

unde am făcut notaţiile C1 + C2 = A cosϕ0 şi i(C1 − C2 ) = A sin ϕ0 .

În soluţia de mai sus, A este amplitudinea mişcării oscilatorii, ϕ = ω0 t − ϕ0 este faza

mişcării, iar ϕ0 este faza iniţială.

Observăm că soluţia ecuaţiei este periodică în timp, adică x(t ) = x(t + T ) ,

cos(ω0 t − ϕ 0 ) = cos[ω0 (t + T ) − ϕ 0 ] ,

34
de unde rezultă că ω0T = 2π , deci perioada mişcării (intervalul de timp după care corpul trece
2π m
din nou prin aceeaşi poziţie faţă de cea de echilibru) T = = 2π . Frecvenţa mişcării
ω0 k
1 ω0 1 k
(numărul de perioade din unitatea de timp) este egală cu ν = = = .
T 2 π 2π m

Perioada oscilaţiilor armonice depinde numai de proprietăţile sistemului oscilant (k,m), şi

nu depinde de amplitudinea sau de faza iniţială a mişcării ( A, ϕ0 ). Acest rezultat reprezintă legea
izocronismului micilor oscilaţii, adică oscilaţiile mici sunt izocrone, deci perioada lor de oscilaţie
nu depinde de amplitudinea mişcării oscilatorii.
În figura 1 sunt prezentate câteva tipuri de oscilatori armonici.

a) b) c) d)

Fig. 1. Tipuri de oscilatori armonici: a) pendulul elastic; b) pendulul simplu; c) pendulul fizic; d) pendulul de
torsiune.

Perioadele de oscilaţie ale pendulelor simple din figura 1 sunt:

m
pentru pendulul elastic T = 2π ;
k

l
pentru pendulul simplu T = 2π ;
g

I
pentru pendulul fizic T = 2π , unde I este momentul de inerţie al corpului care
mgl
oscilează faţă de axa de rotaţie;

I
pentru pendulul de torsiune T = 2π , unde I este momentul de inerţie al cadrului mobil
C
faţă de axa de rotaţie, iar C este constanta elastică de torsiune a firului;
Viteza de oscilaţie este egală, conform definiţiei, cu:

35
 dx
v= = x& = − Aω0 sin (ω0t − ϕ0 ) ,
dt

iar acceleraţia, tot conform definiţiei,

dv
a= = v& = − Aω02 cos ( ω0 t − φ0 ) = −ω02 x .
dt

Constantele A şi ϕ0 , care particularizează soluţia în cazul fiecărei probleme, se determină

din condiţiile iniţiale, adică din valorile

x 0 = x t = 0 şi v 0 = v t = 0 ,

care reprezintă coordonata ce defineşte poziţia iniţială a corpului şi, respectiv, viteza iniţială.
În cazul mişcării oscilatorii,

x0 = A cosϕ0 şi v0 = Aω0 sin ϕ 0 ,

x02 v02
de unde, utilizând identitatea trigonometrică, sin 2 ϕ 0 + cos 2 ϕ 0 = 1 , rezultă relaţia + = 1,
A2 A2ω2
v02
de unde, A = x02 + ,
ω02

v0
iar împărţind membru cu membru cele două relaţii rezultă tgϕ 0 = .
ω 0 x0

Astfel, soluţia ecuaţiei de mişcare se poate scrie sub forma:

v02  v 
x(t ) = x02 + 2
cos ω0t − arctg 0  .
ω0  ω0 x0 

Energia cinetică a oscilatorului se scrie

1 2 1
Ec = mv = mω02 A2 sin 2 (ω0t − ϕ0 ) ,
2 2

iar cea potenţială

1 2 1
U= kx = mω02 A 2 cos 2 (ω 0 t − ϕ 0 ) .
2 2

Energia totală a corpului aflat în mişcare oscilatorie este egală cu

1
W = Ec + U = mω02 A2 = constant .
2

36
 Conservarea energiei totale a oscilatorului armonic liber se poate obţine şi din ecuaţia de
mişcare
m &x&+k x= 0

care se înmulţeşte cu x&

m&x&x& +k x x& = 0 , deci

d 1 2 d 1 2 d
 mx&  +  kx  = 0 ⇒ ( Ec + U ) = 0 ⇒ W = Ec + U = const.
dt  2  dt  2  dt

În mecanica cuantică se demonstrează ca energia totală a unui oscilator armonic este

cuantificată (poate lua un şir discret de valori) şi are valoarea

 1 h
Wn =  n +  hω0 , unde n = 0,1,2,... şi h = , h fiind constanta Planck.
 2 2π

În figura 2 sunt reprezentate cele trei tipuri de energii, cinetică, potenţială şi totală.
Calculăm valorile medii ale energiilor cinetică şi respectiv potenţială, adică
1
Ec = m v2
2

T T T
1 2 1 1 2 2
unde v2 = ∫ v dt = A 2ω02 ∫ sin 2 (ω0t − ϕ0 )dt = A ω0 ∫ [1 − cos 2(ω0t − ϕ0 )]dt =
T T 2T
0 0 0

A2 ω02  T sin 2 ( ω0t − φ0 )  1 2 2

T

= t −  = A ω0 ,
2T  0 2ω0 0 
2
 

1 W
liberă adică E c = mA 2 ω02 = .
4 2

1
Asemănător, U = k x 2 , unde
2

1T 2 1 2T 1 2T
x2 = 2
( ) A ∫ [1 + cos 2(ω0t − ϕ0 )]dt =
T ∫0 ∫
x dt = A cos ω 0 t − ϕ 0 d t =
T 0 2T 0

A2  T sin 2(ω0t − ϕ0 ) T  1 2
= t 0 + 0 = A , Fig. 2 Energiile în mişcarea oscilatorie armonică
2T  2ω0  2

1 W
adică U = mA 2 ω02 = .
4 2

37
 Am obţinut că
1 W
Ec = U = mA2 ω02 = , sau Ec + U = W .
4 2

Acest rezultat este utilizat în teoria cinetico-moleculară pentru demonstrarea teoremei

echipartiţiei energiei pe grade de libertate, conform căreia într-un sistem format dintr-un număr
foarte mare de particule energia cinetică şi potenţială se împarte în mod egal fiecărei particule,
adică energia sistemului se poate calcula înmulţind energia unei particule cu numărul acestora.

38
 PROBLEME:

1. Determinaƫi constanta elastică a unui resort care se comprimă 5cm sub acƫiunea unei forƫe
de 5N. Care este valoarea energiei potenƫiale înmagazinate în resortul comprimat?

2. Un corp de masă m execută o mişcare oscilatorie armonică descrisă de legea de mişcare:

= 6 cos 2 + [ ]. Determinaƫi a)amplitudinea, frecvenƫa şi perioada mişcării; b)

Calculaƫi expresiile vitezei, respectiv acceleraƫiei pentru acest corp; c) determinaƫi faza
iniƫială a sistemului şi poziƫia corpului la momentul t=1s.

3. Un corp cu masa de 1kg suspendat de un resort având constanta elastică k=4N/m, execută
o oscilaƫie armonică liberă cu amplitudinea de 8cm. Calculaƫi valorile maxime ale vitezei şi
acceleraƫiei acestui corp. După ce interval de timp ajunge corpul din poziƫia x=0 în poziƫia
x=4cm? Care este energia potenƫială maximă ce poate fi atinsă de sistem? Care este energia
mecanică totală a sistemului în poziƫia x=4cm?

3. Mişcarea oscilatorie amortizată

Avem de-a face cu mişcarea în care există forţă de frecare proporţională cu viteza, dar
forţa exterioară de întreţinere este nulă, adică F (t ) = 0 în ecuaţia de mişcare generală. Astfel,
ecuaţia de mişcare devine:

&x&+2βx& +ω02 x=0 ,

care este tot o ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea cu coeficienţi constanţi şi omogenă ca şi în
cazul mişcării oscilatorii armonice libere. Soluţiile ei sunt de formă exponenţială, e rt , iar ecuaţia
sa caracteristică devine

r 2 +2βr +ω02 = 0 ,

care are rădăcinile,

r1, 2 = −β ± β 2 − ω02 .

În funcţie de semnul funcţiei de sub radical, putem întâlni 3 situaţii:

39
 a) dacă β > ω0 , atunci soluţiile particulare ale ecuaţiei diferenţiale de mişcare sunt
exponenţiale reale şi descrescătoare, care nu sunt periodice, mişcarea fiind aperiodică. În funcţie
de condiţiile iniţiale, oscilatorul poate să treacă sau nu prin poziţia de echilibru, dar oscilaţiile se
sting exponenţial foarte rapid.

b) dacă β = ω0 , atunci r1, 2 = −β , iar soluţiile particulare sunt exp[− βt ] şi t exp[− βt ] ,

mişcarea rezultată din combinaţia lor liniară fiind aperiodică critică.

c) dacă β < ω0 , atunci r1, 2 = −β ± β 2 − ω02 = −β ± iω , unde am notat prin ω2 = ω02 − β 2 , ω

fiind pulsaţia oscilaţiei amortizate (pseudopulsaţia).

În mod obişnuit, β < ω0 , astfel că ne vom limita la acest caz. Această condiţie exclude
valorile foarte mari ale coeficientului de amortizare β . Inegalitatea β < ω0 reprezintă condiţia
care garantează caracterul oscilatoriu al mişcării.

Cu notaţia făcută, soluţia ecuaţiei de mişcare pentru cazul β < ω0 devine

x(t ) = C1 exp[− βt ]exp[iωt ] + C2 exp[− βt ]exp[− iωt ] =

= exp[− βt ][C1 (cos ωt + i sin ωt ) + C2 (cos ωt − i sin ωt )] =

= exp[− βt ][(C1 + C2 )cos ωt + i(C1 − C2 )sin ωt ] =

= A exp[− βt ]cos(ωt − ϕ0 ) ,

unde am făcut din nou notaţiile C1 + C2 = A cosϕ0 şi i(C1 − C2 ) = A sin ϕ0 .

Am obţinut soluţia oscilatorului armonic amortizat

x(t ) = A exp[− βt ]cos(ωt − ϕ 0 ) = A(t )cos(ωt − ϕ 0 ) ,

unde A(t ) = A exp[− βt ] este amplitudinea instantanee a oscilaţiei la momentul t, iar A

amplitudinea iniţială de oscilaţie. Observăm că amplitudinea instantanee este o mărime variabilă
în timp care tinde asimptotic la zero când t → ∞ .
Viteza de oscilaţie este dată de relaţia de definiţie
dx
v= = − βA exp[− βt ]cos(ωt − ϕ0 ) − Aω exp[− βt ]sin (ωt − ϕ0 ) =
dt
= − A exp[− βt ][ β cos(ωt − ϕ0 ) + ω sin (ωt − ϕ0 )]

Constantele A şi ω0 , se determină din condiţiile iniţiale, adică din valorile

x0 = x t =0 = A cosϕ 0 şi v0 = v t =0 = Aωsin ϕ0 − Aβ cos ϕ 0 ,

40
 x0 v + βx0
de unde cos ϕ0 = şi sin ϕ 0 = 0 .
A Aω

Înlocuind aceste expresii în identitatea trigonometrică, sin 2 ϕ 0 + cos 2 ϕ 0 = 1 , rezultă relaţia

x02 (v0 + βx0 )2
+ = 1 , de unde amplitudinea iniţială este
A2 A 2 ω2

A = x02 +
(v0 + βx0 )2 .
2
ω

Prin împărţirea membru cu membru a relaţiilor de mai sus rezultă

v0 + βx0
tgϕ0 = .
ωx0

Astfel, soluţia ecuaţiei de mişcare oscilatorie amortizată devine:

x(t ) = x02 +
(v0 + βx0 )2  v + βx0 
exp[− βt ]cos ωt − arctg 0 .
ω 2
 ωx0 

În figura 3 este reprezentată grafic soluţia generala a unui oscilator liniar armonic
amortizat.
Mişcarea oscilatorie amortizată este periodică cu perioada
2π 2π
T= = .
ω ω0 − β 2
2

Perioada T este constantă şi nu depinde de condiţiile iniţiale. Observăm că în cazul

amortizării, perioada este mai mare decât
2π 2π
cea din cazul neamortizat ( > ).
ω02 −β 2 ω0
În consecinţă, rezistenţa mediului măreşte
perioada de oscilaţie, sau, altfel spus, scade
frecvenţa mişcării.

Definim factorul de amortizare sau

decrementul oscilaţiei amortizate ca fiind
egal cu numărul care arată de câte ori
scade amplitudinea de oscilaţie într-o
perioadă, adică
Fig. 3 Mişcarea oscilatorie amortizată

41
 A(t ) A exp[− βt ]
d= = = exp[βT ]
A(t + T ) A exp[− βt ]exp[− βT ]

În continuare definim decrementul logaritmic ca logaritmul natural al raportului dintre

valorile amplitudinii de oscilaţie la două momente de timp ce diferă printr-o perioadă, adică
logaritmul factorului de amortizare:

A(t ) A exp[− βt ]
δ = ln d = ln = ln = βT .
A(t + T ) A exp[− βt ]exp[− βT ]

Măsurând valorile lui δ şi a pulsaţiei ω0 pentru oscilaţia amortizată se poate calcula

valoarea coeficientului de amortizare β ,

2π 2π δ
T= = = ,
ω 2
ω0 − β 2 β

de unde

ω0 δ δ k
β= = ,
2
4π + δ 2
(
m 4π 2 + δ 2 )
2δ km
iar coeficientul de rezistenţă α = 2mβ = .
4π 2 + δ 2

Energia cinetică a unui corp care efectuează o mişcare oscilatorie amortizată este egală
cu:
1 2 1
mv = mA2 exp[− 2β t ][β cos(ωt − ϕ0 ) + ω sin (ωt − ϕ0 )] ,
2
Ec =
2 2

iar cea potenţială,

1 2 1
U= kx = mω02 A 2 exp[− 2β t ]cos 2 (ω0 t − ϕ 0 ) .
2 2

Energia totală este egală cu suma celor două energii, adică

1
W = Ec + U =
2
[
mA2 exp[− 2βt ] β 2 cos 2 (ωt − ϕ0 ) + ω2 sin 2 (ωt − ϕ0 ) +

]
+ 2βω sin (ωt − ϕ0 ) cos(ωt − ϕ0 ) + ω02 cos 2 (ωt − ϕ0 ) =

1  β2  βω ω2 
= mA2 ω02 exp[− 2βt ]1 + 2  cos 2 (ωt − ϕ0 ) + 2 sin 2(ωt − ϕ0 ) + 2 sin 2 (ωt − ϕ0 ) .
2  ω0  ω0 ω0 

42
 β ω
În cazurile cele mai des întâlnite în aplicaţii, frecarea este slabă, adică << 1 şi ≈1,
ω0 ω0
β2 βω
astfel că termenii 2
cos 2 (ωt − ϕ0 ) şi 2 sin 2(ωt − ϕ 0 ) devin foarte mici şi pot fi neglijaţi.
ω0 ω0

Deci,
1
W≅ mA 2 ω02 exp[− 2βt ] ,
2

adică energia totală scade exponenţial în timp. Aceasta scădere în timp a energiei totale se
datorează lucrului mecanic efectuat de corp pentru învingerea forţei de amortizare (frecare),

dLamortizare = F fr dx = −αx&dx ,

astfel că viteza de variaţie a energiei totale a oscilatorului amortizat va fi egală cu

dLamortizare
= F fr v = −αx& 2 ,
dt

care este chiar energia pierdută (apare semnul minus) de oscilator în unitatea de timp. Această
afirmaţie se poate demonstra pornind de ecuaţia de mişcare pe care o multiplicăm cu x& , adică

mx&&x& + αx& 2 + kxx& = 0 ,

care mai poate fi scrisă sub forma

1 d 2 1 d 2
m
2 dt
( )
x& + αx& 2 + k
2 dt
x =0. ( )
1 d 2 dEcin 1 d dU dL
Dar, m
2 dt
( )
x& =
dt
, iar k x 2 =
2 dt dt
( )
şi αx& 2 = − amortizare ,
dt

astfel că, restrângând, rezultă

d
(En + U ) = dLamortizare .
dt dt

adică
dW dLamortizare
= ,
dt dt

ceea ce voiam să demonstrăm.

43
 PROBLEME:

1. Un obiect de masă 2kg agăƫat de un resort având constanta elastică k=2000N/m execută o
mişcare oscilatorie amortizată într-un mediu caracterizat printr-un coeficient de rezistenƫă
b=3Ns/m. a) calculaƫie frecvenƫa proprie de oscilaƫie şi perioada mişcării oscilatorii
amortizate; b) calculaƫi factorul de amortizare al oscilaƫiei.

4. Mişcarea oscilatorie forţată cu frecare

În cele ce urmează vom studia oscilaţiile forţate ale unui punct material asupra căruia
acţionează o forţă externă de întreţinere şi o forţă de frecare (rezistenţă).
Considerăm ecuaţia de mişcare cu toţi termenii şi alegem pentru forţa de întreţinere
expresia F (t ) = F0 cos(ω1t − ψ 0 ) , astfel că ecuaţia se scrie

m&x&+k x+α x& = F0 cos(ω1t − ψ 0 ) ,

α k F
pe care o împărţim cu masa m a oscilatorului şi facem notaţiile β= , ω02 = şi f = 0 .
2m m m

Ecuaţia de mişcare devine

&x&+2βx& + ω02 x = f cos(ω1t − ψ 0 ) ,

care este o ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea cu coeficienţi constanţi şi neomogenă. Pentru
ecuaţia omogenă folosim soluţia găsită pentru oscilatorul amortizat, adică

x omogen = A exp[− βt ]cos(ωt − ϕ0 ) ,

unde ω = ω 02 − β 2 , iar soluţia particulară o alegem de forma funcţiei F (t ) ,

xpart = B cos ( ω1t − ψ 0 − ε ) ,

unde B şi ε sunt constante care se determină din condiţia ca această soluţie să satisfacă ecuaţia de
mişcare. Pentru determinarea acestor constante calculăm derivatele,

x&part = −ω1B sin (ω1t − ψ 0 − ε ) şi &x&part = −ω12 B cos (ω1t − ψ 0 − ε ) ,

pe care le înlocuim în ecuaţia de mişcare,

− ω12 B cos(ω1t − ψ 0 − ε ) − 2βω1B sin (ω1t − ψ 0 − ε ) + ω02 B cos(ω1t − ψ 0 − ε ) =

44
 = f cos[(ω1t − ψ 0 − ε ) + ε] ,

sau

(ω2
0 )
− ω12 B cos(ω1t − ψ 0 − ε ) − 2βω1B sin (ω1t − ψ 0 − ε ) =

= f cos ε cos(ω1t − ψ 0 − ε ) − f sin ε sin(ω1t − ψ 0 − ε ) .

Identificând coeficienţii lui cos(ω1t − ψ 0 − ε ) şi, respectiv, sin(ω1t − ψ 0 − ε ) obţinem

relaţiile

(ω2
0 )
− ω12 B = f cos ε şi 2βω1B = f sin ε ,

din care, ridicând la pătrat şi adunând membru cu membru, se obţine:

f
B= ,
(ω02 − ω12)2
+ 4β 2
ω12

iar împărţind membru cu membru aceleaşi relaţii rezultă

2βω1
tgε = .
ω 02 − ω12

Astfel, în cazul unei forţe de frecare mici, adică β < ω0 , soluţia ecuaţiei de mişcare este

x(t ) = A exp[− β t ]cos ω02 − β 2 t − ϕ0  + B cos(ω1t − ψ 0 − ε ) ,

 

unde B şi ε sunt date de relaţiile de mai sus.

Constantele A şi ϕ0 se determină din condiţiile iniţiale.

Oscilaţia xomogen (t ) = A exp[− βt ]cos ω02 − β 2 t − ϕ 0  se amortizează după un anumit timp şi

 
în continuare rămâne doar oscilaţia impusă de forţa de întreţinere, pe care am exprimat-o prin
xpart = B cos(ω1t − ψ 0 − ε ) .

În continuare, corpul efectuează o oscilaţie asemănătoare cu cea liberă, ajungându-se la

2π
un regim staţionar. Oscilaţia staţionară are o perioadă T1 = , egală cu cea a forţei de întreţinere
ω1
şi care nu depinde de amortizare. Totuşi, amplitudinea acestor oscilaţii este influenţată de
prezenţa amortizării, prin coeficientul de amortizare, β .

Dacă ω1 → ω0 , amplitudinea oscilaţiei staţionare nu tinde la infinit, ca în cazul absenţei

f
amortizării, ci spre valoarea finită .
2βω 0

45
 ω1
În continuare exprimăm amplitudinea B în funcţie de raportul ,
ω0

f
ω  ω02
adică B = B 1  = .
 ω0   ω  2 2
 2 2
 β   ω1 
1 −  1   + 4   
  ω0    ω0   ω0 

În figura 4 este reprezentată funcţia de mai sus. Pentru a determina valorile extreme ale funcţiei
ω 
B 1  vom căuta valorile extreme ale funcţiei de
 ω0 
sub radical.
ω1
Notăm cu ξ = (0 ≤ ξ < ∞) şi obţinem
ω0
funcţia

β2 2
( )2
f (ξ ) = 1 − ξ 2 + 4
ω02
ξ .

Punem condiţia de anulare a derivatei de

ordinul întâi:

β2
( )
f ′(ξ ) = −4ξ 1 − ξ 2 + 8
ω02
ξ=0, Fig. 4

β2
care are rădăcinile ξ1 = 0 şi ξ2 = 1 − 2 , a treia valoare fiind negativă.
ω02

Prima valoare staţionară corespunde minimului amplitudinii oscilaţiei forţate,

f
Bmin = B (0 ) = ,
ω02

iar pentru a doua, care corespunde valorii ω1 = ω02 − 2β2 , amplitudinea atinge valoarea maximă

f F0
Bmax = = .
2β ω − β 2
0
2
α ω02 − β2

Observăm că în prezenţa amortizării, rezonanţa are loc pentru valoarea pulsaţiei fortei
externe

46
 ωrez = ω02 − 2β 2 < ω0 .

Prin eliminarea coeficientului de amortizare, β între relaţiile anterioare, se obţine ecuaţia curbei
pe care sunt aşezate maximele amplitudinilor de oscilaţie
f
Bmax = .
ω − ω4rez
4
0

Se observă că în absenţa amortizării (frecării), pentru ω1 = ω0 , maximul amplitudinii tinde la

infinit.
La rezonanţă, energia primită de
oscilator de la sistemul care asigură 0.06
β=1 s
-1

întreţinerea oscilaţiei este maximă, 0.05

β=2 s
-1

deoarece energia este proporţională cu β=3 s

-1

-1
β=10 s
pătratul amplitudinii. 0.04 B max =f(ω1)

amplitudinea, B (mm)
De multe ori este important să 0.03

determinăm condiţia de obţinere a

rezonanţei vitezelor, adică să determinăm 0.02

valoarea maximă a vitezei oscilatorului

forţat şi frecvenţa corespunzătoare. 0.01

Vom considera doar mişcarea 0

0 5 10 15 20 25 30 35 40

forţată, cea amortizată stingându-se după frecventa, ω1 (Hz)

un timp destul de scurt:

Fig. 5 Rezonanţa amplitudinilor
x = B cos(ω1t − ψ 0 − ε ) ,

iar viteza de oscilaţie devine

fω1  π
v = x& = −ω1B sin(ω1t − ψ 0 − ε ) = cos ω1t − ψ 0 − ε +  ,
( )2
ω02 − ω12 + 4β 2ω12  2

sau

 π
v = C cos ω1t − ψ 0 − ε +  ,
 2

unde

fω1
C= .
(ω
2
0 − ω12
2
) + 4β 2
ω12

dC
Impunând condiţia de extrem pentru amplitudinea vitezei, = 0 , se obţine
dω1

47
 ( )(
f ω02 − ω12 ω02 + ω12 ) =0
3/ 2


(
ω02 − ω12
2
) + 4β 2ω12 


care are soluţia corespunzătoare maximului amplitudinii vitezei de oscilaţie

ω1 = ω0 = ω′rez .

iar valoarea maximă a amplitudinii vitezei devine

f F F
vmax = = 0 = 0.
2β 2mβ α

Doar în cazul amortizării foarte slabe, β << ω0 , rezonanţele elongaţiei (amplitudinii) şi vitezei au
loc pentru frecvenţe aproximativ egale

ωrez ≈ ω′rez = ω0 ,
0.7
β=1 s -1
-1
0.6 β=2 s
-1
curba de rezonanţă devenind foarte ascuţită. 0.5
β=3 s
β=10 s
-1
amplitudinea, B (mm)

La rezonanƫă, forƫa aplicată este în fază cu 0.4

viteza şi puterea transferată oscilatorului, 0.3

∙ , este maximă.
0.2

În practică apariţia rezonanţei 0.1

conduce la o creştere bruscă a amplitudinii
oscilaţiilor forţate ale diferitelor construcţii 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40

(cum sunt fundaţiile clădirilor, podurile,

frecventa, ω1 (Hz)

etc.). Rezonanţa poate duce chiar la Fig. 6. Rezonanţa vitezelor

distrugerea construcţiilor, devenind un
fenomen nedorit şi evitat cu grijă. În construcţiile cu scop tehnic se folosesc dispozitive speciale
numite amortizoare pentru a elimina oscilaţiile rezonante.
În fizica sistemelor microscopice apariţia fenomenului de rezonanţă se poate pune în
evidenţă relativ simplu şi din măsurarea anumitor mărimi macroscopice se pot determina
mărimile caracteristice sistemelor microscopice. Punerea în evidenţă a fenomenului de rezonanţă
în sistemele microscopice reprezintă chiar metode de investigaţie a proprietăţilor unor materiale
(rezonanta magnetică nucleară (RMN), rezonanţa electronică de spin (RES)).
În inginerie, pe lângă această rezonanţă ordinară un rol important îl joacă aşa numita
rezonanţă parametrică, care este un fenomen în care o variaţie periodică a parametrilor oscilaţiei
produce o creştere a amplitudinii de oscilaţie.

48
PROBLEME:

1.

49
 Mişcarea oscilatorie armonică pentru sisteme fizice cu un grad de libertate

Oscilaţiile prezintă o importanţă covârşitoare pentru diferite domenii din fizică şi tehnică.
Dintre mişcările oscilatorii, cele simple sinusoidale au un rol fundamental, deoarece, conform
teoremei Fourier, orice oscilaţie se poate obţine din suprapunerea unor oscilaţii sinusoidale.

5. Rezonanţa electrică

Domeniul în care apar aplicaţii simple ale fenomenului de rezonanţă este cel al circuitelor
electrice. În electricitate există trei tipuri principale de elemente de circuit: condensatorul,
rezistorul şi bobina, numite elemente pasive de circuit.
Să considerăm cel mai simplu tip de condensator, condensatorul cu armăturile (plăcile)
plan paralele. Dacă plăcile condensatorului sunt încărcate cu sarcinile electrice +q, respectiv –q,
între acestea apare o diferenţă de potenţial U C care este direct proporţională cu sarcina q:

q
UC =
C

unde C reprezintă capacitatea electrică a condensatorului.

Al doilea element de circuit, rezistorul, disipă energie (prin efect Joule) la trecerea
curentului electric. Dacă între capetele unui rezistor se aplică o diferenţă de potenţial U R , prin
dq
acesta va trece un curent electric de intensitate I = proporţională cu diferenţa de potenţial:
dt

dq
U R = RI = R ,
dt

unde R se numeşte rezistenţă electrică.

Dacă printr-o bobină trece un curent electric, aceasta generează un câmp magnetic. Un
câmp magnetic variabil va genera în bobină o tensiune electromotoare indusă proporţională cu
variaţia în timp a fluxului magnetic φ = LI , conform legii lui Faraday

dφ dI d2q
e=− = −L = −L 2 ,
dt dt dt

L fiind inductanţa bobinei.

50
 Într-un circuit în care sunt incluse condensatorul,
rezistorul şi bobina, montate în serie (Fig. 7), la aplicarea unei
tensiuni U (t ) , aceasta se distribuie pe cele trei elemente de
circuit, conform legii lui Ohm:

U (t ) + e = U C + U R ,

adică Fig. 7. Circuit RLC serie

d 2q dq q R 1 1
L 2
+ R + = U (t ) ⇒ q&& + q& + q = U (t ) .
dt dt C L LC L

Se observă că această ecuaţie este identică celei satisfăcute de un corp care execută oscilaţii
întreţinute cu frecare:
F (t )
&x&+2βx& + ω02 x+= .
m

Pentru o forţă exterioară de tipul F (t ) = F0 cos(ω1t − ψ 0 ) , ecuaţia mişcării oscilatorii forţate este
cunoscută de la problema din mecanică:
F0
x (t ) = cos(ω1t − ψ 0 − ε) .
m ( ω02 − ω12 )
2
+ 4β 2
ω12

Analog, dacă tensiunea de la bornele circuitului este o tensiune alternativă de pulsaţie ω1

de forma

U (t ) = U 0 cos(ω1t − ψ 0 ) ,

după un timp suficient de lung, variaţia în timp a sarcinii q de pe armăturile condensatorului este
dată de o lege de aceeaşi formă:

U0 2βω1
q (t ) = cos(ω1t − ψ 0 − ε) , tgε =
( )
L ω02 − ω12 + 4β2ω12
2 ω02 − ω12

unde coeficienţii analogi celor din mecanică sunt:

R 1
2β = şi ω02 = .
L LC

Rezonanţa sarcinii electrice este similară rezonanţei amplitudinii din cazul sistemelor
oscilante mecanice, având relaţiile analoage

U0 U0
qmax = = .
2βL ω02 −β 2
1 R2
R − 2
LC 4 L

51
şi are loc pentru pulsaţia de valoare

1 R2
ωrez = ω02 − 2β 2 = − 2 .
LC 2 L

dq
Rezonanţa intensităţii curentului electric prin circuit I = este identică rezonanţei
dt
vitezei. Ea apare pentru
1
ω′rez = ω0 =
LC

şi are valoarea maximă

U0
I max = .
R

6. Analogie mecano – electrică

Prin analogie cu mărimile electrice, se definesc următoarele mărimi mecanice:

- Rezistenţa mecanică (activă): r = α (coeficientul de rezistenţă). Este o mărime reală

kg
şi [α] = .
s
k kg
- Reactanţele mecanice: X m = ω1m (inerţială) şi X k = (elastică). cu [X ] = . Aceste
ω1 s
~ ~ k k
reactanţe se pot defini şi sub formă complexă X m = iω1m şi X k = = −i , deci m
iω1 ω1
este analogul inductanţei L, iar 1 / k al capacităţii electrice, C.
k ~  k 
- Reactanţa mecanică totală: X = ω1m − , sau X = i ω1m − 
ω1  ω1 
- Impedanţa mecanică a oscilatorului armonic este analogul impedanţei unui circuit
RLC serie
2
2  k 
Z = r + X = r + (X m − X k )
2 2 2 2
= α +  ω1m −  .
 ω1 

52
 Mărimi mecanice Mărimi electrice
Elongaţia, x, [x] = m Sarcina electrică, q, [q] = C
Viteza, v, [v] = m / s Intensitatea curentului, I, [I ] = A
Forţa, F, [F ] = N Tensiunea electrică , U, [U ] = V
Rezistenţa, α , [α] = kg / s Rezistenţa , R, [R ] = Ω
Masa, m, [m] = kg Inductanţa, L, [L] = H
Constanta elastică, k, 1
Inversul capacităţii, 1 / C ,   = F −1
[k ] = N/m C 
Reactanţa inerţială, X m = ω1m Reactanţa inductivă, ω1L , [ω1L] = Ω
, [X m ] = kg/s
Reactanţa elastică, X k = k / ω1 Reactanţa capacitivă, 1 / (ω1C ) ,
, [ X k ] = kg / s [1 / (ω1C )] = Ω
Impedanţa, ~
Impedanţa, Z = R + i(ω1L − 1 /(ω1C )) ,
~
Z = α + i(ω1m − k / ω1 ) , ~ 2
Z = Z = R 2 + (ω1 L − 1 /(ω1C ) )
~ 2
Z = Z = α 2 + (ω1m − k / ω1 ) , [Z ] = Ω
[Z ] = kg/s
F0 U0
Viteza maximă vmax = Intensitatea maximă I max =
α R
1 2 1 2
Energia cinetică, Ec = mv , Energia magnetică, Emag = LI ,
2 2
[Ec ] = J [E ] = J
mag
2
kx q2
Energia potenţială, U = , Energia electrică, Eel = , [Eel ] = J
2 2C
[U ] = J

7. Compunerea oscilaţiilor armonice

a. Compunerea oscilaţiilor paralele cu aceeaşi frecvenţă

Considerăm un punct material supus simultan la două oscilaţii paralele cu aceeaşi
frecvenţă,

x1 = A1 cos(ωt − ϕ1 )

şi x2 = A2 cos(ωt − ϕ 2 ) .

Coordonata punctului material considerat este egală cu

53
 x = x1 + x2 ,

mişcarea fiind de acelaşi tip, adică având ecuaţia

x = A cos(ωt − ϕ) .

Astfel,

A cos(ωt − ϕ) = A1 cos(ωt − ϕ1 ) + A2 cos(ωt − ϕ 2 ) ,

ecuaţie în variabila t, care mai poate fi scrisă sub forma

cos ωt ( A cos ϕ − A1 cos ϕ1 − A2 cos ϕ 2 ) +
,
+ sin ωt ( A sin ϕ − A1 sin ϕ1 − A2 sin ϕ 2 ) = 0

Ecuaţia anterioară este adevărată la orice moment t doar dacă coeficienţii funcţiilor sin ωt
şi respectiv cos ωt sunt nuli, adică

A sin ϕ = A1 sin ϕ1 + A2 sin ϕ 2

şi

A cos ϕ = A1 cos ϕ1 + A2 cos ϕ 2 .

Din ecuaţiile de mai sus putem deduce expresiile celor două necunoscute, A şi ϕ, adică

A= A12 + A22 + 2 A1 A2 cos(ϕ1 − ϕ 2 )

şi
A1 sin ϕ1 + A2 sin ϕ 2
tgϕ = .
A1 cos ϕ1 + A2 cos ϕ 2

Astfel, ecuaţia mişcării rezultate din compunerea celor două oscilaţii paralele are expresia

 A sin ϕ1 + A2 sin ϕ 2 
x= A12 + A22 + 2 A1 A2 cos (ϕ1 − ϕ 2 ) cos ωt − arctg 1  .
 A1 cos ϕ1 + A2 cos ϕ 2 

b. Compunerea oscilaţiilor paralele cu frecvenţe diferite

Considerăm un punct material supus simultan la două oscilaţii paralele cu frecvenţe
diferite,

x1 = A1 cosω1t

şi

54
 x2 = A2 cos(ω2 t − ϕ 0 ) .

Notăm diferenţa celor două frecvenţe cu ∆ω = ω2 − ω1 , adică ω2 = ω1 + ∆ω , astfel că

putem scrie ecuaţiile de mai sus sub forma

x1 = A1 cosω1t

şi x2 = A2 cos(ω1t + t∆ω − ϕ 0 ) = A2 cos(ω1t − ϕ 2 ) ,

unde ϕ 2 = ϕ0 − t∆ω .

Observăm că ϕ1 = 0 .

Pentru a scrie ecuaţia oscilaţiei rezultante utilizăm rezultatele obţinute în cazul

compunerii oscilaţiilor cu aceeaşi frecvenţă. Astfel,

A = A12 + A22 + 2 A1 A2 cos(ϕ 0 − t∆ω) ,

iar
A2 sin (ϕ 0 − t∆ω)
tgϕ = .
A1 + A2 cos(ϕ 0 − t∆ω)

Dacă A1 = A2 = A0 ,

atunci
ϕ 0 − t∆ω ϕ − t∆ω
A = 2 A0 cos şi tgϕ = tg 0 ,
2 2

ϕ 0 − t ∆ω
adică ϕ = .
2

În acest caz, oscilaţia devine

 ϕ − t (ω2 − ω1 )   ω + ω2 ϕ 
x = 2 A0 cos  0  cos  1 t− 0.
 2   2 2

sau

 ω − ω1  ϕ0   ω + ω2  ϕ0 
x = 2 A0 cos  2 t −  cos  1 t −  .
 2  2  2  2

Am obţinut o oscilaţie modulată în amplitudine, care este reprezentată în figura 8 (fenomenul de

bătăi).

55
 Fig. 8 Compunerea oscilaţiilor paralele cu frecvenţe diferite.

c. Compunerea oscilaţiilor perpendiculare cu aceeaşi frecvenţă

Un punct material este supus simultan la două mişcări oscilatorii perpendiculare cu
aceeaşi frecvenţă

x = A cos(ωt − ϕ1 )

şi

y = B cos(ωt − ϕ 2 ) .

Pentru a afla traiectoria parcursă de punctul material supus simultan celor două oscilaţii
perpendiculare eliminăm timpul t între ecuaţiile de mai sus cu ajutorul identităţii trigonometrice
sin 2 ωt + cos2 ωt = 1 . Mai întâi deducem expresiile funcţiilor sin ωt şi respectiv cos ωt din relaţiile
anterioare:

x y x y
cos ϕ 2 − cos ϕ1 cos ϕ 2 − cos ϕ1
sin ωt = A B = A B
sin ϕ1 cos ϕ 2 − sin ϕ 2 cos ϕ1 sin ϕ1 − ϕ 2 )
(
şi

x y y x
sin ϕ 2 − sin ϕ1 sin ϕ1 − sin ϕ 2
cos ωt = A B = B A .
sin ϕ 2 cos ϕ1 − sin ϕ1 cos ϕ 2 sin (ϕ1 − ϕ 2 )

Înlocuim expresiile celor două funcţii în identitatea trigonometrică şi rezultă ecuaţia

56
 2 2
x y  x y 
 sin ϕ 2 − sin ϕ1  +  cos ϕ 2 − cos ϕ1  = sin (ϕ 2 − ϕ1 ) ,
2

A B  A B 

sau

y2 x2 xy
2
+ 2 −2 cos (ϕ 2 − ϕ1 ) = sin 2 (ϕ 2 −ϕ1 ) ,
B A AB

care este ecuaţia unei elipse cu axele înclinate cu unghiul θ faţă de axele de coordonate (fig. 9).
Aceasta este ecuaţia traiectoriei punctului material supus simultan la două oscilaţii
perpendiculare cu aceeaşi frecvenţă.

Valoarea unghiului θ se poate calcula cu ajutorul

relaţiei de definiţie
yP
tgθ = ,
xP

unde xP = A cos θ , iar yP verifică ecuaţia elipsei, adică

y P2 A 2 cos 2 θ Ay cos θ
2
+ 2
−2 P cos (ϕ 2 − ϕ1 ) = sin 2 (ϕ 2 −ϕ1 ) ,
B A AB
Figura 9
care mai poate fi scrisă sub forma

[ ]
y P2 − 2 y P B cos θ cos(ϕ 2 − ϕ1 ) + B 2 cos 2 θ − sin 2 (ϕ 2 − ϕ1 ) = 0 ,

care are rădăcinile

yP = B[cos θ cos(ϕ 2 − ϕ1 ) ± sin θ sin(ϕ 2 − ϕ1 )] .

Astfel,
B
tgθ = [cos(ϕ 2 − ϕ1 ) ± tgθ sin (ϕ 2 − ϕ1 )] ,
A

de unde
Bcos (ϕ 2 − ϕ1 )
tgθ = .
A m B sin (ϕ 2 − ϕ1 )

π 3π
Observăm că dacă ϕ2 − ϕ1 = , , atunci tgθ = 0 , de unde θ = 0 , adică axele elipsei
2 2
coincid cu axele de coordonate.

Traiectoria eliptică capătă diferite forme particulare în funcţie de defazajul ϕ2 − ϕ1 dintre

cele două oscilaţii.

57
 Cazuri particulare
2
y2 x2 xy  y x
1. Dacă ϕ 2 − ϕ1 = 0 , ecuaţia elipsei devine 2 + 2 − 2 = 0 , sau  −  = 0 , care
B A AB  B A
B B
reprezintă două drepte confundate, de ecuaţie y = x , cu tgθ = (fig. 10). Mişcarea rezultantă
A A
are loc de-a lungul unui segment de dreaptă, în ambele sensuri (polarizare liniară).

Fig. 10 Fig. 11 Fig. 12 Fig. 13

π y2 x2
2. Dacă ϕ 2 − ϕ1 = , ecuaţia elipsei devine 2 + 2 = 1 , cu tgθ = 0 (fig. 11). Mişcarea are
2 B A
loc de-a lungul unei elipse care este parcursă în sensul trigonometric, adică spre stânga
(polarizare eliptică stânga).
2
y2 x2 xy  y x
3. Dacă ϕ 2 − ϕ1 = π , ecuaţia elipsei devine 2
+ 2 +2 = 0 , sau  +  = 0 , care
B A AB  B A
B B
reprezintă două drepte confundate, de ecuaţie y = − x , cu tgθ = − (fig. 12). Mişcarea
A A
rezultantă are de-a lungul unui segment de dreaptă, în ambele sensuri (polarizare liniară).

π y2 x2
4. Dacă ϕ 2 − ϕ1 = 3 , ecuaţia elipsei devine + = 1 , cu tgθ = 0 (fig. 13). Mişcarea
2 B 2 A2
are loc de-a lungul unei elipse care este parcursă în sensul invers trigonometric, adică spre
dreapta (polarizare eliptică dreapta).
5. Dacă A = B , ecuaţia elipsei devine
π
y 2 + x 2 − 2 xy cos(ϕ 2 − ϕ1 ) = A 2 sin 2 (ϕ 2 −ϕ1 ) , care este ecuaţia unui cerc. Când ϕ 2 − ϕ1 = ,
2
π
cercul este parcurs spre stânga, iar când ϕ 2 − ϕ1 = 3 , cercul este parcurs spre dreapta
2
(polarizare circulară stânga sau dreapta). În ambele cazuri, raza cercului este egală cu A, iar
centrul acestuia se află în originea axelor de coordonate.

58
 6. O oscilaţie polarizată liniar este echivalentă cu două oscilaţii polarizate circular, una
spre stânga şi cealaltă spre dreapta, de aceeaşi amplitudine şi frecvenţă. Pentru a demonstra acest
lucru considerăm două mişcări circulare, una spre stânga şi cealaltă spre dreapta, având raza
cercului egală cu A:
xs = A cos ωt ,
 π
ys = A cos ωt −  = A sin ωt
 2

şi respectiv
xd = A cos ωt ,
 π .
yd = A cos ωt +  = − A sin ωt
 2

Compunem cele două mişcări,

x = xs + xd = 2 A cos ωt ,
,
y = ys + yd = 0

care este ecuaţia unei oscilaţii liniare de-a lungul axei Ox. Acest rezultat are aplicaţii importante
în optică referitoare la starea de polarizare a luminii.

d. Compunerea oscilaţiilor perpendiculare cu frecvenţe diferite. Figurile Lissajoux

Considerăm un punct material supus simultan oscilaţiilor perpendiculare

x = A cosω1t

şi y = B cos(ω2t − ϕ 0 ) = B cos[ω1t − (ϕ 0 − t∆ω)] ,

unde ∆ω = ω2 − ω1 . Observăm că ϕ 2 − ϕ1 = ϕ0 − t∆ω , astfel că ecuaţia elipsei se scrie sub forma

y2 x2 xy
2
+ 2 −2 cos (ϕ 0 − t∆ω) = sin 2 (ϕ 0 − t∆ω) .
B A AB

Această ecuaţie descrie o mişcare plană pe o curbă complicată, a cărei formă depinde de
diferenţa pulsaţiilor ∆ω , de raportul acestora şi de defazajul ϕ0 .

ω2
Dacă raportul este un raport de numere întregi atunci curbele obţinute se numesc
ω1
ω 2
figuri Lissajoux. În continuare va fi prezentat exemplul cel mai simplu când 2 = . În figura
ω1 1
14 sunt prezentate aceste figuri pentru diferite valori ale lui ϕ0 .

59
 3 3

2 2

1 1

y 0 0

y
-1 -1

-2 -2

-3 -3
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 -2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
x x

(a) ϕ0 = 0 (b) ϕ0 = π 4
3
3

2
2

1 1

0 0

y
y

-1 -1

-2 -2

-3
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 -3
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
x
x

(c) ϕ0 = π 2 (d) ϕ0 = 3π 4

0
y

-1

-2

-3
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
x

(e) ϕ0 = π

Fig. 14. Figurile Lissajoux

8. Analiza armonică (Fourier)

a) O oscilaţie periodică mai complexă (nearmonică) poate fi reprezentată printr-o

suprapunere de oscilaţii armonice. Astfel, o mărime fizică periodică
f (t ) = f (t + T )

se poate exprima sub forma unei serii Fourier (serie trigonometrică)

∞ ∞

f (t ) = a0 + ∑ ( an cos ( nωt ) + bn sin ( nωt ) ) = ∑ An cos ( nωt + α n ) ,

n =1 n =0

60
unde
bn
An 2 = an 2 + bn 2 şi tg α n = − .
an

Coeficienţii dezvoltării se pot obţine uşor înmulţind aceasta dezvoltare cu cos(k ωt ) ,

respectiv sin(k ωt ) şi integrând pe o perioadă. Observând că
T

∫ cos ( nωt ) ⋅ sin ( k ωt ) dt = 0 ,

0

T
T
∫ cos ( nωt ) ⋅ cos ( k ωt ) dt = δ
0
nk
2
,

T
T
∫ sin ( nωt ) ⋅ sin ( k ωt ) dt = δ
0
nk
2
,

unde δnk este simbolul lui Kronecker, rezultă

T /2
1T 1
a0 = ∫
T 0
f (t )dt =
T ∫
−T / 2
f (t )dt = f (t ) adică media funcţiei f (t ) ,

2T 2 T /2
T ∫0 T −T∫/ 2
an = f ( t ) cos ( )
nω t d t = f (t ) cos ( nωt ) dt

şi

2T 2 T /2
T ∫0 T −T∫/ 2
bn = f (t )sin ( nω t ) d t = f (t )sin ( nωt ) dt .

2π
În relaţiile de mai sus T = este perioada funcţiei f (t ) . Constanta a0 reprezintă
ω
termenul de ordinul zero al dezvoltării în serie Fourier, a1 cos ωt + b1 sin ωt este termenul de
ω
ordinul întâi (care are frecvenţa cea mai mică, ν1 = , numită frecvenţă fundamentală),
2π
a2 cos 2ωt + b2 sin 2ωt este termenul de ordinul al doilea şi corespunde unei frecvenţe ν 2 = 2ν1 şi
tot aşa mai departe, termenul de ordinul n corespunzând frecvenţei ν n = nν1 . Termenul de ordinul
întâi reprezintă oscilaţia sau armonica fundamentală, iar termenii de ordinul doi, trei, patru, etc.
reprezintă armonicele de ordin superior.
Spectrul unei oscilaţii oarecare este dat de o diagramă în care sunt reprezentate
amplitudinile diferitelor armonice în funcţie de frecvenţă. El este format din linii verticale
echidistante de diferite înălţimi (proporţionale cu amplitudinile).
Operaţia de descompunere a unei funcţii periodice oarecare în armonice se numeşte
analiză armonică şi este folosită ca mijloc de studiu în special în acustică şi electronică.

61
Evidenţierea fizică a armonicelor superioare în cazul semnalelor acustice (analiza sunetelor),
electrice, vibratorii, arată că dezvoltarea Fourier are o fundamentare experimentală completă.

Seria Fourier este convergentă, deoarece pentru n → ∞ coeficienţii an şi bn devin din ce

în ce mai mici. În cazul seriilor Fourier rapid convergente, este suficient să ne limităm la primii
trei, patru termeni ai dezvoltării.
De foarte multe ori se foloseşte forma complexă a seriei Fourier
n =+∞

f (t ) = ∑ Cn exp [inωt ] ,
n =−∞

unde
T /2
1
Cn =
T ∫
−T / 2
f (t ) exp [ −inωt ] dt .

În relaţiile de mai sus, noul coeficient al dezvoltării se poate scrie în funcţie de vechii coeficienţi
1
Cn = (an − ibn ) , iar C− n = Cn* .
2

b) Dacă oscilaţia este aperiodică, atunci, în locul seriei Fourier cu spectru discret (de
linii), vor apărea oscilaţii sinusoidale cu frecvenţele cuprinse într-un întreg interval, deci cu
spectru continuu. Seria Fourier trece într-o integrală Fourier
∞ ∞

f (t ) = ∫ a (ω) cos [ ωt + α (ω) ] dω = ∫ aω cos ( ωt + α ω ) dω

0 0

sau sub formă complexă

∞

f (t ) = ∫ C (ω)e iωt dω , cu C ( −ω) = C * (ω) ,

0

unde densitatea de amplitudine sau densitatea spectrală (anvelopa spectrului) este

1 ∞
2π ∫0
C (ω) = f (t )e -iωt dt .

Integrala Fourier devine mai simplă în cazul unei funcţii pare

∞
2∞
f (t ) = ∫ aω cosωtdω, aω =
π ∫0
f (t ) cos ωtdt
0

sau în cazul unei funcţii impare

∞
2∞
f (t ) = ∫ bωsinωtdω, bω =
π ∫0
f (t )sin ωtdt .
0

62
Exemple

1. Cazul oscilaţiilor periodice dreptunghiulare

Oscilaţiile dreptunghiulare din fig. 15, fiind simetrice faţă de originea aleasă, vor conţine numai
funcţii cosinus, adică

Fig. 15. Semnal dreptunghiular Fig. 16. Spectrul semnalului dreptunghiular

hτ hωτ
a0 = = ,
T 2π

2h  τ  2h 1 
an = sin  πn  = sin  nωτ  ,
πn  T  πn 2 

bn = 0.
∞
h nωτ inωt hτ ∞ 2h πnτ 2πnt
f (t ) = ∑ sin e = + ∑ sin cos .
n =−∞ πn 2 T n =1 πn T T

Spectrul este reprezentat in fig. 16.

2. Cazul mişcării aperiodice

Mişcarea aperiodică f (t ) = Ae−βt , t > 0, (fig. 17) se descompune în integrala Fourier

∞
1 A
f (t ) = ∫ C (ω)e iωt dt , C (ω) = ⋅
−∞ 2 π β + iω

sau
∞

f (t ) = ∫ aω cos ( ωt + α ω ) dω,
0

63
 1 A ω
cu aω = 2 C (ω) = ⋅ 2 , α ω = arg C (ω) = arctg .
π β +ω 2
β

Spectrul este dat de aω şi este reprezentat în fig. 18.

Fig. 17. Mişcarea aperiodică Fig. 18. Spectrul (continuu) al mişcării aperiodice

64