PROIECTARE ASISTATĂ DE CALCULATOR 7

GENERAREA DIRECTĂ ȘI EDITAREA MODELELOR 3D -2

7.1. Carcasă superioară de suflantă

Fig. 7.1.
Aplicația urmărește realizrea modelului 3D al carcasei unui ventilator de mici dimensiuni, care
apare ca în figura 7.1. carcasa reală trebuie să fie obținută prin injecție de material plastic. Prin urmare,
sunt necesare operațiuni de finisare a corpului modelului, mai ales pentru racordarea muchiilor. În
continuare este sugerat un algoritm care cuprinde proceduri de folosit. Nu este însă singurul algoritm, ci
pot fi imaginate și altele, mai mult sau mai puțin diferite.
Deschideți mediul de proiectare CATIA în modul de lucru Part Design (Start, Mechanical Design,

Fig. 7.2 Fig. 7.3.

Part Design). În planul yz, în care deschideți prima schiță, trasați semicercul închis din figura 7.2. Ieșiți
din schiță, cu Exit Workbench, .

Extrudați (adăugați grosime) conturului creat, folosind comanda Pad, , din bara Sketch Based
Features. În caseta de dialog Pad Definition, activați opțiunea More, care vă permite să extrudați în
ambele sensuri. Sub First Limit, impuneți: Type – Dimension; Length – 40 mm; selection – schița
realizată (în principiu notată cu Sketch 1 în arborele de specificații). Sub Second Limit, Type și Length
sunt aceleași, dar activați, dacă nu este activă, opțiunea Normal to Profile, apoi OK, pentru a obține o
jumătate de cilindru, cu originea la mijlocul feței plane dreptunghiulare.
 Selectați planul yz și, în el deschideți o altă schiță, care trebuie să arate ca cea din figura 7.3. Arcul
de cerc și linia sunt tangente iar centrul arcului este pe axa orizontală. Atenție! Constrângerile nu sunt
vizibile în figură! Ieșiți din schiță.
Introduceți un plan, folosind Plane, , din bara Reference Elements. Optați în caseta Plane
Definition, pentru Plane Type – Normal to Curve, cu Curve - curba din schița abia realizată și cu Point –
punctul din extremitatea liberă a segmentului tangent la arc. OK, apoi selectați acest nou plan.

Fig. 7.4 Fig. 7.5

Deschideți o schiță nouă în acest plan, pentru a construi un dreptunghi a cărui latură superioară
este coincidentă cu extremitatea liberă a segmentului din schița precedentă, așa cum este vizibil în figura
7.4. Ieșiți din schiță.
Utilizați comanda Rib, , din bara Sketch-Based Features. În caseta Rib Definition, impuneți
dreptunghiul ca Profile iar curba formată din arc și linie ca Center Curve. După OK se obține modelul din
figura 7.5.
Activați din nou comanda Plane, iar în caseta Plane Definition, Plane Type va fi Offset from
Plane, drept Reference selectați de pe ecran fața plană dreptunghiulară obținută prin Rib și impuneți
Offset (distanța la care se inserează noul plan față de planul de referință) la 57 mm, spre exteriorul
modelului. OK și planul apare vizibil.
Deschideți o schiță în noul plan. Realizați un dreptunghi care arată ca în figura 7.6. Latura

Fig. 7.6 Fig. 7.7

superioară a dreptunghiului este coincidentă cu muchia superioară a feței plane obținută prin Rib și axa
vericală este axă de simetrie pentru dreptunghi. Ieșiți din schiță.
Selectați fața plană paralelă cu planul ultimei schițe. Deschideți o schiță, apoi selectați multiplu
(cu CTRL apăsat) muchiile feței considerată plan de schițare. Utilizați comanda Project 3D Elements,
 , din bara Operation (traseu Insert, Operation, 3D Geometry), pentru a transforma muchiileîntr-un
contur dreptunghiular conținut în planul de schițare. Culoarea galbenă atestă convertirea muchiilor în
linii. Ieșiți din schiță.
Activați comanda Multi-Sections Solid, , iar în caseta Multi-Sections Solid Definition,
selectați în fereastra Section, cam în aceleași zone, ultimile două schițe, vizibile pe ecran. În Preview,
asigurați-vă că cele două Closing Point (figura 7.7) sunt plasate în lungul aceleiași muchii care rezultă în
urma acțiunii comenzii Multi-Sections Solid; dacă nu sunt plasate pe aceeași linie, click-dreapta pe unul
din punctele de închidere, activați Replace și click pe poziția dorită. Preview, apoi OK pentru a obține
prelungirea modelului, așa cum apare în fig. 7.7.

Urmează operații de racordare a muchiilor ascuțite, din motive tehnologice. Se folosește comanda
Edge Fillet, , din bara Dress-Up Features iar în casetă, impuneți, pentru muchia multiplă selectată
(roșie) în figura 7.8, care constituie Objects to Fillet, o rază de 16.5 mm.Aceeași rază se folosește pentru
toate cele 4 muchii (complete) care delimitează zona cu secțiune dreptunghiulară. La fel se procedează cu
muchiile selectate în figura 7.9, dar raza impusă va fi de 10 mm. Ultima racordare se referă la muchia
care delimitează suprafețele
Fig. 7.8 generate prin Rib și prin Multi-Sections Solid, vizibilă în figura 7.10. Muchia
Fig. 7.9
este formată din 7 zone, linii și arce și necesită selectarea multiplă. Raza este de 35 mm.

Fig. 7.10 Fig. 7.11

Golirea de conținut a piesei, pentru a obține aspectul de carcasă necesită utilizarea comenzii Shell,
, din bara Dress-Up Features (traseu: Insert, dress-Up Features, Shell). În caseta de dialog Shell
Definition, grosimea de perete spre interior va fi: Default Inside Thickness de 3 mm și Faces to Remove
sunt cele două fețe plane, colorate în mov în figura 7.11. După OK, veți observa modificarea aspectului
piesei modelate.
 Fig. 7.12 Fig. 7.13 Fig. 7.14

Pe una dintre fețele plane semicirculare laterale, deschideți o schiță în care, cu centrul în origine
(coincidentă cu centrul muchiei circulare), trasați un cerc Ø80. Ieșiți din schiță și aplicați comanda

Pocket, , din bara Sketch-Based Features asupra schiței abia trasată. În casetă, Type este Up to Last,
pentru a străbate întregul model.
Selectați planul xy și în el deschideți schița din figura 7.12, care cuprinde un dreptunghi a cărui
latură superioară coincide cu latura interioară a peretelui carcasei. Coincidență între laturile laterale ale
dreptunghiului și cele laterale exterioare ale carcasei. Ieșiți din schiță. Supuneți-o apoi unui Pad, spre
carcasă, pe lungimea de 3 mm, pentru a obține grosime uniformă a peretelui.

Cu Hole, , din bara Sketch-Based Features realizați o gaură Ø4 mm, pe adâncimea de 4 mm

pe fața inferioară a tălpii pe care tocmai ați introdus-o. În Positioning Sketch, constrângeți poziția
centrului găurii, ca în figura 7.13. Așa cum se observă în fig. 7.1, pe talpa de fixare sunt 4 găuri și nu ana.
Crearea celorlalte 3 găuri este permisă prin utilizarea comenzii Rectangular Pattern, , din bara
Transformation Features (Insert, Transformation Features). În caseta de dialog rectangular Pattern
Definition, impuneți ca Parameters – Instances & Spacing; Instances – 4; Spacing (pasul) – 20 mm;
Reference Element (direcția) – una dintre muchiile lungi ale tălpii; dacă este nevoie, folosiți și Reverse
Direction, pentru a modifica sensul multiplicării; evident Object este gaura Ø4. OK.
Pentru a realiza cealaltă talpă, selectați, din arborele de specificații, operațiunea de tip Pad care a

condus la extrudarea primei tălpi, apoi selectați Mirror, , din bara Transformation Features, oglindirea
făcându-se față de un element de referință care este
planul zx, pe care îl selectați după activarea comenzii.
Pe noua talpă, trebuie să realizați cele 4 găuri de
prindere, așa cum ați procedat și în situația anterioară.
Ultima operație se referă la racordarea
muchiilor circulare exterioare și interioare care
definesc legătura capacelor laterale (bosaje) de corpul
suflantei. Selectați-le pe totate 4, apoi activați
comanda Edge Fillet, , din bara Dress-Up
Features, cum sugerează figura 7.15 (de fapt figura se
referă doar la una dintre muchii). Objects to Fillet vor
fi deci cele 4 muchii, iar pentru Radius, impuneți 2
mm. OK și muchiile vor fi racordate.
Operațiile de editare (de modificare a formei
pot continua cu teșituri ale muchiilor ascuțite, cu
nervuri (comanda Stiffener) de rigidizare sau cu
adăugarea unor elemente de direcționare a aerului.
Vizualizați cu Rotate, , din View și
modificați aspectul muchiilor, folosind comenzile de
Fig. 7.15
sub Shading with Edges, . Close, fără să salvați.

7.2. Model roată de lanț cu profil circular

Fig. 7.16

Aplicația se referă la realizarea modelului 3D al

unei roți de lanț, cu canalul pentru rularea lanțului cu
secțiune circulară, care este vizibil în figura 7.16.
Roata este realizată prin turnare. Spițele roții au
secțiune eliptică lângă butuc și devin cu secțiune
circulară, lângă obada roții. Butucul are canal de pană, Fig. 7.17
pentru antrenare. În continuare este expus un algoritm de modelare, care oferă una dintre căile posibile de
rezolvare.
După ce ați intrat în modul de lucru Part, deschideți o schiță în planul yz și construiți cele două
contururi vizibile în figura 7.17. Schița este simetrică față de axa verticală iar constrângerile nu sunt
vizibile. După ce schița este completă, ieșiți din ea.
Activați comanda Shaft, , din bara Sketch-Based Features, iar în caseta de dialog Shaft
Definition, în Limits treceți: First Limit: 360 deg. și Second Limit: 0 deg.; profile Selection este schița cu
cele două contururi; Axis Selection este axa Oy; Ok, pentru a obține un Part Body format din două
corpuri de revoluție.
Urmează construirea spițelor. Deoarece acestea nu au secțiune constantă, trebuie definite zonele
de start și de finalale spițelor.
Inserați un plan, cu Plane, , din Reference Elements, definit ca plan paralel cu xOy, dar plasat
la distanța (offset) de 40 mm fașă de planul de referință (planul xOy). În acest nou plan, deschideți o

a) b)
Fig. 7.18
schiță care conține o elipsă vizibilă în figura 7.18 a).
Elipsa are centrul în origine și cele două semiaxe sunt de
12, respectiv 8 mm. Axa mare este verticală. Ieșiți din
schiță.
Inserați un nou plan, realizat prin aceeași metodă
ca și cel precedent, dar plasat la 130 mm de planul xOy,
considerat ca plan de referință. Păstrați același sens de
offset ca și pentru planul definit anterior. Deschideți o
altă schiță, în acest ultim plan și trasați cercul din fig.
7.18 b). Cercul are centrul în origine și este Ø12 mm.
Ieșiți din schiță, cu Exit Workbench.

Fig. 7. 19
 Unirea celor două contururi (eliptic și circular) se face prin folosirea comenzii Multi-Sections
Solid, , iar în caseta Multi-Sections Solid Definition, selectați în fereastra Section, cam în aceleași
zone, ultimile două schițe, vizibile pe ecran sau detectabile în arborele de specificații. Cele două Closing
Points trebuie să se găsească în același cadran pe ambele schițe. Repetați operația, selectând mai atent,
dacă nu este îndeplinită această cerință. După OK, apare o singură spiță.
Multiplicarea spiței necesită activarea comenzii Circular Pattern, , din bara Transformation
(Insert, Tranformation Features). În caseta de dialog Circular Pattern Definition, impuneți: Parameters –
Complete Crown; Instances – 8; Reference Element – axa y; Object to Pattern: Object – Multi-Section
Solid, din arborele de specificații (adică ultima operație). OK și obțineți modelul cu cele 8 spițe.
Canalul de pană din butucul roții se bazează pe schița din figura 7.19, care cuprinde un dreptunghi
27×14, simetric față de axa verticală, reprezentat pe una dintre fețele plane ale butucului. Ieșiți din schiță,

apoi activați Pocket, , din bara Sketch-Based Features, iar în casetă impuneți Type – Up to Last,
selection – ultimul dreptunghi, apoi OK.
Racordarea spițelor în butuc solicită activarea comenzii Edge Fillet, , din bara Dress-Up
Features. În caseta de dialog impuneți raza de 3mm, iar ca Objects to Fillet, selectați pe ecran, cu atenție,
cele 8 muchii din zonele de încastrare a spițelor în butuc. OK. Procedați la fel cu muchiile de încastrare a
spițelor în obada roții. De data aceasta, raza va fi de 6 mm.
Teșiți, cu Chamfer, tot din Dress-Up Features, muchiile circulare mari care limitează fețele plane
ale butucului. În casetă, impuneți, Mode Length1/Angle; cu Length1 de 1 mm și Angle de 450 , Objects to
Chamfer fiind cele două muchii. OK.
Vizualizați, fără salvare.