RM2 PDF

1.
Elemente de TE
Rezistenta materialelor 2
TE vs. RM
Problema general a TE o reprezint determinarea
strii de tensiuni, deformaii i deplasri dintr-un corp
elastic, atunci cnd se cunosc: forma i dimensiunile
acestuia, modul de ncrcare i rezemare, precum i
caracteristicile elastice ale materialului.
Modelul clasic admis in TE i RM, adecvat comportrii
oelului i altor materiale (n special metalice) se
bazeaz pe urmtoarele ipoteze simplificatoare:
continuitatea materiei, omogenitatea, elasticitatea
perfecta si izotropia materialelor, deformaiile sunt mici
in raport cu dimensiunile corpurilor, proporionalitatea
dintre tensiuni si deformaii, principiul lui Saint Venant
si ipoteza strii naturale (nu exsita tensiuni
remanente) etc.
TE vs. RM
Ipoteza lui Bernoulli este admisa numai in
RM, ea nefiind matematic necesara.
Atunci cand poate fi aplicata, ea aduce
insa mari simplificari de calcul.
Cu excepia ipotezei izotropiei, celelalte
pot fi admise de cele mai multe ori si in
cazul materialelor compozite (MC), la nivel
macromecanic. Izotropia MC se verifica
numai in anumite situaii particulare.
Tensiuni
Tensiuni intr-o sectiune si notarea

tensiunilor
Izolarea unui volum elementar,

figurarea tensiunilor
Pe fatelele opuse (care nu se vad) actioneaza tensiuni egale si de sens contrar,

pentru echilibru
Tensiuni conventie de semn

Semnul fatetelor:
1. Pe fiecare fateta a paralelipipedului elementar se
duce normala, orientata
spre exterior;
2. Fatetele
cu
normala
orientata in sensul pozitiv
al unei axe sunt pozitive
(se vad);
3. Fatetele
cu
normala
orientata in sensul negativ
al unei axe sunt negative
(nu se vad);
Conventii de semn
Pentru stabilirea direciei i sensului tensiunilor, se adopt conveniile:

Dac vectorul normalei la o faet a paralelipipedului infinitezimal (orientat
spre exteriorul acestuia) este n sensul pozitiv al unei axe, faeta este pozitiv,
iar n sens contrar negativ;
O tensiune este pozitiva dac:
Acioneaz pe o faet pozitiv i este orientat n sensul pozitiv al unei axe;
Acioneaz pe o faet negativ i este orientat n sensul negativ al unei axe.
Tensiuni conventie de semn
Observatie:
Toate tensiunile prezentate in figurile de mai sus sunt pozitive
(inclusiv cele de pe fatetele care nu se vad).
Starea spatiala de tensiuni (3D)
Starea spatiala de tensiuni (pe fatetele opuse exista tesiuni egale si

de sensuri contrare, pentru echilibru). Toate tensiunile sunt pozitive.
Starea spatiala de tensiuni (3D)

xx
T yx
zx
xy xz
yy yz
zy zz
xx
xy 2 xz 2
T yx 2 yy
yz 2
zx 2 zy 2 zz
Tensorul tensiunilor si tensorul deformatiilor pentru starea spatiala

(generala) de tensiuni (matricele sunt simetrice fata de diagonala
principala)
Starea spatia (3D) de tensiuni (exemple

exemple))
Vase cu pereti grosi
Presiune hidrostatica
ETC.
Stare plana de tensiuni (2D)
a) Stare plana de tensiuni (axonometrie)

b) Stare plana de tensiuni (vedere pe directia axei Oz)
c) Stare plana de tensiuni principale
Obervatie: Pe fatetele opuse exista tensiuni egale si de sensuri contrare
xx
T yx
0
xy
yy
0
0
0
0
Stare plana de tensiuni (2D) - exemple
Vase cu pereti subtiri
Stare axiala de tensiuni (1D)
xx
T 0
0
0 0
0 0
0 0
Stare axiala de tensiuni (1D)

(solicitari axiale, incovoiere pura)
xx
T 0
0
0 0
0 0
0 0
sau
0 0
T 0 yy
0 0
0
0
0
sau
0 0 0
T 0 0 0
0 0 zz
Variatia tensiunilor in jurul unui punct (3D)
l cosn, x
m cosn, y
n cosn, z
l 2 m2 n2 1
Izolarea
unui
colt
a
paralelipipedului
elementar,
prin sectionarea cu un plan
inclinat de normala n.

p x dA xx dAx yx dAy zx dAz 0
etc.
dAx dA l ; dAy dA m; dAz dA n
p x xx l xy m xz n
p y yx l yy m yz n
p z zx l zy m zz n
p
p x2 p y2 p z2
pxl p y m pz n
xx l 2 yy m 2 zz n 2 2 xy lm 2 xz nl 2 yz mn
p2 2
Etc.

In fiecare punct al unui corp exista trei plane
reciproc perpendiculare, pe care tensiunile
tangentiale sunt nule si actioneaza numai tensiuni
normale (tensiuni principale).
Acestea sunt plane principale si intersectiile lor
reprezinta directiile principale.
Starea de tensiuni principale este cea mai simpla
stare de tensiuni dintr-un punct.
Tensiunile tangentiale maxime/minime apar in
plane inclinate la 45 fata de planele principale.
Tensiuni principale:
xx
T yx
zx
xy xz
yy yz
zy zz
' xx
T ' yx
' zx
' xy ' xz
' yy ' yz
' zy ' zz
1 0
T 0 2
0 0
0
0
3
principale:
max 1 ; min 3 ; 1 2 3
Ele sunt radacinile ecuatiei:
3
I 1 I 2 I 3 0
unde I1, I2 si I3 sunt invariantii tensiunilor,
care nu depind de sistemul de referinta.
Directiile (1, 2, 3) sunt directiile principale.
La materiale izotrope directiile tensiunilor principale coincid
cu directiile deformatiilor principale.
Invariantii tensiunilor
I 1 xx yy zz
xx xy yy yz xx xz
I2
yx yy zy zz zx zz
xx xy xz
I 3 yx yy yz
zx zy zz
In sistemul xyz (general)
I1 1 2 3
Functie de tensiunile principale
I 2 1 2 2 3 3 1
I 3 1 2 3
principale:
Radacinile ecuatiei de gradul al treilea sunt (Ugural A.C., Fenster S.K., Advanced Strength
and Applied Elasticity, 3nd ed., Prentice Hall, New Jersey, 1995):
I1
3 3
I
b 2S cos 120 1
3
3
I
c 2S cos 240 1
3
3
a 2S cos
unde
S
I 12
R
1
2 3
Q
R
; arccos
;
R
I
;
Q
I
I
I
;
T

2
1 2
3
1
3
2
T
3
3
27
Apoi radacinile se ordoneaza si se renoteaza
1 2 3
Stare axiala, plana si spatiala de tensiuni,

tensiuni,
functie de tensiunile principale (exemple
exemple))
1
T 0
0
0 0
0 0
0 0
1 0
T 0 2
0
0
0
0
0

T 0
0
0
0

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (3D, 2D)
Stare spatiala de
tensiuni (3D)
Stare plana de
tensiuni (2D)
Ec. echilibru
x '
x y
x ' y '
x y
2
x y
2
cos2 xy sin 2
sin 2 xy cos2
d
2
1 2 1 2

cos 2
2
2
1 2
sin 2
2
Tensiuni principale (2D)

x y
1, 2
max,min
x y

2
x y

2
tan 21
xy2
xy2
2 xy
x y
tan 2 2
x y
2 xy
Directiile principale 1 si 2 sunt reciproc perpendiculare.
Se poate demonstra ca:

Directiile tensiunilor normale principale (1 si 2), respectiv cele ale tensiunilor
tangentiale maxime/minime sunt reciproc perpendiculare.
Unghiurile dintre directiile tensiunilor normale principale (marcate cu rosu) si cele ale
tensiunilor tangentiale maxime/minime (marcate cu verde) sunt de 45.
Cercul lui Mohr (2D)

1 2 1 2
cos 2
2
2
2
1
sin 2
2

2,
2
2
1
1
Ec. de forma:
x a 2 y 2
1 2
2
2
a m 1
2
R max
R2
Cercul lui Mohr (2D)

max 1 m R
min 2 m R
1 2
max R
2
1 2
min R
2
1 2
m
2
Cercul lui Mohr cazuri particulare (1)
(c)
(b)
Tractiune uniaxiala:
Tractiune biaxiala:
1 0; 2 0
1 0; 2 0
(a)
Tractiune echi-biaxiala:
1 2
Cercul lui Mohr cazuri particulare (2)
(f)
(e)
Compresiune
echi-biaxiala
Compresiune
uniaxiala
1 0; 2 0
1 2
1 0
2 0
(d)
Torsiune
1 0; 2 0
1 2
Cercurile lui Mohr (3D)

2
3
2
2 2
2
2
1 3
1 3
2

2
2
2
2
1
1
max, min
1 3

2 3
1
2
1 3
2
max, min
2
2
3 1
2
Cand planul de sectionare se roteste in jurul punctului O, atunci

cosinusii directori se modifica si varful tensiunii p descrie portiunea din
planul (, ) cuprinsa intre cercurile lui Mohr (zona marcata cu gri).
Cercurile Mohr cazuri particulare
Forfecare
simpla
0 0
T 0 0
0 0 0
Stare plana de
tensiuni
xx
T yx
0
xy
yy
0
0
0
0
Tractiune triaxiala
hidrostatica
0 0
T 0 0
0 0
Elipsoidul lui Lame'

Starea de tensiune dintr-un punct al unui corp poate fi reprezentat prin
elipsoidul lui Lam, care are ca semiaxe tensiunile principale :
px
p y pz
1

2 3
Observatii:
Cand doua tensiuni principale sunt egale, elipsoidul este de revolutie;
Cand cele trei tensiuni principale sunt egale, elipsoidul devine sfera.
Tensorul deformatiilor specifice pentru stare

spatiala (3D), plana (2D), si axiala (1D) de
deformatii
si 2
xx
1 2 xy 1 2 xz
T 1 2 yx
yy
1 2 yz
1 2 zx 1 2 zy
zz
xx
T 0
0
0 0
0 0
0 0
1 2 xy
xx
T 1 2 yx
yy
0
0
0
0
0
Observatie:
Corpul in stare plana sau uniaxiala de
tensiuni se afla in stare spatiala de
deformatii.
Deformatii si directii principale (2D)

max 1 ; min 2
1, 2
xx yy
2
xx yy

2
p q
max,min
2
2
tg 21
xy

xx yy
xy
xx yy
xy

2
Cercurile
Cercu
rile lui Mohr pentru tensiuni si deformatii
(2D)
D 1
D 1
Cracteristici elastice:
Modulul de elasticitate longitudinala (Young ), E;
Modulul de elasticitate transversala (Coulomb), G;
Coeficientul Poisson, .
Intre ele exista relatia:
E
G
21
Rezulta ca materialele izotrope au numai doua

caracteristici elastice independente.
In cele ce urmeaza se prezinta demonstratia relatiei de
mai sus
Cracteristici elastice
Relatia dintre E, G si
Elementul ABCD este supus la
tractiune cu compresiune, cu
tensiunile egale in modul. Pe
fatetele elementului HIJK,
inlcinate la 45 fata de axe,
apare o stare de forfecare
pura
x y
In consecinta, apar lunecari
si elementul ajunge in pozitia
deformata HIJK. Unghiul
OJI, care are 45, devine
OJ I
4 2
Deoarece lunecarile sunt foarte mici, se poate scrie succesiv
tg
2 2
tg tg
1

4
2
2
tg OJ I tg
4 2 1 tg tg 1
4 2
2
Tangenta unghiului OJI mai poate fi exprimata ca
OI OI 1 y
tg OJ I
OJ OJ 1 x
Alungirile specifice pot fi exprimate cu
constitutive pentru starea plana de tensiuni
1
x y
E
1
y y x
E
Rezulta
ajutorul legilor
1
x x x 1
E
E
x 1
1
x x
x
E
E
1
E
tg OJ I
1 1
E
1
Identificand cele doua relatii ale tangentei unghiului OJI rezulta

1
2
E
Inlocuind legea lui Hooke pentru forfecare
G
in relatia de mai sus, rezulta succesiv

G 1
2
E
G
E
21
Aceasta este una dintre relatiile importante ale Teoriei

Elasticitatii.
Ecuatiile fundamentale ale TE pentru

starea spatiala de tensiuni (3D)
Ecuatiile fundamentale ale TE pentru starea

spatiala de tensiuni (3D)
In scopul determinrii componentelor tensiunilor,
deformaiilor i deplasrilor, TE dispune de
urmtoarele grupuri de ecuaii:
Ecuaii de echilibru (Cauchy), relatii intre
tensiuni;
Ecuaii geometrice (relatii ntre deformaii i
deplasri);
Ecuaii fizice (constitutive) sau legea lui
Hooke.
La acestea se mai adauga conditiile care
trebuie sa fie statisfacute in toate punctele de
pe suprafata corpului (conditii pe contur).
Ecuatiile fundamentale ale TE

1.Ecuaii de echilibru (Cauchy)
Tensiunile de pe fetele pozitive primesc o crestere elementara

Se noteaza cu X, Y si Z componentele fortelor care sunt
distribuite in tot volumul corpului. Ele se numesc forte volumice
si din aceasta gategorie fac parte greutatea, fortele de inertie,
fortele generate de campurile magnetice.
Se scriu ecuatiile de echilibru pentru fortele care actioneaza pe
fatetele paralelipipedului de laturi dx, dy si dz.
Proiectia fortelor pe axa Ox implica numai tensiunile care sunt
paralele cu aceasta axa (au al doilea indice x):
yx
xx
dx dy dz xx dy dz yx
dy dx dz
xx
x
y
zx
yx dx dz zx
dz dx dy zx dx dy X dx dy dz 0
z

Se scriu si celelalte doua ecuatii de proiectii. Dupa simplificare,
aceste ecuatii devin
xx xy xz
X 0
x
y
z
yx yy yz
Y 0
x
y
z
zx zy zz
Z 0
x
y
z
Din ecuatiile de echilibru al momentelor rezulta principiul dualitatii

tensiunilor tangentiale
xy yx
xz zx
yz zy

3D
xx xy xz
X 0
x
y
z
yx yy yz
Y 0
x
y
z
zx zy zz
Z 0
x
y
z
2D
xx xy
X 0
x
y
yx yy
Y 0
x
y
xx
X 0
x
xy yx
xz zx
yz zy
1D
xy yx

2.Ecuaii geometrice
Fie punctul A (x,y). Deplasarile lui A si B sunt: u(x,y) si v (x,y) si respectiv
u(x+dx, y) si v(x+dx,y) etc. Deplasarile pe directia axelor sunt: u, v, w.

2.Ecuaii
2.
Ecuaii geometrice
Conform teoriei deformatiilor mici
u x dx, y u x, y
AB AB
AB
u
dx etc.
x
2
2
2
2
u v
u u v
u
A B dx
dx dx 1 2 dx 1 dx x
x x
x x x
x
AB dx
xx x
Similar rezulta
u
x
v
y
w
xx
yy
zz
etc.

2.Ecuaii
2.
Ecuaii geometrice
Pentru deformatii mici, lunecarile devin
xy D A B 1 2
2
tg 1 1 ; tg 2 2
u
v
dy
dx
u v
y
x
xy
u
v
y x
dx
dx dy dy
x
y
Relatii similare pot fi scrise in planele xOz si yOz:
yz
v w
w u
; zx
z y
x z

2.Ecuaii
2.
Ecuaii geometrice
3D
u
x
v
yy
y
w
zz
z
u v
xy
y x
w u
xz
x z
v w
yz
z y
xx
2D
1D
u
x
v
xx
yy
xx
xy
u v
y x
u
x

3.Ecuaii constitutive (fizice)
Se demonstreaza prin suprapunerea efectelor:

Starea
de tensiuni
pe directia:
Ox
x
x
E
x
y
E
z
x
E
x x x x
Oy
Oz
x
y
E
x
z
E
y
E
z
y
E
y
E
z
z
E
y y y y z z z z

Suprapunerea efectelor:

3.Ecuaii
3.
Ecuaii constitutive (fizice
(fizice))
Exprimarea deformatiilor functie de tensiuni (forma complianta):

3.Ecuaii
3.
Ecuaii constitutive (fizice
(fizice))
Exprimarea tensiunilor functie de deformatii (forma rigiditate), in
format sistem:
xy
E
1 x y z
1 1 2
E
1 y x y
1 1 2
E
1 z x y
1 1 2
G xy ; xz G xz ; yz G yz
Similar se poate exprima in format matriceal.
Conditii pe contur
Inafara de ecuatiile fundamentale ale TE prezentate mai sus,
mai trebuie avute in vedere relatii dintre incarcari si tensiuni.
Daca se imparte un corp in elemente infinitezimale de volum
(cu ajutorul unor plane paralele cu cele de coordonate), la
suprafata acestuia vor ramane elemente cu suprafete
inclinate, considerate plane (v. elementele marcate cu negru).
Conditii pe contur
Descompunand p de pe aceste suprafete in componentele px, py si pz,
se pot scrie relatiile de echilibru (proiectia componentelor fortelor pe
cele trei axe)
p x dA xx dAx yx dAy zx dAz 0
etc.
dAx dA l ; dAy dA m; dAz dA n
De unde rezulta
p x xx l xy m xz n
p y yx l yy m yz n
p z zx l zy m zz n
Aceste relatii trebuie sa fie satisfacute in toate punctele suprafetei
corpului (pe contur). Conditiile pe contur pot fi scrise si functie de
delasari.
Particularizarea ecuatiilor
fundamentale ale TE pentru starea
plana de tensiuni (2D)
Ecuatiile fundamentale ale TE (2D)

xx xy
X 0
x
y
yx yy
Y 0
x
y
xy yx
2.Ecuaii geometrice
u
x
v
y
u v
y x
xx
yy
xy

Particularizarea ecuatiilor
fundamentale ale TE pentru starea
axiala de tensiuni (1D)

xx
X 0
x
2.Ecuaii geometrice
xx
u
x

x
x E
y
E
z E
Variatia volumului si a formei
De la corpul nedeformat se ajunge la cel deformat urmand

oricare dintre urmatoarele cai:
Aplicand simultan deformatii liniare si unghiulare (care
produc variatia volumului si formei);
Aplicand deformatiile liniare si apoi cele unghiulare;
Aplicand deformatiile unghiulare si apoi cele liniare.

Fie un paralelipiped elementar cu laturile infinitezimale dx, dy, dz,
izolat dintr-un corp elastic. Dupa deformare, laturile devin dx1,
dx2 si dx3.
Daca forma corpului nu se modifica, trebuie sa fie indeplinita
relatia
x y z
Din aceasta egalitate si relatiile constitutive rezulta starea de
tensiuni care produce deformatii egale pe cele trei directii
x y z

Se defineste specifica volumica
V dx1 dy1 dz1 dx dy dz
V
dx dy dz
dx1 1 x dx; dy1 1 y dy; dz1 1 z dz
V 1 x 1 y 1 z 1
Deformatiile specifice fiind foarte mici, se pot neglija produsele lor in

relatia de mai sus si se obtine
V x y z
Cu ajutorul relatiilor constitutive, deformatia volumica V poate fi

exprimata functie de tensiuni
1
x y z
V
E

Daca nu apar variatii de volum, atunci V = 0, adica
x y z 0 I1 0
Corpul fiind deformat fara variatii de volum, se poate spune ca
relatia de mai sus poate caracteriza starea de tensiuni in care
corpul prezinta numai variatii de forma. In special deformatiile din
domeniul elasto-plastic se efectueaza la volum constant.
Tinand cont de primul invariant al tensiunilor I1, relatia de mai sus
mai poate fi scrisa
1 2 3 0
Energia potentiala elastica de deformatie pentru

starea spatiala de tensiuni (3D)
U1 este energia
inmagazinata de catre
unitatea de volum [J/mm3]
1
U 1 x x y y z z xy xy xz xz yz yz
2
Tinand cont de ecuatiile constitutive si de relatia dintre E si G, rezulta:
U1
1
x2 y2 z2 2 x y x z y z 21 xy2 xz2 yz2
2E
sau, raportat la sistemul de axe principale:

U1
1
12 22 32 2 1 2 1 3 2 3
2E
Energia potentiala elastica de deformatie

pentru starea spatiala de tensiuni (3D)
Prin inmagazinarea energiei de deformare U1 se produce variatia formei
si a volumului. Ea poate fi descompusa in energia U1V care modifica
numai volumul si respectiv U1F care modifica numai forma.
Variatia volumului este produsa de catre tensiunea hidrostatica m

(prezentata pozitiv in figura de mai sus). Pentru a determina valoarea lui
m se pune conditia ca in starea de tensiune care modifica numai forma
sa nu existe variatii de volum, adica
1 m 2 m 3 m 0
1 2 3
3

pentru starea spatiala de tensiuni (3D)
Inlocuind aceasta valoare a lui m in expresia energiei potentiale
U1, rezulta energia modificatoare de volum
U 1V
31 2 2 1 2
1 2 3 2
m
2E
6E
Se calculeaza apoi energia modificatoare de forma

U 1F U 1 U 1V
1 2
1 22 32 1 2 1 3 2 3
3E
care mai poate fi scrisa

U 1F
1
1 2 2 1 3 2 2 3 2
6E

pentru starile spatiala (3D), plana (2D)
si axiala (1D) de tensiuni
Energia potentiala elastica de modificare a

formei pentru starile spatiala (3D), plana (2D)
si axiala (1D) de tensiuni
Stare plana de tensiuni

Rozeta tensometrica
Fie directia principala 1 care face unghiul 1 cu axa Ox si trei directii
oarecare a, b si c, care fac unghiurile a , b si c cu 1. Se masoara
alungirile specifice pe cele trei directii si se doreste aflarea directiei 1.
In baza relatiilor privind variatia
deformatiilor in jurul unui punct,
stabilite in Teoria Elasticitatii (similare
cu relatiile de variatie a tensiunilor in
jurul unui punct), se poate scrie
1 2 1 2
a
cos 2 a
2
2
1 2 1 2
b
cos 2 b
2
2
2 1 2
c 1
cos 2 c
2
2

Rozeta tensometrica
In practica alungirile specifice se masoara pe trei directii a, b si c care
fac intre ele 45 sau 60. Fie prima situatie, cazul intalnit mai
frecvent, in care formulele sunt mai simple. Relatiile de mai sus devin
1 2 1 2
cos 2 1
a
2
2
1 2 1 2
cos 2 1 45
b
2
2
1 2 1 2
cos 2 1 90
c
2
2
Se rezolva sistemul functie de

alungirile specifice principale 1,
2 si unghiul 1.

Rozeta tensometrica
Rezolvand sistemul rezulta
a c
1
2
2
a b b c
2
2
a 2 b c
tg 2 1
a c
1, 2
Aceste relatii sunt utilizate la analiza experimentala a

tensiunilor: se masoara a, b, c (de exemplu cu ajutorul unor
traductoare rezistive) si cu relatiile de mai sus se determina
alungirile specifice principale si directiile acestora (directiile 1 si
2 sunt reciproc perpendiculare). Cu ajutorul relatiilor constitutive
se determina apoi si tensiunile principale. Se reaminteste faptul
ca la materiale izotrope directiile tensiunilor principale coincid
cu directiile alungirilor specifice principale.

Rozeta tensometrica
In figura se prezinta trei traductoare
rezistive (marci tensometrice) care
sunt formate dintr-o mica rezistenta
din constantan atasata pe un suport
din polimer. Ele se lipesc pe piesele
testate si dau un semnal de iesire
proportional cu alungirea specifica.
Mai multe traductoare cu un suport
comun formeaza o rozeta. Rozetele
cu 3 traductoare la 45 se numesc
rectangulare. Ele sunt utilizate in
special
pentru
determinarea
experimentala
a
tensiunilor
principale si a directiilor principale.
Rezistenta materialelor 2
2. TEORII DE STARE LIMITA

SOLICITARI COMPUSE
Teorii de stare limita

Eficineta calculelor de rezistenta materialelor depinde in
mare masura de capacitatea de prezicere a starilor de
tensiuni periculoase (care determina curgerea sau
ruperea), numite stari limita.
Cedarea structurilor depinde de factori cum ar fi: natura
materialului, incarcari (valori si configuratii), viteza de
incarcare, forma structurii, modul de rezemare,
caracteristici de mediu etc.
Starea limita de tensiuni face ca intr-un punct al unui corp
materialul sa atinga o stare limita.
In cele ce urmeaza se va discuta numai cazul incarcarilor
statice. Vor fi prezentate doar cele mai utilizate teorii.

Atingerea limitei de curgere (reale sau convetionale offset) se determina usor in cazul solicitarilor simple, dintre
care solicitarea la tractiune/compresiune este cea mai
utilizata. Ea poate fi definita prin atingerea unor valori
limita ale unor factori cum ar fi: tensiunea normala,
tensiunea tangentiala, alungirea specifica, energia de
deformare specifica U1, energia modificatoare de forma
U1F etc.
In cazul solicitarilor axiale, toti acesti parametri ating
simultan o valoare limita. In consecinta, starea limita
poate fi determinata functie de un singur parametru.
In cazul starii plane sau spatiale de tensiuni, prezicerea
atingerii starii limita este mult mai dificila. Ea formeaza
obiectul teoriilor de mai sus care simplifica problema,
considerand ca un singur factor are influenta
preponderenta la atingerea starii limita.
Pentru o stare oarecare de tensiuni se stabileste, pe baza

factorului ales ca preponderent, o stare axiala de tensiuni
echivalenta, care se compara cu starea limita la tractiune.
Nu exista o teorie de stare limita universala.

Teoria tensiunii normale maxime
Enunt
Intr-un punct al unui corp se atinge starea limita atunci
cand:
tensiunea normala maxima 1>0 devine egala cu
tensiunea limita la tractiune simpla lt (tensiunea de
curgere sau rupere)
ech 1 lt
sau tensiunea normala minima 3<0 devine egala cu
tensiunea limita la compresiune simpla lc
ech 3 lc

Teoria tensiunii normale maxime
Pentru o stare plana de tensiuni, se poate scrie
ech 1
x y
2
x y

2
xy2
Aceasta teorie a fost formulata prima oara de catre Galilei si a fost

verificata de catre Rankine. Ea prezinta urmatoarele deficiente:
Neglijeaza doua dintre tensiunile principale;
Contrar acestei teorii, materialele rezista la tensiuni mult mari la
compresiune hidrostatica, comparativ cu compresiunea simpla
etc.
Teoria se aplica cu bune rezultate in special materialelor cu rupere
fragila.

Teoria tensiunii tangentiale maxime
Enunt
Starea limita se produce atunci cand tensiunea tangentiala
maxima atinge valoarea limita l pentru solicitarea la
tractiune simpla.
Pentru starile spatiala si plana de tensiuni, tensiunea
tangentiala maxima este
max
si respectiv
1 3
max
1 2
2

Pentru starea axiala de tensiuni, tensiunea tangentiala maxima
este
max
Pentru tractiune cu 1 =ech, tensiunea tangentiala maxima

devine
ech
max
2
Egaland aceasta valoare a lui max cu cele stabilite mai sus, se
obtin relatiile pentru starile spatiala si respectiv plana de
tensiuni
ech 1 3
ech 1 2

Inlocuind tensiunile principale se poate trece la sistemul de
referinta general xOy. Astfel, pentru starea plana de tensiuni se
obtine
ech
y 4 xy2
2
Teoria a fost formulata initial de Coulomb, iar sub forma actuala

de catre Tresca. A fost confirmata experimental de catre Guest.
Teoria prezice corect valorile limita ale tensiunii tangentiale. Ea
da rezultate bune, cu exceptia solicitarilor la tractiune
hidrostatica (3D si 2D). Teoria prezice in mod eronat ca la
aceste solicitari nu se produce ruperea, deoarece ech = 0.
Se utilizeaza in special pentru materiale cu rupere ductila.

Teoria energiei modificatoare de forma maxime
Enunt
Starea limita se atinge atunci cand energia potentiala
modificatoare de forma U1F egaleaza valoarea limita U1Fl de la
solicitarea la tractiune simpla.
Pentru tractiune simpla cu ech, U1F are expresia
1 2
U 1F
ech
3E
pentru starile spatiala si plana de tensiuni, se
Egaland cu U1F
obtine
1
ech
2
1 2 2 1 3 2 2 3 2
ech 12 22 1 2

Teoria energiei modificatoare de forma maxime
Inlocuind tensiunile principale se trece la sistemul de referinta
general xOy (starile spatiala si respectiv plana de tensiuni):
ech
1
2
y x z y z 6 xy2 xz2 yz2

2
ech x2 y2 x y 3 xy2
Teoria a fost propusa de Huber si dezvoltata apoi de von Mises

si Hencky. Este cunoscuta in special sub numele de teoria von
Mises .
Teoria a fost bine verificata experimental, in special pentru
materiale cu rupere ductila si stare plana de tensiuni. Este
probabil cea mai utilizata teorie de stare limita.
La fel ca si teoria max, ea nu poate fi aplicata in cazul tractiunii
hidrostatice, pentru care se obtine ech = 0.

Teoria lui Mohr
Cercul lui Mohr reprezinta o functie de tipul
f
O verticala DP reprezinta starea de tensiuni pe plane cu = const. si
variabil. Dintre toate acestea, cea mai periculoasa este starea in care
=max., adica cea din punctul P.
Rezulta ca punctele de pe cercul
exterior reprezinta situatiile cele mai
periculoase. Deoarece numai 1 si 3
determina acest cerc, ele vor decide si
starile limita.
Teoria lui Mohr utilizeaza valorile
extreme ale tensunii normale, atat
pentru starea spatiala, cat si pentru
starea plana de tensiuni.

Teoria lui Mohr
Se reprezinta cercurile lui Mohr pentru stari limita obtinute la diferite
solicitari simple sau compuse (determinate de tensiunile normale
extreme) si se traseaza infasuratoarea acestor cercuri.
Conform teoriei lui Mohr, infasuratoarea reprezinta curba de stare
limita (intrinseca) si in toate punctele ei coeficientul de siguranta c=1,
in zona de la interiorul curbei c>1 iar in cea de la exterior c<1. Pe
curbe paralele cu cea intrinseca c=constant. Pentru a nu depasi o
starea limita, trebuie ca cercul lui Mohr determinat de tensiunile
normale extreme sa nu o intersecteze.
Pentru cazul materialelor cu rupere tenace si respectiv fragila
tensiunile limita la solicitari axiale indeplinesc conditiile
lc lt ; lc lt
In consecinta, cercurile cu centrele in O1 si O2 au diametre egale
pentru materiale cu ruperea tenace. Pentru materiale cu ruperea
fragila, cercul cu centrul in O1 are diametrul mult mai mare decat cel
cu centrul in O2.

Teoria lui Mohr

Teoria lui Mohr
Aplicarea teoriei lui Mohr este limitata datorita dificultatii trasarii
curbelor de stare limita (intrinseci) pentru materialele utilizate.
Pentru simplificare, cele doua ramuri ale infasuratorii sunt
aproximate cu doua drepte tangente la cercurile Mohr pentru
starea limita la tractiune, respectiv compresiune.
Admitand aceasta simplificare, se
poate demonstra pentru starile
spatiala, respectiv plana de tensiuni
ech 1 k 3
ech 1 k 2
k lt
lc
La rupere k=0,20,4 pentru fonta, k=0,10,2 pentru materiale ceramice etc.

Teoria lui Mohr
Observatie: Pentru k=1 se obtin acelasi relatii ca la teoria max. Acest
caz corespunde materialelor cu rupere ductila, la care
ct cc
Teoria lui Mohr se aplica atat la materiale cu rupere ductila, cat si cu
rupere fragila.
Teoria prezinta urmatoarele dezavantaje:
Dificultatea trasarii curbelor de stare limita;
Pentru starile spatiale de tensiuni se neglijeaza tensiunea
intermediara 2;
Furnizeaza rezultatea eronate pentru starea de tractiune hidrostatica.

Sintetizarea relatiilor pentru ech
Cazurile particulare se determina din cel general, inlocuind:

x=1 ; y=2 ; xy = 0, pentru trecerea la sistemul 1O2;
x= ; xy = , pentru cazul Incovoiere cu torsiune.
Comparatie intre teoriile de stare limita

Verificarea experimentala este hotaratoare in adoptarea unei
teorii de stare limita.
Experimental s-a dovedit ca nu exista o teorie de stare limita
universala, care sa poata fi aplicata pentru orice material si
orice stare de tensiuni.
Acord unanim exista doar asupra adoptarii teoriilor max
(Tresca) sau U1Fmax (von Mises) ca si criterii de plasticitate.
Toate teoriile de stare limita prezentate mai sus au dezavantajul
ca sunt stabilite pe baza unor relatii valabile in domeniul liniarelastic si se aplica in domeniul elasto-plastic.
Cu exceptia teoriei von Mises (U1Fmax), toate celelalte prezinta
dezavantajul ca pot neglija unele tensiuni.

Diferitele teorii pot fi comparate pentru solicitarea la forfecare
pura. Se stie ca in acest caz se realizeaza o stare plana de
tractiune cu compresiune la care 1 = si 2 =-. Unghiul dintre
directiile tensiunilor normale si a celor tangentiale extreme este
de 45.
Experimental s-a aratat ca pentru diferite materiale metalice
lt
l
2

1. Conform teoriei max, valorile limita la forfecare pura ar urma sa fie
ech 1
l lt
Valoarea prezisa nu concorda cu rezultatele experimentale de mai sus.

2. Conform teoriei max, valorile limita la forfecare pura ar urma sa fie
ech 1 2
lt
l
2
Rezultatele teoretice concorda cu cele experimentale. Teoria lui Mohr da

aceleasi rezultate in cazul materialelor cu rupere tenace (k=1).
3. Conform teoriei U1Fmax, valorile limita la forfecare pura ar urma sa fie
ech 12 22 1 2 2 2 3
l
1
3
lt 0,577 lt
Valoarea prezisa depaseste cu cca. 11,5% pe cea determinata experimental.
Diferentele cele mai mari intre teorii se constata pentru cazul solicitarilor
la
tractiune/compresiune
echi-biaxiala
sau
echi-triaxiala
(hidrostatica), cand 1 = 2 = , respectiv 1 = 2 = 3 = .
1. Conform teoriei max rezulta ech = , atat pentru solicitarea la
tractiune simpla (axiala) cat si pentru tractiunea echi-biaxiala sau
echi-triaxiala.
2. Teoria max nu poate fi utilizata in asemenea cazuri deoarece
ech 1 2 0; ech 1 3 0
3. Teoria U1Fmax da rezultate identice cu teoria max pentru cazurile de
mai sus.

TEORIA
max
max
(Tresca)
U1Fmax
(von Mises)
Mohr
RECOMANDARI PRIVIND UTILIZAREA

Pentru materiale cu rupere fragila
Cand tensiunile normale sunt mari in raport cu cele tangentiale
Uneori este utilizata doar pentru simplitatea sa, insa in situatii
neadecvate (pentru materiale cu rupere tenace etc.)
Pentru materiale cu rupere ductila
Nu se recomanda atunci cand tensiunile tangentiale sunt mici in raport
cu cele normale.
Nu poate fi folosita in cazul tractiunii/compresiunii echi-biaxiale sau echitriaxiale (hidrostatica)
Pentru materiale cu rupere ductila
In cazul tractiunii/compresiunii echi-biaxiale sau echi-triaxiale
(hidrostatica) da aceleasi rezultate ca si teoria max , insa este mai
complicata decat aceasta
Pentru materiale cu rupere ductila sau fragila
Utilizare conditionata de obtinerea curbelor de stare limita
Nu poate fi folosita in cazul tractiunii/compresiunii echi-biaxiale sau echitriaxiale (hidrostatica) a materialelor cu rupere ductila
Ugural, fig. 4.7, pg. 160
SOLICITARI COMPUSE
Solicitari compuse
In cazul solicitarilor simple, in sectiune apare teoretic un
singur efort. De obicei insa apar mai multe, intre care toate
celelalte pot fi neglijate in raport cu unul.
In cazul solicitarilor compuse, in sectiune apar doua sau mai
multe eforturi care nu pot fi neglijate.
Exista solicitari compuse la care apar:
numai tensiuni normale;
numai tensiuni tangentiale;
tensiuni normale si tangentiale.
Solicitarile compuse se intalnesc mai frecvent decat cele
simple.
Calculul la solicitari compuse

Nr.
crt.
1
STAREA DE TENSIUNI
Exista numai tensiuni sau
numai , care actioneaza
pe aceeasi fateta si pe
aceeasi directie
FORMULE
Se calculeaza tensiunea
rezultanta prin sumare algebrica
a tensiunilor de pe o fateta
rez i ; rez a
rez ij ; rez a
Toate celelalte cazuri
Se determina ech cu ajutorul

unei teorii de stare limita.
ech a
SOLICITARI (exemple)
Sol. axiale cu incovoiere
Forfecare cu torsiune
Incovoiere dubla
(oblica)
Sol. axiale excentrice
etc.
Tractiune biaxiala
Torsiune cu incovoiere
Compresiune triaxiala
etc.
a = tensiunea admisibila, determinata fata de o stare limita la solicitari

axiale (curgere sau rupere).
Solicitari axiale cu incovoiere
Fx F cos ; Fy F sin
N x Fx ; M z x Fy x
rez.Max
Fx Fy x
a
A Wz
Solicitari axiale cu incovoiere

Bara din fig. de mai sus este solicitata la compresiune cu
incovoiere.
Tensiunea de compresiune este negativa pe toata sectiunea.
Tensiunea produsa de incovoiere este pozitiva deasupra
axei si negativa dedesuptul ei (fibrele aflate deasupra axei
neutre sunt supuse la tractiune, cele inferioare la compresiune).
Pentru axa neutra trece prin centrul de greutate al sectiunii
transversale.
Se remarca deplasarea axei neutre la tensiunea rezultanta rez
(nu trece prin centrul de greutate al sectiunii transversale).
Torsiune cu forfecare
Arcurile elicoidale sunt utilizate pentru stocarea/redarea
energiei, absorbirea socurilor sau mentinerea unei forte intre
corpuri in contact.
Ele sunt utilizate la suspensiile vehiculelor, pentru inchiderea
supapelor la motoare cu ardere interna etc.
Arcurile elicoidale cu spire stranse sunt solicitate sunt solicitate
la torsiune cu forfecare. Ambele solicitari dau tensiuni
tangentiale care se pot aduna algebric.
In figura se prezinta un sfert din spira unui arc elicoidal cu spire stranse,
comprimat cu forta F, care actioneaza pe axa arcului. Forta poate fi
redusa la centrul spirei O (forta F=T si momentul Mt=FR).
Spira este solicitata la torsiune (Mt=FR) si respectiv forfecare
(F=T).
Tensiunea tangentiala maxima apare in punctul P (tensiunea de
forfecare se calculeaza cu formula lui Juravschi):
rez. max
FR 4 F

Wp 3 A
rez. max
16 FR 16 F
16 F R 1
2

3
2
3 d
d
d d 3
Se observa ca torsiunea are efect preponderent, deoarece
R d
Dimensionarea se face din conditia
rez. max a
Incovoiere dubla (oblica

oblica))
Incovierea oblica se produce atunci cand vectorul moment incovietor
nu actioneaza dupa directia unei axe principale de inertie a sectiunii
transversale. Barele cu sectiuni circulare sau circulare inelare nu sunt
supuse la incovoiere oblica deoarece orice dreapta care trece prin
centrul de greutate este o axa de simetrie si axa principala de inertie.
Componentele momentului incovoietor dupa directiile axelor sunt
M z M cos
M y M sin
Daca ar actiona singura, fiecare dintre
aceste componente ar produce o
incovoiere
simpla,
pentru
care
tensiunile se calculeaza cu formula lui
Navier
M yz
Mzy
x
; x
Iz
Iy

oblica))
Semnul tensiunilor se stabileste cu regula burghiului drept:
pentru inaintarea acestuia in sensul momentului incovoietor se
aplica un cuplu de forte. Una dintre aceste forte iese din plan si
una intra in plan. Fortele care ies din planul sectiunii dau
tractiune si sunt considerate pozitive, iar cele care intra in
planul sectiunii dau compresiune si sunt considerate negative.
Tensiunile normale vor avea acelasi semn cu aceste forte (v.
fig. urmatoare).
Cand burghiul drept inainteaza pe directia axei neutre, atunci
de o parte a axei vor fi tensiuni pozitive iar de celalta negative.
In primul cadran ( v. fig. de mai sus), tensiunile x si x au
semne diferite (stabilite cu regula burghiului drept, care
inainteaza in directia lui Mz, respectiv My).

oblica))
Regula burghiului drept

oblica))
Cele doua tensiuni fiind in acelasi plan si actionand pe aceeasi directie
se vor aduna algebric
rez x x
Mz y M yz
Iz
Iy
Pe axa neutra tensiunile sunt nule (in primul cadran x si x au semne

diferite) si se poate scrie
rez 0
M y Iz
Mz y M yz
I
0 y
z tg z z
Iz
Iy
Mz Iy
Iy
Se observa ca ecuatia axei neutre este o dreapta care trece prin origine
(de tipul y=mz, unde m este panta dreptei). Rezulta panta axei neutre
m tg
Iz
tg
Iy
Se observa ca panta axei neutre m are acelasi semn cu tg si deci axa

neutra trece prin cadranul in care se afla momentul rezultant M.
Tensiunea este maxima in modul in punctele cele mai indepartate de
axa neutra (B si D, v. fig. urmatoare), prin care se duc paralele la ea.

oblica))

oblica))
M z x 2 Fx
M y x Fx

oblica))
Distributia tensiunilor normale

oblica))
Semnul lui rez se stabileste tot cu regula burghiului drept, orientat
pe directia axei neutre si in sensul momentului incovoietor M.
Punctele cele mai indepartate de axa neutra au coordonatele
B(-b/2, h/2), respectiv D(b/2, -h/2).
Tensiunea rezultanta are valorile extreme
rez. max,min
M z y max,min
M y z max,min
x x
Iz
Iy
M
M z y
Wz
Wy
Dimensionarea se face din conditia ca tensiunea maximum

maximorum rez.Max sa nu o depaseasca pe cea admisibila
rez.Max a
rez.Max max rez. max , rez. min

oblica))
Deplasari
Sagetile produse
incovoietor sunt
de
catre
M
f y c z ;
Iz
componentele
fz c
momentului
My
Iy
unde s-a considerat pozitiva deplasarea in sensul unei axe.

Sageata rezultanta este si panta ei sunt
f
f z2 f y2
fy
Iy Mz
Iy 1
tg

fx
Iz M y
I z tg

oblica))
Deplasari
Deoarece
tg tg 1
rezulta ca directia sageatii rezultante este perpendiculara pe

directia axei neutre.
Solicitari axiale excentrice
Forta F este aplicata in punctul P, care nu coincide cu centrul de

greutate al sectiunii transversale O.
Bara este solicitata la tractiune cu incovoiere dubla. Tensiunea
normala maxima este
rez
My
N Mz

y
z
A Iz
Iy
rez
Fz
F Fy 0
y 0 z
A
Iz
Iy

rez
rez
1
A
1
A
y0 y z0 z
Iz
Iy
A
A
y 0 y z 0 z
2
2
iz
i y
Ecuatia axei neutre se determina din conditia ca tensiunea

rezultanta sa fie nula
y0 y z0 z
1 2 2 0
iz
iy
2
iy
z0
y
1
2
iz
y0

Proprietatile axei neutre
Aceasta este ecuatia dreptei prin taieturi. Taieturile cu axele
sunt
i y2
i z2
a ; b
z0
y0
Ele au semne contrare coordonatelor punctului P (z0, y0) de

aplicatie al fortei si in consecinta axa neutra trece prin cadranul
opus celui in care actioneaza forta F.

Se observa ca atunci cand punctul de aplicatie al fortei se
indeparteaza de centrul de greutate al sectiunii transversale
(originea sistemului de axe), axa neutra se apropie de originea
O. Axa neutra trece prin origine cand
z 0 a 0;
y0 b 0
Invers, cand punctul de aplicatie al fortei se afla in originea

O(0,0), axa neutra taie axele de referinta la infinit
z 0 0 a ;
y0 0 b
si bara este solicitata numai la tractiune/compresiune (functie de

sensul fortei).
Daca punctul P de aplicatie al fortei este situat pe o axa
centrala de inertie, atunci axa neutra este perpendiculara pe
acea axa.

Daca punctul de aplicatie al fortei se misca pe o drepta
oarecare, atunci axa neutra se roteste in jurul unui punct
(antipolul dreptei).
Axa neutra imparte sectiunea in doua: intr-o parte exista numai
tensiuni normale pozitive iar de celalata parte negative.
Cunoscand punctul de aplicatie al fortei P(z0, y0), cu ajutorul
ecuatiilor de mai sus se poate determina axa neutra. Reciproc,
cunoscand ecuatia axei neutre se pot determina coordonatele
punctului de aplicatie al fortei P(z0, y0) pentru o sectiune data.
Tensiunea normala intr-un punct al sectiunii este proportionala
cu distanta de la punct la axa neutra.

Pentru stabilirea punctelor celor mai solicitate ale sectiunii se
procedeaza la fel ca la incovoierea dubla.
Tensiunile in aceste punte sunt (pentru cazul N>0)
max
x
N Mz My
N Mz My
min

; x
A Wz W y
A Wz W y
In cazul materialelor cu rupere tenace, la care tensiunea de

curgere la tractiune este aproximativ egala cu tensiunea de
curgere la compresiune, conditia de rezistenta este
max
x
N
A
Mz
Wz
My
Wy

Rezulta o ecuatie de gradul al treilea, care se rezolva
aproximativ astfel:
1. Se neglijeaza efectul fortei axiale (care este uzual mic in
raport cu cel al incovoierii) si se face o predimensionare la
incovoiere oblica;
2. Se majoreaza dimensiunile sectiunii astfel obtinute si se face
verificarea conditiei de rezistenta de mai sus.
In cazul materialelor cu rupere fragila, intre tensiunea de
rupere la compresiune rc si cea de rupere la tractiune rt
exista relatia
rc rt
si conditiile de rezistenta vor fi
xmax at ; xmax 0
xmin ac ; xmin 0

Sambure central
Samburele central reprezinta o zona care include centrul de
greutate al sectiunii transversale, avand proprietatea ca
frontiera sa este locul geometric al punctelor de aplicatie ale
fortelor normale determinate astfel incat axa neutra se
deplaseaze tot timpul tangenta la sectiune. Atunci cand forta
normala se apropie de centrul de greutate, axa neutra se
indeparteaza de sctiune. Cand forta normala este aplicata
inafara samburelui central, axa neutra taie sectiunea si de o
parte a sa vom avea tensiuni normale pozitive, iar de cealalta
tensiuni normale negative.
In cazul materialelor cu rupere fragila, care rezista mult mai
bine la compresiune decat la tractiune (beton, fonta etc.), este
important sa se evite tensiunile normale pozitive. Pentru a
realiza acest lucru, incarcarea la compresiune trebuie sa fie
aplicata in zona samburelui central.

Sambure central
Sa se traseze samburele central pentru profilul I nestandardizat
din figura.
Rezolvare
Centrul de greutate al sectiunii se
afla la intersectia axelor de simetrie,
care sunt si axe principale de inertie.
1. Se determina caracteristicile
geometrice ale sectiunii:
A 60t 2 ; I z 5520t 4 ; I y 335t 4
i z2 I z A 92t 2 ; i y2 I y A 5,6t 2

Sambure central
2. Se traseaza pozitiile axei neutre tangenta la profil, respectiv
perechile de drepte paralele cu axele (marcate cu rosu):
z 5t ; z 5t ;
y 12t ;
y 12t
3. Se identifica ecuatia fiecarei drepte cu ecuatia axei neutre si se

determina punctul de aplicatie al fortei corespunzator
z
i y2
i z2
z0 0
C (0, 7,7t )
y0
z0
y 0 7,7t
12t
z
y
i y2
i z2
y0 0
B (1,12t , 0)
y
z0
0
z
1
,
12
t
0
5t

Sambure central
Datorita dublei simetrii, punctele B si B si respectiv C si C sunt
simetrice.
4. Se stie ca atunci cand axa neutra se roteste in jurul unui punct,
punctul de aplicatie al fortei se deplaseaza pe o dreapta. Astfel,
cand axa neutra se roteste in jurul coltului din drepta sus al
profilului (in unrma rotatiei trece din pozitia y=12t in pozitia
z=5t), punctul de aplicatie al fortei se deplaseaza pe un
segment de dreapta, din C in B. Unind cu segmente de drepta
punctele B, C, B si C se obtine samburele central al profilului
(marcat cu gri).
Observatie:
Pentru aplicarea fortei in zonele samburelui central care depasesc
conturul profilului se sudeaza placi masive la capetele stalpului,
perpendiculare pe axa acestuia. S-a neglijat flambajul.
Ca urmare a solicitarii la torsiune apar tensiuni tangentiale , iar
la incovoiere tensiuni normale . Este un caz tipic de aplicare a
tensiunilor de stare limita. Pentru materiale cu rupere tenace se
recomanda teoria Tresca (max)
ech 2 4 2
sau von Mises (energia modificatoare de forma U1max)

ech 2 3 2
Arborii de transmisie sunt solicitati la torsiune cu incovoiere.

Starea de tensiuni la
solicitarea la torsiune cu
incovoiere
Exemplul 1
Fie bara cotita din figura, formata din doua bare reciproc perpendiculare,
cuplate in nodul rigid 2 si avand sectiunea circulara de diametru d. Forta F
este perpendiculara pe planul barei. Se cere sa se traseze diagramele de
eforturi.
Pentru bara 3-2 se alege sistemul de referinta xyz (cu originea in 3) si se
face sectiunea x1.
Pentru bara 2-1 alege sistemul de referinta xyz (cu originea in 2) si se face
sectiunea x2. Pentru estimarea mai facila a eforturilor din aceasta bara se
face reducerea fortei F la nodul 2, ca in fig. (b). Cele doua forte de sensuri
contrare (marcate cu o bara) formeaza un cuplu orientat pe axa barei Mx=
FL. Bara incarcata cu acest cuplu (care produce torsiune) si cu forta F (care
produce incovoiere si forfecare) poate fi apoi izolata, ca in fig. (c). Cu Mz se
noteaza momentul incovoietor dirijat dupa axa Oz sau Oz.
Diagrama de moment incovoietor se prezinta in planul in care are loc
deplasarea.
N x1 0; T y x1 F ; M z x1 Fx1
N x 2 0; T y x 2 F ; M z x 2 Fx 2 ; M x x 2 FL
Exemplul 1
Efectul fortei taietoare este neglijabil in cazul barelor lungi. Barele
avad aceeasi sectiune transversala (circulara de diametru d), rezulta
ca sectiunea periculoasa se afla in incastrare, unde
M z . max 6 FL ; M x FL
Ca urmare a solicitarii la incovoiere si torsiune apar tensiunile

x
M
Mz
; xy x
Wz
Wp
Pentru sectiunea circulara

d 3
d 3
Wz
; Wp
W p 2W z
32
16
Conform teoriei de stare limita Tresca (max)

ech
M z . max
2
2
4
Wz
Mx

4
W
M z2. max M x2
Wz
Exemplul 1
Dimensionarea se poate face din conditia de rezistenta
ech a
ech
6 FL 2 FL 2
Wz
32 37 FL
32 37 FL
3
a
a
d 3
Calculul deplasarii punctului de aplicatie al fortei se poate face

cu metoda Maxwell-Mohr. In acest scop se adauga o forta
unitara (1N) fictiva in punctul si pe directia in care se calculeaza
deplasarea si se scriu momentele fictive:
m z x1 1 x1 x1
m z x 2 1 x 2 x 2
m x x2 1 L L
Exemplul 1
Sageta in punctul 3, pe directia fortei F, se calculeaza cu relatia
L
6L
1
1
f3
M
dx
dx
z
1
z
1
1
0 z 2 z 2 2 GI p
EI z 0
6L
M x m x dx
x
Inclocuind si efectuand, rezulta

37 1
1
f 3 FL
6
3 EI
GI p
z
Inlocuind
d 4
d 4
E
Iz
; Ip
2I z ; G
64
32
21
pentru = 0,3 rezulta

FL3
FL3
12,3 7,8 20,1
f3
EI z
EI z
Primul termen din paranteza reprezinta efectul incovoierii, iar al doilea

pe cel al torsiunii. Rotirea se poate determina in mod similar,
adaugand un moment unitar (1Nmm) in punctul si in planul rotirii.
Exemplul 2
Se reia exemplul 1, cu diferenta ca in punctul 3 mai actioneaza
o forta F/3, pe directia barei 3-2. Eforturile in cele doua bare
sunt
F
N x1 ; T y x1 F ; M z x1 Fx1
3
F
N x 2 0; T y x 2 F ; Tz x 2 ;
3
F
M z x 2 Fx2 ; M y x 2 x 2 ; M x x 2 FL
3
Pentru barele de sectiune circulara, nefiind supuse la

incovoiere oblica, diagramele Mz si My se compun vectorial in
fiecare punct. Calculul de rezistenta se face cu momentul
incovoietor rezultant maxim si momentul de torsiune
M rez. max
2 FL2 6 FL2
40 FL
Exemplul 2
Calculul arborilor de transmisie
Fie arborele intermediar OD dintr-un reductor (prezentat in fig.
urmatoare), rezemat pe lagarele B si D. El primeste miscarea
de la pinionul 1, care angreneaza (in planul xOy) cu roata
dintata 2, de raza R2=100mm. Pe arbore se mai afla roata 3 de
raza R3=200mm, care angreneaza (in planul xOz) cu roata 4,
careia ii transmite miscarea de rotatie. Rotile au dantura drepta.
Se cunosc fortele care apar in angrenari (componentele pe
directie radiala si tangentiala): R=1kN; T=3kN; R=0,5kN;
T=1,5kN. Se observa ca este satisfacuta ecuatia de echilibru a
momentelor de torsiune care actioneaza asupra arborelui
T R2 T R3
In cazul angrenajelor cu dantura inclinata apar si forte axiale.
Pentru calculul reactiunilor lagarele se inlocuiesc cu reazeme
simple in cele doua plane (xOy si xOz).
Diagrama de moment incovoietor rezultant se obtine similar ca
la exemplul 2, prin compunere vectoriala. Deoarece se observa
ca sectiunile cele mai solicitate sunt B si C, s-au determinat
momentele incovoietoare rezultante numai in aceste sectiuni. In
continuare se va lucra numai cu momentul incovoietor rezultant
maxim (cel din sectiunea B) si momentul de torsiune.
Calculul de rezistenta este similar cu cel din exemplul 1.
Utilizand teoria de stare limita Tresca (max) se poate scrie
ech 2 4 2
2
2
M rez
M
. max
x
Wz
2
2
2
5
M rez
0
,
4
0
,
3
0
,
7
kNm
10
Nmm
. max
x
Deoarece arborele are sectiunea circulara

d 3
Wz
32
Pentru a = 200 MPa rezulta

5
32 7 10 5
224
10
200 d 3
d 32,9mm
3
200
d
Bare cotite
(cadre)
Cadre static determinate

Exemplul 1
Sa se traseze diagramele de eforturi pentru cadrul din figura.

Exemplul 1
Observatii
1. Barele cadrului sunt supuse la solicitari compuse:
Bara 1-2 este supusa la tractiune cu incovoiere;
Bara 2-3 este supusa la forfecare (care poate fi neglijata in
cazul barelor lungi) cu incovoiere.
2. In cazul cadrelor formate din bare lungi suspuse la
compresiune, apare fenomenul de flambaj. Flambajul
determinant pentru dimensionarea barelor.

Exemplul 1
Se dubleaza conturul cadrului cu o linie (fibra) punctata (vezi fig. b
si c)
Pentru momentele incovietoare se stabileste urmatoarea regula
de semn:
Daca fibra punctata de pe bara deformata se afla la exteriorul
curburii, momentul este pozitiv;
Daca fibra punctata de pe bara deformata se afla la interiorul
curburii, momentul este negativ.
Eforturile sunt
N x1 0; T y x1 F ; M z x1 Fx1
N x 2 F ; T y x 2 0; M z x 2 FL
La nodurile formate din doua bare are loc rabaterea diagramei de

moment incovoietor. Aceasta reprezinta o verificare a
diagramei. La nodurile formate din mai multe bare se verifica
echilibrul nodului.

Exemplul 2
Sa se traseze diagramele
de eforturi pentru cadrul
din figura.
Etape:
1. Se imparte in regiuni;
2. Se figureaza si se
calculeaza reactiunile;
3. Se dubleaza barele cu
of fibra punctata;
4. In fiecare regiune se
face o sectiune si se
scriu eforturile;
5. Trasare diagrame;
6. Verificare.

Exemplul 2
Calculul reactiunilor
X 0 H qL 0 H qL
Y 0 V V F 0 V V 2qL 0
M 0 V 4 L qL 3,5L 0 V 0,875qL
i
M 2 0 V1 4 L H 1 3L F 4L qL
L
0 V1 2,875qL
2
Ca verificare, se observa ca valorile reactiunilor V1 si V2 satisfac

relatia a doua.

Exemplul 2
Trasarea diagramelor de eforturi
In acest scop se folosesc succesiv figurile de mai jos
Se calculeaza
ipotenuza triunghiului
dreptunghic 1-4-4 si
apoi
sin
4
17
; cos
1
17
Stabilirea semnului
momentelor
incovoietoare se face
cu regula fibrei
punctate.

Exemplul 2
Bara
5-4
4-3
xi
x1 [0, L]
x 2 [0,3L]
x3 [0, L]
N x1 0
N x 2 H 1
N x 2 qL
N x3 V2
N x3 0,875qL
2-3
1-4
x [ 0, 17 L ]
Mz
T x1 F
M z x1 Fx1
T x1 2qL
M z x1 2qLx1
T x 2 V1 F
T x 2 0,875qL
T x3 qx3
M z x 2 V1 L x2
H 1 4 L F L x 2
M z x 2 0,875qLx 2 3,125qL2
qx32
M z x3
2
N x H 1 cos
T x H 1 sin
V1 sin
V1 cos
M z x' , y ' V1 x H 1 y
x x cos ; y x sin
N x 3,032qL
T x 0,273qL
M z x 0,273qLx

Exemplul 2
Diagramele de eforturi

Exemplul 2
Observatii:
1. S-a reprezentat momentul
negativ pe partea opusa
fibrei punctate;
2. Nu
se
poate
evita
suprapunerea diagramelor
in unele colturi.

Exemplul 2
Verificarea diagramelor:
1. Forta taietoare este derivata momentului incovoietor si din
acest punct de vedere pot fi facute acelasi verificari ca si la
barele drepte;
2. La nodurile formate din doua bare are loc rabaterea diagramei
de monente incovoietore (v. nodul 3);
3. Se verifica echilibrul nodurilor formate din mai mult de doua
bare astfel: se izoleaza o vecinatatea a nodului, cu portiunile
de bara si fibrele punctate aferente; cu regula fibrei punctate
se orienteaza momentele de pe bare si li se atribuie valorile
din infinita vecinatate a nodului (in modul); se verifica daca
toate aceste momente sunt in echilibru.
Nodul 4 este in echilibru
(suma momentelor din vecinatatea sa este nula)
Cadre static nedeterminate
Pentru ridicarea nedetermnarii unui sistem trebuie sa se scrie ecuatiile

de echilibru plus un numar suplimentar de ecuatii (egal cu gradul de
nedeterminare GN) provenite din studiul deformatiei sistemului.

Din motive de echilibru, asupra unui element de bara
actioneaza eforturi simetrice (simetrie fata de o drepta) in cazul
solicitarilor axiale si la incovoiere pura si respectiv antisimetrice
(simetrie fata de un punct) in cazul forfecarii, lucru care se
reflecta si in regulile de semn adoptate pentru eforturi.
Din acest motiv, diagramele de eforturi prezinta particularitatile
sintetizate in tabelul urmator.
Un sistem este numit simetric daca are o forma simetrica,
prezinta simetrie de rezemare si incarcare si deformatiile sale
sunt simetrice. Pentru a realiza simetria deformatiilor, barele
simetrice in sistem trebuie sa fie identice (inclusiv ca sectiune
transversala si material).
Reguli de semn pentru eforturi

Sisteme
SIMETRICE
ANTISIMETRICE
Diagrame
N
Mz
Eforturi pe axa de simetrie/

antisimetrie
SIMETRICA
ANTISIM.
SIMETRICA
N 0; Mz 0; T = 0
ANTISIM.
SIMETRICA
ANTISIM.
N = Mz = 0; T 0
O diagrama antisimetrica trece prin zero pe axa care contine punctul

de simetrie (simetrie fata de un punct).
Din tabel se oberva ca o axa de simetrie reduce gradul de
nedeterminare cu o unitate (T=0 pe axa) iar o axa de antisimetrie
reduce gradul de nedeterminare cu doua unitati (N=Mz=0 pe axa).
Utilizarea acestor proprietati poate aduce simplificari semnificative la
ridicarea nedeterminarii si trasarea diagramelor de eforturi.
Metoda Iosipescu de incercare la forfecare pura se bazeaza pe aceste
proprietati. Ea utilizeaza o epruveta simetrica, cu sectiune
predeterminata de rupere (slabita prin realizarea a doua crestaturi),
incarcata si rezemata antisimetric. Pe axa se simetrie a epruvetei (in
sectiunea slabita) apare un singur efort nenul: forta taietoare T, care va
produce ruperea epruvetei la forfecare pura.

Exemplul 1
Sa se traseze diagramele de eforturi pentru cadrul din figura.
Se
figureaza
reactiunile
(marcate cu albastru).
Se stabileste gradul de
nedeterminare:
GN=NN-NE
GN=5-3=2
Sistemul este dublu static
nedeterminat (pe langa cele 3
ecuatii
de
echilibru
independente mai trebuie sa
scriem inca 2 ecuatii care tin
cont de deformatii).
Sistemul
este
static
nedeterminat
exterior
(necunoscutele sunt reactiuni).

Exemplul 1
Se scriu ecuatiile de echilibru:
H1 F H 2 0
V1 V2 0
M 0 V 2 L H 2 L FL M 0
2
2
1
1
Se vor alege ca necunoscute static nedeterminate reactiunile din
reazemul 2 (V2 si H2), care nu pot fi aflate din sistemul de mai sus.
Prin fiecare regiune se face cate o sectiune.
Se va ridica nedeterminarea prin metoda Castigliano si prin metoda
eforturilor.
La metoda Castigliano se vor face sectiuni pornind dispre reazemul
2, pentru a nu mai exprima unele necunoscute fata de altele (cu
ajutorul sistemului de mai sus).

Exemplul 1
A. Metoda Castigliano

Exemplul 1
Regiunea
2-3
3-4
4-1
xi
x1 0,2 L
x 2 0, L
x3 0, L
Mz
M z x1 V2 x1
M z x 2 V2 2 L H 2 x 2
M z x3 V2 2 L
H 2 L x3 Fx3
M z
V2
M z x1
x1
V2
M z x 2
2L
V2
M z
H 2
M z x1
0
H 2
M z x 2
x2
H 2
M z x3
M z x3
2L
L x3
V2
H 2

Exemplul 1
Cele doua ecuatii suplimentare pentru metoda Castigliano sunt:
2L
L
L
U
M z x1
M z x 2
M z x3
1
dx1 M z x 2
dx2 M z x3
dx3 0
M z x1
V2
V2
V2
V2 EI z 0
0
0
2L
L
L
M z x1
M z x 2
M z x3
1
U
dx
dx
dx
z 1
1
z
2
2
z
3
3 0
H
H 2
H 2
H 2
0
0
2 EI z 0
Inlocuind si efectuand, rezulta

32
3 V2 4 H 2 F 0
3
11
V2 F ; H 2 F
56
28
4V 8 H 5 F 0
2
2
3
6
Nedeterminarea fiind astfel ridicata, celelalte reactiuni pot fi aflate

din ecuatiile de echilibru. Se traseaza apoi diagramele de eforturi.

Exemplul 1
N x1 H 2 ; N x 2 V2 ; N x3 V2
T x1 V2 ; T x 2 H 2 ; T x3 H 2 F

Exemplul 1
B. Metoda eforturilor
Alegem ca necunoscute static nedeterminate tot reactiunile din
reazemul 2 (V2 si H2), la fel ca la metoda Castigliano.
Reazemul 2 poate fi inlocuit cu reactiunile care la aceasta
metoda vor fi notate H2=X1 si V2=X2. Astfel X1 si X2 trec din
categoria reactiunilor in cea a incarcarilor.
Daca X1 si X2 ar fi cunoscute, sistemul ar fi static determinat
(sistem de baza).
Pentru gradul de nedeterminare GN=2 se scrie sistemul
general de 2 ecuatii canonice cu 2 necunoscute (X1 si X2)
11 X 1 12 X 2 10 0
21 X 1 22 X 2 20 0
unde
12 21

Exemplul 1
Se indeparteaza un numar de
legaturi egal cu gradul de
nedeterminare
si
astfel
sistemul
devine
static
determinat.
Sistemul de baza nu este
unic. Un alt sistem de baza
se poate obtine in acest caz
prin inlocuirea articulatiei 2 cu
un
reazem
simplu
cu
incarcarea
H2=X1
iar
reazemul 1 poate fi inlocuit cu
Se alege sistemul de baza cel mai o articulatie cu incarcarea
convenabil (prima varianta din cele M1=X2.
prezentate mai sus).

Exemplul 1
Pentru gradul de nedeterminare GN=2 sistemul de baza se
studiaza cu trei incarcari (cati indici independeti au coeficientii
ij din sistemul de ecuatii canonice), dupa cum urmeaza:
Nr.
crt.
Incarcare
Se traseaza
diagrama
Sarcini reale
X1
X2
F0
(in acest exemplu exista
numai F)
X1=0
X2=0
M0
F=0
X1=1
X2=0
m1
F=0
X1=0
X2=1
m2
Procedand astfel, in locul unei probleme dublu static

nedeterminate se vor rezolva trei probleme static determinate,
ceea ce reprezinta un avantaj.

Exemplul 1
Observatie:
Pentru economie de spatiu s-au reprezentat incarcarile si
diagramele pe sistemul de baza.

Exemplul 1
Regiunea
xi
M0
m1
m2
2-3
x1 0,2 L
M 0 x1 0
m1 x1 0
m2 x1 1 x1
3-4
x1 0, L
M 0 x2 0
m1 x 2 1 x 2
m2 x 2 1 2 L
4-1
x1 0, L
M 0 x3 Fx 3
m1 x 2 1L x3
m 2 x3 1 2 L
Observatii:
Momentele M0(xi ) se scriu pentru sistemul de baza incarcat numai cu
sarcinile reale (F);
Momentele m1(xi ) se scriu pentru sistemul de baza incarcat numai cu
sarcina fictiva X1=1;
Momentele m2(xi ) se scriu pentru sistemul de baza incarcat numai cu
sarcina fictiva X2=1.

Exemplul 1
Calculul coeficientilor de influenta ij (se tine cont numai de incovoiere):
10
2L
L
L
dx
dx
dx
0
1
1 1
1
0 0 2 1 2 2 0 0 3 1 3 3
EI z 0
10
EI z
Fx L x dx ;
3
10
5 FL3

6 EI z
2L
L
L
1
2
2
2
11
m1 x1 dx1 m1 x 2 dx 2 m1 x3 dx3
EI z 0
0
0
L
L
1
8 L3
2
2
11
x 2 dx 2 L x3 dx3 ; 11
EI z 0
3 EI z
0
12 21
2L
L
L
m
x
m
x
dx
m
x
m
x
dx
m
x
m
x
dx
1 1
2
1
1
0 1 2 2 2 2 0 1 3 2 3 3
EI z 0
12 21
L
L
1
4 L3
x 2 2 Ldx 2 L x3 2 Ldx3 ; 12 21
EI z 0
EI z
0

Exemplul 1
20
2L
L
L
M 0 x1 m2 x1 dx1 M 0 x 2 m2 x 2 dx 2 M 0 x3 m2 x3 dx3
EI z 0
0
0
20
EI z
Fx 2Ldx
3
20
FL3
EI z
22
2L
L
L
1
2
2
2
m
x
dx
m
x
dx
m
x
dx
2 1 1 2 2 2 2 3 3
EI z 0
0
0
22
2L
L
L
1
32 L3
2
2
2
x1 dx1 2 L dx 2 2 L dx3 ; 22
EI z 0
3 EI z
0
0

Exemplul 1
Inlocuind coeficientii ij in sistemul de baza, se obtine succesiv
8 L3
4 L3 5FL3
11
X1
F H2
1
EI z 6 EI z
3EI z
28
3
3
3
3
4 L X 32 L FL 0
X 2 F V2
56
EI z 1 3EI z EI z
Trasarea diagramei de moment incovoietor Mz se poate face

simplu, prin suprapunerea celor trei diagrame de mai sus,
conform relatiei
M z xi M 0 xi X 1 m1 xi X 2 m2 xi

Exemplul 2
Cadre static nedeterminate interior
Sistemele static nedeterminate interior sunt de regula triplu static
nedeterminate deoarece prin sectionarea unui ochi inchis se
pun in evidenta trei necunoscute static nedeterminate (eforturile
N, T si M). Simetria sau antisimetria reduc GN.
Se vor trasa diagramele de eforturi la cadrul de mai jos.

Exemplul 2
Sistemul are doua axe de simetrie si fiecare reduce gradul de
nedeterminare cu o unitate. Rezulta ca sistemul ramane cu
gradul de nedeterminare GN=3-2=1.
Sectionand cadrul pe axa de simetrie orizontala (fig. b), se
figureaza eforturile N si M (T=0 pe o axa de simetrie si eforturile
sunt simetrice fata de axa verticala). Se scrie ecuatia de
echilibru a proiectiilor fortelor pe verticala
Yi 0 F 2 N 0 N
F
2
Datorita dublei simetrii, diagramele de eforturi pot fi trasate

pentru sfert de cadru (fig. c), dupa care vor fi extinse la intreg
cadrul prin simetrie (N si Mz) sau antisimetrie (T).

Exemplul 2
Pentru GN=1 la metoda eforturilor se scrie ecuatia
11 X 1 10 0
Se alege sistemul de baza (necunoscuta static nedeterminata

nu poate fi alta decat M=X1), se scriu eforturile si se traseaza
diagramele M0 si m1.

Exemplul 2
Regiunea
xi
M0
m1
C-B
x1 0;1,5L
M 0 x1 0
m1 x1 1
B-A
x 2 0; L
M 0 x 2
F
x 2 m1 x 2 1
2
10
1, 5 L
L
dx
dx
0
1
1 1
1
0 0 2 1 2 2
EI z 0
10
4 F
FL2
x 2 1 dx 2 10
EI z 0 2
EI z
1, 5 L
L
4
2
2
11
m1 x1 dx1 m1 x 2 dx 2
EI z 0
0
1, 5 L
L
4
10 L
2
2
11
1
dx
dx
1
2
11
0
EI z 0
EI z
Mz(xi)=M0(xi)+X1m1(xi)
M z x1
M z x2
FL
10
F
FL
x2
2
10
10
11
FL
X1
10
X1 M
X1
In expresiile ij s-a considerat

coeficientul 4 pentru a tine cont de
energia inmagazinata de intregul cadru
(s-a lucrat pe un sfert de cadru).

Exemplul 2
Se traseaza diagramele de eforturi pentru un sfert de cadru.
Pentru intregul cadru diagramele se vor trasa prin simetrie sau
antisimetrie fata de doua axe.

Exemplul 2

Exemplul 2
Deplasarea relativa dintre punctele de aplicatie ale celor doua
forte poate fi determinata prin metoda Castigliano:
1, 5 L
L
M z x1
M z x2
U
4
v
dx1 M z x 2
dx2
M z x1
F EI z 0
F
F
0
1, 5 L
L
4 FL L
FL 1
L
F
v
dx1 x 2
x 2 dx2
EI z 0 10 10
2
10 2
10
0
7 FL3
v
30 EI z
Bare curbe
Bare curbe
Bare curbe
Bare curbe
In sectiunea unei bare curbe plane incarcate apar in general

eforturile N, T si M.
La fel ca in cazul barelor drepte, tensiunile normale =N/A
provenite din solicitarile axiale sunt considerate uniform
repartizate pe sectiunea transversala.
Tensiunile tangentiale se considera ca variaza conform
formulei lui Juravski, la fel ca in cazul barelor drepte. In cazul
barelor lungi, ele pot fi neglijate in raport cu tensiunile normale.
Se considera ca barele curbe sunt supuse la solicitari axiale cu
incovoiere. Pentru acest caz se vor stabili formule speciale in
cele ce urmeaza.
Momentul incovoietor va fi considerat pozitiv atunci cand tinde
sa micsoreze raza de curbura a barei (v. fig. urmatoare).
Bare curbe
Tensiuni normale la BC
Se considera un element de bara curba, supus la solicitari
axiale cu incovoiere si se studiaza deformarea acestuia.
Bare curbe / Tensiuni

Neglijand influenta fortei taietoare, ecuatiile de echivalenta
devin
N dA; M z y dA
A
Se scriu relatii geometrice

arcOO' ds0 d ; arcCB ds y d
arcBB' arcBB" arcB" B' arcO ' O" arcB" B' 0 ds0 y tg d
Pentru d foarte mic se poate scrie

arcBB' 0 ds0 y d
unde 0 = alungirea specifica a fibrei de pe axa geometrica.

Legea lui Hooke se poate scrie
ds arcBB '
;
ds
ds

0 d y d
y d
d
0 y
y
d
E
d
0 y
E
y
ds0
Introducand in ecuatiile de echivalenta rezulta

1
d
y
N
dA
dA
0
E
y
ds0 A y
2
M
y
y
z
0
dA
dA
E
y
ds0 A y
A
Se noteaza coeficientul de forma al sectiunii

k
1
y
dA
AAy

Integralele din ecuatiile de echivalenta devin
1
1
dA
A y
1 y y
A
dA
dA
1 k
A y
A y
y2
y 2 y y
y
dA
dA
ydA
A y A y
A
A y dA kA
unde momentul static al suprafetei A este nul deoarce axa Oz

trece prin centrul sau de greutate
S z ydA 0
A

Cu aceste notatii, ecuatiile de echivalenta devin
A
d
N
kA
0
E
ds 0
M z kA kA d
0
E
ds 0
Radacinile sistemului sunt

0
M
1
N z ;
AE

M
M
d
1
N z z
ds 0
AE
Inlocuind in expresia lui rezulta
Mz Mz
1
y
N

Discutii privind tensiunile normale din bare curbe:
1. Tensiunea normala din BC este invers proportionala cu raza
de curbura;
2. Cand Mz=0 se regaseste formula de la solicitari axiale;
3. Pentru N=0 se determina pozitia axei neutre din conditia =0
k
y
1 k
Rezulta ca axa neutra se deplaseaza intotdeauna catre centrul de

curbura. Pozitia ei depinde doar de raza de curbura si de
sectiunea transversala a barei curbe.
4. Se studiaza k pentru (cazul barelor drepte), pornind de la
y2
A y dA kA

Neglijand la numitor y in raport cu , se obtine succesiv
Iz
1
1
2
y dA kA I z kA k 2
Inlocuind aceasta expresie a lui k in cea a tensiunilor normale

se obtine relatia cunoscuta de la bare drepte supuse la solicitari
axiale cu incovoiere
Mz y N Mz
1

N
I
A
A Iz
z
2A

5. Formula care da tensiunile normale din sectiunea unei bare
curbe poate fi scrisa sub forma
y
CD
y
Mz
N Mz
C
; D
A A
kA
Se observa ca tensiunea este repartizata dupa o hiperbola cu

asimptotele (v. figura urmatoare):
y C D
y
6. Coeficientul k<<1 si astfel D din expresia lui devine foarte
mare. Tensiunea normala maxima in modul se afla la interiorul
curburii (unde y=-h1), ceea ce conduce la cresterea raportului
y/(+y).
1. Repartitia tensiunii normale (y) la bare curbe

2. Determinarea experimentala a tensiunilor intr-o bara curba, cu
ajutorul fotoelasticimetriei (b)

Formula pentru calculul tensiunilor normale la bare curbe este mult
mai complicata decat cea de la bare drepte supuse la solicitari axiale
cu incovoiere
N Mzy
A
Iz
Pentru barele cu raza mare de curbura, utilizarea formulei de la bare

drepte ar fi avantajoasa, chiar daca utilizarea ei ar introduce o
anumita eroare, atata timp cat aceasta este acceptabila.
Se poate determina raportul
10
pentru care folosirea formulei de mai sus in locul celei deduse la bare
curbe nu introduce o eroare mai mare de 3% [Horbaniuc D.,
Rezistenta mat., vol 2, pg. 87]. Acest raport delimiteaza conventional
domeniul barelor cu raza mare de curbura, care pot fi calculate
(aproximativ) cu formula de la bare drepte.
Bare curbe /Energia potentiala de deformatie

2
U
dV
2E
V
Mz
1
y
N
1
A
k y
y
y
dV dA ds dA y d dA
d
dA ds0
y2
A ydA S z 0; A y dA kA
NM z
1 N2
1 M z2 k 1
U
ds 0
ds 0 2
ds 0
2 s0 AE
AE
2 s0 AE k
s0
Bare curbe /Energia potentiala de deformatie

Teoremele lui Castigliano se aplica astfel in cazul barelor curbe:
U
N N
1 M z
N
k 1 M z M z
ds 0
Mz
ds 0
N
ds 0
2
F s0 AE F
AE F
F
k s0 AE F
s0
U
N M z
k 1 M z M z
ds 0
ds0
2
M s0 AE M
k s0 AE M
Bare curbe /Calculul coeficientului k

Coeficientul k depinde de forma si dimensiunile sectiunii
transversale ale barei curbe. Se va detremina k pentru cateva
sectiuni cu forme uzuale: dreptunghiulara, circulara si
trapezoidala.

Sectiune dreptunghiulara
h2
h 2
1
y
1
y
1

dy
k
dA; k
bdy
AAy
bh h 2 y
h h 2 y
dy
1
a by b ln a by
h
2
k 1 ln
h
h

Sectiune circulara
In vederea rezolvarii integralei, se utilizeaza dezvoltarea in serie
2
y
y y y y y y
...
y
1
y
11
1
1
1
k
dA ydA 2 y 2 dA 3 y 3 dA 4
AAy
A A
A
A
y r sin ; dA 2 zdy 2r 2 cos 2 d

2
A y dA ...
4
1 r
1 r
5 r
...
4
8
64
Pentru preciziile uzuale, este suficienta adoptarea a numai doi

termeni din dezvoltarea in serie.

Sectiune trapezoidala
B b h
A
;
Bb
dA 2 zdy; 2 z b
h2 y
h
2
2
y
Bb
k
b
y
dy
2
B b h h1 y
h
2
Bb
h2
h2 ln
k 1
B b
b
B b h
h
h1
Bare curbe /Exemplul 1

Calculul carligului de macara
Fortele taietoare se proiecteaza pe directia razei, iar cele axiale
pe directia tangentei.
Regiunea 3-4 nu este incarcata (v. tab. urmator).
Sectiunea periculoasa este la =90, unde N=F si Mz=-FR.

Regiunea
Variabila
Mz
4-3
3-2
N()=Fsin
T()=Fcos
Mz()=-FRsin
2-1
N(x)=F
T(x)=0
Mz(x)=0
Sectiunea transversala a carligului de macara este aproximativ

trapezoidala, cu baza mare orientata catre interiorul curburii, acolo
unde tensiunile normale sunt mai mari.
Razele de racordare mari au rolul de a proteja cablurile de
ridicare.
In zona axei neutre, unde tensiunile normale sunt mici, se
obisnuieste sa se micsoreze sectiunea prin executarea unor
canale pe ambele fete ale carligului.

F=45mm
E=h=45mm
D=b=16mm
C=B=32mm
0=R=42,5mm
Sa se verifice carligul
stiind ca F=100kN si
a=100MPa.
Observatie:
Deoarece /h = 42,5/45
=0,94 <10, suntem in
cazul barelor cu raza
mica de curbura.

A
B b h 32 1645 1080mm 2
2
2
h 2b B 45 32 32
h1
20mm
3 Bb
3 32 16
h 2 B b 45 64 16
h2
25mm
3 Bb
3 32 16
2 42,5
32 16
42,5 25
k 1
16
25
42
,
5
ln
32
16
0,0998
32 1645
45
42,5 20
h2
F
10 4
25

34,7 MPa
Ak
R
h
1080
0
,
0988
42
,
5
25
y h2 ext
h2
1
FR FR
F
A
R
kR R h2
y h1 int
h1
h1
1
FR FR
F
10 4
20

F
83,3MPa
A
R
kR R h1
Ak R h1
1080 0,0988 42,5 20
max 83,3 a 100MPa
Observatie: Sectiunea periculoasa la BC este de obicei cea in care

modulul momentul ui incovoietor este maxim.
Concluzie: Carligul de macara rezista la incarcarea propusa, intrucat
max<a.

Calculul zalei de lant
Zaua de lant este un sistem static nedeterminat interior, avand
doua axe de simetrie. Cele discutate la cadre raman valabile si
in cazul BC sau a combinatiilor de cadre si BC. Se recomanda
sa se revada exemplul al doilea de la Cadre static
nedeterminate.
Sa se dimensioneze o
za de lant stiind ca
F=1kN
R=10mm
a=250MPa.
Incarcarea zalei de lant (prezentare schematica)

Se reaminteste faptul ca sistemele static nedeterminate interior
sunt de regula triplu static nedeterminate. Insa fiecare axa de
simetrie scade gradul de nedeterminare cu o unitate. In
consecinta, gradul de nedeterminare al sistemului este
GN=3-2=1
Pentru ridicarea nedeterminarii se va folosi metoda eforturilor.
Cum GN=1, se scrie ecuatia de gradul intai
11 X 1 10 0
Se alege apoi sistemul de baza (static determinat) si

necunoscuta static nedeterminata X1=M. Fibra punctata este
amplasata la exteriorul zalei, pentru a respecta regula de semn
de la BC (momentul incovoietor pozitiv micsoreaza raza de
curbura). La metoda eforturilor se va tine cont numai de
influenta momentelor incovoietoare, ceea ce reprezinta o
aproximatie.

Regiunea
3-2
2-1
Variabila
x 0, 2 R
M0
m1
m1 x 1
M 0 x 0
0, 2 M 0
F
R1 cos
2
Mz(xi) = M0(xi)+X1m1(xi)
M z x
2
FR
2 4
m1 1 M FR 1 cos 2 FR
z
2
2 4
10
EI z
2
2 R
M 0 x m1 x dx M 0 m1 Rd
0
0
2
10
EI z
4
11
EI z
F
FR 2 2
R1 cos 1Rd 10
2
EI z
2
2 R 2
2
m
dx
Rd
0 1
0
2
2R
4
2 R 4
2
2
11
1 dx 1 Rd 11
EI z 0
EI z
0
X1
10
2
; X1 M
FR
11
2 4

F
F
; N cos
2
2
F
T x 0;
T sin
2
N x
Diagramele Mz si N, trasate pentru un sfert de za

Sectiunea periculoasa se afla la =90, unde modulul momentului
este maxim, desi forta axiala este nula
M z. max
FR
0,14 FR; N 0
4
Raportul /h=R/d nefiind cunoscut, se presupune ca el este mai

mare ca 10 si se face o predimensionare cu formula de la bare
drepte
max
max
M z . max N
a
Wz
A
3
32
4,48 FR
4
,
48
10
10
0,14 FR 3 a d 3
; d 3
3,85mm d1 4mm
a
250
d
R 10

10
h d
8

Intrucat raportul /h<10, zaua se inadreaza in categoria barelor
cu raza mica de curbura. In continuare se va lucra cu formula
stabilita la bare curbe. Se calculeaza coeficientul de forma al
sectiunii circulare de diametru d=2r:
2
1 r
1 r
k ....
4R
8 R
2
1 2 1 2
k 0,0102
4 10 8 10
Tensiunea normala este
Mz Mz
1
y
N
A r 2 ; R
Tensiunea maxima se afla la interiorul curburii, unde y=-r.
1
r2
r 0,14 F 1
r
0,14 FR 0,14 FR
kR
R r r2 k R r
R

Se verifica tensiunea maxima
max
0,14 F 1
r
0,14 10 3
1
2
284,3MPa a 250MPa
max
2
2
k
R
r
0
,
0102
10
2
r
2
Deoarece tensiunea maxima o depaseste pe cea admisibila, se

majoreaza diametrul sarmei din care se fac zalele la d2=5mm.
Se recalculeaza k si se verifica din nou tensiunea maxima
2
1 2,5
1 2,5
k

0,0161
4 10
8 10
max
0,14 10 3
1
2,5
1
154,8MPa a 250MPa
2,5 2 0,0161 10 2,5
Tensiunea maxima este mai mica decat cea admisibila si in

consecinta se adopta in final diametrul sarmei din care se
confectioneaza zalele d=5mm.
Bibliografie
1. Miller F., Vandome A., McBrewster J. (Ed.), Deformations
(Mechanicas)

RM2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RM2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Tensiuni intr-o sectiune si notarea

Izolarea unui volum elementar,

Pe fatelele opuse (care nu se vad) actioneaza tensiuni egale si de sens contrar,

Tensiuni conventie de semn

Pentru stabilirea direciei i sensului tensiunilor, se adopt conveniile:

Tensiuni conventie de semn

Starea spatiala de tensiuni (3D)

Starea spatiala de tensiuni (pe fatetele opuse exista tesiuni egale si

Starea spatiala de tensiuni (3D)

Tensorul tensiunilor si tensorul deformatiilor pentru starea spatiala

Starea spatia (3D) de tensiuni (exemple

Vase cu pereti grosi

Stare plana de tensiuni (2D)

Stare plana de tensiuni (2D)

a) Stare plana de tensiuni (axonometrie)

Stare plana de tensiuni (2D)

Stare plana de tensiuni (2D) - exemple

Vase cu pereti subtiri

Stare axiala de tensiuni (1D)

Stare axiala de tensiuni (1D)

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (3D)

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (3D)

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (3D)

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (3D)

In sistemul xyz (general)

Apoi radacinile se ordoneaza si se renoteaza

Stare axiala, plana si spatiala de tensiuni,

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (3D, 2D)

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (2D)

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (2D)

Tensiuni principale (2D)

Directiile principale 1 si 2 sunt reciproc perpendiculare.

Variatia tensiunilor in jurul unui punct (2D)

Se poate demonstra ca:

Cercul lui Mohr (2D)

Cercul lui Mohr (2D)

Cercul lui Mohr cazuri particulare (1)

Cercul lui Mohr cazuri particulare (2)

Cercurile lui Mohr (3D)

Cercurile lui Mohr (3D)

Cercurile lui Mohr (3D)

Cand planul de sectionare se roteste in jurul punctului O, atunci

Cercurile Mohr cazuri particulare

Elipsoidul lui Lame'

Tensorul deformatiilor specifice pentru stare

Deformatii si directii principale (2D)

Rezulta ca materialele izotrope au numai doua

Tangenta unghiului OJI mai poate fi exprimata ca

Identificand cele doua relatii ale tangentei unghiului OJI rezulta

in relatia de mai sus, rezulta succesiv

Aceasta este una dintre relatiile importante ale Teoriei

Ecuatiile fundamentale ale TE pentru

Ecuatiile fundamentale ale TE pentru starea

Ecuatiile fundamentale ale TE

Tensiunile de pe fetele pozitive primesc o crestere elementara

Ecuatiile fundamentale ale TE

Ecuatiile fundamentale ale TE

Din ecuatiile de echilibru al momentelor rezulta principiul dualitatii

Ecuatiile fundamentale ale TE

Ecuatiile fundamentale ale TE

Ecuatiile fundamentale ale TE

Ecuatiile fundamentale ale TE