5

NOŢIUNI FUNDAMENTALE
PRIVIND OPTIMIZAREA
STRUCTURILOR

5.1. Analiza şi sinteza proiectării inginereşti

Ingineria este definită ca ştiinţa de a aplica în practică descoperirile
ştiinţelor „pure" ca matematica, fizica, chimia, biologia etc.
Deşi largă, această definiţie sugerează faptul că scopul ingineriei
este acela de a sintetiza şi utiliza sistemele, prin aplicarea metodelor puse la
dispoziţie de ştiinţele „pure". Înţelesul termenului de „aplicare” din definiţie
poate fi interpretat ca optim. Într-adevăr, scopul proiectării inginereşti este
de a obţine „cel mai bun” sistem posibil pentru scopurile practice,
corespunzător cu resursele alocate la faza respectivă de dezvoltare.
Saltul calitativ în analiza şi sinteza proiectării sistemelor inginereşti
a fost realizat prin construirea unor sisteme de calcul capabile să rezolve
problemele puse. Deoarece calculatoarele pot opera cu o mare cantitate de
date şi pot efectua rapid operaţii algebrice şi logice, este important de a
analiza rolul lor în proiectare.
Modul uzual de proiectare constă în a concepe un sistem „candidat”,
pe baza unor date iniţiale şi de a studia cum se comportă acesta în condiţiile
impuse prin temă.
De exemplu, proiectarea unei structuri de rezistenţă presupune
alegerea configuraţiei sale geometrice, alegerea materialelor şi a formei
geometrice ale elementelor componente şi dimensionarea acestora. După
parcurgerea acestor etape se testează structura prin analizarea răspunsului ei
la solicitările date. Dacă răspunsul structurii nu este de natură să satisfacă
toate criteriile de eficienţă impuse (rezistenţă, rigiditate, economicitate, etc.),
atunci se operează modificări în structură şi aceasta este reanalizată. Procesul
continuă pînă când sunt satisfăcute toate criteriile de eficienţă impuse
structurii respective. Această modalitate de lucru este mult uşurată la ora
actuală, prin utilizarea calculatorului.
 În general, însă, proiectantul trebuie să se asigure că a ales sistemul
optim din analiza tuturor celor candidate.
Calculatoarele au permis inginerului efectuarea unei analize cantita-
tive a comportării sistemelor care până atunci fuseseră examinate numai din
punct de vedere calitativ. Ştiinţele mecanice au beneficiat şi ele de acest
mare progres. Analiza stărilor de tensiuni şi de deformaţii din elementele
structurilor de rezistenţă, analiza mecanismelor, analiza transferului de
căldură, pentru a nu numi doar câteva domenii, au făcut progrese spec-
taculare. În general, atenţia cercetării inginereşti este axată asupra dezvoltă-
rii capacităţii de analiză.
În această perioadă, de accentuare a studiilor de analiză, o
insuficientă atenţie este acordată dezvoltării sintezei, sau proiectării capabile
să folosească eficient noile metode dezvoltate de analiză. În unele domenii
mecanice această problemă a devenit acută. Dacă ne referim la domeniul
mecanicii structurilor, s-a ajuns în situaţia în care este posibilă analiza unei
structuri date, aflată sub acţiunea unei solicitări date, pentru a se obţine
valorile exacte ale tensiunilor, deformaţiilor şi frecvenţelor naturale. Nu este
însă evident cum structura poate fi configurată geometric şi proporţionată
pentru a ne asigura că ea este cea mai eficientă în satisfacerea cerinţelor de
rezistenţă impuse.
O problemă mult mai dificilă este configurarea geometrică şi
proporţionarea structurii pentru ca ea să devină eficientă în satisfacerea unor
cerinţe impuse deplasărilor, asupra domeniului de stabilitate şi mărimii
frecvenţelor proprii de vibraţie. Evident, rezolvarea unor astfel de probleme,
impune folosirea sistemelor de calcul computerizate.
De asemenea, apare necesar studiul problemei de optim. Ideea de
„cel mai bun” intră foarte natural în eforturile de proiectare inginereşti. În
industrie ca şi în laboratoare, obiectivul este de a maximiza anumite funcţiile
de beneficiu sau profit, cu satisfacerea de restricţii ca, de exemplu, alocarea
resurselor, cerinţe de performanţe şi limite umane. De îndată ce funcţiile
beneficiu sau de măsură a costului sunt determinate şi restricţiile identificate,
proiectantul de sistem având la îndemână o metodologie de proiectare
optimală este capabil să determine „cel mai bun” sistem.
Trebuie accentuat că această cercetare nu se poate face cu o tehnică
generală, de optimizare automată. Mai curând, este necesară o metodologie
de proiectare optimă ce poate ajuta inginerul la implementarea concepţiilor
sale şi a-1 ghida în direcţia, în care, dacă va continua nedefinit, va obţine
optimul matematic.

5.2. Sisteme inginereşti

Analizând activitatea inginerească în contextul în care ne-am
 localizat, se constată că în ultimul timp s-a dat o atenţie sporită proiectării
sistemelor. Mai mult, această tendinţă se va menţine şi se va accentua în
viitor.
O trăsătură caracteristică a sistemelor inginereşti este compunerea de
scheme logice cu includerea aspectelor particulare de proiectare. Altă
trăsătură importantă a sistemelor inginereşti este descrierea lor cantitativă şi
comportarea. Ideea de bază în ingineria sistemelor este de a începe studiul cu
stările sistemului, cerinţele, obiectivele şi organizarea lui în scopul obţinerii
Examinare şi

conceptuală
completare

funcţionale

Proiectare

Proiectare

Descriere
Analize

optimă
intrări

Necesităţi Ieşire
intrare

Fig. 5.1
optimului. O schemă logică este prezentată în fig. 5.1.
Scopul prezentului capitol nu este de a da detalii asupra ingineriei
sistemelor ci de a prezenta aspecte ale teoriei proiectării cu ajutorul calcula-
toarelor, cu accent asupra proiectării optime. Modelul simplificat de desfă-
şurare a procesului prezentat în fig. 5.1 arată că proiectarea optimă este o
parte componentă a proiectării unui sistem ingineresc. Totodată, acest model
arată interacţiunea între proiectarea optimă şi celelalte faze esenţiale prin
care se trece la proiectarea unui sistem ingineresc.
Proiectarea unui sistem ingineresc începe cu identificarea necesită-
ţilor potenţiale ale beneficiarului pentru ca sistemul să fie dezvoltat, etapă
identificată prin numele examinare şi completare intrări. De regulă, pro-
iectantul cunoaşte care sunt necesităţile sistemului, însă are dificultăţi în a le
stabili din punct de vedere cantitativ. În această fază intervine responsabilita-
tea proiectantului de sistem şi a beneficiarului de a stabili obiectivele siste-
mului pentru ca acesta să poată fi dezvoltat.
Odată ce aceste necesităţile şi obiectivele sistemului au fost deter-
minate, este necesar să se definească funcţiile ce trebuie să fie satisfăcute de
sistem şi de orice subsistem al acestuia.
Procesul de definire a funcţiilor ce trebuie satisfăcute de sistem şi de
subsistenmele sale se numeşte analiza funcţională a sistemului. Scopul ur-
mărit de proiectant în cadrul acestui proces este acela de a alege funcţiile sau
operaţiile ce trebuie satisfăcute, precum şi ordinea lor, astfel încât să fie sa-
tisfăcute obiectivele sistemului. Aceste funcţii devin, la rîndul lor, obiective
pentru dezvoltarea subsistemelor. Pentru început, identificarea funcţiilor se
face din punct de vedere calitativ. Însă, odată ce o funcţie sau operaţie este
identificată, ea trebuie să fie descrisă în termeni cantitativi. De exemplu,
dacă o funcţie trebuie să descrie rapiditatea unui fenomen, atunci perioada
de timp în care se desfăşoară fenomenul şi viteza de variaţie a acestuia
trebuie să fie specificate.
Pasul următor din schema logică prezentată în fig. 5.1 este unul
dintre cele mai dificile în procesul proiectării unui sistem ingineresc, atît din
punct de vedere analitic cît şi din punct de vedere funcţional. Proiectarea
conceptuală implică identificarea configuraţiei de bază a sistemului cu
ansamblul obiectivelor. În această fază este de dorit să nu eliminăm
sistemele candidate ce pot deveni eficiente.
Este important, de asemenea, să se identifice domeniile de variaţie
ale valorilor parametrilor ce descriu sistemul, astfel încît pentru orice
parametru cu valori din domeniul corespunzător, sistemul să satisfacă
funcţiile identificate în pasul precedent. Prin urmare, se identifică mulţimea
parametrilor ce descriu diverse sisteme admisibile. Experienţa proiectantului
este deosebit de importantă şi poate fi extrem de valoroasă la stabilirea
tehnologiilor implicate în dezvoltarea sistemului.
Proiectarea optimă are ca obiectiv alegerea parametrilor rămaşi
nedeterminaţi în pasul precedent. Aceşti parametri trebuie să aibă valori în
domeniile definite de restricţiile tehnologice şi de funcţiile sistemului.
Criteriul pentru alegerea parametrilor sistemului este, de cele mai
multe ori, minimizarea costului, a greutăţii, a consumului anumitor materiale
deficitare etc.
Metodele pentru alegerea parametrilor sistemului pot, însă, avea
proprietatea ca, dacă un optim există, trebuie consumat un timp destul de
lung pentru a fi atins printr-un proces de trecere la limită.
Ultima etapă, descrierea sistemului, este în realitate numai un pas
intermediar. Chiar dacă proiectarea sistemului s-a făcut corect, cu
parcurgerea tuturor etapelor enumerate mai sus, este posibil ca acesta să nu
satisfacă beneficiarul sau chiar pe pe proiectantul însuşi. Astfel, este posibil
ca beneficiarul să-şi amintească de unele restricţii nespecificate şi care nu
sunt satisfăcute de sistemul proiectat, sau ca proiectantul să-şi revizuiască
unele dintre concepţiile iniţiale sau chiar executantul să reintroducă alte
restricţii de natură tehnologică. Apar astfel, probleme de reoptimizare
(postoptimizare).
În sfârşit, mai trebuie specificat că proiectarea unui sistem
ingineresc, este un proces caracterizat de faptul că parcurgerea etapelor sale
poate declanşa reacţii inversă (proces cu legături „feedback”). Asta înseamnă
că după parcurgerea unei etape este posibil să nu se treacă la etapa
 următoare, ci să se reia procesul de proiectare de la o anumită etapă
anterioară, sau chiar de la început, de atâtea ori până când sunt îndeplinite
anumite restricţii, impuse în etapa curentă.
Acest proces iterativ de proiectare se opreşte când se consideră că
sistemul ingineresc este apt pentru a fi aplicat în realitate. Se subliniază că
această ultimă decizie este mai mult de natură umană decît de programare
matematică.

5.3. Proiectare optimă

Particularităţile proiectării mecanice sunt opuse acelora ale
sistemelor clasice de control. Mecanismul de lucru folosit în proiectarea
sistemelor mecanice optime este diferit de cel utilizat în teoria controlului
optimal.
Astfel, teoria controlului optimal studiază sisteme ce au parametri de
control cu reacţie inversă (feedback), cu elemente active ce sesizează erorile
parametrilor monitorizaţi la ieşire, datorate fluctuaţiilor la intrare şi
corectează intrările astfel încît să extremizeze una sau mai multe funcţii ce
descriu performaţa sistemului.
Proiectarea mecanică optimă este o problemă de alegere a
parametrilor elementelor ce descriu sistemul, fixaţi pentru toată viaţa
elementelor, astfel încît sistemul este optim într-un anumit sens. În teoria
controlului, acest tip de sistem este numit sistem de control cu buclă
deschisă.
Unul din sistemele studiate în teoria controlului este sistemul
secvenţial, sistem ale cărui etape se succed unele după altele (secvenţial) şi
sunt într-o ordine prestabilită. Cele mai multe dintre problemele de
proiectare mecanică optimă sunt de alt gen.
De exemplu, în proiectarea unei structuri de rezistenţă trebuie să se
determine tensiunile datorate solicitărilor aplicate, tensiuni interpretate ca
mărimi ce determină şi caracterizează, totodată, starea structurii. Ele sunt
determinate din probleme cu valori pe contur ce nu sunt procese secvenţiale,
fiind probleme cu valori iniţiale.
În unele probleme de proiectare mecanică este posibil să se
definească variabile auxiliare, astfel încît ecuaţiile fenomenului să formeze o
problemă cu valori iniţiale ce are restricţii adiţionale. Acest procedeu
generează, însă, complicaţii inutile pentru problemă.
În final, este important de semnalat faptul că analiza inginerească şi
proiectarea optimă inginerească sunt fundamental diferite.
Astfel, în analiză, se asigură că soluţia există iar metodele numerice
sunt, în general, stabile. În proiectarea optimă, existenţa unei proiectări
nominale ce satisface toate obiectivele nu este asigurată şi deci, cu atît mai
 mult, nu este asigurată existenţa unei proiectări optimale.
Mai mult, chiar când optimul există, metodele numerice de rezolvare
sunt, adesea, foarte sensibile la estimările iniţiale şi reclamă operatorului
multă intuiţie, chiar să manifeste o adevărată artă de calcul pentru asigurarea
convergenţa procesului. Trebuie, totuşi, subliniat că o abordare pur intuitivă
poate conduce însă la rezultate eronate.

5.4. Criterii cantitative pentru determinarea

formei elementelor şi sistemelor constructive

5.4.1. Spaţiul şi subspaţiul de proiectare

În cele ce urmează ne vom referi strict la cazul structurilor de
rezistenţă.
Prin convenţie, se consideră structura ca fiind un punct într-un spaţiu
de proiectare abstract. În acest spaţiu, coordonatele punctului corespunzător
structurii sunt dimensiunile geometrice ale acesteia şi constantele de
materialul.
Aceste coordonate care vor fi denumite parametrii structurii, pot fi
numere reale, funcţii sau vectori (mulţimi total ordonate de numere reale).
Pentru o înţelegere mai profundă a spaţiului figurativ de proiectare, se pre-
zintă, mai jos, parametrii ce sunt utilizaţi de proiectant pentru a specifica o
structură.
Parametri geometrici:
• geometria secţiunii transversale a elementelor structurale unidi-
mensionale;
• forma axei longitudinale a elementelor structurale unidimensio-
nale;
• forma geometrică a suprafeţei mediane a plăcii sau membranei;
• legea de variaţie a grosimii plăcii;
• forma conturului plăcii sau mambranei;
• poziţia spaţialăa nodurilor unei grinzi cu zăbrele sau unui cadru;
• loalizarea spaţială a elementelor componente ale structurii.
Constante de materialul:
• modulul de elasticitate;
• densitatea ;
• coeficientul de conductivitate şi de dilatare termică;
• coeficienţii legilor constitutive cere stabilesc legătura dintre ten-
siuni şi deformaţiile elsatice, elasto-plastice, vîsco-elastice, etc.;
• tensiunile de cedare ale materialului la diverse solicitări;
• constantele de oboseală ale materialului;
 • constantele de anizotropie ale materialului.
Starea de pretensionare a unei structuri poate, de asemenea, fi
considerată ca un parametru de calcul.
Evident, această trecere în revistă a parametrilor structurii nu este
completă, însă include parametrii cei mai frecvent utilizaţi în proiectare.
O problemă particulară generată de optimizarea structurii este aşa-
numitul subspaţiu de proiectare.
Pentru a clarifica acest concept, să presupunem situaţia concretă în
care se doreşte proiectarea unei grinzi. Pentru început, proiectantul decide
dinainte dacă grinda va fi o grindă cu secţiune I, sau grindă cu zăbrele. A-
ceastă alegere implică restricţii asupra parametrilor de proiectare ca, de
exemplu, înălţimea maximă a grinzii I. Deasemenea, deşi nu este strict ne-
cesar, proiectantul îşi alege dinainte materialul folosit, adăugîndu-se astfel
noi restricţii.
Constantele materialului pot fi introduse printre variabilele de
proiectare ce vor fi determinate în procesul de optimizare, însă trebuie
subliniat că puţini autori au abordat acest aspect, existînd, evident puţine
lucrări dedicate acestei probleme.
5.4.2. Subspaţiul admisibil
Subspaţiul de proiectare ce conţine structura satisface un număr de
cerinţe, necesar pentru acceptabilitatea funcţională a structurii, aflată sub
acţiunea solicitărilor ce decurg din îndeplinirea rolului funcţional. În general,
condiţiile impuse asupra rezistenţei, rigidităţii, duratei de viaţă, etc.,
limitează răspunsul structurii la solicitarea dată.
Acestea condiţii pot fi, însă, concepute ca restricţii ce împart
subspaţiul de proiectare într-un subspaţiu admisibil şi un subspaţiu
neadmisibil.
Printre restricţiile cele mai utilizate sunt:
• tensiuni maxime ;
• deformaţie maximă ;
• coeficient de siguranţă maxim la pierderea stabilităţii, sau la
rupere;
• minimum de senzitivitate la imperfecţiuni de execuţie, de montaj,
etc.;
• minimumul frecvenţei fundamentale de oscilaţie proprie;
• maximul vitezei de deformare în curgerea plastică staţionară;
• maximul duratei de viaţă sub solicitări ciclice;
• greutate sau volum minim ;
• rigiditate maximă la diverse solicitări (încovoiere, torsiune etc.);
• moment de inerţie maxim;
• solicitări de stabilitate maximă ;
 • ductilitate maximă la solicitări dinamice.
Diferite teorii de rupere sunt luate în consideraţie, în concordanţă şi
pe baza unor indicatori de material, solicitare, etc., prin restricţii adecvate
din subspaţiul de proiectare.
Restricţiile sunt exprimate ca limite de funcţionale definite pe
subspaţiul de proiectare, acest subspaţiu fiind delimitat numai implicit.
Dificultăţi de calcul apar atunci când solicitările sunt aleatoare sau
dinamice, în cazul unor tipuri de solicitări diferite, restricţiile fiind diferite
pentru fiecare dintre acestea. Acesta este, în mod obişnuit, cazul când se
consideră diferite suprasarcini, în condiţii de exploatare.
Cel mai adesea, restricţiile asupra limitelor răspunsului nu sunt de
natură fizică ci rezultă din reglementări sau standarde. Când este cazul, o
problemă de proiectare optimă este cea a senzitivităţii soluţiei optime la mici
modificări în aceste standarde. Privind lucrurile şi prin prisma acestui ultim
aspect menţionat, se pune problema şi a optimizării standardelor sau a
reglementărilor. În formularea matematică a problemei, restricţiile apar în
mod obişnuit sub formă de inegalităţi.
Drept restricţii se pot considera: ecuaţiile de echilibru şi de compa-
tibilitate, (ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale sau ecuaţii diferenţiale or-
dinare), inegalităţi algebrice de tip unilateral sau bilateral (suprafeţe, dimen-
siuni, momente de inerţie etc), tensiuni normale, tangenţiale, principale,
echivalente, critice la stabilitate elastică, în regim static sau dinamic, defor-
maţii locale sau generale, viteza critică de deformare plastică etc., sau de tip
izoparametric cum ar fi: volum constant, deformare constantă, potenţial elas-
tic constant etc.
5.4.3. Criterii cantitative pentru determinarea
formei
Criteriile cantitative pentru determinarea formei au fost formulate în
1963 de V. Krzys, M. Zyczkowski şi extinse în 1973 de către V. Kolar, V. F.
Poteraşu.
Clasificarea din punctul de vedere al dimensionării şi al determinării
formei are multe aspecte comune cu clasificarea din teoria vibraţiilor a
diferitelor sisteme în funcţie de numărul gradelor lor de libertate. Astfel,
determinarea funcţiei care depinde de un parametru corespunde unui sistem
cu un singur grad de libertate, iar determinarea uneia cu mai mulţi parametri
corespunde unui sistem cu mai multe grade de libertate. Determinarea
formei în sensul real corespunde unui sistem cu un număr infinit de grade de
libertate.
Din punct de vedere al calităţii mai pot fi introduse condiţiile de
rezemare (simplu rezemat, încastrat parţial sau total, articulat, etc.).
În cazul structurilor alcătuite din plăci sau membrane având nervuri
 de rigidizare, se poate pune problema distribuirii optime a nervurilor în
concordanţă cu extremizarea funcţiilor obiectiv ce definesc optimul formulat
pentru structura proiectată.
În cazul obţinerii unei caracteristici de anizotropie impuse (aceasta
fiind, în fond, anizotropia optimă), se pune problema dispunerii optime a
materialelor (problema orientării optime a axelor de anizotropie).
O altă problemă deosebită este aceea generată de alegerea optimă a
materialelor atunci când secţiunea este neomogenă (betonul armat,
materialele plastice armate cu fibre de sticlă sau fibre de carbon, etc).

5.5. Formularea matematică a problemelor

de optim şi metode de optimizare

5.5.1. Formularea matematică a problemelor de

optimizare mecanică
După ce variabilele de proiectare au fost alese, problema de
proiectare optimă poate fi formulată astfel:
Să se proiecteze S încât:
 f k (S) = 0 , k = 1,2 ,...,m

h j (S) ≤ 0 , j = 1,2 ,...,n (5.1)
min F(S)

unde S este un punct în spaţiul de proiectare, caracterizat de variabilele
alese. În multe probleme există condiţiile impuse funcţionalelor f k şi h j ,
datorită restricţiilor impuse răspunsului structurii la solicitări, însă unele din-
tre acestea pot să fi exprimate prin delimitări ale subspaţiului de proiectare.
Funcţionala obiectiv este notată cu F .
Existenţa soluţiei şi a unicităţii acesteia, când există, pentru
problema definită, la modul general, prin (5.1), este o chestiune deschisă la
care numai în rare cazuri se poate răspunde pe baza intuiţiei. Din (5.1)
rezultă că, dacă S este optim, pentru mici variaţii δS în domeniul subspa-
ţiului de proiectare, există relaţiile:
δf k (S) = 0 , k = 1,2 ,...,m

δh j(S) ≤ 0 , pt. indici j l a care h j(S) = 0 (5.2)
δF(S) ≥ 0

Această formulare variaţională dă condiţia necesară pentru existenţa
unei soluţii optime.
Condiţiile din formularea variaţională (5.2) pot fi exprimate printr-o
altă formă mult mai folosită. Se presupune că variabilele de proiectare sunt
p numere reale, astfel încît spaţiul de proiectare poate fi interpretat ca un
spaţiu euclidian p -dimensional.
Fie S o soluţie admisibilă şi δS o variaţie arbitrară în domeniul
subspaţiului de proiectare. Cum f k ( S ) ≤ 0 , variaţia δS este normală la
toţi vectorii ∇f k ( S ) ( k =1,2 ,..., m ). În mod similar, restricţiile
descrise prin inegalităţile h j ( S ) ≤0 sugerează că δS nu are componentă
în direcţia pozitivă a lui ∇h j ( S ) . Prin urmare, se poate deduce că pentru
orice numere reale λk şi orice γ j ≥ 0 , proiecţia lui δS pe vectorul
m n

∑λk ∇f k ( S ) + ∑*γ j ∇h j ( S )
k =1 j =1
(5.3)
n

este nepozitivă. În rel (5.3), simbolul ∑

j =1
*
indică faptul că sumarea este

restricţionată la acele valori ale indicelui j valorile lui j pentru care

h j ( S ) =0 .
Cu alte cuvinte, orice vector care are o componentă pozitivă pe
direcţia vectorului dat de rel. (5.3) se găseşte în subspaţiul neadmisibil.
În scopul descreşterii funcţionalei obiectiv F , este necesar să se
producă o mişcare din sens pozitiv în sensul negativ al direcţiei ∇ F .
Dacă această direcţie (- ∇ F ) este direcţia vectorului dat de rel
(5.3), o deplasare în subspaţiul admisibil va descreşte funcţionala obiectiv.
Prin urmare, la punctul de optim, - ∇F are direcţia identică cu direcţia
vectorului (5.3). Utilizând acest fapt, se deduce că dacă S este soluţie
optimală, atunci există o mulţime de numere reale λk şi de numere
nenegative γ j ≥ 0 , astfel, încât are loc ecuaţia:
m n
− ∇Φ( S ) = ∑λk ∇f k ( S ) + ∑ * γ j ∇h j ( S ) (5.4)
k =1 j =1

Relaţia (5.4) este cunoscută sub numele de condiţia Kuhn-Tucker. Se

observă că, dacă nu există restricţiile inegalităţi, λk poate fi interpretat ca
multiplicator Lagrange.
Pentru o problemă fără restricţii, condiţia (5.4) se reduce la
∇Φ = 0 . Ca toate soluţiile staţionare, însă, condiţiile (5.2) şi (5.4) nu pot
asigura optimul global.
Utilizarea unor teste adiţionale asigură însă optimul global. În parti-
cular, dacă spaţiul de proiectare admisibil este convex şi dacă funcţionala
obiectiv este fie convexă, fie concavă, atunci unele teoreme ale programării
neliniare pot da informaţii importante despre optimul global şi/sau poziţiile
soluţiilor posibile.
 Pot exista probleme care din punct de vedere matematic sunt total
diferite de cea formulată prin relaţiile (5.1), dar care exprimă acelaşi model
fizic. În acest context, de exemplu, problema determinării celui mai înalt
stâlp posibil, de material şi volum dat (considerând şi flambajul sub greuta-
tea proprie), este, din punct de vedere principial, identică cu problema deter-
minării volumului minim al stâlpului, de material şi înălţime date. Deşi pro-
blemele sunt, în fond, identice, formularea lor cu ajutorul relaţiilor (5.1) este
diferită. Acest lucru nu este banal, deci prezintă un interes deosebit, deoare-
ce, inevitabil, una din formulări conduce la o soluţie mai uşor de obţinut.
Pentru unele modele speciale de structuri (ca de exemplu o grindă
elastică pentru care rigiditatea la încovoiere este proporţională cu masa), cu
una sau mai multe restricţii ce sunt caracterizate prin principiile de extrem
ale teoriei structurilor (principiul lui Rayleigh şi principiul minimului energi-
ei potenţiale), condiţiile necesare obţinute prin metode variaţionale pot fi su-
plimentate cu condiţii suficiente. În dependenţă de principiul de minim al
structurii cu caracter global sau local, condiţia rezultată este, de asemenea,
suficientă pentru un optim global sau local.
Principiul maximului al lui Pontriaghin, metoda programării dinamice
sau teoria controlului au progresat mult în aplicaţiile lor în proiectarea
optimă din mecanica structurilor şi corpurilor deformabile, aceste metode
oferind în multe cazuri optimul global.
5.5.2. Metode de rezolvare
Faptul că formularea directă, dată de rel. (5.1) şi formularea variaţio-
nală, dată de rel. (5.2) a problemei de proiectare optimă sunt esenţial diferite,
afectează alegerea metodelor folosite la rezolvarea problemei.
Din punct de vedere principal, problemele formulate prin rel. (5.1)
sunt rezolvate, prin utilizarea unor procedee iterative în care, la fiecare itera-
ţie se obţine o soluţie „mai bună” decât cea obţinută la iteraţia anterioară.
Problemele formulate variaţional conduc, pe de altă parte, la sisteme
de ecuaţii diferenţiale cu condiţii pe contur. Numai în cazuri cu totul excep-
ţionale (de regulă, când problema prezintă suficiente simetrii), o soluţie este
dată sub formă analitică cunoscută. De regulă, se aplică algoritmi pentru ob-
ţinerea de soluţii numerice.
Datorită faptului că ecuaţiile diferenţiale sunt adesea neliniare şi nu
au soluţii regulate (adesea apar singularităţi pe contur), aceste probleme
prezintă un grad sporit de dificultate.
În consecinţă, există o diferenţă importantă între formularea
variaţională (5.2) şi formularea mai generală (5.1). Formularea variaţională
poate da o soluţie (presupunând că ea există) optimală (sau mai curînd,
staţionară), funcţionalele (5.1) fiind aplicate la orice proiectare admisibilă.
Această diferenţă devine pregnantă atunci când soluţia este singulară sau nu
există. În sens larg, aceasta înseamnă că o soluţie bazată pe formularea (5.1)
poate conduce la o proiectare „mai bună”, chiar dacă nu la „cea mai bună”.
Procedeele iterative menţionate mai sus sunt metodele programării
matematice şi cele formulate de R.L. Fox.
Trăsătura lor comună este generarea unui şir de puncte în subspaţiul
de proiectare
S1 , S 2 ,..., S q ,... (5.5)
începând cu un punct arbitrar S1 .
Pasul ∆S q din S q +1 = S q +∆S q este determinat folosind gradienţii
funcţionalelor restricţii ∇ fk , ∇h j şi funcţionala obiectiv ∇Φ în
punctul S q . Diferenţa între diferitele metode constă în relaţia dintre
gradienţi şi pasul ∆S q .
În cel mai simplu caz, problemele cu restricţii liniare şi funcţionala
obiectiv liniară pot fi rezolvate prin metodele ale programării liniare. Pentru
restricţii liniare şi anumite tipuri de funcţionale obiectiv neliniare există
metodele programării pătratice.
Cazurile mult mai generale de probleme neliniare pot fi rezolvate fie
cu metode directe, fie cu metode indirecte.
Metodele directe sunt:
• metoda gradientului proiectat, formulată de J.B. Rosen şi E. J.
Haug jr.;
• metoda direcţiilor posibile formulată de G. Zoutendijk;
• metoda SLP, care întrebuinţează o succesiune de programe
liniare cu limite mobile, formulată de R.E. Grifith şi R.A. Stewart.
În metoda gradientului proiectat, punctul iniţial S1 este ales pe
conturul subspaţiului posibil. Calea urmată este determinată prin proiectarea
lui ∇Φ pe contur (desigur, proiectarea optimală nu poate fi realizată dacă
S1 este un punct interior). Când funcţionala obiectiv este neliniară iar
restricţiile liniare, această metodă este foarte eficientă.
În metoda direcţiilor posibile S1 se poate lua fie în interior, fie pe
conturul subspaţiului posibil. Pasul ∆S q este determinat prin relaţia:
∆S q =αq Dq (5.6)
unde Dq este o direcţie „optimală” posibilă pe o distanţă finită, iar αq
este un pas de lungime „optimală”.
Similar, metoda SLP admite accesul în subspaţiul admisibil, însă,
succesiunea programelor liniare determină direct ∆S q „optimal”, αq şi
Dq .
Problemele formulate prin (5.1) pot fi rezovate avantajos, uneori,
indirect, prin utilizarea unei succesiuni de tehnici de minimizare fără
 restricţii. Acesată tehnică de lucru este cunoscută sub numele de metoda
SUMT şi a fost formulată de A. Fiacco şi G. Mc. Cormick. Ideea de bază a
metodei este aceea de a înlocui restricţiile inegalităţi cu egalităţi obţinute
prin adăugarea de termeni suplimentari la funcţionala obiectiv. Suma
obţinută se numeşte funcţie de penalitate şi se noteză cu Ψ . Dacă se
consideră o succesiune de proiectări admisibile, o formă cunoscută este
numită funcţie de penalitate interioară.
[ ]
Ψp ( S ) = F ( S ) − rp ∑ h j ( S ) −1 (5.7)
j

cu numărul pozitiv arbitrar rp > 0 . Pentru un p dat, problema

constă în minimizarea funcţiei Ψp pe subspaţiul de proiectare.
În pasul următor, rp este înlocuit printr-un număr pozitiv
0 < rp+1 < rp şi procedeul este repetat începând cu S care minimizează
funcţia precedentă de penalitate.
Totuşi, restricţiile date prin egalităţile f k = 0 nu sunt uşor de luat
în considerare şi R.L. Fox arată că „problema restricţiilor de tip egalitate
reprezintă un domeniu nedezvoltat”.
Funcţia de penalitate exterioară conduce la convergenţă pentru
domenii neadmisibile. O formulare cunoscută este următoarea:
[ ]
Ψ p ( S ) = F ( S ) + rp ∑ h j ( S )
2
(5.8)
j

cu constantele rp +1 >rp >0 , unde suma este restricţionată la

valorile lui j pentru care h j ( S ) >0 .
Când funcţia de penalitate este aleasă, se poate decide asupra
procedeului de minimizare a acestei funcţii prin consultarea restricţiilor.
Formulările ce folosesc funcţiile de penalitate pot conduce la
anumite dificultăţi. În primul rând, funcţiile generate pot fi dificil de
minimizat, iar în al doilea rând, minimul local prezent în problema de bază
nu este zero şi poate fi creat un minimum adiţional.
În general, o echivalenţă strictă între problema iniţială şi cea
transformată nu poate fi garantată.
Mai trebuie menţionat că metodele tratate mai sus au ca alternative
procedee care sunt de natură diferită. Acestea sunt programarea geometrică,
formulată de R.J. Duffin, E.L. Peterson şi CM. Zener şi programarea
dinamică, formulată de R. Bellman şi N. Distefano.

5.6. OPTIMIZAREA ELEMENTELOR LA

ACŢIUNI STATICE
 5.6.1. Aspecte generale
Problemele de optimizare ale elementelor acţionate static au fost
studiate încă de Galilei.
Majoritatea lucrărilor apărute utilizează metodele calculului variaţio-
nal (problema Bolza generalizată), teoria controlului optimal, principiul ma-
ximului Pontriaghin şi metoda lui W. Prager, R.T. Shield.
Metodele de calcul numeric utilizate sunt: metoda diferenţelor finite,
metoda gradientului sub diverse forme şi metoda elementelor finite. În a-
ceastă prezentare ne limităm doar la studiul elementelor liniar elastice.
Dintre problemele noi abordate se menţionează problemele tratate
de: N. V. Banichuk, care cercetează problemele de optimizare ale grinzilor
(greutate minimă, rigiditate maximă) sub acţiunea solicitărilor statice şi mo-
bile, specificate sau nu, studiate ca probleme minimax, de jocuri diferenţiale
contra naturii.
Deasemenea, Z. Mroz, A. Garstecki prezintă distribuţia optimă a
încărcării pe o structură, pentru minimul conformării elastice sau maximul
coeficientului de siguranţă.
Se deduc criteriile de optim pentru distribuţie şi poziţie nespecificate
ale încărcării, în maniera metodei lui W. Prager, R.T. Shield. Extinderea
acestor criterii de optim la domeniul plastic se realizează cu uşurinţă.
Z. Mroz, G.I.N. Rozvany studiază proiectarea optimă a grinzilor ale
căror reazeme rigide sau elastice au poziţii nespecificate şi prin urmare şi
acestea sunt incluse ca parametri în problemele de optimizare a elementelor.
Costul reazemelor este considerat o funcţie de reacţiune şi de poziţia ei.
V, B. Grinev, A. P. Filippov, L. Armand aplică sistematic principiul
maximului pentru optimizarea grinzilor de rigiditate maximă sau greutate
minimă, supuse la diferite restricţii.
Optimizarea stâlpilor ţinând cont de forţa critică de flambaj a fost
studiată de N. Olhoff, S. H. Rasmussen care, cu ajutorul calculului varia-
ţional, plecând de la raportul Rayleigh determină forma optimă a stâlpilor
comprimaţi, de lungime şi volum dat.
Aici se consideră modul fundamental de flambaj şi două moduri de
flambaj ca şi în lucrarea lui J. Kiusalaas.
Optimizarea arcelor circulare şi parabolice este considerată în
lucrările lui I. Tadjbakhsh, M. Farshad, T. Y. Na, G. M. Kurajian pentru
forţa critică de pierdere a stabilităţii. Problema este rezolvată cu ajutorul
calculului variaţional clasic.
Plăcile plane de diferite forme: dreptunghiulare, circulare, eliptice au
fost optimizate pentru rigiditate maximă şi încărcări specificate sau nu, de N.
V. Banichuk, V. M. Kartvelişvili, A.A. Mironov, N. V. Banichuk.
Metoda de rezolvare utilizată este calculul variaţional clasic, combi-
nat cu metoda gradientului. M. V. Aristov, V. A. Troiţkii optimizează plăcile
circulare cu ajutorul principiului maximului şi metoda gradientului. Din
problematica optimizării pânzelor subţiri se menţionează lucrările lui M.
Zyczkowski, J. Kruselecki, care optimizează la greutatea minimă, pânze
cilindrice subţiri închise solicitate la încovoierea pură cu ajutorul calculului
variaţional, L.V. Andreev, V.I. Mosakovskii, N. I. Obodan, care optimizează
pânze cilindrice supuse la presiune neuniformă, cu principiul maximului, J.
M. Boisserie, R. Glowinski care optimizează pânzele subţiri axial simetrice
la eforturi unitare minime, iar V. N. Solodovnikov la pierderea stabilităţii.
Optimizarea elementelor plane şi spaţiale cu ajutorul metodei ele-
mentelor finite este studiată de G.A. Hegemier. H.T. Tang, J. Oda, H. Haeri,
M. Lemaire, J.C. Cubaud, J.C. Hornbuckle, G.E. Nevill, W. H. Boykin .
Probleme ale optimizării continuului elastic
Proiectarea optimă a structurilor continui sau continui pe porţiuni se
poate studia pe două căi. Pe de o parte structura (sistemul) continuu se poate
discretiza şi prin rafinarea subdomeniilor se obţine soluţia aproximativă op-
timă. Pe de altă parte, pentru continuu se pot determina criterii directe de
optim.
Aceste două căi diferă din punct de vedere matematic. Astfel, în
primul caz, variabilele de control şi starea structurii continue se prezintă prin
vectori într-un spaţiu vectorial finit-dimensional şi deci se pot dezvolta pro-
cedeele programării matematice pentru proiectarea optimă. Din contră, în al
doilea caz, variabilele de control şi starea structurii continui se definesc prin
puncte în spaţiul funcţional sau prin vectori de dimensiuni infinite. În acest
caz criteriile de optim implică, în general, operatori neliniari şi problemele
complexe matematice rezultate necesită tratare numerică.
Din punct de vedere al aplicaţiilor practice este util a se aborda pro-
iectarea optimă a sistemelor continui cu metoda elementulor finite.
Optimizarea continuului reprezintă un domeniu relativ puţin cercetat
şi prin urmare în dezvoltare. Astfel, de dată recentă sunt lucrările lui G.A.
Hegemier, H.T. Tang, H. Haeri, M. Lemaire, J. C. Cubaud şi J. Oda care
rezolvă unele probleme de optimizare a continuului folosind metoda
elementelor finite.
Pentru probleme având o singură variabilă independentă (grinzi,
plăci circulare), proiectarea optimă a continuului constă în optimizarea unei
funcţionale de cost supusă la restricţii sub formă de ecuaţii diferenţiale
ordinare, condiţii de contur, restricţii, inegalităţi şi egalităţi algebrice. La
rezolvarea acestor probleme poate fi aplicat calculul variaţional, principiul
maximului Pontriaghin şi programarea dinamică Bellman. Primele două me-
tode au fost extensiv folosite în teoria controlului optimal şi numai puţin
exemple au fost prezentate în problemele de proiectare optimă a structurilor,
G. Szefer, N. Distefano, D.Mangeron, M. N. Oguztoreli, V. F. Poteraşu. În
acest context, este de menţionat folosirea intensă a calculului variaţional, sub
forma problemei Bolza generalizată, cu restricţii inegalităţi.
 Pentru probleme cu mai multe variabile independente (plăci, pânze)
principiul maximului şi metoda programării dinamice sunt actualmente pro-
hibitive pentru calculul numeric.
Deficienţele calculului variaţional fiind cunoscute, în cele mai multe
cazuri au fost obţinute numai condiţii necesare pentru minimul sau maximul
funcţionalei obiectiv, complexitatea matematică făcând de multe ori tratarea
analitică imposibilă.
În unele cazuri abordarea variaţională a fost suplimentată cu pro-
cedee care dau condiţii suficiente pentru minimul sau optimul global, R. T.
Shield, W. Prager. Aceste probleme includ proiectarea la greutatea minimă
pentru adaptare statică elastică, adaptare elastică dinamică, adaptare în defor-
marea plastică staţionară, forţă de flambaj elastică, frecvenţă fundamentală şi
capacitate portantă la încărcare, în domeniul plastic.
Tehnica utilizată în aceste probleme corespunde numai dacă sunt
satisfăcute anumite condiţii de convexitate şi restricţii asupra unei mărimi ce
caracterizează un principiu de minim sau maxim global.
Multe probleme practice nu pot însă să fie optimizate astfel. Unul
din aceste cazuri este proiectarea la greutatea minimă a structurilor elastice
cu restricţii asupra deplasărilor într-un punct sau mai multe puncte ale struc-
turii. R. T. Shield, W. Prager au dat o formulare mai generală, principiului
energiei potenţiale reciproce, iar N.C. Huang principiului energiei comple-
mentare reciproce pentru rezolvarea problemei de mai sus.
5.6.2. Grinzi de greutate minimă sau rigiditate
maximă
Se consideră o grindă încovoiată, de lungime l (fig. 5.2), realizată
dintr-un material elastic, omogen şi izotrop cu densitatea ρ şi modulul de
elasticitate longitudinală E . Forţele aplicate se găsesc în planul de simetrie

q 1(x)

Fig. 5.2
al grinzii.
Ecuaţia diferenţiala a axei deformate a grinzii, încărcate cu o forţă
distribuită este:
 d  d2y
EI  − q1 ( x ) = 0 (5.9)
dx 2  dx 2 
Sistemul de axe este reprezentat în fig. 5.2.
Ecuaţia diferenţială (5.9) se scrie sub forma următorului sistem de
ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi:
dy dϕ M dM dT
= ϕ, =− , =T , = −q (5.10)
dx dx I dx dx
q1 ( x )
Aici q = q ( x ) = . Grinda are următoarele condiţii de contur:
E
a1 y ( 0 ) + b1T ( 0 ) = 0 , a2ϕ( 0 ) + b2 M ( 0 ) = 0
(5.11)
a3 y ( l ) + b3 q ( l ) = 0 , a4ϕ( l ) + b4 M ( l ) = 0
Suprafaţa secţiunii transversale A( x ) satisface dubla inegalitate sau
restricţie:
A1 ( x ) ≤ A( x ) ≤ A2 ( x ) (5.12)
Momentul de inerţie al secţiunii transversale a grinzii are forma:
I = γ 0 An (5.13)
unde γ0 , este o constantă ce depinde numai de forma secţiunii transversale
iar n este un număr pozitiv.
De exemplu, pentru cazul unei secţiuni transversale dreptunghiulare
cu lăţimea b şi înălţimea h situată în planul de simetrie al grinzii în care
se află încărcarea:
Dacă b variază:
h2
I = A, n = 1 (5.14)
12
Dacă h variază:
1
I = A3 , n = 3 (5.15)
12 b 2
În cazul unei secţiuni transversale circulare:
1 2
I = A , n =2 (5.16)
4π
Se consideră următoarea funcţională criteriu:
l

F = ∫ f ( y ,ϕ, M ,T , A) dx (5.17)
0

Rezolvarea problemei de optimizare constă în determinarea legii de

variaţie a ariei secţiunii transversale, A( x ) , care este cuprinsă între limitele
fixate de inegalitatea (5.12.) şi face minimă sau maximă funcţionala (5.17.).
Se formulează pentru problema pusă condiţiile necesare de optim. Se
introduce notaţia
dy 0
= f ( y ,ϕ, M ,T , A) (5.18)
dx
care împreună cu condiţia de contur y0 ( 0 ) = 0 transformă problema
Lagrange într-o problemă echivalentă, Mayer.
Hamiltonianul, are forma:
λϕ
H = λyϕ − + λM T − λT q + λ0 f (5.19)
M
Sistemul de ecuaţii diferenţiale adjunct se poate scrie sub forma:
dλy ∂H ∂f dλϕ ∂H ∂f
=− = −λ0 , =− = −λy − λ0 ,
dx ∂y ∂y dx ∂ϕ ∂ϕ
dλM ∂H λϕ ∂f dλϕ ∂H ∂f
=− = − λ0 , =− = −λM − λ0 ,
dx ∂M I ∂M dx ∂ϕ ∂T
dλ0 ∂H
=− =0
dx ∂y0

Condiţiile de contur pentru sistemul de ecuaţii diferenţiale adjunct se

deduc din relaţia de transversalitate, scrisă pentru extremităţile intervalului
[0 ,l ] :
δy0 ( l ) + λy ( l )δy ( l ) − λy ( 0 )δy ( 0 ) + λϕ ( l )δ ϕ( l ) − λϕ ( 0 )δ ϕ( 0 ) +
+ λM ( l )δM ( l ) − λM ( 0 )δM ( 0 ) + λT ( l )δT ( l ) − λT ( 0 )δT ( 0 ) +
+ λ0 [δy0 ( l ) − δy0 ( 0 ) ] = 0
Din relaţia de transversalitate, folosindu-se condiţiile de contur
pentru sistemul de ecuaţii diferenţiale iniţial şi variaţiile variabilelor de stare
la extremităţile intervalului, rezultă condiţiile de contur pentru ecuaţiile
sistemului adjunct:
a1λT ( 0 ) − b1λy (0 ) = 0 , a2 λM (0 ) − b2 λϕ ( 0 ) = 0 ,
a3 λT ( l ) − b3 λy ( l ) = 0 , a4 λM ( l ) − b4 λϕ ( l ) = 0 , λ0 = −1
Se efectuează următoarele schimbări de variabile:
λy =−T , λϕ =M , λT =y , λM =−ϕ
Introducîndu-se aceste noi variabile în sistemul de ecuaţii
diferenţiale adjunct, acesta devine:
dy df dϕ M df dM df dT df
=ϕ+ , =− − , =T + , =
dx dT dx I dM dx dT dx dy
(5.20)
cu condiţiile de contur:
 a1 y (0 ) +b1 T (0 ) =0 , a2 y (0 ) +b2 M (0 ) =0
(5.21)
a3 y (l ) +b3 T (l ) =0 , a4 ϕ(l ) +b4 M (l ) =0
Problema cu valori pe contur, adjunctă, descrie grinda iniţială al
cărei mod de încărcare depinde de forma funcţionalei criteriu. Sub o astfel de
formă, variabilele adjuncte apar drept soluţii ale unei probleme de contur
omogenă, liniară, antoadjunctă a grinzii.
Pentru rezolvarea problemei de optimizare se utilizează principiul
maximului.
Se introduc noile variabile în expresia hamiltonianului (5.19) şi se
obţine:
MM
H =− − f ( y ,ϕ, M ,T , A) (5.22)
I
Astfel, condiţia necesară de optim este dată de sistemele de ecuaţii
diferenţiale iniţial (5.10) şi adjunct (5.20), în care A( x ) se determină din
condiţia de maxim al hamiltonianului (5.22).
Se introduce studiul funcţionalei:
l
M M 
S0 = ∫  f ( y ,ϕ, M ,T , A) dx
 I
0  

Sistemele de ecuaţii diferenţiale, iniţial (5.10) şi adjunct (5.20) se
pot deduce din condiţiile de staţionaritate a funcţionalelor:
1 l  d2y  
2

S = ∫ EI    − 2 yq1 dx ,

2 
20   dx  


1 l  d2y  
2
 ∂f ∂f ∂f ∂f 
S = ∫ EI  2  − 2 E 
   ∂y y + ϕ + M + T  yq dx
∂ϕ ∂T 
1
20   dx   ∂M  

ce reprezintă suma energiilor potenţiale de deformaţie a grinzii, respectiv a
încărcării exterioare a sistemului iniţial, respectiv adjunct. În funcţionala S ,
există expresia:
l
MM
U =∫ dx ,
0 I
ce reprezintă energia potenţială de deformaţie. Această expresie depinde,
simetric, de variabilele de stare iniţiale şi adjuncte. Funcţionalele S 0 , S şi
S se corelează în cadrul condiţiilor necesare de optimizare în următoarea
formă: pentru un A( x ) dat, din condiţia de staţionarite a lui S se
determină variabilele de stare y ( x ),..., T ( x ) ; pentru cunoscutele A( x ) ,
y ( x ) ,..., T ( x ) , din condiţia de staţionare a lui S se determină variabilele
de stare adjuncte y ( x ) ,..., T ( x ) ; pentru variabilele de stare iniţiale şi
adjuncte cunoscute y ( x ) ,..., T ( x ) , y ( x ) ,..., T ( x ) valoarea optimă a lui
A( x ) se determină din condiţia de maxim a lui S 0 . În cazul problemelor
mai complexe se introduce restricţia suplimentară de conservare a volumului
l

grinzii V = ∫ Adx = const . Pentru determinarea optimului, în acest caz, se

0

introduce în funcţionala (5.17) sub integrală, funcţia:

f 1 ( y ,ϕ, M ,T , A) = f ( y ,ϕ, M ,T , A) + kA
Modificarea funcţionalei criteriu nu influenţează sistemul adjunct de
ecuaţii diferenţiale ci numai hamiltonianul care devine:
MM
H =− − f ( y ,ϕ, M ,T , A) −kA
I
În afară de forţele distribuite, asupra grinzilor mai pot acţiona forţe şi
momente concentrate.
O funcţională criteriu generală pentru astfel de situaţii depinde de valorile
variabilelor de stare în punctele x ∈(0 ,l ) .
Se consideră o grindă, acţionată în punctul x ∈(0 ,l ) cu o forţă concentrată
Q1 şi un moment concentrat M 1 . Starea de deformaţie a grinzii este
descrisă în acest caz de următorul sistem de ecuaţii diferenţiale:
dy dϕ M dM dT
= ϕ, =− , =T , =0
dx dx I dx dx
cu condiţiile de contur (5.11) şi condiţiile asociate din punctul x0 :
y ( x0− ) = y ( x0+ ) , ϕ ( x0− ) = ϕ ( x0+ ) ,
T ( x0− ) − Q = T ( x0+ ) , M ( x0− ) + M = M ( x0+ )
(5.23)

unde:
Q1 M
Q= , M = 1 .
E E
Se consideră pentru optimizarea grinzii, următoarea funcţională
criteriu:
[
F = f y ( x0− ) , y ( x0+ ) ,ϕ ( x0− ) ,...,T ( x0− ) ,T ( x0+ ) ]
Sistemul adjunct de ecuaţii diferenţiale are forma:
dy dϕ M dM dT
=ϕ, =− , =T , =0
dx dx I dx dx
în noile variabile adjuncte.
Condiţiile de contur şi de legătură în punctul x0 , pentru variabilele
adjuncte se obţin din relaţia de transversalitate la extremităţile grinzii şi în
punctul de aplicare a acţiunilor concentrate:
 ∂f ∂f
δy ( x0− ) + ... + δT ( x0+ ) + δy0 ( l ) + λ y ( l )δy ( l ) − λ y ( x0+ )δy ( x0+ ) +
∂y ( x0 )
−
∂T ( x0 )
+

+ ... + λT ( l )δT ( l ) − λT ( x0+ )δT ( x0+ ) + λy ( x0− )δy ( x0− ) − λ y ( 0 )δy ( 0 ) + ... +
[ ]
+ λT ( x0− )δT ( x0− ) − λT ( 0 )δT ( 0 ) + λ0 ( x0+ ) δy0 ( l ) − δy0 ( x0+ ) +
[ ]
+ λ0 ( x0+ ) δy0 ( x0− ) − δy0 ( 0 ) = 0

Folosindu-se condiţiile de contur şi condiţiile de legătură în punctul

x0 pentru sistemul de ecuaţii diferenţiale iniţiale, se obţine rezultatul con-
form căruia condiţiile de contur pentru variabilele de stare adjuncte coincid
cu cele iniţiale (5.11), iar condiţiile de legătură în punctul x0 au forma:
  ∂f ∂f 
 y ( x0 ) +  + = ϕ ( x0+ )
−

 ∂T ( x0 ) ∂T ( x0 ) 
− + 

 −  ∂f ∂f 
 ϕ ( x0 ) −  + = ϕ ( x0+ )
 ∂M ( x0 ) ∂ M ( x0 ) 
− + 


 M ( x − ) +  ∂f + ∂f  = M ( x + ) (5.24)
∂ϕ ( x0− ) ∂ϕ ( x0+ ) 
 0   0

 
 ∂f ∂f 

T ( x −
) − + = T ( x0+ )
 ∂y ( x0 ) ∂ y ( x0 ) 
 0  − + 

 λ0 ( x0− ) = λ0 ( x0+ )

5.6.3. Grinzi de rigiditate maximă

În acest caz există un tip particular de funcţională criteriu, fiind
cazul în care problema de contur iniţială coincide cu cea adjunctă. Din
structura sistemelor de ecuaţii, iniţial şi adjunct urmează că pentru aceasta
∂f ∂f ∂f
trebuie să fie satisfăcute condiţiile : =0 ; =0 ; =0 ;
∂T ∂M ∂ϕ
∂f
=q . În consecinţă, expresia de sub integrala funcţionalei criteriu
∂y
(5.17) are forma f ( y ,ϕ, M ,T , A) = qy +Φ( A) , Φ( A) fiind o funcţie
oarecare de variabilă A .
Funcţionala criteriu sau indicile de performanţă
 l
F = ∫ qydx (5.25)
0
caracterizează rigiditatea grinzii în raport cu forţa distribuită.
Multe probleme de optimizare a grinzilor, pentru acţiuni statice se
pot formula ca probleme Mayer sau Bolza. Astfel ar fi funcţionala criteriu
următoare:
F = y (l ) (5.26)
Drept exemplu, se cere să se determine A( x ) , corespunzătoare
valorii minime a deplasării extremităţii grinzii în consolă.
Condiţia de conservare a volumului modifică funcţionala criteriu
l

F = y ( l ) + k ∫ A( x ) dx (5.27)
0

rezultând o problemă Bolza. Se introduce noua variabilă y0 descrisă de

dy0
ecuaţia diferenţială = A , cu condiţia de contur y0 ( 0 ) = 0 . Atunci
dx
funcţionala criteriu (5.27) are următoarea formă echivalentă:
F = y ( l ) + ky 0 ( l ) (5.28)
Problema s-a transformat în forma Mayer. Hamiltonianul are în acest
caz forma:
λM
H = λyϕ − ϕ − λM T − λT q + λ0 A (5.29)
y
Sistemul de ecuaţii diferenţiale adjunct este următorul:
dλy dλϕ dλM λ dλT dλ0
= 0, = −λy , = T , = −λM , =0
dx dx dx I dx dx
(5.30)
Condiţiile de contur pentru sistemul dat se determină din condiţia de
transversalitate la capetele grinzii:
sgn ( y ( l ) )δy ( l ) + ky 0 ( l ) + λϕ ( l )δy ( l ) − λy ( 0 )δy ( 0 ) + λϕ ( l )δ ϕ( l ) −
− λϕ ( 0 )δ ϕ( 0 ) + λM ( l )δM ( l ) − λM ( 0 )δM ( 0 ) + λT ( l )δT ( l ) −
− λT ( 0 )δT ( 0 ) + λ0 [δy0 ( l ) − δy0 ( 0 ) ] = 0
(5.31)
Din (5.31) rezultă condiţiile de contur pentru sistemul (5.30):
a1λT (0 ) − b1λy (0 ) = 0 , a2 λM ( 0 ) − b2 λϕ (0 ) = 0 ,
a3 λT ( l ) − b3 λy ( l ) − b3 sgn ( y ( l ) ) = 0 , a4 λM ( l ) − b4 λϕ ( l ) = 0 , λ0 = −k
Făcând transformarea :
λy =−T , λϕ =M , λT =y , λM =−ϕ, sistemul de ecuaţii adjunct
(5.31) poate fi scris sub forma:
 dy dϕ M dM dT
=ϕ, =− , =T , =0 (5.32)
dx dx I dx dx
cu condiţiile de contur:
a1 y (0 ) + b1 T (0 ) = 0 , a2 y (0 ) + b2 M (0 ) = 0
(5.33)
a3 y ( l ) + b3 T ( l ) = b3 sgn ( y ( l ) ) , a4 ϕ( l ) + b4 M ( l ) = 0
Hamiltonianul, după schimbarea de variabile menţionată, are forma:
MM
H =− − kA (5.34)
I
Se consideră grinda o consolă încastrată în secţiunea x = 0 şi liberă
pentru x = l , iar încărcarea q ( x ) = q = const . Din sistemele de ecuaţii
iniţial şi adjunct rezultă următoarele expresii pentru M şi M :
q
M ( x ) = − ( l − x ) ; M ( x ) = −sgn q (l − x ) .
2

2
Momentul de inerţie al grinzii se poate scrie sub forma (5.13).
După maximizarea hamiltonianului (5.34.), rezultă, pentru un volum
fixat al grinzii, configuraţia optimă A (x), sub una din formele:
1
 ( l − x ) n + 1 ; x ∈ [ 0 , x2 ]
3

A = c (5.35)
 A1 ; x ∈ [ x2 ,l ]
 A2 ; x ∈ [ 0 , x1 ]
 1
A =  ( l − x ) + 1 ; x ∈ [ x1 , x2 ]
3
n (5.36)
c
 A1 ; x ∈ [ x2 ,l ]
1
 2γ0 k n+1
unde c =
 nq
 .

 
Punctele de comutare x1 şi x2 se pot determina pe baza
condiţiilor: A( x1 ) = A1 , A( x2 ) = A2 cu relaţiile:
n+ 1 n+ 1
x1 = l − ( cA2 ) 3 ; x2 = l − ( cA1 ) 3 (5.37)
Condiţia x1 = 0 corespunde volumului
 n +1

n +1 3  A1  3
V* =V+  +   
(5.38)
n + 4 n + 4 
 A2

 

 

Pentru V− ≤V ≤V* , configuraţia optimă a grinzii variază conform
cu (5.35), unde c este dat de relaţia:
n +1 n +4
3 1 n + 1 nn++41
V =c 3
A + ⋅
3
⋅l (5.39)
n+4 c n+4
Pentru V* ≤V ≤V+ , configuraţia optimă a grinzii are forma (5.36),
unde c este dat de:
3
 n +1
 
V+ −V−
c =  (5.40)
 3  n+ 4 n +4

 
A2
3
−A1 3 

n +4
  

Ca şi în cazul încărcării uniform distribuite şi în cazul grinzii
solicitate de o forţă concentrată Q1 şi un moment concentrat M 1 în
punctul x0 ∈ ( 0 ,l ) , se poate găsi o funcţională criteriu pentru care problema
de contur iniţială şi adjunctă coincid:
F = Mϕ ( x0 ) + Qy ( x0 ) ; ( Q = Q1 E , M = M 1 E ) (5.41)
Minimizarea funcţionalei (5.41) înseamnă minimizarea flexibilităţii
sau maximizarea rigidităţii grinzii în raport cu sistemul dat de încărcări.
Se face observaţia că înţelesul fizic al funcţionalei criteriu (5.41), în
cazul încărcărilor concentrate, este acelaşi ca şi în cazul încărcării distribuite.
De aceea se poate formula similar condiţia necesară de optimizare sub formă
de staţionaritate a energiei mecanice a grinzii (suma energiei potenţiale de
deformaţie şi a încărcării exterioare).
Se consideră pentru simplificare, că grinda este încărcată numai cu o
forţă concentrată şi se studiază problema de optimizare cu funcţionala
criteriu:
F = Qy ( x0 ) + ky0 ( l )
Din condiţia de maxim al hamiltonianului (5.34), exprimat în cazul
coincidenţei problemei de contur iniţiale şi problemei adjuncte şi ţinând cont
de (5.13), cu k ≥ 0 , rezultă configuraţia A( x ) optimă:
 A2 ; A ≥ A2
 1

 nM 2  n+1
A =   ; A1 < A < A2 (5.42)
 γ 0 k 
 A1 ; A ≤ A1

Se consideră grinda simplu rezemată, deci cu următoarele condiţii de
contur: y (0 ) = 0 , M (0 ) = 0 , y (l ) =0 şi variaţia configuraţiei A( x )
între mărimi constante cunoscute pe lungimea grinzii.
Din sistemul de ecuaţii diferenţiale se găseşte:
  ( l − x)
− l Qx, x ∈ [ 0 , x0 ]
M =
x
− 0 Q( l − x ) , x ∈ [ x0 ,l ]
 l
În dependenţă de mărimea volumului fixat, configuraţia optimă se
determină cu una din expresiile:
 A1 , x ∈ [ 0 , x1 ]
1
 [ ( l − x0 ) x] + 1 , x ∈ [ x1 , x0 ]
2
n

A = c (5.43)
1
 [ ( l − x0 ) x0 ] n+ 1 , x ∈ [ x0 , x4 ]
2

c
 A1 , x ∈ [ x4 ,l ]
 A1 , x ∈ [ 0 , x1 ]
1
[ ] +1 , x ∈ [ x , x ]
2
 ( l − x0 ) x n
1 2
 c
A =  A2 , x ∈ [ x2 , x3 ] (5.44)
1
[ ] +1 , x ∈ [ x , x ]
2
 ( l − x )
0 0 x n
3 4
 c
 A2 , x ∈ [ x4 ,l ]
1

unde c =  γ 0 kl  n+1 .
2

 nQ 2 

 
Punctele de comutare se află din condiţiile A( x1 ) = A1 ,
A( x2 ) = A2 , A( x3 ) = A2 , şi A( x4 ) = A1 , argumentele fiind date de:
1
( cA1 ) 2 , x2 = 1 ( cA2 ) 2 , x3 = l − 1 ( cA2 ) 2 şi
n +1 n +1 n +1
x1 =
l − x0 l − x0 x0
1 n +1
x4 = l − ( cA1 ) 2 .
x0
Pentru configuraţia optimă cu două puncte de comutare (5.43), din
condiţia de conservare a volumului:
 x0 x4
1 1
V = x1 A1 + ∫ [ ( l − x0 ) x ] n+1 dx + ∫ [ ( l − x0 ) x 0 ] n+1 dx +( l − x0 ) A1
2 2

cx 1
cx 1

se deduce ecuaţia relativă la parametrul c:

n +1 n+ 3
2 l 1 n+1
⋅ l ⋅ [ x0 ( l − x0 ) ] n+1
2
V= ⋅ ⋅ c 2 ⋅ A1 2 + ⋅
n + 3 x0 ( l − x0 ) c n+3
(5.45)
Atunci când configuraţia optimă are patru puncte de comutare (vezi
relaţia 5.44), din condiţia de conservare a volumului rezultă:
x2 x4
1 1
V = x1 A1 + ∫ [ ( l − x0 ) x ] n+1 dx +( x3 − x2 ) A2 + ∫ [ ( l − x0 ) x 0 ] n+1 dx +( l − x0 ) A2
2 2

cx 1
cx 3

de unde rezultă:
V+ − V
c=
2 l  n+2 3 n+ 3
 (5.46)
⋅  A − A 2

n + 3 x0 ( l − x0 ) 
2 1

Condiţia x2 = x0 corespunde mărimii volumului dată de expresia:
 n +3

n +1 2  A1  2
V* =V+  +   
n + 3 n + 3 
 A2

 

 

Urmează că pentru V− ≤V ≤V* , configuraţia optimă se determină
din expresia (5.43), unde c rezultă din (5.45). Pentru V* ≤V ≤V+ confi-
guraţia optimă a grinzii are forma (5.44), cu c dat de relaţia (5.46).
În lucrarea An Optimum Design Problem for the Nonlinear Elastics,
I. Tadjbakhsh prezintă exemplul unei bare în consolă, având deplasări mari,
pentru care se cere minimul deplasării maxime. Consola este încărcată cu o
forţă concentrată la capătul liber şi perfect încastrată în celălalt capăt. Singu-
ra restricţie considerată este cea de volum constant.
Concluziile formulate de autor arată că deplasarea maximă a grinzii
este cu 36 % mai mică decît cea a grinzii uniforme cu aceeaşi încărcare,
lungime, volum şi condiţii de contur. Procentajul de reducere a deplasării
este maxim la mici deformaţii şi descreşte cu creşterea deplasării. Deaseme-
nea, suprafaţa secţiunii transversale a grinzii optime variază foarte puţin cu
mărimea forţei aplicate.
În lucrarea The Optimal Euler-Bernoulli Cantilever, autorii G.J.
Simitses şi T. Kotras prezintă minimizarea deplasării într-un punct oarecare
al consolei cu restricţii de volum constant, suprafaţă a secţiunii transversale (
A( x ) ≥A0 = const . ) şi tensiune de încovoiere ( σ 2 ( x ) ≤ σ 02 = const . ).
 5.6.4. Grinzi de greutate minimă
În această situaţie funcţionala obiectiv are forma:
l

F = ql ∫ A( x )dx
0

Rezolvările cele mai generale s-au făcut cu principiul maximului,

metoda Bolza generalizată, sau teoria jocurilor. Soluţionări exacte ale pro-
blemei sunt posibile numai pentru elemente structurale simple. În general, se
utilizează metodele numerice de calcul (cum ar fi metoda elementelor finite)
pentru a determina configuraţia optimă şi punctele singulare impuse de
acţiunile concentrate sau de restricţii.
Se consideră o grindă în consolă de lungime l , din material
omogen, elastic, izotrop cu densitatea ρ şi modulul de elasticitate
longitudinală E . Dintre toate grinzile ce au suprafaţa secţiunii transversale
cu variaţie continuă, şi deformaţia în capătul liber impusă, se cere să se
determine cea de masă minimă. Grinda este acţionată de o forţă concentrată
în capătul liber.
Prin urmare, problema este pusă sub forma:
Să se minimizeze masa totală a grinzii cu restricţiile
d2  d2y  dy
 EI  = 0 , y(0 ) = 0 , = 0 , y ( l ) = y0
dx 2 
 dx 2 
 dx x =0
(5.47)
d2y d2  d2y 
EI = M (l ) = 0 ,  EI  = −Q
dx 2 x =l dx 2 
 dx 2  x=l
Dintre toate grinzile cu proprietatea cerută, de un interes particular
este cea cu suprafaţa secţiunii transversale constantă A0 (cu momentul
principal de inerţie constant, I 0 ). Fiind date y0 şi Q , I 0 rezultă din
relaţia cunoscută din Rezistenţa materialelor:
Ql 3
y0 = (5.48)
3 EI 0
Considerîndu-se grinda uniformă ca referinţă, problema poate fi
pusă sub formă adimensională astfel:
1

F = ∫ a ( ξ ) dξ (5.49)
0

cu restricţiile:
( iη′′)″ = 0 (5.50)
η(0 ) =0 , η′(0 ) =0 , η(1) =1, iη′
′ξ=1 =0 , (iη′)′
′ =−3
ξ=1

(5.50’)
unde ξ = x l , η = y y0 , a = A A0 şi i = I I 0 sunt mărimi
adimensionale, iar (η)′ indică derivarea în raport cu ξ . Este valabilă şi în
acest caz relaţia (5.13), rezultând de aici că între i şi a există relaţia de
legătură:
i = an (5.51)
Restricţiile (5.50) şi (5.50’) se pot înlocui prin:
iη′′ = 3( 1 − ξ ) (5.52)
η( 0 ) = 0 , η′(0 ) = 0 , η(1) = 1 (5.52’)
Se introduce variabila de stare:
3(1 −ξ)
η′ =ϕ, ϕ′ = (5.53)
i
η(0 ) =0 , ϕ(0 ) =0 , η(1) =1 (5.53’)
Se introduc multiplicatorii Lagrange λy , λ ϕ şi se defineşte
hamiltonianul (problema fiind rezolvată cu principiul maximului):
3( 1 − ξ )
H = a + λyϕ + λϕ (5.54)
i
Condiţiile necesare sunt:
3n( 1 − ξ ) λϕ
1− = 0 (condiţia de optim) (5.55)
a n +1
şi sistemul de ecuaţii diferenţiale adjunct:
λy ′ =0 , λϕ′ = −λy (5.56)
cu
λϕ ( 1) = 0 (5.56’)
Din (5.56) şi (5.56'), rezultă:
λϕ = C ( 1 − ξ ) (5.57)
unde C este o constantă ce va fi determinată în continuare.
Din relaţia (5.55) rezultă:

[ ]
1
a = 2Cn( 1 − ξ ) (5.58)
2 n +1

Expresia lui a este folosită pentru a determina η din relaţiile

(5.53) şi (5.53') prin integrare:
n+3 n+1
( 1 − ξ ) n+1 − 1
n+ 3
η= ξ+ (5.59)
2 2  
n +1

Constanta C are expresia C = 1 ⋅  3( n +1)  n

şi suprafaţa
3n   n +3 

secţiunii transversale sau configuraţia optimă este:
 1
3( n + 1)  n
(1 −ξ ) n+1
2
a = (5.60)

 n +3 
Masa optimă corespunzătoare este:
1
1+
 n +1 
1
n
F1 = 3  n
 (5.61)
 n +3 
Condiţia de optim (5.55) se poate scrie sub forma:
n+ 1
3  n+ 3  n
nan−1η ′′ 2 = = ρn 
(5.62)
C  3( n + 1) 
Ultima relaţie este de fapt aşa-numitul criteriu de optim ce exprimă
di( a )
conservarea densităţii de energie de deformaţie pe lungimea
daη ′′ 2
grinzii.
Criteriul de optim de această formă apare într-o clasă largă de
probleme şi nu se mărgineşte la cazul particular prezentat. Astfel de criterii
au fost studiate şi de W. Prager şi J.E. Taylor în Problems of Optimal
Structural Design, R. T. Shield şi W. Prager în Optimal Structural Design
for given deflection, R. H. Plaut în Sufficient Optimality Conditions for
some Structural Design Problems.
Se poate demonstra că (5.62) este deasemenea condiţie suficientă şi
că extremul obţinut este minim pentru o clasă generală de probleme din care
face parte şi problema prezentată.
Soluţia (5.60) este prin urmare unică pentru problema de optimizare.
Cazul n = 1 corespunde la o grindă omogenă cu lăţimea variabilă
sau la o grindă sand-wich cu grosimea feţelor variabilă şi prezintă un interes
practic deosebit prin faptul că aria optimă are o repartiţie liniară.
3
a = (1 − ξ )
2
Condiţia de optim se reduce în acest caz la:

y′ 2 = 4
care este similară cu cea din lucrarea Problems of Optimal Structural Design
a autorilor W. Prager şi J. E. Taylor, publicată în J. Appl. Mech. În 1968.
În cele ce urmează se consideră aceeaşi problemă, căreia i se adaugă
restricţia A* ≥ A0 . Sub formă adimensională, această restricţie poate fi
scrisă sub forma a − a* ≥ 0 , unde a* = A* / A0 . În aceste condiţii,
hamiltonianul este definit de:
 3( 1 − ξ )
H = a + λ yϕ + λϕ + µ ( a − a* ) (5.63)
an
Multiplicatorii Lagrange sunt λy ( x ) , λϕ ( x ) şi µ( x ) , ultimul
satisfăcând condiţiile:
µ( x ) ≤ 0 daca a = a*
(5.64)
µ( x ) = 0 daca a > a*
Condiţiile de extrem necesare sunt exprimate de sistemul de ecuaţii:
′ ′ 3n( 1 − ξ )
λy = 0 , λϕ = −λ y , 1 - λϕ +µ =0 (5.65)
a n+1
cu condiţia de contur λϕ ( 1) = 0 , la care se adaugă ecuaţiile (5.53) şi
condiţiile de contur (5.53').
Din primele două ecuaţii (5.65) şi condiţia de contur λϕ ( 1) = 0 ,
rezultă:
λϕ = C ( 1 − ξ ) (5.66)
C fiind o constantă ce va fi determinată mai jos.
Regiunea 1: a > a* , µ =0 .
Din soluţia obţinută anterior fără considerare restricţiei suprafeţei
transversale, rezultă ad priori, că această situaţie corespunde intervalului
0 ≤ ξ ≤ ξ1 < 1 , din grindă. Condiţia de optim devine:

[ ]
1
a = 3Cn( 1 − ξ ) (5.67)
2 n +1

Se defineşte α:
3
α= n (5.68)
( 2Cn ) n+1
şi se găseşte:
n+1 
α 1 − ( 1 − ξ ) n+1  ,
2
η=
2  
n+1  n+1
( 1 − ξ ) n+ 3 − 1 
n+1
y= α ξ + (5.69)
2  n+ 3 
Regiunea 2: a = a* , µ ≤0 .
Din integrarea ecuaţiilor (5.53) rezultă:
 3  ξ2 
ϕ= − + ξ + C1 
(a )  2
* n 

(5.70)
3  ξ 3 ξ 2
η = * n − + + C1ξ +
( a* )
n
1 
− − C1 
( a )  6 2 3 3 

C1 fiind o constantă de integrare.
Abscisa ξ1 a punctului de tranziţie unde aceste două regiuni se
intersectează, la fel ca şi cele două constante α şi C1 , se determină
punând condiţia ca a , ϕ şi y să fie continue în acest punct. Această
condiţie de continuitate duce la următoarea ecuaţie, pentru ξ2 = 1 −ξ1 :
2n

3( n + 1)ξ − 2nξ 23 − ( n + 3 ) ( a* ) = 0
n
n+1 (5.71)
2
Repartiţia suprafeţei transversale optime este:
2
 1 −ξ n+1
0 ≤ ξ ≤ ξ1 : a = a   1 −ξ
*


 1  (5.72)
ξ1 ≤ ξ ≤ 1 : a = a *

şi masa adimensională:
2
( 1 − ξ1 ) a* 1 + n + 1 ( 1 − ξ1 ) − n+3 
n +2
F1 = (5.73)
n+3  2 
Multe probleme de construcţii constau în determinarea configuraţiei
optime a grinzilor de greutate minimă ce satisfac condiţii impuse de rezis-
tenţă şi rigiditate. Uzual, optimizarea este investigată într-o abordare deter-
ministă, atât tipul de încărcare aplicată cît şi proprietăţile materialul grinzii
fiind date. Însă, chiar pentru uşoare variaţii ale condiţiilor de contur, soluţia
optimă nu mai satisface cerinţele de rezistenţă şi restricţiile geometrice. Va-
riaţia poziţiei încărcării poate, de asemenea, modifica comportarea grinzii
proiectată anterior, la acţiunea încărcărilor fixe. Datorită fie acestui fapt, fie
lipsei unei informaţii complete asupra încărcărilor aplicate sau succesiunii
diferitelor încărcări este necesar un studiu mai general al problemelor de
optimizare.
Studiul poate fi realizat şi cu metodele calculului variaţional. O altă
abordare posibilă este cea folosind metoda minimax. Problemele în care în-
cărcarea nu are informaţie completă fac parte din aşa-numitele jocuri contra
naturii.
5.6.5. Grinzi de rigiditate maximă sub acţiunea
unei forţe concentrate mobile
 Se studiază cazul încovoierii unei grinzi drepte elastice, simplu
rezemată la capetele x = 0 şi x = l . În punctul x = ξ (0 < ξ < l )
acţionează o forţă concentrată q = Qδ ( x −ξ ) , unde δ este funcţia lui
Dirac. Forţa Q se deplasează de-a lungul grinzii în regim cvasistatic.
Pentru fiecare poziţie a forţei, deformaţia grinzii este dată de
y = y ( x ) , din ecuaţia diferenţială:
d2  d2y 
E I  = q, (5.74)
dx 2  dx 2 
cu condiţiile de contur:
 d2y   d2y 
y(0 ) =  I 
 dx 2  = y ( l ) = 
 I dx 2 
 =0 (5.75)
  x =0   x =l
Lungimea grinzii şi volumul ei V sunt date.
Funcţia A( x ) , configuraţia (suprafaţa secţiunii transversale) grinzii
intră prin urmare în condiţia izoparametrică:
l

V = ∫ A( x )dx (5.76)
0

Relaţia între I şi A poate fi dată fie sub forma (2.5), fie sub forma
mai generală, formă ce include toate cazurile (5.14), (5.15), (5.16):
I ( x ) = γ n An ( x ) , n = 1,2,3 (5.77)
unde prin γn s-a notat coeficientul care depinde de tipul de grindă.
Pentru o funcţie dată A( x ) , se determină funcţionala criteriu F ,
care reprezintă deformaţia maximă a grinzii pentru toate poziţiile posibile ale
forţei q .
F = max max y (5.78)
ξ x

Maximul interior pentru x din (2.5) se calculează pentru intervalul

0 ≤ x ≤ l , iar maximul exterior, pentru ξ din intervalul 0 ≤ ξ ≤ l .
Problema de optimizare se formulează astfel: dintre toate funcţiile
A = A( x ) , care determină forma grinzii şi satisfac condiţia (5.78), să se
determine aceea pentru care F este minimă:
F * = min F = min max max y (5.79)
A A ξ x

Cu alte cuvinte trebuie să se determine forma grinzii optime pentru

care deformaţia maximă este minimă. Cu ajutorul metodei minimax se
determină forma optimă.
Pentru rezolvarea problemei este necesar să se determine deformaţia
y a grinzii sub acţiunea forţei concentrate q = Qδ ( x −ξ ) . Din integrarea
ecuaţiei diferenţiale (5.74) cu condiţiile (5.75) rezultă:
 y = Qu ( ξ , x ) , ( 0 < ξ ≤ x ) ; y = Qu ( ξ , x ) , ( x < ξ ≤ l )
1 x 
ξ
ξ  t 2 dt ξ  ξ  x t ( 1 − t l ) dt
u (ξ , x ) =
l ∫0 I ( t ) E  l ∫ξ
 1 −  1 −  +  1 −  +
E l  I (t )
ξx l ( 1 − t l ) dt
2

E ∫x
+
I (t )
(5.80)
Rezolvarea problemei (5.74) - (5.79) constă din următoarele etape :
se determină iniţial funcţia A0 ( x ) pentru care deplasarea y în punctul
x =l 2 este minimă. Mărimea determinată se notează cu y0 .
Se poate demonstra că pentru aceeaşi funcţie A = A0 ( x ) , prin
aplicarea forţei Q într-un punct oarecare ξ din intervalul 0 < ξ < l ,
deplasarea y satisface inegalitatea y ≤ y0 . Pe baza proprietăţii observate
a funcţiei A0 ( x ) se poate arăta că aceasta este soluţie a problemei iniţiale,
F0 = F * . Se presupune în etapa următoare existenţa unei alte soluţii
A1 ( x ) , pentru care F < y0 . Atunci pentru funcţia A1 ( x ) , deplasarea y
va satisface inegalitatea y ≤ F < y0 .
Determinarea funcţiei A0 ( x ) care convine problemei se obţine prin
rezolvarea problemei variaţionale izoperimetrice, minimul după A a
deplasării y , cu condiţia (5.76). Aplicâd metoda multiplicatorilor lui
Lagrange, după transformări elementare, se obţine soluţia optimă:
1
16 Φ( x )  n+1
n +1
n +3 V VQl 2  l n + 1 
A0 ( x ) = ⋅ ⋅  , y 0 = ⋅ ⋅ 
n +1 l  l
2
 16 EA  V n + 3 
(5.81)
unde prin Φ( x ) se notează funcţia determinată cu relaţia:
x2 l l(l − x) l
Φ( x) = , 0 ≤ x ≤ ; Φ( x) = , < x ≤l
4 2 4 2