Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1 Istoric
2 Contact neadeziv
o 2.1 Tehnici de obtinere a solutiilor analitic
o 2.2 Tehnici de obtinere a solutiilor numeric
o 2.3 Solutii clasice
2.3.1 Punct de contact pe un semiplan elastic
2.3.2 Linie de contact pe un semiplan elastic
2.3.2.1 Incarcare normala pe o regiune (a,b)
2.3.2.2 Incarcare cu sarcini tangentiale pe o regiune (a,b)
2.3.3 Contact dintre o sfera si un semiplan elastic
2.3.4 Contact dintre doua sfere
2.3.5 Contact dintre doi cilindri de raze egale R cu axele
perpendiculare
2.3.6 Contact dintr un cilindru rigid si un semiplan elastic
2.3.7 Contact dintre un indentor conic rigid si un semiplan elastic
2.3.8 Contact dintre doi cilindri cu axele paralele
2.3.9 Contact dintre suprafete cu asperitati
3 Contactul adeziv
o 3.1 Modelul Bradley pentru contactul rigid
o 3.2 Modelul Johnson-Kendall-Roberts (JKR) pentru contactul elastic
o 3.3 Modelul Derjaguin-Muller-Toporov (DMT) pentru contactul elastic
o 3.4 Coeficientul Tabor
o 3.5 Modelul Maugis-Dugdale pentru contactul elastic
o 3.6 Modelul Carpick-Ogletree-Salmeron (COS)
Provocarile actuale ale acestui domeniu sunt analiza tensiunilor de contact intre
mai multe corpuri, luarea in considerare a lubrifierii, studiul fenomenelor de uzura.
Aplicatii ale Mecanicii contactului sunt extinse in domeniul micro si nanotehnologiei.
Miscarea unui singur corp in spatiu este descrisa de ecuatii din Mecanica mediului
continuu. Abordarile utilizate in Mecanica contactului restrictioneaza miscarea a doua
sau mai multe corpuri in spatiu prin introducerea restrictiilor suplimentare. Aceste
restrictii unilaterale asigura nepenetrabilitatea reciproca a corpurilor in contact. Odata
obtinut setul de ecuatii pentru problema de contact, se pot folosi mai multe scheme de
obtinerea solutiei care sa simuleze comportarea corpurilor in contact si sa determine
campul deplasarilor si al tensiunilor. In analiza se face distinctie intre contactul cu
frecare si fara frecare.
Istoric
Contactul non-adeziv
Teoria clasica a contactului este concentrata in primul rand asupra contactului
non-adeziv in care nu apar forte de tractiune in interiorul zonei de contact sau cu alte
cuvinte corpurile in contact pot fi separate fara forte de adeziune. Pentru solutionarea
problemelor de contact care sa satisfaca conditia de neadeziune au fost dezvoltate cateva
abordari analitice si numerice. Forte complexe si momente sunt transmise intre corpurile
aflate in contact si deci problemele de Mecanica contactului pot deveni sofisticate. Mai
mult decat atat, tensiunile de contact sunt adesea functii neliniare de deformatii. Pentru
simplificarea procedurii de obtinere a solutiei se defineste de obicei un sistem de referinta
in care obiectele sunt statice (chiar daca in realitate se afla in miscare relativa unul fata de
celalat). Corpurile interactioneaza prin intermediul tensiunilor sau presiunilor la
interfata.
Ca exemplu sa consideram doua obiecte in contact pe o anumita suprafata S in
planul (x,y) iar axa Z este presupusa normala la suprafata S. Unul dintre corpuri va fi
apasat pe directie normala cu o presiune ale carei componente sunt pz = p(x,y) =
qz(x,y) qx = qx(x,y) si qy = qy(x,y) in regiunea S. Utilizand ecuatiile de echilibrul
fortele:
Aceste forte si momente trebuie sa se anuleze intre corpuri pentru ca acestea sa fie
imobile din punct de vedere cinematic.
Pentru determinarea solutiilor problemelor de contact Hertzian se considera valide
urmatoarele ipoteze simplificatoare:
Deformatiile specifice sunt mici si in limite elastice,
Fiecare corp poate fi considerat un semiplan elastic, adica aria de contact este
mult mai mica decat dimensiunile corpurilor (razele sferelor)
Suprafetele sunt continue si neconforme
Suprafetele sunt fara frecare.
Complicatiile in rezolvarea problemei cresc cand una sau mai multe ipoteze sunt
nevalide, iar aceste problemele din aceasta categorie se numesc de contact non-Hertzian.
cu
iar pentru situatia cand corpurile nu sunt in contact (adica GAP-ul este deschis) gN > 0,
iar presiunea de contact este zero, pN = 0,
Solutii clasice
unde δ(x,z) este functia delta Dirac. Conditiile la limita statueaza tensiuni de forfecare
nule pe suprafata si un singur punct este incarcat cu forta normala P in punctul (0,0).
Aplicand aceste conditii in ecuatiile care guverneaza problema de elasticitate se obtine
rezultatul:
O sfera din material elastic de raza R este apasata pe un semiplan elastic pana la
adancimea d, creand o suprafata de contact de raza a. Forta aplicata F este legata de
deplasarea d prin relatia:
unde
si E1,E2 sunt modulele de elasticitate, iar ν1,ν2 coeficientii lui Poisson asociati fiecarui
corp.
Contactul dintre doua sfere si doi cilindri cu axele perpendiculare
Contactul dintre doua sfere Contactul dintre doi cilindri identici perpendiculari
Pentru contactul dintre doua sfere de raze R1 si R2, suprafata de contact este un
cerc de raza a. Distributia tensiunilor normale in zona de contact este functie de distanta
r masurata de la centrul cercului:
Daca un cilindru rigid este presat pe un semiplan elastic creaza o distributie a presiunii
descrisa de:
In cazul indentarii unui semiplan elastic cu ajutorul unui corp rigid conic, adancimea
indentarii si raza de contact sunt legate prin relatia:
cu θ definit ca unghi intre plan si fata suprafetei conului. Distributia presiunii are forma:
In contactul dintre doi cilindri cu axele paralele, forta este liniar proportionala cu
adancimea indentarii:
Raza de curbura este in intregime absenta din aceasta relatie. Semilatimea benzii de
contact este de obicei descrisa de relatia:
cu
Presiunea maxima de contact este egala cu:
Cand doua corpuri sunt presate unul peste celalat, suprafata reala de contact A este mai
mica decat suprafata de contact “aparenta” A0. In contactul dintre o suprafata cu
“rugozitate aleatoare” si un semiplan elastic, aria reala a suprafetei de contact este legata
de forta normala F prin
unde h' este egal cu media patratica a pantei suprafetei si . Presiunea medie in
suprafata de contact reala
Contactul adeziv
Cand doua corpuri solide sunt apropiate unul de celalalt apar forte de atractie van der
Waals. Modelul van der Waals a lui Bradley arata metoda de calcul a fortei de tractiune
dintre doua doua sfere rigide cu suprafete perfect prelucrate. Modelul Hertzian de contact
nu considera adeziunea posibila. Totusi, in anii ’60 au fost observate cateva contradictii
cand teoria Hertz a fost comparata cu experimente ale contactului dintre sfere de cauciuc
si sticla. S-a observat ca, desi teoria Hertz se verifica la incarcari mari, la incarcari mici
s-au remarcat urmatoarele:
Aria de contact a fost mai mare decat cea obtinuta din teoria Hertz,
Aria de contact a avut o valoare diferita de zero chiar cand incarcarea a fost
inlaturata, si
S-a constatat o puternica adeziune atunci cand suprafetele de contact au fost
curatate si uscate.
Aceste experimente au aratat ca fortele de adeziune sunt active. Modelul Johnson-
Kendall-Roberts (JKR) si modelele Derjaguin-Muller-Toporov (DMT) au fost primele
care au inclus adeziunea in contactul Hertzian.
Se face de obicei ipoteza ca forta dintre doua plane de atomi situate la distanta z
unele de altele se poate obtine din potentialul Lennard-Jones. Cu aceasta ipoteza se poate
scrie
unde f este forta de atractie, 2γ este energia totala ale ambelor suprafete pe unitatea de
suprafata, iar z0 este distanta de echilibru (de separare) dintre planurile atomice.
De notat ca in teoria Hertz originala, termenii continand p0' au fost neglijati. Pentru
contactul dintre doua sfere
unde a este raza suprafetei de contact, F este forta aplicata, 2γ este energia totala a
ambelor suprafete pe unitatea de suprafata , sunt razele, modulii
lui Young si coeficientii lui Poisson ai celor doua sfere
Relatia Hertz a razei suprafetei de contact dintre doua sfere, modificata pentru a lua in
considerare energia de suprafata are forma:
Cand energia de suprafata este zero, γ = 0, se obtine ecuatia Hertz pentru contactul
dintre doua sfere. Cand forta aplicata este zero, raza petei de contact este
Aceasta forta se numeste forta de respingere (de compresiune). De notat ca aceasta forta
este independenta de modulii de elasticitate ale celor doua sfere. Exista insa si o alta
posibila solutie pentru valoarea lui a la aceasta incarcare. Aceasta este aria critica de
contact ac data de relatia
Δγ = γ1 + γ2 − γ12
unde γ1,γ2 sunt energiile de adeziune ale celor doua suprafete iar γ12 este termenul de
interactiune, se poate scrie raza de contact JKR ca:
Tensiunea de separatie este
Coeficientul Tabor
In 1977 Tabor a aratat ca aparenta contradictie dintre teoriile JKR si DMT poate fi
solutionata tinand cont ca cele doua teorii pot aparea ca limite ale unei singure teorii
parametrizate cu ajutorul coeficientului Tabor (μ) definit ca
in care z0 este separarea de echilibru dintre doua suprafete in contact. Pentru teoria JKR
care se aplica sferelor de dimensiuni mari elastice coeficientul (μ) este mare. Pentru
teoria DMT aplicata sferelor mici si rigide coeficientul (μ) are valori mici.
O alta imbunatatire a ideii lui Tabor este atribuita lui Maugis care reprezinta
suprafata de contact in termenii propusi de Dugdale care aproximeaza zona de coeziune
cu valoarea lucrului mecanic de coeziune data de relatia
si distanta la r = c este
Tractiunea neta din suprafata de contact este data de p(r) = pH(r) + pD(r) iar forta
de contact neta este F = FH + FD. Cand h(c) = hH(c) + hD(c) = h0 tractiunea
adeziva sare la zero.
Se definesc valorile adimensionale ale lui a,c,F,d ca:
unde a0 este raza de contact la incarcare zero, iar β este parametrul de tranzitie legat de
λ prin
λ = − 0.924ln(1 − 1.02β)
Contactul unilateral
In mecanica, un contact unilateral defineste o restrictie mecanica care previne
interpenetrarea corpurilor in contact. Aceste corpuri pot fi rigide sau elastice. Contactul
unilateral este de obicei asociat cu functia g care masoara distanta dintre corpuri si forta
de contact. Comportarea in contactul unilateral este modelata de o lege de variatie a fortei
care statueaza o relatie dintre functia “gap” si forta de contact. Forta de contact zero
inseamna ca nu avem contact si “gap-ul” este pozitiv sau deschis, iar forta de contact este
negativa iar “gap-ul” este zero adica inchis.
Bibliografie
1. Johnson, K. L, 1985, Contact mechanics, Cambridge University Press.
2. Popov, Valentin L., 2010, Contact Mechanics and Friction. Physical Principles
and Applications, Springer-Verlag, 362 p., ISBN 978-3-642-10802-0.
3. H. Hertz, Über die berührung fester elastischer Körper (On the contact of rigid
elastic solids). In: Miscellaneous Papers. Jones and Schott, Editors, J. reine und
angewandte Mathematik 92, Macmillan, London (1896), p. 156 English
translation: Hertz, H.
4. Hertz, H. R., 1882, Ueber die Beruehrung elastischer Koerper (On Contact
Between Elastic Bodies), in Gesammelte Werke (Collected Works), Vol. 1,
Leipzig, Germany, 1895.
5. K. L. Johnson and K. Kendall and A. D. Roberts, Surface energy and the contact
of elastic solids, Proc. R. Soc. London A 324 (1971) 301-313
6. D. Maugis, Contact, Adhesion and Rupture of Elastic Solids, Springer-Verlag,
Solid-State Sciences, Berlin 2000, ISBN 3-540-66113-1
7. B. V. Derjaguin and V. M. Muller and Y. P. Toporov, Effect of contact
deformations on the adhesion of particles, J. Colloid Interface Sci. 53 (1975)
314--325
8. D. Tabor, The hardness of solids, J. Colloid Interface Sci. 58 (1977) 145-179
9. D. Maugis, Adhesion of spheres: The JKR-DMT transition using a Dugdale
model, J. Colloid Interface Sci. 150 (1992) 243--269
10. Bowden, FP and Tabor, D., 1939, The area of contact between stationary and
between moving surfaces, Proceedings of the Royal Society of London. Series A,
Mathematical and Physical Sciences, 169(938), pp. 391--413.
11. Bowden, F.P. and Tabor, D., 2001, The friction and lubrication of solids,
Oxford University Press.
12. Archard, JF, 1957, Elastic deformation and the laws of friction, Proceedings of
the Royal Society of London. Series A, Mathematical and Physical Sciences,
243(1233), pp.190--205.
13. Greenwood, JA and Williamson, JBP., 1966, Contact of nominally flat surfaces,
Proceedings of the Royal Society of London. Series A, Mathematical and
Physical Sciences, pp. 300-319.
14. Bush, AW and Gibson, RD and Thomas, TR., 1975, The elastic contact of a
rough surface, Wear, 35(1), pp. 87-111.
15. Persson, BNJ and Bucher, F. and Chiaia, B., 2002, Elastic contact between
randomly rough surfaces: Comparison of theory with numerical results, Physical
Review B, 65(18), p. 184106.
16. Shigley, J.E., Mischke, C.R., 1989, Mechanical Engineering Design, Fifth
Edition, Chapter 2, McGraw-Hill, Inc, 1989, ISBN 0-07-056899-5.
17. Wriggers, P. 2006, Computational Contact Mechanics. 2nd ed. (Springer Verlag:
Heidelberg).
18. Laursen, T. A., 2002, Computational Contact and Impact Mechanics:
Fundamentals of Modeling Interfacial Phenomena in Nonlinear Finite Element
Analysis, (Springer Verlag: New York).
19. Acary V. and Brogliato B., 2008,Numerical Methods for Nonsmooth Dynamical
Systems. Applications in Mechanics and Electronics. Springer Verlag, LNACM
35, Heidelberg.
20. Popov, Valentin L., 2009, Kontaktmechanik und Reibung. Ein Lehr- und
Anwendungsbuch von der Nanotribologie bis zur numerischen Simulation,
Springer-Verlag, 328 S., ISBN 978-3-540-88836-9.
21. Sneddon, I. N., 1965, The Relation between Load and Penetration in the
Axisymmetric Boussinesq Problem for a Punch of Arbitrary Profile. Int. J. Eng.
Sci. v. 3, pp. 47–57.
22. Greenwood, J. A. and Williamson, J. B. P., (1966), Contact of nominally flat
surfaces, Proceedings of the Royal Society of London. Series A, Mathematical
and Physical Sciences, vol. 295, pp. 300--319.
23. Mikic, B. B., (1974), Thermal contact conductance; theoretical considerations,
International Journal of Heat and Mass Transfer, 17(2), pp. 205-214.
24. Hyun, S., and M.O. Robbins, 2007, Elastic contact between rough surfaces:
Effect of roughness at large and small wavelengths. Trobology International,
v.40, pp. 1413-1422.
25. Bradley, RS., 1932, The cohesive force between solid surfaces and the surface
energy of solids, Philosophical Magazine Series 7, 13(86), pp. 853--862.
26. Derjaguin, BV and Muller, VM and Toporov, Y.P., 1975, Effect of contact
deformations on the adhesion of particles, Journal of Colloid and Interface
Science, 53(2), pp. 314-326.
27. Muller, VM and Derjaguin, BV and Toporov, Y.P., 1983, On two methods of
calculation of the force of sticking of an elastic sphere to a rigid plane, Colloids
and Surfaces, 7(3), pp. 251-259.
28. Tabor, D., 1977, Surface forces and surface interactions, Journal of Colloid and
Interface Science, 58(1), pp. 2-13.
29. Johnson, KL and Greenwood, JA, 1997, An adhesion map for the contact of
elastic spheres, Journal of Colloid and Interface Science, 192(2), pp. 326-333.
30. Carpick, R.W. and Ogletree, D.F. and Salmeron, M., 1999, A general equation
for fitting contact area and friction vs load measurements, Journal of colloid and
interface science, 211(2), pp. 395-400.