Lucrarea de laborator nr.

1
DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A AMORTIZĂRII

1.1. Consideratii teoretice

Determinarea experimentală a amortizării din sistemele mecanice se poate realiza:
a) analizând vibraţiile libere ale sistemului;
b) studiind răspunsul sistemului la rezonanţă.
a) În cazul vibraţiilor libere amortizarea se determină prin măsurarea a două amplitudini succesive
x1 şi x2 pe vibrograma acestora (fig. 1.1), pe baza cărora se determină decrementul logaritmic definit cu
a1 Ce  o t 2
relaţia:   ln  ln o ( t Td ) 
a2 Ce 1 2
c
 coeficientul de amortizare relativ;
c cr
0  k / m este pulsaţia proprie a sistemului fără amortizare;
d =  1   2 este pulsaţia proprie a sistemului cu
0
amortizare;
m - masa sistemului;
k - rigiditatea elementului elastic; Fig.1.1

c cr  2 km coeficientul de amortizare critic al sistemului;

2
Td  reprezintă pseudoperioada sau perioada proprie a vibraţiilor libere cu amortizare.
d
Amortizarea unui sistem cu un grad de libertate prevăzut cu amortizor vâscos liniar se apreciază
prin coeficientul de amortizare relativ .
Dacă amortizările din sistem sunt relativ mici, atunci amplitudinile scad lent şi în acest caz se
recomandă, pentru mărirea preciziei, ca amplitudinea să se măsoare după j perioade, fată de prima
1 a 2
amplitudine, iar decrementul logaritmic se calculează cu relaţia :   ln 1 
j aj 1 2
În cazul vibraţiilor forţate, amortizarea se poate determina analizând răspunsul sistemului la
rezonanţă şi măsurând amplitudinea vibraţiilor la rezonanţă.
La rezonanţă amplitudinea mişcării se calculează cu relaţia:
Fo
ar 
2 k 1   2
F
sau în cazul unor amortizări mici: ar  0
2k
Pentru determinarea amortizării, se aplică asupra sistemului o excitaţie
armonică, cu pulsaţie variabilă şi se măsoară amplitudinea la rezonanţă.
Fig. 1.2
Cunoscând sau determinând experimental marimile F0 şi k se poate calcula coeficientul de
amortizare relativ. Dacă se determină experimental răspunsul sistemului la rezonanţă, atunci se pot determina
pe curba de rezonanţă punctele de semiputere, pentru care amplitudinea vibraţiei este a r / 2 .
Aceste puncte au şi o semnificatie fizică: energia disipată de amortizor, când sistemul vibrează cu
amplitudinea corespunzătoare punctelor de semiputere este jumătate din energia introdusă de excitaţie în
sistem, când acesta funcţionează la rezonanţă. Intre  - banda de pulsaţii delimitată de punctele de
semiputere, r -pulsaţia la rezonanţă şi coeficientul de amortizare relativ există dependenţa:  /  r  2
Pentru determinarea amortizării, folosind această metodă, se marchează punctele de semiputere,
după care se evaluează banda de frecvenţe  delimitată de punctele de semiputere şi pulsaţia la rezonanţă
r şi se calculează amortizarea sistemului  .
 Lucrarea de laborator nr. 1
Determinarea experimentala a amortizarii
1.2. Descrierea standului
Standul pentru determinarea amortizării, prin evidenţierea pe curba de rezonanţă a punctelor de
semiputere, prezentat în figura 1.3, se compune dintr-un sistem elastic cu un grad de libertate, format din
masa 1 montată pe o suspensie elastică compusă din arcul 2 şi amortizorul 3.
Asupra sistemului se aplică o excitaţie prin mişcare cu ajutorul vibratorului mecanic 5.
Acţionarea vibratorului se realizează cu motorul de curent continuu 9, prin intermediul transmisiei
cu curele trapezoidale 7. Comanda electromotorului se realizează cu variatorul electronic 8.

Fig. 1.3 Fig. 1.4

1.3. Schema bloc de măsurare
În fig. 1.4. se prezintă schema bloc de măsurare compusă din:1 - pistonul vibratorului mecanic; 2
arc; 3 - amortizor; 4 - masă rigidă; 5 - acelerometru piezoelectric; 6 - vibrometru SDM 132; 7 - osciloscop;
8- stroboscop tip N2601; 9 - lampă stroboscopică.
1.4. Modul de lucru
a) Se determină prin calcul frecvenţa proprie f 0 a sistemului fără amortizare
 1 k Gd 4
cu relaţia : f0  0  cu : k 3 , unde:
2 2 m 8D m n
N
- G  8,1  1010  2  este modulul de elasticitate transversal al otelului;
m 
- d = 12mm, diametrul sârmei arcului elicoidal;
- D m  110 mm diametrul mediu de înfăşurare al arcului elicoidal;
- n  10 numărul de spire active ale arcului;
- m = 11,8 kg masa rigidă.
b) Se generează vibraţiile forţate amortizate ale sistemului oscilant;
c) Se măsoară amplitudinea vibraţiei forţate a sistemului oscilant, pentru diferite valori ale frecvenţei
de excitaţie;
d) Se trasează curba de rezonanţă, din care se determină frecvenţa proprie şi amplitudinea la
rezonanţă;
e) Se determină punctele de semiputere, banda de frecvenţe  delimitată de punctele de
semiputere şi se calculează coeficientul de amortizare relativ  , precum şi coeficientul de amortizare c.
Problemă. Sa se determine frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale ale sis-
temului din figura 1.5, masa barei fiind neglijabilă. Aplicţtie nurnerică:
A=1cm2, A2=2cm2, A3 = 3 cm2, l=1m,
E = 2,1.106 daN/cm2, m=1000kg.
EA 1  1  1  1
k ;
l k k1 k 2 k 3

2
 Lucrarea de laborator nr. 1
Determinarea experimentala a amortizarii

Fig. 1.5