Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se numeste mecanica a structurilor stiinta despre metodele de calcul al constructiilor la rezistenta (durabilitate), rigiditate si
stabilitate. In mecanica structurilor se studiaza sisteme de bare folosind ipotezele si schematizarile admise in rezistenta
materialelor. Mecanica structurilor se mai numeste mecanica a constructiilor sau teorie a constructiilor. Problema de baza a
mecanicii structurilor consta in elaborarea bazelor teoretice fundamentate experimental de alegere a parametrilor
constructiilor, care garanteaza siguranta exploatarii lor si respectarea conditiilor economice. Dupa cum a remarcat
academicianul Iu. Rabotnov, cele mai considerable realizari din ultimii ani in cea mai mare parte sint legate cu solutionarea
problemei de baza de a face constructa destul de rezistenta.
Se numeste rezistenta sau durabilitate capacitatea constructiei de a prelua incarcarile exterioare fara a se rupe, adica fara a se
diviza in elemente separate.
F1
F2
O constructie se numeste rigida, daca deplasarile si deformatiile ei nu depasesc valori admisibile, care fac imposibila
exploatarea ei. Calculul la rigiditate include determinarea deplasarilor si compararea lor cu valori prescrise de documente
normative.
F1
F2
Se numeste stabilitate capacitatea structurii de a receptiona incarcari externe fara a suferi modificari in forma de echilibru sau
pozitia initiala.
F
Prin termenul calcul intelegem un procedeu analitic sau numeric, in urma caruia se determina parametrii starii de tensiune
si deformatie.
Obiectul de studiu al mecanicii structurilor este determinarea starii de tensiune si deformatie a constructiei, care ulterior se va
folosi la precizarea ariei actiunilor transversale ale elementelor, calculul ariei armaturii in constructiile de beton armat,
calculul imbinarilor dintre elemente si la aprecierea masurii, in care constructiile satisfac conditiile de exploatare.
In sens larg mecanica structurilor poate fi considerata ca mecanica aplicata a solidelor deformabile, adica stiinta orientata
spre rezolvarea problemelor concrete ingineresti, la baza careia stau teoria, ipotezele si metodele mecanicii. Notiunea de
mecanica a structurilor este tratata sub diferite aspecte. Daca la baza se ia destinatia obiectelor studiate, atunci mecanica
structurilor se divizeaza in: mecanica masinilor, mecanica vaselor maritime, mecanica avioanelor, mecanica rachetelor,
mecanica constructiilor cladirilor industriale si civile etc.
Aceasta clasificare nu este completa si poate fi dezvoltata mai detaliat.
Pornind de la gradul de complexitate al obiectelor cercetate determinat de geometria lor, proprietatile materialului, conditiile
de solicitare, mecanica structurilor poate fi considerata ca o reuniune de discipline separate, liniile de demarcare dintre ele
fiind destul de conventionale. Disciplinele componente ale mecanicii structurilor in acest caz sint: rezistenta materialelor,
mecanica structurilor din bare, teoria elasticitatii, teoria plasticitatii, teoria placilor si invelisurilor.
Traditional, partea de baza a mecanicii structurilor studiata de inginerii constructori o constituie mecanica structurilor din
bare, care ulterior va fi numita pentru concizie mecanica structurilor. Aceasta lucrare este consacrata studierii mecanicii
structurilor anume in acest sens, adica mecanicii structurilor din bare.
-Masivuri
In mecanica structurilor proprietatile materialului sunt caracterizate de reactiunea lui la solicitarile externe. Aceasta reactiune
se prezinta sub forma unei dependente functionale intre tensiuni si deformatii sau eforturi si deplasari = f 1() (1), unde f1
este operator arbitrar. Daca dependenta = f 1() este rezolvat univoc in raport cu deformatiile, adica = f 2(); (2), unde f1 si
f2 sunt operatori reciproc inversi, se considera ca proprietatile materialului sunt cunoscute. Dependentele (1) si (2) in cele mai
dese cazuri se stabilesc in mod fenomenologic , pe baza datelor experementale. In caz general aceste relatii pot fi determinate
teoretic din legile termodinamicii. Problema obtinerii relatiei (1) si (2) care se numesc determinatoare este una din cele mai
complicate in mecanica. Relatia direct proportionala intre tensiune si deformatie ( legea lui Hook ) este unul din cel mai
raspindit modele aplicat la rezolvarea problemelor mecanicii structurilor .
Constructiele alcatuite din elemente care au lungimea mai mare decit sectiunea transversala se numesc bare, grinzi iar
elementele alcatuite din ele se numesc structuri din bare. Folosind ipoteza sectiunilor plane introdusa in rezistenta
materialelor, toti factori cercetati (eforturi, tensiuni, deplaseri, deformatii) pot fi referiti la axa barei si problema de calcul se
reduce la determinarea unor functii care depend de o singura variabila .
Placi si invelisuri - un grup considerabil de constructii din structuri spatile formate din elemente cu pereti subtiri.
Proprietatea geometrica a acestor elemente , adica grosimea este cu mult mai mica decit celelalte dimensiuni.
Pentru astfel de constructii este posibil de redus problema la doua dimensiuni, referind toate functiile la suprafata medie
curbilinie pentru invelisuri si plana pentru placi.
Masive constructii spatiale (tridimensionale): Cind toate cele trei dimensiuni ale elementelor sunt comensurabile, problema
de calcul al structurii este tridimensionala si functiile care descriu starea de tensiuni si deformatie sunt functii de trei
variabile. Aceste probleme pot fi rezolvate folosind aparatul teoriei elasticitatii pentru solide elastice si al teoriei plasticitatii
pentru solide elastoplastice.
2--forta
repartizata
Scheme de calcul.
-moment
4Clasificarea schemelor de calcul pentru structurile din bare amplasate intr-un plan.
Structurile din bare sint compuse din elemente de acelasi tip din punctul de vedere al dimensiunilor geometrice. Bare se considera elementele, ale caror lungime depaseste cel putin de 56 ori dimensiunile sectiunii transversale.
Vom acorda atentia de baza studierii structurilor plane din bare, la care axele barelor si sarcinile aplicate sint situate in acelasi plan. Particularitatile structurilor spatiale vor fi studiate separat. Aceasta limitare este cauzata de doua circumstante. Prima
consta in aceea ca structurile plane din bare se folosesc pe larg ca scheme de calcul al obiectelor reale. A doua consta in
reducerea si simplificarea esenaiala a calculului.
Structurile plane din bare sint de o mare diversitate in dependenta de tipul nodurilor de imbinare, tipul reazemelor,
configuratia lor reciproca. Pot fi evidentiate patru tipuri de baza: grinzi, arcuri, cadre, ferme.
Se numete grinda o bara sau o reuniune de bare rectilinii rezemate astfel, incit sarcina perpendiculara pe axele lor nu
genereaza forte normale.
Grinzile pot fi clasificate in:
1.Grinzi o deschidere si console
2.Cu o deschidere fara console
3.Grinda in consola
1 si 2,3 grinzi static determinate
4.Grinzi cu mai multe
a. Dintr-un sir de bare imbinate prin irticulatii.
2. Structuri geometric invariabile deplasarile sint posibile numai in cazul deplasarilor barei comoponente.
Un loc aparte il ocupa structurile numite instantaneu geometric varibil (structuri critice).
VA
F
2
HA
F *l
F *l
;In structuri de acest tip starea de tensiune intodeuna depinde de un
; daca h=0- H A
4*h
4*0
parametru alstructurii.
In cazul astructura este geometric invariabila. La micsorarea inaltimii h structura geometric invariabila si numai in cazul
cind h=0 trece in stare geometric variabila fig. b. La trecerea inaltimii h in zona negativa structura devine iarasi geometric
invaribila. Structurile geometric variabile nu pot fi folosite ca constructii portante.
Pentru structurile de rezistenta sint posibile 3 cazuri:
NG. L 3N E 2 N A N B ;
N E 3;
N A 2;
N B 4; N G .L 9 4 4 1
1.
;
Daca in N G .L este mai mare ca 0 atunci structura un numar insuficient de legaturi si este geometric variabila.
N G .L 3 N E 2 N A N B ; N E 2; N A 1; N B 4; N G.L 0;
2.
Daca N G . L este egal cu 0 atunci structura poseda un numar suficient de legaturi si daca sint correct aranjate este geometric
invariabila si static determinate.
3. N G . L p 0
NG.L 3N E 2 N A N B
N E 3; N A 2;
N E 8; N G . L 3;
Daca N G .L p 0 atunci structura poseda un numar cu surplus de legaturi si daca ele sint asezate corect structura este geometric
invaribila si static nedeterminata. La repartizarea corecta a legaturilor se va tine cont de :-barele de legatura nu trebuie sa fie
paralele sau concurente intrun punct. Se recomanda ca pe o dreapta sa fie amplasate maxim 2 articulatii.
8. Problema de baza a M.S.- determinarea eforturilor. Metoda sectiunilor. Definitii pentru eforturi. Regulile semnelor.
M
M
P*a*a/2 b
a
;
b 0; VA
a b
2
F * ( a b) P * a * a / 2
VB * a b F * a b
VB
; Ecutiile de echilibru ne permit sa determinam
P * a * a / 2 0;
a b
0; VA * a b P * a *
0;
valorile numerice ale reactiunilor si directiile lor adevarate. Dupa calculul reactiunilor se efectuaza verificarea:
0;
0 x a ; Respectiv in sectorul II 0 x b ; Daca avem mai multe sectoare pozitionarea se face la fel numai ca din partea
opusa. Determinam fortele interioare din conditiile de echilibru al partilor sectionate. Cu o sectiune imaginara trasata in
sectorul I separam partea stinga de restul structurii. Actiunea partii inlaturate o inlocuim prin fortele interioare Q(x) si M(x).
Fy 0; VA P * x Q x 0 Q x VA P * x ; M 0;
Scriem ecuatiile de echilibru pentru partea stinga.
VA * x P * x * x / 2
M x 0
M x VA * x P * x * x / 2
Definitii:
1.Numim moment de incovoiere moment al unei forte cu un punct arbitrar valoarea numerica a produsului fortei la bratul
fortei.
2.Numim forta taietoare Q suma proiectiilor tuturor fortelor pe axa perpendiculara axei elementului.
3.Rezultanta unei incarcari uniform distribuita reprezinta produsulintensitatii incarcarii la lungimea sectorului incarcat.
Regulile semnelor:
Directia semnelor se allege in dependenta de sectiunea efectuata ,admitem 2 cazuri:
1.aprecierea valorii semnelor din stinga sectiunii effectuate,valorile momentelor de incovoiere sunt pozitve pe directia orara
,analog si pentru valoarea semnului fortei de forfecare.
2. aprecierea valorii semnelor din dreapta sectiunii effectuate,valorile momentelor de incovoiere sunt pozitve pe directia
HA
VA
VB
Qx
F
VA
HA
Nx
Grinda cu multe deschideri reprezinta un sistem de bare imbinate cu ajutorul unor articulatii simple. Pozitia acestor
articulatii este arbitrara. Unica restrictie se refera la asigurarea invariabilitatii geometrice a slructur ii. Schimbarea pozitiei
articu-latiilor ofera posibilitatea de a regla valorile fortelor interioare, care apar sub actiunea fortelor exterioare date. Numarul
articu-latiilor depinde de tipul reazemelor extreme i numarul reazemelor intermediare. Aprecierea numarului de articulatii se
efectueaza reiesind din conditia de determinare statica a s t r u c t u r i i .
Sa examinam structura reprezentata in fig. 2.7.
P
P
2
F
2
Ecuatiile suplimentare se alcatuiesc din condi|ia lipsei momentelor de tncovroiere in articulable F, G, H. Fortele interioare
pot fi determinate in acelasi mod ca si pentru bara simpla. Relatiile analitice, care determina fortele interioare, sint complicate
in special pentru sectoarele indepartate de extremitafile grinzii.
Calculul unei asa structuri poate fi simplificat esen|ial, da-ca se stabileste in prealabil schema de interactiune a elementelor
componente. Sa ne imaginam ca articulable de legatura au fost inlaturate. Examinam fiecare element separat si evidentiem
elemen-tele, care sint in stare sa receptioneze independent sarcinile externe aplicate. Qbservam ca elementul AF reprezinta o
grinda simpla cu trei bare de legatura, iar GH nu are nici un reazem. Elementul HE poseda doua bare verticale de legatura si
este in
stare sa receptioneze independent forte exterioare verticale. Elementele independen-te se mai numesc grinzi
principale, iar celelal-te secundare. Struc-tura cercetata este com-pusa din doua grinzi principale AF, HE- si doua grinzi
secundare FG, GH. Stabilim schema de interactiune a elementelor. tmbinarea ar-ticulata F serveste ca reazem pentru grinda
FG. tmbinarile G si H servesc ca reazeme pentru grinda GH. Deci sar-cina aplicata pe elementul GH este transmisa prin
intermediul imbina-rilor articulate la elementele vecine FG ^i HE. La rindul sau elementul FG transmite o anumita parte a
sarci-nii pe reazemul C, iar restul sarcinii prin intermediul imbinarii F este transmisa la elementul AF Interactiunea
elementelor poate fi reprezentata ca o schema in etaj (fig. 2.8), care ne indica succesiunea de calcul. Reactiunile reazemelor
grinzilor superioare se transmit grinzilor inferioare ca forte exterioare cu directie opusa" (fig. 2.9).
Succesiunea de cajcul a structurii examinate este reprezentata in fig. 2.9a. Qbser\ram unele deosebiri in conditiile de
reazem ale grinzilor GH si HE in fig. 2.8 si 2.9a. tn fig. 2.9a toate grinzile sint fixate cu cite un reazem articulat fix si altul
articulat mobil. tn fig. 2.8 ca reazem articulat mobil pentru grinda GH serveste grinda HE. tmbinarile G si H (fig. 2.8) fac
imposibila deplasarea libera in directie orizontala a grinzii HE ce corespunde reazemului fix D.
Stabilirea schemei de interactiune permite sa reducem calculul unei grinzi compuse la calculul unui sir de grinzi
simple. HE poseda doua bare verticale de egra si este in
stare sa receptioneze independent forte exterioare verticale.
Elementele independen-te se mai numesc grinzi principale, iar celelal-te secundare. Struc-tura cercetata este com-pusa din
doua grinzi principale AF, HE- si doua grinzi secundare FG, GH. Stabilim schema de interactiune a elementelor. tmbinarea articulata F serveste ca reazem pentru grinda FG. tmbinarile G si H servesc ca reazeme pentru grinda GH. Deci sar-cina aplicata
pe elementul GH este transmisa prin intermediul imbina-rilor articulate la elementele vecine FG ^i HE. La rindul sau elementul FG transmite o anumita parte a sarci-nii pe reazemul C, iar restul sarcinii prin intermediul imbinarii F este transmisa la
elementul AF Interactiunea elementelor poate fi reprezentata ca o schema in etaj (fig. 2.8), care ne indica succesiunea de
calcul. Reactiunile reazemelor grinzilor superioare se transmit grinzilor inferioare ca forte exterioare cu directie opusa" (fig.
2.9
1-6
N
V
Fig2.24
N
2-1
1-2
2-6
2-3
Fig2.25
Unghiurile de
inclinare a barelor sint determinate de configuratia geometrica si dimensiunile structurii. tn cazul cercetat = arc tg h/2d
Din sistemul de ecuatii (2.18) pentru fortele interioare avem
N1-6= -VA/sin=1,5F/sin; N1-6= 1,5F/ctg;
(2.20)
Ca regula, fortele exterioare aplicate in nodurile fermei sint egale sau proportionate cu un parametru F. Recomandam ca valoarea numerica a fortei exterioare sa fie substituita in relafiile finale.
Reiesind din specificul sistemului de forte intr-un nod, tra-gem concluzia ca poate fi examinat numai echilibrul nodurilor, in
care sint nu mai mult decit doua forte necunoscute. In cazul fermei (fig. 2.23) se poate examina echilibrul nodului 2. Tra-sind
o secfiune, separam acest nod (fig. 2.25). Aici si ulterior nu vom face deosebire intre fortele Nn-m si Nm-n, ele f ii nd egale si
constante de-a lungul barei n m. Tn nodul 2 necunoscute sint fortele interioare N2-3 si / N2-6. Alcatuim ecuatiile de
echilibru pentru nodul 2:
Fx=0; N2-3-1,5Fctg =0;
N2-3=1,5Fctg; Fy=0;
(2.21)
N2-6-F=0;
N2-6 = F ;
Fiind cunoscute fortele interioare N1-6 si N2-6 separam $i examinam echilibrul nodului 6. Pentru a evita erorile sa
formulam urmatoarele reguli:
a) fortele interioare necunoscute se presupun pozitive (orientate de la nod);
b) fortele interioare cunoscute se orienteaza conform semnului obtinut, cele pozitive de la nod, iar cele negative spre
nod. tn ecuatiile de echilibru valorile fortelor interioare cunoscute sint folosi-te dupa modul.
Conform regulilor formulate, pentru nodul 6 orientam N6-I spre nod, iar N6_2) de la nod (fig. 2.26). Ecuatiile de
echilibru sint:
Fx=0;
N6-7cos+ N6-3cos+1,5Fctg =0;
Fy=0;
(2.22)
N6-7 sin- N6-3sin- F+1,5F =0;
Rezolvind sistemul (2.22), obtinem
N6-7= -F/sin; N6-3 = -F/2sin; (2.23)
Este evidenta simplitatea acestei metode. Sa remarcam dezav^antajul ei. Eroarea admisa la
analiza echi-librului nodului precedent se trans-mite si in conditiile de echilibru al nndur'lor u
rmatoare.
Fig.1
Pentru determinarea fortelor interioare se face o sectiune completa si
se exprima conditiile de echilibru ale unei parti (fig. 1) Fortele
interioare in barele sectionate se presupun pozitive si se orienteaza de
la nod. Deoarece pentru structura plana se pot scrie trei ecuatii de
echilibru, in acestea nu trebuie sa figureze mai mult de trei
necunoscute. Barele sectionate nu trebuie sa fie concurente intr-un
punct sau toate trei paralele. In asa caz ecuatiile de echilibru vor fi liniar dependente. Pentru partea sectionata ecuatiile de
echilibru pot fi scrise in variante diferite.
Ca exemplu, pentru partea stinga (fig. 1):
FX=0; Fy=0; Mk=0. (1)
Obtinem deci un sistem de trei ecuatii drept necunoscute, in care figureaza fortele interioare in barele sectionate. Sa analizam
alte posibilitati, care permit sa evitam necesitatea alcatuirii si rezolvarii sistemelor de ecuatii. Observam ca pozitia punctului k,
in raport cu care se scrie ecuatia de echilibru M k =0, se. poate alege in asa mod, ca sa obtinem ecuatii cu o singura
necunoscuta. Pentru partea stinga (fig. 1)
F *d
M 2s 0 : VA * d 2 N 78 * h 0 (2) Aici punctul 2 coincide cu nodul 2. Indicele superior arata partea sectionata,
echilibrul careia este analizat. Analog, daca scriem ecuatia de echilibru in raport cu punctul 8, obtinem:
F * 2d
M 8s 0 : VA * 2d 2 F * d N 23 * h 0 (3)
Observam ca pentru determinarea independenta a fortei interioare intr-o bara ecuatia de echilibru se scrie in raport cu punctul
de intersectie al celorlalte bare sectionate. Trasind sectiunea I-I (fig. 1), intersectam barele 78, 28 si 23. Determinind
forta interioara in bara 78, ecuatia de echilibru (form. 2)s-a scris in raport cu punctul de intersectie al barelor 28 si 23.
Daca dou din barele sectionate sint paralele, forta interioara in bara a treia se determina din ecuatia de echilibru Fy=0.
Axa y se orienteaza perpendicular pe cele doua bare paralele. In cazul examinat:
F
Fys 0;VA 2 F N 28 sin 0 Cercetarea echilibrului partii sectionate din stinga ne permite sa determinam
independent fortele interioare in barele 78, 28 si 23. Fortele interioare in alte bare se calculeaza trasind sectiuni noi. De
exemplu, trasind sectiunea II-II ei examinind echilibrul unei parti sectionate, vom calcula fortele interioare in barele 89, 8
4 si 34, iar sectiunea III-III ne permite determinarea fortelor interioare in barele 910, 95 si 45.
Reiesind din numarul de ecuatii de echilibru, am mentionat ca sectiunea trasata nu trebuie sa intersecteze mai mult de trei
bare. Aceasta restrictie nu se refera la cazul cind in una din barele sectionate forta interioara este cunoscuta.
Sa cercetm un caz suplimentar (fig. 2).
Trasam sectiunea I-I, scriem ecuatiile de echilibru
pentru partea din dreapta:
F
d
k
d
9
F
l F (d l ) N 93 * r93 0
2
F
h
0;VB * d d N 43 (h ) 0 (4)
2
2
0; VB * l
Din ecuatiile (4) determiam fortele interioare N 98 N 93 N 43 in (4) prin r9_8 si r9_3 sint notate barele fortelor
respective N 9 8 N 9 3 . Valoarea numerica a acestor marimi, cit si distanta l, se determina din configuratia geometrica si
dimensiunile s t r u c t u r i i . Sa mentionam avantajul acestei metode in comparatie cu metoda separarii nodurilor. Fortele
interioare se determina independent. Scriererea c hi bz ui t a a ecuatiilor de e c h i l i b r u ne permite sa evitam necesitatea
rezolvarii sistemelor de ecuatii.
diagrama fortelor (fig. 2). Aceste figuri se numesc reciproce, iar metoda grafica se mai numeste metoda poligoanelor
reciproce.
14.Structuri cu trei articulatii.Determinarea reactiunilor si a eforturilor in arcele cu trei articulatii
Structura cu trei articulaii este alctuita din doua discuri rigide imbinate intre ele cu o articulaie simpla,fiecare disc
avindun reazemarticulat fix(figl).Aceste trei articulaii nu sintsituate pe o linie dreapta,in caz contrar structura este geometric
variabila.Independenta de geometria discurilor deosebim urmtoarele varieti:
1.Discurile sunt bare drepte sau frinte cu o seciune continua.In asa caz avem un cadru cu trei articulatii(fig2,3);
2.Discurile sunt grinzi cu zbrele.In acest caz avem o ferma(fig4);
3.Discurile sunt nite bare curbe.In acest caz avem un arc cu trei articulaii.
Proprietatea comuna a acestor structuri este : sub aciunea forelor verticale apar
reactiuni orizontale.Acest effect de impingere laterale in reazemele articulate fixe permite reglarea repartizrii forelor
interioare.Ne-am convins ca in reazemele articulate fixe apar reactiuni fiind necunoscute direcia i modulul sau
componentele lor.Pentru structurile cu trei articulaii componentele necunoscute ale reactiunilor in numr de patru se
determina folosind cele trei ecuaii de echilibru global i condiia de egalitate cu 0 a momentului de incovoiere in
articulaia de legtura intre discuri.
Calculul atit aal cadrelor cu trei articulaii cit i al fermelor nu se deosebete de calculul structurilor similare obinuite.Vom
examina mai detaliat calculul arcurilor cu tri articulaii.Deschiderea arcului este egala cu proiecia orizontala a distantei dintre
reazemele lui.Distanta dintre articulaia de legtura i dreapta ce unete reazemele se numete sgeata arcului(f\g5fi).\n
construciile reale sunt prevzute sisteme speciale auxiliare, care permit transmiterea sarcinilor exterioare(fig7)
Daca numrul punctelor de transmitere a sarcinilor este destul de mare atunci sarcina poate fi considerata distribuita Pentru
valori numerice egale ale acestor forte, distribuia se considera uniforma pe proiecia orizontala a arcului.Arcurile pot fi
deasemenea solicitate cu forte i momente concentrate.Forele distribuite pe schemele de calcul al arcurilor sunt reprezentate la
o oarecare distanta de axa arcului(fig8),iar sarcinile concentrate sint reprezentate aplicate nemijlocit pe axa arcului.Pentru
sarcinile distribuite inem cont ca prin intermediul construciilor auxiliare (fig7)ele sunt la fel aplicate asupra arcului.Vom
considera sarcini exterioare verticale.Fie arcul (fig8)solicitat cu o sarcina uniform distribuita de intensitatea P si de forele
concentrate F1 i F2.Calculul arcului se incepe cu determinarea reactiunilor.Vom
calcula componentele verticale i orizontale ale acestor reactiuni.Scriem
ecuaiile de echilibru pentru determinarea componentelorverticale:
In cazul de solicitare a
arcului numai cu sarcini verticale din condiiile deechilibru F x =0 reiese ca HA=HB.Examinind o bara simpla (fig9)cu
deschiderea L,sarcinile creia coincid cu forele exterioare aplicate asupra arcului(fig8),ne convingem de coincidenta valorilor
numerice ale reactiunilor in reazemele acestei bare cu componentele verticale ale reactiunilor in reazemele arcului.Aceasta bara
simpla ulterior va fi numita bara corespunztoare.Din relaiile (1)reiese concluzia despre independenta componentelor
verticale ale reactiunilor de sgeata arcului f.Pentru componentele orizontale(2)observam legtura invers proporionala intre
valoarea numerica a reactiunilor i sgeata arcului f.Parametrii arcului indicatiin fig8 nu sunt suficieni pentru determinarea
forelor interioare.E necesar de cunoscut ecuaia curbei descrise de axa arcului.In cazurile practice axa arcului poate fi
descrisa de o parabola de gradul 2,de o circumferina sau de alte ecuaii mai complicate.Situam originea sistemului de
coordonate in reazemul A(fig8).ln caz de parabola ecuaia curbeieste:
In caz de circumferina:
E necesar de a tine cont de schimbarea semnului tp pentru partea din dreapta a arcului.
Valoarea numerica al unghiului poate fi determinata pentru orice seciune,daca este cunoscuta ecuaia curbei descrise de axa
Componentele orizontale:
Intr-o
seciune arbitrar a barei corespunztoare situat la distana x de reazemul A momentul de ncovoiere se determina astfel
Configuraia axei arcului o determinam folosind relaiile (1) i (4)
Observam coincidena ecuaiei ce descrie configuraia axei
arcului(5) cu ecuaia parabulei(3).Deci n cazul sarcinii uniform distribuite n arcul cu axa descris de o parabol (5)momentele
de ncovoiere snt egale cu 0 n orice seciune.
16. Incarcari mobile. Linii de influenta ale reactiunilor si eforturilor in grinzi simple.
In multe cazuri sarcinile externe nu au o pozitie fixa in raport cu constructia de exemplu autovehiculele.Schimbarea pozitiei
sarcinii externe duce la schimbarea valorilor numerice reactiunilor si fortelor interioare care apar in constructie.Deoareca
pozitia sarcinilor mobile pote fi arbitrara apare problema determinariicelor mai nefavorabile forte interioare.Examinarea
succesiva a unui sir de pozitii fixe a sarcinii mobile este nerationala.Presupunem ca viteza de deplasare a sarcinii mobile are o
asa valoare incit pot fi neglijate efectele dinamice.Ulterior analiza efectelor actiunii sarcinilor mobile va fi efectuata folosind
metodele statice de calcul.
Vom numi linie de influienta a reactiunilor sau a fortelor interioare diagramele care caracterizeaza variati acestor marimi in
dependenta de pozitia unei forte unitare concentrate.
Sa consideram o grinda simpla cu reazemul A articulate fix si B articulat mobil.Grinda esre solicitata cu o forta unitara
concentrate F=1.Forta F estemobila si poate ocupa o pozitie arbitrara.Pentru orice pozitie a acestei sarcini grinda se afla in
echilibru.Notind pozitia arbitrara a fortei mobile prin coordonata x (fig. 2.51) scriem ecuatiile de echilibru:
V A l F (l x) 0;
MB 0;
F (l x) 1(l x)
VA
;
l
l
M A 0 ; VB l F x 0 ;
F x 1 x
VB
;
(2.49)
l
l
Relatiile (2.49) determina modul de variatie a rectiunilor V A si V B in dependenta de pozitia x a fortei unitare
F.Diagramele acestor dependente numite linii de influienta sint reprezentate in fig. 2.51b si 2.51c.
Evident ca schimbarea pozitiei fortei unitare mobile F va duce la variatia fortelor interioare in grinda data. Cercetam modul de
variatie a fortelor interioare in sectiunea k (fig.2.51).Admitem ca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea
stinga a sectiunii.Examinid echilibrul partii din dreapta pentru fortele interioare obtinem:
M k VB b ;
Qk V B
(2.50)
Daca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea din dreapta a sectiunii din conditiile de echilibru scrise pentru
partea din stinga determinam fortele interioare in aceeasi sectiune:
M k V A a ; Qk VA
(2.51)
Relatiile (2.50)si(2.51) exprima legatura liniilor de influienta a fortelor interioare M k si Qk cu liniile de influienta ale
reactiuniilor V A si V B .
Observam ca pentru fortele interioare liniile de influienta sunt alcatuite din doua ramuri.Dependenta (2.50)sint valabile
pentru 0 x a
iar (2.51) pentru a x a b .Liniile de influienta ale fortelor interioare M k si Qk sint prezentate respective in fig.2.51d
si 2.51e.
Sa examinam o bara simpla in consola (fig.2.52).Din conditiile de echilibru pentru reactiuni stabilim:
V A F const 1 ; (2.52)
M y 0 ; VA F 0 ;
M A 0 ; m A F x 0 ; m A FX 1 X
Determinam fortele interioare intr-o sectiune arbitrara (fig.2.52a).
Admitem ca forta unitara mobila ocupa o pozitie arbitrara in partea din stinga a sectiunii k .Examinam conditiile de
echilibru pentru partea din dreapta.
Mk 0;
M kd 0 ;
d
Qk 0 ;
(2.53)
Fy 0 ;
Admitem ca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea din dreapta a sectiunii k.Din conditiile de echilibru scrise
pentru partea din stinga stabilim:
M k F ( x) 1( x a ); Qk F 1
(2.54)
Liniile de influienta ale fortelor interioare sint reprezentate in fig.2.52d si 2.52e.
Samentionam deosebirea esentiala intre diagramele fortelor interioare si liniile de influienta.Diagramele fortelor interioare
ne dau valorile acestor forte in toate sectiunile care apar sub actiunea sarcinilor externe fixe. Daca se schimba pozitia fortelor
exterioare e necesara constructia diagramelor care vor corespunde acestei pozitii noi.
Liniile de influienta ale fortelor interioare ne dau schimbarea acestor forte intr-o sectiune data in dependenta de pozitia fortei
unitare mobile.
In cazul unei bare cu console liniile de influienta se construiesc in mod analog (fig.2.53).
Mentionam liniile de influienta ale fortelor transversale Q As si
Q Ad intr-o sectiune situata la o distanta infinit mica de reazemul A. Observam deosebirea sentiala
dintre liniile de influienta cind sectiunea este situata in partea din stinga a reazemului (fig.2.53h) si cind sectiunea este situata
in partea din dreapta a reazemului (fig.2.53i).
Pentru unele linii de influienta are loc schimbarea semnului cind forta unitara mobila este situate pe console.
2) Construirea liniei de influenta se incepe cu elementul caruia ii apartine reazemul sau sectiunea.In limitele acestui
element linia de influenta se construieste ca pentru grinzile simple.
3) Cind forta unitara trece pe alte elente linia de influenta se construieste folosind proprietatile remarcate mai sus.
La constructia liniilor de influienta a reactiunilor si fortelor interioare in grinzile compuse vom folosi schema de interactiune
intre elementele grinzii. Sa precizam proprietatile liniilor de influienta construite pentru barele simple:
a)liniile de influienta in barele simple static determinate sint marginite cu segmente de linii drepte continuie. Face exceptie de
continuitate linia de influienta a fortelor transversale avind un salt unitar care coincide cu sectiunea;
b)forta unitara mobila situata asupra unui reazem transmite complet actiunea sa acestui reazem. Pentru o asa pozitie a fortei
unitare fortele interioare in toate sectiunile si reactiunile celorlalte rezeme sint egale cu zero.
Actiunea fortelor aplicate elmentelor superioare se transmite elementelor inferioare.
Constructia liniilor de influienta in barele compuse incepe cu bara in care se afla sectiunea sau rezemul evidentiat.In limitele
acestei bare liniile de influienta se construiesc ca pentru grinzile simple. Cind forta unitara mobile depaseste limitele acestui
element liniile de influienta se construiesc folosind proprietatile lor expuse mai sus.
Examinam o bara compusa (fig. 2.54a).Alcatuim schema in etaj (fig. 2.54b).Construim linia de influienta a reactiunii in
reazemul B.In limitele barei FB linia de influienta este construita ca pentru o grinda simpla. Daca forta mobila se deplaseaza
in limitele barei GC actiunea ei se transmite prin intermediul articulatiei G la bara FB. Reiesind din proprietatea de
continuitate stabilim ca linia deinfluienta in limitele barei GC va trece prinpunctul P(fig. 2.54c).Daca forta unitara va ocupa
pozitia ce coincide cu reazemul C actiunea ei se va transmite complet acestui rezem si deci reactiunea V B va fie gala cu
zero. Din aceasta conditie stabilim ca linia de influienta in limitele barei GC de asemenea va trece prin punctual R.Trasam o
linie dreapta prin punctele P,R si obtinem linia de influienta a reactiunii V B pentru orice pozitie a fortei mobile in limitele
barei GC. Analog construim linia de influienta pentru o pozitie arbitrara a fortei mobile in limitele barei HI .Din conditia de
continuitate linia de influienta trece prin punctual S. Daca pozitia fortei unitare mobile coincide cu articulatia I actiunea ei se
transmite complet barei DE deci reactiunea V B va fie gala cu zero punctual T .La deplasarea fortei unitare in limitele
elementelor DE si AE reactiunea V B va fie gala cu zero deoarece actiunea nu se transmite de la elementele inferioare celor
superioare. Linia de influienta a reactiunii V B este reprezentata in fig. 2.54c.
Analog se construiesc si liniile de influienta ale fortelor interioare. Propunem de examinat constructia liniilor de influienta
M k , Qk , V E , M n , Qu fig. 2.54d-
Aceste relatii ne arata ca fortele int. in barele sectionate se schimba proportional cu reactiunea Vb.Lin. de infl. ale fortelor int.
in aceste bare se conetrueste pe baza lin. de infl. a reactiunii Vb folosind coef.
de proportionalitate respective.Aceste linii sint valabile numai pentru o pozitie
arbitrara a fortei mobile mai la stinga de panoul al treilea :
Vom admite acum ca forta mobila ocupa o pozitie arbitrara la dreapta in raport cu panoul al treilea.Dinconditiile de echilibru
scrise pentru partea stinga obtinem:
Aceste relatii ne permit constructia lin. de infl. ale fortelor int. pentru o pozitie arbitrara a fortei mobile in partea dreapta a
panoului aal treilea .In limnitele panoului al treilea folosim proprietatile lin. de infl.la transmiterea nodala a sarcinii.Unind cu o
linie dreapta ordonatele ,ce coincid cu pozitiile extreme ale fortei unitare,obtinem liniile de infl.in limitele panoului al
treilea.Aceasta dreapta coincide cu una din ramurile lin.de infl.N3-4 si N7-8,iar la ln.deinfl.N3-8 nu coincide cu nici una din
ramuri.Pozitia pe orizontala a punctului de intersectie al ra murilor coincide cu pozitia punctului,in raport cu care sa scris
ecuatia echilibru.Ramurilelin.de infl.N3-4 se interrsecteaza intrun punct ,pozitia carua pe orizontala oincide cu nodul 8,iar ram
urile lin.de infl.N7-8 se intersecteaza intrun punct,pozitia lui pe orizontala coincide cu nodul 3.Ramurile lin.de infl.N3-4 sint
paralele ,deci se ontersecteaza la infinit .Acelasi lucru se poate spune despre barele 7-8 si 3-4.Vom cerceta variatia fortei
interioare in bara 7-3.Observam ca orice sectiune trasata prin aceasta bara intersecteaza 4 bare , deci metoda sectiunilor in acest
caz nu este eficienta.Folosim meto da separarii nodurilor.Admitem ca forta unitara mobila ocupa o pozitie arbitrara in limitele
primului sau ultimului panou.Din conditiile de echilibru scrisa pentru nodu 7obtinem N7-3=0.Fie forta unitara situata in nodul
7.Din cond.de echilibru al aceluiasi nod obtinem N7-3=-1.
.Fie forta unitara situata in nodul 7.Din cond.de echilibru al aceluiasi nod obtinem N7-3=-1.
Independent de sarcinile orizonatle Ha = Hb=H,deci nu vom face deosebire intre aceste reactiuni.Admitem ca forta mobile
ocupa o pozitie arbitrara pe partea din stinga a arcului.Din ecuatia de echilibru scrisa pentru partea din dreapta in raport cu pct. C
calculam componenta orizontala a reactiunii:
Admitem deasemenea ca forta mobile F=1 este aplicata pe partea din dreapta a arcului.Din conditia de echilibru scrisa pentru
partea din stinga obtinem
Vom evidential o sectiune in arc k.Construim separat lin.de infl.a marimilor din partea dreapta a relatiilor de mai sus.Lin.de
infl.a momentelor de incovoiere Mk(x) se obtine prin diferenta liniilor de influenta Mk(x) si H*yOrdonatele lin.de
infl.Mk(x) se calculeaza prin diferenta ordonatelor lin.de infl.Mk si H*y
In mod analog se procedeaza la constructia lin.de infl.a fortelor transversale Qk(x) si longitudinale Nk(x)
Daca sectiunea arbitrara apartine partii din dreapta a arcului se tine cont ca unghiul de inclinare a tangentei trasate la axa
arcului este negativ.
20. Probleme rezolvate cu aplicarea lin.de infl.Determinarea eforturilor.
Cu ajutorul lin.de infl.poate fi rezolvata problema determinarii reactiunilor si fortelor interioare in grinzile simple si
compuse,in barele fermelor,in arcuri.Fiecare lin.de infl.ne da tabloul schimbarii fortelor interioare intro sectiune data .Analiza
lucrului constructiei in ansamblu poate fi efectuata ,daca se construiesc lin.de infl.intrun numar finit de sectiuni
caracteristice.Metoda de calcul prin lin.de infl.este eficienta in cazul cind numarul variantelor de solicitare are o valoare
considerabila.Linie de influenta a reactiunilor sau a fortelor interioare sint diagramele care caracterizeaza variatia acestor
marimi in dependenta de pozitia unei forte unitare concentrate.Fiecare ordonata a acestei liniiYi este egala numeric cu forta
interioara in sectiunea respective pentru pozitia fortei mobile X=Xi
Grinda AB este solicitata cu trei forte immobile concentrate F1,F2,F3.Valoarea numerica a momentului de incovoiere de la
actiunea acestor forte folosind principiul independentei actiunii,este
Consideram positive fortele exterioare ,directia carora coincide cu directia de actiune a fortei unitare
mobile.Semnul termenilor in aceasta suma este determinat atit de directia fortelor exterioare aplicate ,cit si de semnul
ordonatelor lin.de inflMk=-F1Y1+F2Y2+F3Y3.Relatia de mai msus poate fi aplicata la calculul reactiunilor ,fortelor
interioare si in cazul actiunii unui numar arbitrar de forte concentrate
Pentru o structura sint virtuale deplasarile admise de legaturile structurii, care apar sub actiunea unui sistem de forte
arbitirar.
Principiul deplasarilor virtuale stabilit de Lagrange se formuleaza astfel:
pentru structurile liniar deformabile, care se afla in echilibru sub actiunea unui sistem de forte, suma lucrurilor mecanice
efectuate de fortele exterioare si interioare pe deplasarile virtuale este egala cu zero.
W ( e ) W (i ) 0
Vom cerceta actiunea unor sarcini statice, care, crescind lent de la zero la valoarea nominala, nu produc efecte dinamice.
Dezvoltarea deformatiilor si deplasarilor structurii sub actiunea fortelor statice se considera de asemenea lenta astfel. incit
fortele de inertie pot fi neglijate.
Ca exemplu se cerceteaza o grinda simpla sub actiunea unei forte statice F. Deplasarea punctului de aplicare al fortei F pe
direcfia acestei forte conform legii lui Hooke este proportionala cu valoarea numerica a fortei
FF aF ,
F
F dF
0
F2
F F
F
a
2
2
Lucrul mecanic efectuat de o forta statica este egal cu semiprodusul dintre valoarea fortei si deplasarea corespunzatoare. In
caz general directia fortei aplicate poate sa nu coincida cu directia deplasarii generata de aceasta forta. Deoarece lucrul
mecanic se calculeaza ca semiprodusul dintre valoarea fortei si distanta parcursa pe directia acestei forte, prin vom tntelege
proiectia deplasarii totale pe directia fortei.
Daca factorul extern de forta este un cuplu de forte (moment concentrat), atunci deplasarea corespunzatoare va fi unghiul
de rotatie al sectiunii in care este aplicat acest moment, iar lucrul mecanic efectuat se calculeaza dupa formula W M / 2 .
La actiunea unui grup de forte externe, care include n forte concentrate
si K cupluri de forte, aplicind principiul suprapunerii, lucrul mecanic poate fi calculat astfel:
n
k M jj
F
j
W i iL
(1)
2
2
i 1
j 1
Relatia (1) este formularea matematica a teoremei lui Clapeyron despre lucrul fortelor exterioare.
Lucrul mecanic efectuat de fortele exterioare nu depinde de succesiunea lor de aplicare.
tinem cont ca sectiunile sint situate la o distanta inf i ni t mica una de alta, aceste cresteri pot fi neglijate, iar fortele respective
aplicate pe ambele sectiuni pot fi considerate egale numeric si de directie opusa.
Admitem ca elementul este solicitat de fortele axiale N
Am presupus aplicarea statica a rortelor exterioare, deci si fortele interioare de asemenea cresc lent si lucrul efectuat de
ele poate fi calculat dupa formula:
1 N 1 N
N N 2 dx
Lucrul efectuat de momentele de incovoiere:
dWN N
N
N
2
2
2
2
2
2 EI
1
M 1
M
M
M 2 dx
dWM M
M
M
M
, La actiunea fortelor Q sectiunile, care marginesc elemental, capata o
2
2
2
2
2
2 EI
deplasare de alunecare reciproca.
Rezultanta tensiunilor tangentiale, care actioneaza pe aceasta fisie elementara cu suprafata dA=bdy, poate fi calculate:
R dA (QS / Ib)dA.
1
dWQ y dxdA
2
A
2 dxdA Q 2 dx I S 2 dA
A 2G 2G I 2 A b2
transversale se determina:
b h2
(
y 2 ); 1.2
2 4
Deplasarea punctului de aplicaplicare a fortei F 1 generata de aceasta forta o notam prin 11. Dupa ce forta F1 atinge valoarea
nominala se aplica static forta F2. De la actiunea acestei forte in grinda apar deformatii suplimentare. Deplasarea punctului de
plicare al fortei F1 generata de aceasta forta o notam prin 22, iar puncului de palicare al fortei F1 si F2:
W1( e ) F1
11
Mai intii se aplica static forta F2 dupa ce ea atinge valoarea nominala se aplica static forta F 1. Lucrul mecanic efectuat in acest
caz este:
W2( e ) F22
22
1 EI
1 EA
GA
0 EI
2 EA
GA .
i 1 0
i 1 0
i 1 0
i 1 0
i 1 0
i 1 0
M 2 dx N 2 dx
Q dx
,
si 2
reprezinta deformatiile elementului infinit mic sub actiunea
EI
EA
GA
M 1dx N1dx
Q dx
grupului al doilea de forte exterioare, iar
,
si 1
- aceleasi deformatii sub actiunea grupului intii de
EI
EA
GA
In relatia de mai sus marimile
forte exterioare.
Teorema reciprocitatii deplasarilor
Sa examinam o structura in doua stari. In prima structura este actionata de o forta unitara F 1=1, iar in starea a doua de o forta
unitara F2=1. Deplasarile care apar
La actiunea fortelor unitare, le notam prin 21 si 12 . Pe baza teoremei de reciprocitate a lucrului mecanic avem
F1 12 F2 21 sau 12 si 21 . In caz general teorema reciprocitatii deplasarilor se scrie:
mn nm
Relatia ramine in vigoare si pentru valori arbitrare ale fortelor aplicate. Deci daca Fn=Fm 1 , atunci
nm = mn .
Teorema reciprocitatii deplasarilor se formuleaza astfel:
pentru doua stari de soticitare cu forte unitare deplasarea pe directia primei forte generate de forta a doua este egala cu
deplasarea pe directia fortei a doua generate de forta intii.
Sa remarcam ca in notiunea de forte unitare se inteleg atit fortele concentrate, cit si cuplurile unitare (momentele
concentrate). Teorema reciprocitatii deplasarilor ramine in vigoare si in cazul cind intr-o stare a structurii este aplicata o forta
unitara concentrata, iar in alta stare este aplicat un cuplu concentrat.
25. Formula Maxwell-Mohr. Ordinea determinarii deplasarilor produse de actiunea fortelor exterioare.
S examinm o structur deformabil n dou cazuri de solicitare, n primul caz structura este acionat de sarcini exterioare
arbitrare (fig. 3.15 a). In cazul al doilea structura este solicitat de o for concentrat unitar F=1 (fig. 3.15 b). Notm cu iF
deplasarea punctului i dup direcia forei unitare, care ia natere sub aciunea sarcinilor externe. Lucrul efectuat de fora
unitar pe deplasarea generat de sarcinile externe este:
WiF Fi iF (3.31)
Lucrul efectuat de forele exterioare pe deplasrile generate de fora unitar l exprimm prin forele interioare. Folosim
relaia (3.16) i inem cont c acest lucru este virtual, deci se calculeaz ca produsul ntre factorul de for i deplasarea
respectiv:
n
li
WPl M F
i 1 0
li
1 iF M F
i 1 0
li
li
n
n
M i dx
N dx
Q dx
NF i
QF i
(3.32) Aplicam teorema reciprocitatii lucrului mecanic WiF=WFi
EI
EA
GA
i 1 0
i 1 0
li
li
n
n
M i dx
N dx
Q dx
N F i
QF i
interioare, care apar n structur sub aciunea forelor exterioare, iar Nil Ni, Qi forele interioare generate de fora unitar.
Direcia forei unitare i punctul ei de aplicare coincide cu punctul i direcia pentru care se calculeaz deplasarea. Dac se
determin deplasarea liniar, se aplic o for concentrat, iar pentru calculul deplasrilor de rotaie se aplic un cuplu unitar
concentrat. Starea structurii sub aciunea forelor exterioare date se numete real. La determinarea unei deplasri oarecare se
alege starea a doua numit unitar.
Formula de calcul al deplasrilor (3.33) poart numele Maxwell i Mohr. Lui Maxwell i aparine ideea de a folosi
principiile energetice la calculul deplasrilor, iar formula general pentru structurile din bare a fost dedus de savantul Mohr.
Ordinea de calcul al deplasrilor:
1. Se determin funciile forelor interioare n structura dat sub aciunea forelor exterioare M F(x), QF(x), NF(x)
2. In dependen de deplasarea ce se calculeaz se alege starea unitar.
3. Se determin funciile forelor interioare n structur sub aciunea sarcinii unitare M(x), Q(x), N(x).
4. Funciile determinate se substituie n formula (3.33). Dup integrarea n limitele fiecrui sector i sumarea rezultatelor se
obine valoarea numeric a deplasrii.
Dac valoarea deplasrii este negativ, aceasta nseamn c punctul dat (seciunea) se deplaseaz (rotete) n direcie opus
forei (cuplului) unitare aplicate.
Prezint interes problema de calcul al deplasrilor reciproce.
Admitem c e necesar de a calcula apropierea (ndeprtarea) reciproc a dou seciuni 1 i 2, care are loc n rezultatul
deformaiei structurii (fig. 3.16 a).
Aceast problem poate fi rezolvat calculnd separat deplasrile orizontale ale punctelor 1 i 2. Acelai rezultat poate fi
obinut i pe o cale mai simpl aplicnd n starea unitar dou ore unitare de direcie opus (fig. 3.16 b) . n cazul
determinrii unghiului reciproc de rotaie se aplic n starea unitar dou cupluri unitare de direcie opus (fig. 3.16 c).
26. Cazuri particulare de aplicare a integralei Maxwell-Mohr pentru grinzi si cadre, ferme arce.
Formula lui Maxwell-Mohr are forma generala:
n
li
li
li
n
n
M dx
N dx
Q dx
1 iF M F i
N F i
QF i
li
M i ( x) dx
M F ( x)
EI
i 1 0
n
li
N ( x )dx
N F ( x) i
EA
i 1 0
N F N i
l
EA
Deplasarile pentru arcele cu sageata (f) mare ramine in vigoare formula pentru cadre si grinzi :
iF
i 1
li
M F ( x)
M i ( x ) dx
EI
Deplasarile pentru arcele cu sageata (f) mica se tine cont de eforturile M si N. In limitele unui sector valoarea integralei
poate fi calculata folosind formula lui Simphson
l
a
b
M ( x )dx
l
( M Fa M 4 M Fb
M
0 M F ( x ) i EI
6 EI
M Fc M
) unde:
l M F M dx
I
iF
EI
o
-integrala lui Maxwell-Mohr
l QF Q dx l N F N dx
I
I
GA
EA
o
o
M F dx
; F EI F -unghi reciproc de rotire de la actiunea fortelor exterioare(fig1)
EI
Q dx
F ; F deformatie de alunecare(fig2)
GA
N F dx
; x F deformatie de intindere(fig3)
EA
l
M i *
iF
F
o
l
l
Q * N * x
F
F
o
o
t1 t 2 dx
t1 t2 dx
t dx t1 t2
xt ; 1
Alungirea fibrelor de jos t1dx . Alungirea fibrelor medii
;
dx
2
4
4
2
tg
t1 t 2 dx
xt ;
2h
tg ;
t1 t 2 dx
;
h
l t t dx
l
t t dx
1
2
1
2
;
M
Ni
i
it
h
2
o
o
t t
t t
1
2
2 A
1
it
A
h
2
M
N
it -deplasarea punctului I de la schimbarea temperaturii
F=
1
vert
-?
B
vert
B
1
HA
VA
ic
i
i
Vi i -este pozitiv daca directia reactiunii este opusa directiei cedarii reazemelor
F1
1*
B
HB
VB
=
F2 21
D- VB*
1- H
B*
DC=
VB* 1+
HB*
12
2=
0
2
Structura static determinata (SSD) poate fi calculate folosind numai ecuatiile de echilibru SSN
Proprietatile SSN:
SSN sunt mai rigide decit SSD
Eforturile in SSN sunt mai mici decit eforturile in SSD
In SSN apar eforturi suplimentare la cedarea reazemelor si schimbarea temperaturii
Repartizarea eforturilor in elementele structurii depinde de raportul rigiditatii elementelor
F
F
I
2I
II
b
Numarul legaturilor in surplus
Nl.s.=2Na+Nb-3Ne
Na=1
Nb=6
Ne=2
SSN-exterior
Nl.s=2
Pentru structuri cu contururi inchise Nl.s.=3Nc+Nb-Na-3
Diferite legaturi pot fi considerate de prisos deaceia vom avea mai multe structuri fundamentale care se deosebesc
principial.In directia legaturilor ce lipsesc se introduc eforturi in structura fundamentala,pentru neschimbarea eforturilor
interne si deplasarilor in structura initiala.Aceste eforturi vor compensa reactiunile legaturilor inlaturate.Structura
fundamentala de calcul solicitata de sarcina externa si cu eforturile-reactiuni pe" directia legaturilor inlaturate se numeste
structura fundamentala echivalenta
Echivalenta sistemului fundamental cu structura initiala inseamna ca deplasarile relative in
directiile legaturilor inlaturate sint egale cu zero. Prin urmare, reactiunile in legaturile inlturate
trebuie sa aiba asa valori, care realizeaza egalitatea cu zero a acestor deplasari relative.
NLS=2NA+NB-3NE=5-3=2
1=1F +1 *x1+1* x2=0
1=2F +2 *x1+2* x2=0
2x1=21*x11; 2x2=22*x12;
11 x1 12 x2 1F 0
21 x2 22 x2 2 F 0
ik deplasarea pe directia i produsa de o forta oarecare aflata pe directia ,k
ik-deplasarea pe directia primei legaturi inlaturate a fortelor exterioare.
Sensul fizic al ecuatiilor canonice consta in egalarea cu zero a deplasarilor pe directiile legaturilor inlaturate
M1M F d x
EI
M 2M F d x
EI
1F
2F
ik
ii-
Mi M k dx
EI
coieficienti principali
M M F M 1 x1 M 2 x2
Q Q0
Q0-diagrama fortelor
bara se considera ca o
N-se construieste din
MD MS
;
l
De numarul si calitate legaturilor in surolus depind valorile eforturilor in structurile static determinate.Orice legatura in
surplus mareste rigiditatea structurii,deoarece ea impiedica efectuarea de deplasari in directia legaturii.Dupa ilaturarea
legaturii in surplus se alege schema fundamentala de calcul
legaturile in surplus pot fi inlaturate prin urmatoarele metode:
1.Inlaturarea barelor de legatura
2.Introducerea articulatiilor.
3.Sectionarea barelor.
4.Sectionarea articulatiilor
5.Diferite combinari intre 1-4
1.Inlaturare legaturile in surplus din reazemele constructiei:
21 x1 22 x2 23 x3 2 F 0
Se anuleaza deplasarile reciproce in cazul sectionarii barelor.
4.Sectionarea articulatiilor
In metoda eforturilor structura initiala se transforma intr-o structura static determinate prin
inlaturarea structurilor in surplus. N LS 2 .
1 1F 1x1 1x1 0
2 2 F 2 x1 2 x2 0
1x1 11 * x1
1x2 12 * x2
2 x1 21 * x1
2 x2 22 * x2
ik
deplasarea pe directie i produsa de o forta unitara aplicata pe directia k.
Ecuatiile canonice ale metodelor fortelor
11 x1 12 1F 0
21 22 2 F 0
Sensul fizic al ecuatiilor canonice consta in anularea deplasarilor pe directiile legaturilor inlaturate.
M 1 M F dx
;
MM d
EI
ik i k x ii-coieficienti principali
M M dx
EI
2F 2 F ;
EI
M M F M 1 x1 M 2 x2 ordinea de calcul:
1F
&
&
&&
&
&
&
&
&&
&
&
&
&
& M
&
&
& ...... M
&
&
&; ...... ; M S M F dx ; M S M F dx
MS M
1
2
n
SS
11
12
nn
SS
SF
EI
EI
SF 1F 2 F ....... nF
&
&
&dx
M M
S
0
EI
0 verificare statica.
Numim bara continua deformabila care se sprigina pe mai multe reazeme si e nemijlocit legata de ele , unul dintre care este
fix iar celelalte sint ariculate mobile. Deci bara continua se poate deforma liber de-a lungul axei proprii. Se intilnesc 3
variante de reazeme:
Grinzile continuie sint mai eficace decit cele articulate
deoarece in ele valorile momentului incovoietor sint mai
mici. Grinzile continuie sint mai sensibile la cedarile de
reazem si la incalzirea neuniforma pe inaltimea sectiunii
transversale.
Metoda celor 3 momente.
1.Se numeroteaza reazemile grinzilor fig. a.
2.Se scrie ecuatia celor trie momente pentru toate
reazimile intermediare. In prealabil se calculeaza
reactiunile fictive pentru fiecare deschidere solicitata.
l1 M 0 2 l1 l2 M 1
n=1
l2 M 2 6 B f 6 A2 f ;
1.se determina valorile reactiunilor fictive in dependenta de incarcare aplicata pe fiacre deschidere.
2.se determina valorile momentelor pe reazimile marginale.
Construim diagrama momentelor incovoietoare in reazime. Diagrama finala a functiei momentului incovoietor M se capata
prin adunarea diagramelor Mf. Diagramele pe console laterale se anexiaza si capatam diagrama finala M pe toata grinda.
M i M i 1
li
Adunind aceste corectii respective pentru fiecare deschidere la digrama Qf si anexind fragmentele de diagrama a fortei
transversale pentru consolele laterale capatam diagrama finala a fortei transversale
Reactiunile in reazimile grinzii continuie se calculeaza dupa valorile din stinga si dreapta fiecarui reazem. Cunoscind
valorile reactiunilor putem efectua verificarea statica.
R0 R1 R2 R3 F
p * l F1 F2 p * l 0
suplimentara pentru Mi=1 sau simultan pentru M1=1, M2=1.. si se calculeaza integrala Maxwell Mohr:
&
&
&Mdx
M
i
i
0 sau
EI
i 1 0
n
i
i 1 0
&
&
&Mdx
M
s
0 , unde
EI
&
&
& M
&
&
& ..... M
&
&
&
Ms M
1
2
n
Aceast metod este eficient cnd n grinda continu este ncrcat o singur deschidere.
1.Se numeroteaz reazemele i deschiderile
P1, P2, P3, P4- puncte fixe de stnga.
P2 P3 P4 P5- puncte fixe de dreapta.
2.Se calculeaz rapoartele de puncte fixe de stnga k i
rapoarte de puncte fixe de dreapta k k1=
l *M
2( l l 1) M l
*M
0
n
n 1
n n
n n 1
n 1
mprim la Mn
l *M
M
n
n 1 2(l l 1) M l
n 1 0
*
n
n
n
n
1
M
M
n
n
l
1
n
2
k
2
n 1
l
k
n 1
n
M
k
; k3
; k4
M
M
; kn
n 1
1.
3
4
; k3
M
M
; k2
M
M
; kn
n 1
; kn ' 2
l n1
l
n 1
f
l
M
2(l
l )M
l M 6 A
n1 n 1
n 1
n
n 1
n
n
n
f
l M
2(l l
)M l
6 B
n
n 1
n
n 1
n
n 1
n
*M
l
l
2 n 1 n 1 2 1 l M 6 A f l * M
l M
n 1
n n
n
n
n 1 n n
l
l
k
n
n
n 1
l
2 n 1 2 1
l
k
n
n 1
f
6 B
n
4..Folosind rapoarte de puncte fixe se determin valorile momentelor pe capetele deschiderii nencarcate.
ln*kn*Mn-1+ln*Mn=-6Anf
ln*Mn-1+lnknMn=-6Bnf
ln kn
l
n
6 A f
6 B f
n
l
n
ln 2 k k ' l2
n
n
l k
n
n n
f
f
l
6 A k ' 6 B l
f
f
n
'
n n
n n
1
6 An ln k 6 Bn * ln ; M n 1
'
'
l k *k
n
l k
n n n 1
n 1
M
4
M
Se construesc diagramele eforturilor M 5 F * a
3
k
4
M
M
M
M 5; M 3; M 2
4
2
1
k
k
k
5
3
2
f
f
6 B k 6 A
n n
n
M
n
'
l (k * k 1)
n n n
1F
EA
EA
EA
Nr
N 1 l / EA N 1 N F l / EA
1-2
2-3
3-4
5-10
11
X1
1F
1F
11
N N F N1 * X 1
Secionarea unei bare din ferm este echivalent cu nlturarea unei legturi. (se ntroduc forte unitare de 4 ori)
X1 = 1 N1
X2 = 1 N2
X3 = 1 N3
X4 = 1 N4
Ca verificare:
N N1l
EA
Comtoinua se numeste grinda gronda care acopera 2 sau mai multe deschideri si nu este intrerupta de articulatii.Metoda punctelor
fixe este suficienta cand in grinda continua este incarcata o singura deschidere.
Ordinea de calcul :
1.se numeroteaza reazimile si deschiderile :
si otinem : k1= , k2, k3, k4, k5 de stiga si k5= , k4, k3, k2, k1- de drepta
se determina valorile momentelor pe capetele deschiderii incarcate, ce se determina dupa urmatoarea relatie:
;
; dupa care se rezolva sistemul de ec-tii in raport de
si
; si determenam
si
.folosind rapoartele de puncte fixe se determina valorile momentelor pe capetele deschiderilor ne incarcate
.se construiesc diagramele eforturilor M,Q
;
si
33. Ordine de calcul a grinzilor continue cu aplicarea ecuaiilor celor trei momente1. Se numeroteaz reazemele i deschiderile:
2. Se scrie ecuaiilor celor trei momente pentru toate reazemele intermediare:
3.
4.
5.
6.
6 B
n 1,
n 2,
l 2 M 1 2(l 2 l 3 ) M 2 l 3 M 3
f
2
A3f
n 3, . l 3 M 2 .............
Fig. 4.37
Fig. 4.38
innd cont de faptul c axa este curbilinie, valorile numerice ale eforturilor snt variabile de-a lungul arcului i seciunea
transversal este variabil, putem deduce c integrala Mohr poate fi calculat numai prin metode indirecte de integrare.
Aceasta complic calculul deplasrilor, care depind de seciunea transversal, de configuraia axei arcului, care este
determinat n prealabil. Axa arcelor masive se alege tradiional s coincid cu conturul curbei de tensiune a arcului cu
trei articulaii de la greutatea proprie.
Pentru arcul cu dou articulaii, tradiional, legea variaiei momentului de inerie a seciunii transversale se presupune c e
descris de funcia:
unde I0 este momentul de inerie n punctul superior al arcului (cheia arcului); unghiul dintre tangenta la axa arcului i axa
orizontala. Ea corespunde creterii seciunii transversale de la clciul arcului spre cheia arcului, unde are valoarea
maxim. La arcurile fr articulaii, pentru a simplifica calculele, funcia de variaie a momentului de inerie al seciunii
transversale se ia sub una din urmtoarele forme
unde n = I0 /Ic cos c I0 este momentul de inerie n cheia arcului, Icmomentul de inerie n clciul arcului, cunghiul dintre
tangenta la axa arcului i axa orizontal.
Sa ilustrm n continuare procedura de calcul al Structurii sub form de arc cu dou articulaii pentru care structura
de baz a fost aleas sub forma artat n fig. 4.37c. Pentru determinarea reaciunii de mpingere Xi e necesar de a alctui i de a
rezolva ecuaia canonic: 11X1+1F =0
Aici 11 este deplasarea reciproc cauzat de efortul X 1 =l al reazemelor din structura de baz; 1F deplasarea
reciproc n acelai loc cauzat de_sarcina extern. Funciile eforturilor inter ne n arc de la fora X 1 =1 snt
urmtoarele:
M1= -y; N1= cos; Q 1= -sin.
Sarcina extern genereaz la fel eforturi interne, care vor fi
M F(x) = M 0(x); NF(x) = Qosin; Q F(x) = Q 0cos, unde M 0 (x) i Q o (x) snt forele interioare n grinda simpl ce
acoper aceeai deschidere ca i arcul solicitat cu aceeai sarcin extern.
Atunci coeficientul i termenul liber din ecuaiile precedente vor fi urmtoarele:
Dac arcul n locul unui reazem simplu are un tirant, atunci la calcularea lui 11 n (4.75) se adun valoarea
EI 0l/EB A B unde EB i AB snt respectiv modulul de elasticitate i aria seciunii transversale ale tirantului, l este
lungimea deschiderii acoperite de arc. Calculul integralelor din relaiile (4.75) este mai dificil dect pentru structuri cu
bare drepte. Iat de ce se efectueaz integrafeg, numeric aproximativ. Pentru aceasta axa arcului se divizeaz ntr-un
numr fix de segmente egale de lungime relativ mic s. Ele se numeroteaz i pentru fiecare se calculeaz respectiv
n seciunea median valorile y:
I 0 /I; sin ; cos; M 1; N 1 ; Q 1; M F ; Q F; N F .
Pentru fiecare segment de arc s aceste valori se presupun con stante pe toat lungimea lui. Cnd configuraia
arcului este dat defuncia y=f(x), atunci tg=dy/dz, iar cos are acelai semn pe tot parcursul arcului, sin n
partea sting a arcului este pozitiv i negativ n partea dreapt fa de cheia arcului.
Se recomand ca i coeficientul 11 s fie calculat n form concis .
S considerm structura de baz obinut prin secionare arcului pe axa de simetrie S introducem dou console
infinit rigide cu eforturile necunoscute X 1 , X 2 , X 3 (fig. 4.39).
Ecuaiile canonice, care exprim lipsa deplasrilor reciproce liniare i unghiulare n punctul de secionare, snt:
11 X 1 + 12 X 2 + 13 X 3 + 1F = 0;
21 X 1 + 22 X 2 + 23 X 3 + 2F = 0;
31 X 1 + 32 X 2 + 33 X 3 + 3F = 0
(4.78)
Atunci cnd capetele consolelor rigide vor fi n centrul elastic, sistemul (4.78) se va schimba i va avea
urmtoarea form:
11 X 1 + 1F = 0;
22 X 2 + 2F = 0;
33 X 3 + 3F = 0;
Solicitnd consecutiv cu eforturi unitare X 1 =l, X 2 =1, X 3 = 1 structura de baz, vom obine urmtoarele funcii ale
eforturilor interne:
E raional de a efectua calculele n form de tabel. Sarcina exterioar poate fi descompus n form simetric
pentru care 1F=0; 2F, 3F 0, I antisimetric, pentru care
2F = 3F = 0;
1F 0. n acest caz calculele se fac numai pentru o jumtate de arc. Termenii liberi i coeficienii Sistemului
(4.79) se calculeaz dup aceeai schem ca i pentru arcul cu dou articulaii.
Valorile finale ale funciilor eforturilor interne se vor calcula din urmtoarele relaii
M=MF+M1X1+M2X2+ M3X3= MF+x*V
--y*H-Mc
Q=QF+Q1X1+Q2X2+ Q3X3= QF+Vcos+Hsin
N=NF+N1X1+N2X2+ N3X3= NF+Vsin-Hcos
Aici am notat V=X 1 ; H=X 2 ; M C =X 3
g 51
Primele doua deplasari nu duc la deformatia barei si aparitia forfelor interioare. Deci pentru a stabili for|ele interioare intr-o
bara e necesar de a cunoaste deplasarea liniara a unui capt n raport cu altul i deplasrile de rotaie ale capetelor
S admitem urmtoarele ipoteze:
-neglijm influena forelor transversale i longitudinale asu pra valorii deplasrilor;
-distana dintre capetele barei drepte (pn la deformaie) este egal cu distana dintre capetele barei deformate;
-unghiurile de rotaie a capetelor barei, fiind mici, se aproximeaz cu tangentele lor;
-capetele barelor, care se ntlnesc ntr-un nod rigid, se ro tesc cu acelai unghi i au aceeai deplasare liniar pe o
direcie oarecare;
-capetele barelor, care se ntlnesc ntr-un nod articulat, au aceeai deplasare liniar, rotirea relativ dintre ele
fiind liber.
Gradul de nedeterminare cinematic
Se numete grad de nedeterminare cinematic al unei structuri numrul deplasrilor liniare i de rotaie, care stabilesc
deformaia structurii n ansamblu.
Numrul deplasrilor independente de rotaie pentru orice structur este egal cu numrul nodurilor rigide. Numrul
deplasrilor liniare independente poate fi stabilit pe baza schemei articulate a structurii date. Ca exemplu s cercetm
structura dat n fig. 5.2. Acest cadru este compus din cinci bare mbinate cu dou noduri rigide i un nod articulat.
Numrul deplasrilor de rotaie U=2. Pentru a stabili numrul deplasrilor liniare independente s exami nm schema
articulat a structurii date (fig. 5.3), care se obine prin nlocuirea nodurilor rigide cu noduri articulate i a
reazemelor de ncastrare cu reazeme articulate fixe. Calculm numrul gra delor de libertate ale schemei articulate:
NL= 3ND2NANB= 1586= 1.
Numrul deplasrilor liniare independente pentru structura da t este egal cu numrul gradelor de libertate ale
schemei articulate. Deformaiile structurii (fig. 5.2) snt pe deplin caracterizate de dou deplasri de rotaie U=2
i de o deplasare
Fi
Fig. 5.2
Fig. 5.3
Fig. 5.4
liniar L=1, numrul total fiind egal cu N=U+L=3. n schema articulat (fig. 5.3) este posibil deplasarea liber a
nodurilor.
Anume aceast deplasare n ansamblu cu deplasrile de rotaie ale nodurilor rigide caracterizeaz deformaiile structurii date (fig.
5.2). S stabilim numrul gradelor de nedeterminare cinematic a structurilor date n fig. 5.4.
Folosind relaia N=U+L pentru structura din fig. 5.4a, stabilim: C=3, L=2 i N=5, iar pentru structura din fig. 5.4b: U=2,
L= 1 i N=3. Numrul deplasrilor de rotaie este evident. n structura din fig. 5.4a snt posibile deplasrile liniare ale nodurilor 1
2 n direcia orizontal i deplasarea liniar a nodurilor 23 n direcie vertical. n structura din fig 5.4b este posibil
deplasarea captului inferior al barei 1A
Structura de baz i ecuaiile canonice
Structura dat se nlocuiete cu o structur cinematic determinat numit structur de baz. Structura de baz se obine din
cea iniial prin introducerea unor legturi suplimentare, care mpiedic deplasrile liniare i de rotaie posibile. Deplasrile de
rotaie snt suprimate cu legturi de ncastrare, iar deplasrile liniare cu bare de legtur. ncastrrile introduse mpiedic
numai deplasrile unghiulare.
S examinm cadrul dat n fig. 5.5. Gradul de nedeterminare cinematic pentru aceast structur N=U+L= 2+1 = 3.
Structura de baz (fig. 5.6) este obinut prin introducerea a dou ncastrri n nodurile rigide i a unei legturi liniare pe
direcia deplasrii liniare posibile. Este evident c la introducerea legturilor apar deosebiri eseniale ntre structura iniial
i structura de baz
Fig. 5.5
Fig. 5.6
obinut. Din punct de vedere static deosebirea const n apariia reaciunilor n legturile introduse. Cinematic
structura de baz se deosebete de cea iniial prin lipsa deplasrilor pe direcia legturilor introduse. S notm
deplasrile structurii iniiale pe direciile legturilor introduse n structura de baz prin Z i ( unde i=1,2,..., N).
Deosebirea cinematic poate fi exclus, dac vom deplasa legturile introduse n structura de baz cu aceleai
valori Zi (i=1, 2,..., N). S calculm reaciunile, care apar n legturile introduse n structura de baz. Dup cum
structura de baz este static nedeterminat, n legturile introduse apar reaciuni sub aciunea forelor exterioare
aplicate i la deplasarea legturilor. Aplicnd principiul suprapunerii pentru calculul reaciunii R\ din legtura nti
(numerotarea poate fi arbitrar), putem scrie:
R 1 +R 1F+R 1Z1 + R 1Z2 + R 1Z3
Primul indice al termenilor din partea dreapt a relaiei (5.1) coincide cu numrul legturii, iar al doilea ne arat
cauza apariiei forei respective. Indicele F include toate forele exterioare aplicate. Deosebirea static va fi
exclus, dac reaciunile n legturile introduse vor fi egale cu zero. Pentru structura cercetat (fig. 5.5, fig. 5.6)
aceste condiii pot fi scrise:
R 1Z1 + R 1Z2 + R 1Z3 + R 1F =0
R 2Z1 + R 2Z2 + R 2Z3 + R 2F =0
R 3Z1 + R 3Z2 + R 3Z3 + R 3F =0
Relaiile (5.2) snt numite ecuaii canonice ale metodei deplas rilor. S precizm c fora R jZt este reaciunea ce
apare n legtur cu numrul i la deplasarea legturii cu numrul k. Aceast for .poate fi reprezentat sub forma:
R iZk = r ik*Zk
unde r ik este reaciunea ce apare n legtura i la deplasarea unitar a legturii k,. iar Zk este valoarea
numeric a deplasrii legturii k. Ecuaiile canonice (5. 2), dac inem cont de (5.3), se scriu:
r 11Z1+ r 12Z2+ r13Z3+ R 1F =0
r 21Z1+ r22Z2+ r 23Z3+ R 2F=0
r 31Z1+ r32Z2+ r 33Z3+ R 3F=0
Sensul fizic al ecuaiilor canonice const n condiiile lipsei reaciunilor n legturile introduse n structura de
baz. O dat ce pentru structura de baz i cea iniial se respect condiiile de echivalen static i
cinematic, de la calculul structurii iniiale cinematic nedeterminat se poate trece;; la calculul structurii de baz
cinematic determinat. Forele interioare, deplasrile i deformaiile la respectarea condiiilor de echivalen snt
absolut identice n structura iniial i structura de baz. S menionm c structura de baz se obine dintr-o
structur static nedeterminat prin introducerea legturilor i este deasemenea static nedeterminat.Structura de
baz reprezint un ansamblu de bare de dou tipuri:
1.Bare ncastrate la ambele capete;
2.Bare ncastrate la un capt i cu reazeme articulate la cellalt capt
Dup cum s-a menionat mai sus, coeficienii ecuaiilor canonice snt reaciuni, care apar la deplasarea legturilor,
iar termenii liberi la aciunea forelor exterioare. Vom cerceta n prealabil lucrul barelor de ambele tipuri, din care
este compus structura de baz sub aciunea forelor exterioare i la deplasarea legturilor Determinarea reaciunilor
i a forelor interioare n aceste bare se efectueaz aplicnd metoda forelor.
r11=3EI / l + 2EI / H
Punctul k n ecuaia de echilibru coincide cu nodul rigid. Trasm o seciune total i separ partea superioar a cadrului fig
5.12
Aciunea prii inferioare este nlocuit prin forele transversale, care apar n barele verticale.
Reaciunea r21 se determin din ecuaia de echilibru Fx=0 scris pentru parte separat:
Fx=r21+ 3EI / h2=0; r21= -3EI / h2
Reaciunile necunoscute se presupun ntotdeauna pozitive. Diagrama M2 ne permite determinarea coeficienilor r 12 i r22.
examinm chilibrul modului rigid fig. 5.13.
Din ecuaia de echilibruMk=0 obinem r12= -3EI / h2. Din ecuaia de echilibru Fx=0 scris pentru
partea superioar a cadrului i separat de o seciune total fig. 5.14
Determinnd R1F= ph2/12-3Fl / 16. Reaciunea care apar n legturile introduce n legtura de baz pe
direcia deplasrilor liniare se determin deasemenea din condiia de echilibru a prii separate. Admitem c seciunea este
trasat la nlimea y=h/3 fig 5.16
39.Solutii auxiliare pentru elementele componente ale structurii fundamentale in metoda deplasarilor.
Actiunea fortelor exterioare se manifesta prin deformatia structurilor si aparita fortelor interioare.Aceste fenomene sint legate
intre ele.Pentru o bara, care lucreza la incovoere,aceasta legatura este comprimata de ecuatia diferentiala a azei
incovoiate.Calculul sructurilor static nedeterminate pote fi realizat pe doua cai si anume:se determina fortele interiore si dupa
aceasta deplasarile corespunzatoare acestor forte interioare;
Se determina deplasarile,apoi fortele interioare ce corespund acestor deplasari.
Prima cale este realizata prin metoda fortelor, iar a doua prin metoda deplasarilor.
Stabilim mai intii deplasarile care cracterizeaza pe deplin deformatiile unei bare drepte.Admitem ca bara dreapta AB, care
apartine unei structuri arbitrare fig.5.1b.Fortele interioare nu depend de succesiunea deplasarilor.Sa admitem ca bara AB
initial nedeformata fig.5.1a a ocupat pozitia noua fig.5.1b efectuind deplasarile in succesiunea urmatoare:
Deplasare liniara a barelor ca un rigid in directia axei;
Deplasare liniara a barei ca un rigid in directie perpendicular ape axa;
Deplasarea liniara a unui capat in raport cu altul;
Deplasarile de rotatie ale capetelor.
Primele doua deplasari nu duc la deformatia barei si aparitia fortelor interioare .Deci pentru a stabili fortele interioare intr-o
bara e necesar de a cunoaste deplasarea liniara a unui capat in raport cu altul si deplasarile de rotetie ale capetelor.
Sa admitem urmaroarele ipoteze:
Neglijam influenta fortelor transversale si longitudinale asupra valorii deplasarilor;
Distamta dintre capetele barei drepte este egala cu distanta dintre capetele barei deformate;
Unghiul de rotetie a capetelor barei, fiind mici , se aproximeaza cu tangantele lor:
Capetele borelor, care se intilnesc int-un nod rigid ,se rotesc cu acelesi unghi si au aceiasi deplasare liniara pe o directie
oarecare;
Capetele barelor, care se intilnesc intr-un nod articulate, au aceesi deplasare liniara , rotirea relative dintre ele fiind libera.
rik l0
M i M k dx
EI
RiF l0
M F ( ef ) -
M i M F ( ef ) dx
EI
diagrama momentelor constituit ntr-o structur fundamental aleas pentru metoda eforturilor.
Dup rezolvarea sistemului de ecuaii diagramele finale ale eforturilor se construiesc ntocmai aa cum la metoda eforturilor.
M M F M 1 z1 M 2 z2 M 3 z3
Diagramele finale ale fortelor interioare se obtin prin adunarea diagramelor sub actiunea sarcinilor simetrice si asimetrice:
M=Msim+Masim
In aceasta structura pot fi evidentiate 2 parti(b). Pentru partea (1)care contine multe legaturi si un grad mic de nedeterminare
cinematica se aplica met.deplasarilor,iar pentru partea (2)cu un grad mic de nedeterminare statica se aplica
met.fortelor.Structura de baza la met.mixta se obtine prin introducerea legaturilor pe directia deplasarilor posibile si
inlaturarea unor legaturi.Astfel notam deplasarea structurii initiale pe directia legaturii introduse prin z1,iar forta ce apare in
legatura inlaturata prin x2 (c).Calculam reactiunea in legatura z1: R 1z1+R1x2+R1F=0 ; si deplasarea posibila pe directia legaturii
inlaturate x2: 2z1+2x2+2F=0. R1z1=r11*z1 ;
R1x2=r12*x2 ; 2z1=21*z1 ; 2x2=22*x2 .Substituind relatiile de mai sus, obtinem sistemul de ecuatii canonice al metodei mixte:
r11z1+r12x2+R1F=0 ;
21z1+22x2+2F=0.
Selectarea unei structuri de baza mixte ne permite sa pastram avantajele ambelor met.reducind numarul necunoscutelor.In
structura de baza se construiesc diagramele unitare ale mom.de incovoiere M 1,M2 si MF de la fortele exterioare .
La deplasarea legaturii z1 partea static determinate a structurii de baza se deplaseaza ca un rigid (d).Sub actiunea fortei x1=1
(e)mom.de incovoiere apar numai pe partea static determinata a structurii,deoarece legatura introdusa z1 face imposibila
deplasarea unghiulara a nodului rigid si partea cinematic determinata a structurii de baza nu se deformeaza.Din ecuatiile
canonice se determina valorile numerice a necunoscutelor z1 si x2,apoi se calculeaza valorile finale ale fortelor interioare.
Mom.de incov.se determina astfel : M=MF+M1z1+M2x2 .
Examinam un corp in forma de paralelipiped fixat in punctul B cu o articulatie fixa si liber rezemat in punctull A.Corpul este
actiunat de forta exterioara F, greutatea proprie G si reactiunile reazemelor
.Din ecuatia de echilibru MB=0 ;
VA=G/2 Fh/l . Daca reactiunea VA>0-pozitia corpului este stabila .Daca VA=0 instabila . Reactiunea VA=0 cind F=Gl/2h
aceasta si este valoarea critica a lui F. Cresterea fortei F va duce la rotirea corpului in jurul punctului B.
In starea de echilibru stabil energia potentiala are valoare minimala. Iar in cel instabil maximala. Admitem ca la trecerea
structurii din stare initialain stare noua ,energia potentiala s-a schimbat cu marimea : E= E i Ee , unde Ei-schimbarea
energiei fortelor interioare ; Ee-schimbarea energiei fortelor exterioare. Starea initiala este stabila daca E>0 E i > Ee
d 2 (t ) (k Fl )
0
I
dt 2
47. Determinarea forei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda static
Fig. 1
Problemele de stabilitate se reduc la determinarea valorilor forelor critice. La rezolvarea acestor probleme se folosesc 3
metode: static, energetic i dinamic. Vom cerceta esena metodei statice pe baza unui exemplu concret,
examinnd condiiile de stabilitate ale poziiei unei bare rigide. S considerm o bar dreapt absolut rigid fixat cu o
articulaie fix n punctul O (fig. 1). Bara este acionat cu o for concentrat F. Rotirea liber a barei n jurul articulaiei O
este mpiedicat de o legtur elastic. Rigiditatea acestei legturi o notm prin k.
Structura se anlizeaz ntr-o stare nou obinut din cea iniial prin aplicarea unei perturbri. Dac echilibrul n starea nou
este posibil rezult c starea iniial este nestabil. Scriem ecuaia de echilibru pentru starea nou a structurii:
M A 0; F m 0 ( 1 )
m momentul produs de legtura elastic
m k ; unde: k rigiditatea legturii
l sin - deplasarea orizontal. Considernd unghiul foarte mic, sin i l , obinem:
F l k 0; ( Fl k ) 0 ( 2 )
Ecuaia ( 2 ) are dou soluii:
1) 0. Aceast soluie corespunde strii iniiale de echilibru;
2) Fl k 0 . Deci valoarea critic a forei exterioare este Fcr
k
( 3 ). Rmne nedeterminat unghiul . Din ( 1 ) obinem:
l
k
( 4 ). Grafic soluia ecuaiei neliniare transcendente ( 4 ) se obine ca punctul de intersecie a
Fl
k
liniilor y1 sin i y2 ( fig. 2 )
Fl
y2 ( ); k =1
y1( ), y2( )
F
Fl sin k 0;
sin
y2 ( ); k =0,637
F
1,0
y1 ( )
0,5
1,0
=1,57
Fig. 2
Graficul funciei y2 poate fi construit dac este cunoscut valoarea numeric a raportului k / Fl . Pentru k / Fl 1 graficul
funciei y2 se intersecteaz cu graficul funciei y1 numai n punctul 0. Pentru k / Fl 0,637 aceste grafice au dou puncte
de intersecie 0 i / 2 . Soluia 0 corespunde strii iniiale, iar / 2 poziiei orizontale a barei. O infinitate
de soluii intermediare se obin pentru 0,637
Examinnd ecuaia neliniar
( 4 ), obinem i valoarea unghiului .
k
1 . Fiecare valoare k / Fl corespunde unui anumit unghi de rotaie .
Fl
48. Determinarea forei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda energetic.
Metoda dinamic.
Fig. 1
Problemele de stabilitate se reduc la determinarea valorilor forelor critice. La rezolvarea acestor probleme se folosesc 3
metode: static, energetic i dinamic. Vom cerceta esena metodei statice pe baza unui exemplu concret.
Metoda energetic este bazat pe principiul c n stare de echilibru stabil energia are valoare minimal. Schmbarea energiei
poteniale este egal cu lucrul mecanic care se produce la trecerea din stare iniial n poziia nou.
m
E W F
;
2
unde: W lucrul mechanic; - deplasarea orizontal m momentul produs de legtura elastic;
- deplasarea pe direcia forei F.
Deplasarea vertical se calculeaz astfel: l l cos ;
2
2
2
sin
;
2 2
2 k 2
W F l
2
2
k rigiditatea legturii.
dW
Fl k ;
d
dW
0;
d
( Fl k ) 0;
k
F . Pentru metoda dinamic se scrie ecuaia de echilibru dinamic care se deosebete de
l
l
Ne convingem c prin ambele metode am obinut una i aceeai soluie. Bara rigid cercetat are un singur grad de libertate,
poziia ei este determinat de un singur parametru unghiul . Numrul soluiilor este egal cu numrul gradelor de libertate.
A
yA
EI=const
MA
y(x)
yB
F
QA
MB
x
B
QB
M ( x) M A QA x F ( y ( x) y A ) ( 1 )
unde n2 F / EI . Folosind metoda lui Euler, obinem soluia general a ecuaiei omogene:
y ( x) C1 cos nx C2 sin nx ( 4 )
unde C1 i C2 snt constante de integrare.
Soluia particular a ecuaiei neomogene:
1
y*( x) y A 2 ( M A QA x) (5)
n EI
Soluia general a ecuaiei neomogene:
1
y ( x) y ( x) y*( x) C1 cos nx C2 sin nx y A 2 (M A Q A x) (6) Determinm constantele de integrare din condiiile
n EI
limit:
y ( x) x 0 y A ;
C1
MA
n 2 EI
dy ( x)
dx
; C2
x 0
(7)
1
QA
A 2
n
n EI
sin nx
cos nx 1
sin nx nx
MA 2
QA
. (8) Deplasrile y ( x) se determin n orice seciune, dac snt cunoscute
n
n EI
n2 EI
deplasrile y A , A i forele QA , M A la captul din stnga al barei. Aceti parametric snt numii - parametric iniiali, iar
metoda de calcul metoda parametrilor iniiali. Folosind relaia (8) , obinem dependenele analitice pentru deplasrile
unghiulare ( x) i forele interioare M ( x), Q( x) :
2
dy ( x)
sin nx
cos nx 1
( x)
A cos nx M A
QA 2
; (9) M ( x) EI d y(2x) AnEI sin nx M A cos nx QA sin nx ; (10)
dx
nEI
n
dx
n EI
Q( x) dM ( x) An2 EI cos nx M An sin nx QA cos nx (11) Expresiile (8), (9), (10) i (11) pot fi folosite la rezolvarea problemelor
dx
urmtoare:
1.Determinarea forelor critice pentru diferite condiii de rezemare;
2.Determinarea reaciunilor la deplasrile impuse ale reazemelor.
si
Unde nl=k ;
k=1,2,n ;
Ecuatia de stabilitate
Y(x)=
(x)=
2. Al 2-a tip de schema
=0 ;
nl=k ;
0 ;
l= k ;
(x)=
(x)=
0ec. de stabilitate
=
=
;
;
=0;
=
3.tip de schema
y ( x) / x 1 0 M(x)/ x=1 0
=0; =
4.tip de schema
y ( x) / x 1 0
nl= ; nl=k ; unde (k=1,3,5)
( x) / x 1 0 a cos nl 0
=
1.
; V=; =1;
2.
; V=4.49; =0.7;
3.
; V=2; =0.5
4.
V=L
; V= ; =2
M ( x ) / x 1 0 M A 0
-p/u capatul
din dreapta
Inmultim
3l
3l vtgvnEI
3EI v 2tgv
EI
si obtinem
;M A
3 1(v)
3l
3l tgv v
l 3 / (tgv v)
l
2 (v)
QA
2 sin nl
n2 EI
n2 EI sin v
n 2tgvEI
l
nl cos nl sin nl v cos v sin v vtgv tgv
Inmultim
3.tip de schema
de stinga
4.tip de schema
5.tip de schema
de stinga
Exemplu 1
F
2F
1,5 F
N
V
h
; V
h
; V 3 h
;
1
2
1
1
1
EI
EI
EI
EI
V1=V ; V2=1,41V ; V3=1,22V
Construim diagramele unitare ale momentelor de ncovoiere
V l
h2
h2
h3
h2
h3
h3
h2
h2
h2
h2
h3
h3
h3
h
h2
h2
EI
d2y
M ( x ).
dx 2
M ( x ) Fy ( x ) M * ( x )
;
M(x)-Moment produs de for
M * - Moment produs de aciunea mediului elastic
d 2 y ( x)
d 4 y ( x)
d 2 y( x) d 2 M * ( x) dM ( x)
F
;
Q( x);
Fy ( x ) M * ; EI
4
2
dx
dx 2
dx 2
dx 2
dx
dQ( x) d 2 M ( x)
d 4 y ( x)
d 2 y ( x)
EI
F
c * y (x);
P
(
x
);
dx4
dx2
dx
dx 2
c-coeficient de proporionalitate EI
EI
d 4 y ( x) F d 2 y ( x ) c
* y( x);
EI dx2
EI
dx 4
EI * l 2
K x
Soluia acestei ecuaii se caut szb form de serie trigonometric y( x) ak sin l ; F 2 2
K 1
K
Fcr
K x 4
l
;
l
EI
2 EI
cl 4
Fcr 2 K 2 2 4
; - pentru bara aflatp n mediu elastic;
l
K EI
cl 4
;
4 EI
Parametrul K are valori diacrete .Considerm parametrul este continuu i determinm
K4 4 ;
df ( K )
2
(2 K 3 ) ; K 4 ;
dK
K
Cercetam o grinda ce lucreaza in conditiile incovoierii pure. Daca momentele ating valoarea critica are loc pierderea
stabilitatii. Apar deformatii de incovoiere din plan si de torsiune.Sectiunea transverssala a barei este de forma dreptunghiulara
, iar reazemele nu permit rotirea sectiunii in raport cu axa longitudinala a barei.Cind momentele aplicate la capatul grinzii
ating valoarea critica,apar deformatii de incovoiere din planul grinzii si deformatii de torsiune .Admitem ca deplasarea din
plan a unei sectiuni transversale este egala cu u,unghiul de rotatie in jurul axei longitudinale este egal cu ,iar deplasarea
verticala cu v.Notam rigiditatea la incovoiere in planul grinzii cu EI , iar din planul grinzii cu
GI .Proiectiile momentului de incovoiere pe axele sectiunii deplasate se determina astfel:
x
EI y
si rigiditatea la torsiune cu
M x M cos ; M y M sin .
Notam unghiul de rotatie a sectiunii la incovoiere din plan prin ,atunci momentul de torsiune se determina prin
M z M sin .Deplasarile se considera mici,de aceea
M x M , M y M si M z M .
EI y
Ecuatia de torsiune
d
M
dz
GI p (2)
2 (3)
2
dz
GI p
dz
GI p dz
k2
M2
EI y GI p
(4)
( z)
z 0
0;
( z)
z l
0;
C1 0 C2
l 0; C1 sin kl C2 cos l 0 (6)
Solutia la 6 este:
C2 0; C1 sin kl 0;sin kl 0; kl n ; k
n
l
EI y GI p
55. Incarcari dinamice. Proprietatile lor. Clasificarea incarcarilor dinamice. Grade dinamice de libertate.
Statice sint incarcarile care nu-si schimba valoarea, punctul de aplicare si directia in timp.Daca cel putin unul din parametrii
enumerati este variabil in timp atuncisarcina este dinamica. Solicitarea se numeste dinamica, daca fortele de inertie
corespunzatoare acceleratiilor punctelor materiale joaca un rol apreciabil. Fenomenul are un caracter dinamic daca fortele de
inertie sint de un ordin de marime comparabil cu intensitatea efortului de actiune externa care genereaza fenomenul. Prin
urmare, sarcina se numeste dinamica la actiunea ei asupra unei structuri inginereti, daca fortele de inertie generate de ea sint
de acelasi ordin de valoare cu forta de actiune externa.
Clasificarea :
1. Dupa provinienta :
naturala seismica, vint
artificiala utilaje, explozie.
2. Dupa modul de aplicare :
a) directa utilaje, vint ; b) indirecta explozie, cutremur, trafic rutier.
3. Dupa modul de apreciere :
a) deterministe ; b) aleatorii.
4. Dupa tip :
a) concentrate ; b) distribuite.
5. Dupa pozitie :
a) fixa ; b) mobila.
6. Dupa durata :
a) de scurta durata ; b) de lunga durata.
Grade de libertate dinamica(GdL)-parametrii independenti, care. determina pozitia deplasata a maselor unui sistem
dinamic.G d L -este numarul minim de legaturi, la care trebuie supuse masele structurii pentru a le face
imobile. Structurile cu masa distribuita au un numar infinit de grade de libertate. In calculele dinamice ale structurilor
ingineresti se deosebesc doua categorii de structuri:1.sisteme cu numar fi nit de grade de libertate (GdL);
2.sisteme cu numar infinit de grade de libertate.
Orice corp material, care se cerceteaza, are un numar infinit de grade de libertate, deoarece pozitia deplasata (deformata) se
determina prin multimea valorilor functiilor u(x, y, z), v(x, y, z), w(x, y, z),care reprezinta deplasarile pe directiile axelor
sistemului de coordonare (referinta). Structurile cu numar finit de grade de libertate sint urmarea unor schematizari,idealizari
ale starii de deformare a corpurilor reale.
Pentru cadrul din fig. 1a la analiza oscilatiilor plane de flexiune se considera o concentrare a maselor in noduri. Daca se
neglijeaza oscilatiile de comprimare, atunci schema dinamica, cea mai simpla, cu neglijarea rotatiilor maselor (momentele de
inertie ale maselor sint neglijabile), este cea din fig. 1b cu un grad de libertate. Daca se admite comprimarea si intinderea
barelor, atunci numarul gradelor de libertate devine egal cu patru (fig. 1c). Daca tinem cont si de momentele de inertie ale
maselor, numarul gradelor de libertate devine egal cu sase.
Masele structurii pot fi plasate in procesul discretizarii si in moduri, si la mijlocul barelor respective, si atunci, in aceleasi
ipoteze vom avea numere diferite de grade de libertate,evident,in crestere.
In sistemele dinamice punctele de plasare a maselor discrete le vom numi noduri. Numarul de grade de libertate il vom determina prin metoda introducerii legaturilor pentru a suprima deplasarile posibile ale maselor tinind cont de ipotezele admise
despre comportarea mecanica a elementelor componente ale structurii si ale maselor (concentrate in punct fara moment de
inertie). Pentru structurile din teoria constructiilor, daca nu se va remarca suplimentar, vom neglija deplasarile de comprimare
intindere ale barelor si momentele de inertie ale maselor (rotatiile maselor), schimbarea distantelor dintre capetele barelor
in consecinta incovoierii.
Toate aceste simplificari ale comportarii structurilor din bare cu mase discrete concentrate nu afecteaza rezultatele, daca
discretizarea maselor nu schimba caracterul comportarii constructiei si numarul maselor este suficient de mare. Acest criteriu
de suficienta se va determina prin experiente de calcul numerice cu efect de convergenta.Pentru structurile din fig. 2 gradul de
libertate este determinat prin ilustrarea deplasarilor de incovoiere si prin metoda suprimarii gradelor de libertate (introducerea
de legaturi liniare).
58 Oscilaii libere neamortizate ale sistemului cu un G.L.D.
2
Ecuaia de micare liber neamortizat, adic pentru 0 i F(t)=0 din formula y 2 y y F t , are urmtoarea
form: y t y t 0 (12.1).Condiiile iniiale pentru ecuaia diferenial de gradul doi, care exprim micarea masei
sistemului dinamic, sunt urmtoarele:t=0; y(0)=y 0; y(0)=y0=v0. (12.2)
st
Aici v0 este viteza iniial a masei perturbate. Vom determina soluia ecuaiei (12.1) n forma: y t Ce
(12.3)
2
2
2
st
Substituind -ky-my- z+ F(t)=0 cu derivatele ei n (12.1), vom cpta: s Ce 0 (12.4)
1 (12.5)
it
C2 eit (12.6)
Atunci soluia feneral a ecuaiei (12.1) este urmtoarea: y t C1e
Unde C1, C2 sunt constante de integrare, care se vor determina mai jos. Fcnd uz de formula Euler: e lt cos t i sin t
(12.7)
vom cpta: y t A1 cos t A2 sin t (12.8).n (12.8) avem: A1 C1 C2 ; A2 i (C1 C2 )
Din condiiile iniiale (12.2) vom obine pentru constantele A1 i A2 (12.8): y 0 y0 A1 ; A2
v0 y 0
(12.9)
y t y0 cos t
v0
sin t
Atunci
Dac vom construi un triunghi dreptunghic cu catetele A1
urmtoarele constante:
v 20
v
y
A
A
; arctg 2 actg 0 ; arctg 1 actg 0 ; A1 A cos A sin ; A2 A sin A cos (12.10)
2
A
y
A
v0
1
0
2
Fig.2 Atunci din (12. 8) pe baza figurii 1 i a formulei
A A21 A22 y 20
Fig.1
n sens fizic
este defazajul de ntrziere a amplitudinii A a
oscilaiei sumare cu amplitudinea A 1 a primei componente
a oscilaiei .Analogic este defazajul de depire a aplitudinei sumare A fa de a doua cimponent a oscilaiei cu
amplitudinea A2. Valoarea din (12.11) sau (12.12) se numete frecven circular a oscilaiilor libere neamortizate. Soluia
2
(12.11) sau (12.12) descrie o micare armonic cu perioada T .Diagrama vectorial a micrii circulare a componentelor
deplasrilor oscilaiei libere neamortizate este artat n fig. 2 .n fig. 3 sunt artate schematic componentele oscolaiei libere
neamortizate i oscilaia armonic sumar.Deci pentru un sistem dinamic cu grad de libertate avem:
a.oscilaiile libere ale unei structuri elastice imponderabile cu un grad de libertate, fr a ine cont de fora de disipaie (de
rezisten), sunt oscilaii armonice neamortizate cu frecvena circular i perioada T
fa de
2
cu defazajul fa de y0 i
v0
.
b.frecvena i perioada T nu depind de condiiile iniiale ale micrii, ci depind de coeficientul de rigiditae i de valoarea
cantitii de mas m;
c.amplitudinea A i defazajul sau depind de condiiile iniiale i de frecvena a oscila- -iilor libere neamortizate.
Fig. 3.Avn n vedere c m
(12.13)
G
k
1
kg
g
, vom mai avea urmtoarea corelaie pentru i T:
;
g
m
m
m
m
1
; (12.14)Valoarea f se numete frecven tehnic i se msoar n oscilaii pe secund (1/s), adic n
2 T
hertzi.
59.Oscilaii libere amortizate ale sistemului cu un G.L.D. Fore de rezisten subcritece, critice i supracritice.
Fraciunea de amortizare critic.
Ecuaia de micare liber cu efect disipativ al energiei cauzate de rezisten intern, adic pentru 0 i F(t) = 0 din
.( 12.1).
2 2 .
s1t
s 2t
Soluia general a ecuaiei (12.1) are urmtoarea form: y t C1 e C2 e
(12.3)
s1 2 2 z1 ; z1 f 0; s2 2 2 z 2 ; z2 f 0
(12.4)
y t C1e z11t1 C2 e z1 2t1 (12.5), care descrete monoton o dat cu creterea timpului t, adic rezistena materialului
sistemului dinamic este att de mare, nct, fiind perturbat de la poziia de echilibru, va reveni la poziia iniial (fig. 1) fr
oscilaii;
b) s p . n acest caz
2 2 i ; i 1 ;
, 1
2
(12.6),
Aici am folosit formula lui Euler: e lt cos t i sin t .Constantele de integrare A1 i A2 se determin din condiiile
iniiale (12.2). Pentru aceasta trebuie s determinm viteza micrii masei
(12.9),
Fig.1
Fig.2
A1 y0 ; A1
v0 y0
(12.10),
A A A
2
1
2
2
v y0
y 0 0
(12.12)
Din (12.11) sau (12.12) urmeaz c_micarea masei m are caracter oscilatoriu periodic cu frecvena i amplitudinea Ae-st,
care datorit factorului e-st se micoreaz i asimptotic tinde ctre zero (fig. 2).Decrementul logaritmic al amortizrii
Ae st
2
este perioada oscilaiilor libere amortizate.Din calculele fcute
Ae
reiese c pentru p oscilaiile libere se sting, adic se amortizeaz p iar T >T, unde i T snt respectiv frecvena
oscilaiilor este urmtorul: ln
st t T
,unde T
~
y (t ) B1 cos 0t B2 sin 0t.
(12.45)
Coeficientii B1siB2 se determina dupa substituirea functiei (12.45) in ecuatia (12.43) si alcatuirea sistemului de ecuatii, care
exprima egalitatea, coeficintilor de pe linga functiile independente 0t sin 0t i adica:
B102 cos 0t B202 sin 0t 2 B10 sin 0t 2 B20 cos 0t 2 B1 cos 0t 2 B2 sin 0t
F0
sin 0t (12.46)
m
;
02 4 202 2
02
2 2 Substituim in (12.44) expresiile (12.37) i (12.45) si capatam
m
m 4
(1 2 )
(1 2 ) 4 4
4
y (t ) e t ( A 1 cos t A2 sin t ) B cos 0t B2 sin 0t Derivata functiei (12.49) (viteza deplasarii masei sistemului dinamic)
este:
dy (t )
y (t ) e t ( A1 cos t A2 sin t ) e t ( A2 cos t A1 sin t ) B10 sin 0t B20 cos 0t Din conditiile :
dt
y (0) y0 ; y (0) y 0 0 ; gasim ca A1 y0 B1 ;
t=0;
y0
B1 0 B2
A2 0
Daca substituirea expresiei (12.51) in solutia (12.49) capatam urmatoarea exprimare a ei:
y (t ) e t ( y0 cos t
0 y0
B1 0 B2
sin t ) e t ( B1 cos t
sin t ) ( B1 cos 0t B2 sin 0t ).
B B12 B22
F0
m 2
1
(1
) 4 2
2
0
2
2
0
4
; arctg
B1
B2
20
2
2 (1 02 ).
B B12 B22
F0
m 2
1
2
02
2 0
1 2 4 4
arctg
B1
B2
20
2 1
02
2
adica B este amplitudinea oscilatiilor fortate stabilizate, iar defazajul dintre amplitudinile B1 si B2, analogic cazurilor
expuse in paragraful precedent pentru oscilatiile libere.
Oscilatiile fortate armonice fara oscilatiile libere se numesc oscilatii stabilizate (stationare). in perioada initiala, cind oscilatiile
libere au efect esential, oscilatiile fortate se numesc nestabilizate (nestationare). Perioada de trecere de la oscilatii fortate nestationare la oscilatiile fortate stationare se numeste proces de tranzitie.
Din expresia (12.54) vom avea
F0
F0
F0 y st .
2
k
(12.55),in (12.55) yst este deplasarea masei de la valoarea maxima a fortei
m
m
m
k 1
;
,
m F
1
B yst ;
2
2
0
2 0
1 2 4 4
(t ) sin(0t 0 )
(12.59)
Pentru structurile liniar-elastice cu un grad de libertate din legea lui Hooke urmeaza ca:
(t )
y (t ) M (t ) (t )
yst
M st
st
(12.60)
Aici M(t) este momentul incovoietor dinamic n orice sectiune a structurii; M st este momentul incovoietor static generat de
valoarea" maxima a fortei perturbante n aceeasi sectiune; (t ) este tensiunea dinamica in orice punct al sectiunii
transversale a sistemului dinamic; st tensiunea statica n acelasi punct.
Evident ca valoarea maxima a coeficientului dinamic al oscila-tiilor stabilizate vor fi pentru sin 0t 0 1 (12.59),
adica
max (t ) (12.61)
Iata de ce max y (t ) yst
max M (t ) M st
max (t ) st
Adica valorile deplasarilor maxime dinamice, eforturilor maxime interne si tensiunilor dinamice sint proportionale cu
coeficientul dinamic si valorile parametrului la solicitarea structurii cu forta egala cu valoarea maxima a fortei perturbante.
62.Oscilaii libere neamortizate ale sistemului cu numr finit de G.L.D. Ecuaiile micrii.
Sisteme cu numar finit de G.L.D.
Oscelaii libere neamortizate
Sistemul de ecuaii reprezint oscelaii libere pentru sistem cu n grade de liber dinamic
A11 1
A 1 A21 A21 ; 2 ; A12 1 Sistemul de ecuatie se modifica in felul urmator
A A
31 31
A22
A32
12 * m2 * A2 13 * m3 * A3 x2 (11 * m1 ) *1
Daca
2 ;
A12 1
( 22 * m2 2 ) * A2 23 * m3 * A3 21 * m1 *1
A12 1
A 2 A22 A22 ; 3 ; A13 1 ; A23 A33
A A
32 32
Fecventa oscilatiei
2
11 12 ... 13
D 21 22 ... 23 matrice pentru gradele de seismicitae
31 32 ... 33
m1 0...0
Mk
0 m2 ...0
matricea de inertie
.............
0 0...mn
D * M k * U&&(t ) U (t ) 0 ;
D * M k I 0 ecuatia fregventei;
1 0 0
0 1 0
0 0 1
1 0 0
0 2 0
...........
0 0 n
An1 An 2 Ann
M * A * A
T
i j
x y
xi yi x
i 1
cos
(1)
S considerm forma k a oscilaiilor proprii ale sistemului dinmic cu n grade de libertate. Pentru aceast structur vectorul
deplasrilor variay n timp conform legislaiei:
yk ak sin k t 0
2
Vectorul forelor de inerie are forma: I k M yk k M ak *sin k t 0
(2)
(3)
2
Pentru valoarea maximal sin k t 0 1 avem starea de amplitudine a forei de inerie, adic: I k k M ak (4)
Pentru o stare analogic a unei oarecare forme j de oscilaii a aceluiai sistem sistem dinamic avem valoarea de amplitudine a
2
forei de inerie: F j j M a j
(5)
i vectorul corespunztor al deplasrilor a j . Condiia de reciprocitate Betti a lucrului mecanic virtual pentru aceste 2 stri
va fi:
ak I k
T aj
(7)
j2 M a j
ak k 2 M ak a j
T
(8)
Deoarece produsul scalar este comutativ, trecnd n expresia (8) toi termenii n partea stng , obinem:
2
k
j 2 M ak
a 0
(9)
a 0
T
(10)
Dac vom nota componentele vectorului ak prin aik , i 1, 2,..., n vom obine pentru (10) expresia:
M ak
a j ml alk alj
(11)
l 1
Egalitatea (10) exprim condiia de ortoganalitate reciproc a dou oscilaii proprii diferite.
n consecin conchidem c oscilaiile proprii libere se produc n aa fel, nct lucrul mecanic virtual al forelor de inerie ale
unei forme de oscilaii pe deplasrile altei forme de oscilaie este egal cu zero.
S notm partea dreapt a expresiei (11) pentru j=k n felul urmtor: M kj
ml alk alj
(12)
l 1
M M ak
ak ml a 2lk
(13)
l 1
Pentru j k valoarea M kj din (12) se numete mas reciproc generalizat pentru formele j i k de oscilaii, care pentru
formele nemultiple de oscilaii sunt egale ci zero.
Pentru soluia de multiplicitate egal cu doi, de exemplu ortogonalitatea vectorilor ak i nu se respect n mod obligatoriu,
2
2
deoarece condiia k k 1 0 nu implic condiia (10). n cazul acesta exist o familie ntreag de vectori, din care
orice pereche poate servi drept vector propriu al oscilaiilor pentru frecvenele k k 1 . Aceast familie poate fi obinut
i a prin relaia: a a a
1
din doi vectori liniari independeni a
(14)
Pentru orice cuplu de numere k i k vom avea doi vectori ak i ak 1 , care n caz general nu sunt ortogonali, dar care pot
fi ortogonalizai prin metodele algebrei liniare.
.. d1n mn an 0
d m a d m a ....
21 1 1
22 2
2
d m a 0
i a se obin substituind n ecuaia omogen ....................................
Vectorul a
2n
n n
(15)
rdcina multipl ,
.....................................
d n1m1 a1 d n 2 m2 a2 .....
. d nn mn an 0
pentru care k k 1
Pentru determinare lor n sistemul de ecuaii (15) trebuie s atribuim valori diferite de zero la dou amplitudini ale vectorului
a , adic la dou coordonateale vectorului a . Pentru ca vectorul a 1 s fie independent liniar de vectorul a 2
necesar ca vectorul a s se determine n dou variante. De exeplu, vectorii pot fi determinai n forma urmtoare:
a
a
1
1;0;*;*;...;*
0;1;*;*;...;*
(16)
Aici prin stelue sunt notate n-2 coordonate ce urmeaz s fie determinate din rezolvarea sistemului de ecuaii de ordinul n-2.
n mod analog , dac multiplicarea este p vectori liniari independeni n felul urmtor:
a 1
a 2
1;0;...;*;*;...*
123
valori
p
0;1;0;...0;*;*;...;*
14 2valori43
(17)
0;0;...;1;*;*;...;*
n aceti vectori liniari independeni se determin coordonatele notate prin stelue rezolvnd sistemul de ecuaii neomogene
(15) de ordinul n-p.
n calculele practice deseori se ntlnesc cazuri de egalitate a frecvenilor din cauza ineczactitii de calcul. Din aceste
considerente urmeaz a se acorda o atenie deosebit alegerii metodei de rezolvare a ecuaiei pulsaiilor, deoarece pentru
rdcini destul de apropiate unele metode de calcul se comport instabil , ceea ce duce la pierderi de exactitate
1) Toate ncrcrile dinamice se vor aplica concomitent avnd una i aceeai frecven:
F (t ) F0 sin t
P (t ) P0 sin t
u1 (t ) A1 sin t
u2 (t ) A2 sin t...un (t ) An sin t
d 2un (t )
d 2u1 (t )
... 1n mn
1F (t )
2
dt
dt 2
1F deplasarea pe direcia primului G.L.D., produs de aciunea forelor exterioare.
u1 (t ) 11m1
u1 (t ) A1 sin t
u&
1 (t ) A1 cos t
2
&
u&
1 (t ) A1 sin t
2
2
2
Deci: A1 sin t 11m1 A1 sin t 12 m2 A2 sin t ...... 1F (t ) ; I1 / m1 11 I1 12 I 2 ... 1n I n 1F (t )
Aadar formm un sistem de n ecuaii cu n necunoscute:
(11 1/ m1 2 ) I1 12 I 2 ..
... 1n I n 1F (t ) 0
I ( 1/ m 2 ) I ..
22
2
2
21 1
... 2 n I n 2 F (t ) 0
..............................
...........................................
n1 I1 n 2 I 2 ...
2
.. ( nn 1/ mn ) I n nF (t ) 0
Din acest sistem de ecuaii se determin forele de inerie ,,In.
Dup care se trece la determinarea eforturilor dinamice finale.
M d M Fa M 1 I1
M 2 I 2 ..... M n I n
Rezolvarea pe etape:
I et.) Oscilaii proprii:
1. Fi 1 M i
2. ik ............
3. 0 i ; i
4. A i
II et.) Oscilaii forate:
1. Se aplic valori de amplitud a forelor exterioare n regim static i se construiete diagrama ,, M Fa .
2. Se determin forele de inerie ,,In, ik - fiind aceeai ca la I et.
3. Se determin eforturile finale dinamice ,,Md.
! Efectul de rezonan se poate produce dac ,, coincide cu una din frecvenele spectrului.
1 acordare joasa
n acordare inalta
56. Metodele de rezolvare a problemelor dinamice. Metoda statica, energetica.
A.D.
S.D.
R.D.
d
dU (t )
(m
) F (t )
dt
dt
Viteza de schimbare a impulsului este egal cu forta aplicata.
dU (t )
- impulse;
dt
m=const.
d 2U (t )
m
F (t )
dt 2
m
(E
t2
t2
EP )dt W f .n.dt 0
t1
EC -
energia cenetica.
potentiala.
fortelor neoconservative.
dt variatia energiei totale pe inetrvalul de timp t1 t t2 plus variatia lucrului fortei neoconservative este egala cu zero.
EP - energia
W f .n. - lucrul
FI - fota de inertie.
FI m
d 2U (t )
;
dt 2
FD - forta disipativa.
FD C
dU (t )
;
dt
FE - forta de elasticitate.
FE kU (t );
Fx 0 ; F (t ) FI FD FE 0
d 2U (t )
dU (t )
m
C
2
dt
dt
kU (t ) F (t );
21. Determinarea pozitiei defavorabile a incarcarilor mobile. Convoi de forte. Incarcari uniform distribuite pe sectoare cu
lungime arbitrara.
22. Lucrul mecanic real si virtual. Teorema Clapeyron.
23. Lucrul mecanic efectuat de fortele interioare.
24. Teoremele despre reciprocitatea lucrului mecanic si reciprocitatea deplasarilor.
25. Formula Maxwell-Mohr. Ordinea determinarii deplasarilor produse de actiunea fortelor exterioare.
26. Cazuri particulare de aplicare a integralei Maxwell-Mohr pentru grinzi si cadre, ferme arce.
27. Calculul deplasarilor produse la schimbarea temperaturii si cedarea reazemelor.
28. Structuri static nedeterminate. Proprietatile lor. Numarul legaturilor in surplus.
29. Metoda eforturilor. Structura fundamentala. Ecuatiile canonice si sensul lor fizic.
30. Diferite modalitati de inlaturare a legaturilor in surplus.
31. Ordinea aplicarii metodei eforturilor la calculul cadrelor static nedeterminate.
32. Grinzi continue. Ecuatia celor trei momente.
33. Ordinea de calcul a grinzilor continue cu aplicarea ecuatiilor celor trei momente.
34. Grinzi continue. Metoda punctelor fixe.
35. Ordinea de calcul a grinzilor continue cu aplicarea metodei punctelor fixe.
36. Particularitatile metodei eforturilor la calculul grinzilor cu zabrele static nedeterminate.
37. Arce static nedeterminate. Aplicarea metodei eforturilor.
38. Metoda deplasarilor. Numarul necunoscutelor, structura fundamentala, ecuatiile canonice si sensul lor fizic.
39. Solutiile auxiliare pentru elementele componente ale structurii fundamentale in metoda deplasarilor.
40. Determinarea coeficientilor si a termenilor liberi in metoda deplasarilor. Metoda statica.
41. Determinarea coeficientilor si a termenilor liberi in metoda deplasarilor. Metoda cinematica.
42. Ordinea rezolvarii problemelor cu aplicarea metodei deplasarilor.
43. Combinarea metodei eforturilor cu metoda deplasarilor la calculul structurilor simetrice.
44. Metoda mixta. Structura fundamentala, ecuatiile canonice. Sensul fizic al coeficientilor ecuatiilor canonice.
45. Notiune despre stabilitate. Stabilitatea pozitiei. Stabilitatea formei de echilibru, incarcari critice. Esenta de calcul la
stabilitate.
46. Metodele de rezolvare a problemelor de stabilitate. Grad de libertate in problemele de stabilitate.
47. Determinarea fortei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda statica.
48. Determinarea fortei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda energetica. Metoda dinamica.
49. Solutia problemei de incovoiere a barei comprimate in forma parametrilor initiali.
50. Determinarea fortelor critice pentru o bara in conditii diferite de rezemare.
51. Determinarea reactiunilor reazemelor la barele comprimate la deplasarea impusa a reazemelor.
52. Stabilitatea cadrelor. Ipoteze. Ordinea rezolvarii problemei.
53. Stabilitatea barei intr-un mediu elastic.
54. Stabilitatea formei de echilibru la incovoierea pura.
55. Incarcari dinamice. Proprietatile lor. Clasificarea incarcarilor dinamice. Grade dinamice de libertate.
56. Metodele de rezolvare problemelor dinamice. Metoda statica, energetica.
57. Ecuatia diferentiala a miscarii sistemului cu un grad dinamic de libertate.
58. Oscilatii libere neamortizate ale sistemului cu un G.L.D.
59. Oscilatii libere amortizate ale sistemului cu un G.L.D. Forte de rezistenta subcritice, critice si supracritice. Fractiunea din
amortizarea critica.
60. Oscilatii fortate amortizate ale sistemului cu un G.L.D. sub actiunea incarcarii armonice.
61. Factorul de amplificare dinamica. Efectul de rezonanta.
62. Oscilatii libere neamortizate ale sistemului cu numar finit de G.L.D. Ecuatiile miscarii.
63. Solutia particulara a ecuatiilor oscilatiilor libere pentru sistemele discrete.
64. Ecuatia frecventelor. Valorile proprii. Matricea spectrala.
65. Formele de oscilatii. Ortogonalitatea formelor de oscilatii.
66. Oscilatii fortate sub actiunea incarcarilor de tip armonic. Determinarea eforturilor.