Structuri de Sprijin în I.G.

– CURS 7
▪

2 0
PROIECTAREA STRUCTURILOR DE SPRIJIN DIN PĂMÂNT ARMAT
Proiectarea structurilor de sprijin din pământ armat. Etapele proiectării
▪

▪
0
Structurile de sprijin din pământ armat. Stări limită

2 N
Proiectarea structurilor de sprijin din pământ armat. Acțiuni
Verificările zidului de sprijin din pământ armat. Stabilitatea externă
Bazele conceptuale ale metodelor de calcul a forțelor de întindere din armături
▪

I G JA
Metode pentru determinarea forțelor de întindere din armături
Proiectarea structurilor de sprijin din pământ armat. Alegerea tipului de armături
▪

S
Proiectarea structurilor de sprijin din pământ armat. Evaluarea stabilități generale

S BE
F . Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN
florin.bejan@tuiasi.ro | +40-232-701451 | www.florinbejan.ce.tuiasi.ro
Proiectarea structurilor din pământ armat. Etapele proiectării
❑ Proiectarea structurilor de sprijin din pământ armat, de tip ziduri de sprijin și culei, se face

2 0
ca la structurile convenționale de sprijin, cu considerarea în plus a interacțiunii dintre
pământ și armătură.
Etapele proiectării sunt:

0
A) ANALIZA STABILITĂŢII STRUCTURII – stabilitate externă și internă (lunecare,

2 N
răsturnare, stabilitate generală, smulgerea/ruperea armăturilor);
A.1) Stabilitatea externă se referă la stabilitatea masei de pământ armat privită ca un întreg
rigid care poate ceda prin mecanismele clasice de cedare ale zidurilor de sprijin.

G JA
A.2) Stabilitatea internă se ocupă de mecanismele interne de cedare, smulgerea sau ruperea

I
armăturilor, și determină stabilirea necesarului de armatură.
B) ANALIZA EFORTURILOR, care constă în alegerea unei distribuții a armăturilor și

S
verificarea eforturilor din masivul armat, care trebuie să fie compatibile cu proprietățile

S BE
pământului și ale armăturilor; trebuie evaluată stabilitatea locală la nivelul fiecărei armături.
C) ANALIZA DEFORMAŢIILOR, pentru a obţine o evaluare a comportării structurii la
deformaţii orizontale şi verticale.

.
C.1) Analiza deformaţiilor orizontale este cea mai dificilă şi cea mai puţin exactă. În cele
mai multe cazuri este realizată aproximativ sau pur şi simplu se presupune că marjele de

F
siguranţă obţinute pentru stabilitatea externă și internă sunt suficiente pentru ca deformaţiile
calculate să fie în limitele admise.
C.2) Analiza deformaţiilor verticale se realizează prin calcule clasice de tasare. Sunt
evaluate atât tasările absolute, cât și cele diferenţiale, în direcţie longitudinală şi transversală.
Proiectarea structurilor din pământ armat. Etapele proiectării
Date inițiale proiect

2 0 Definirea geometriei și a parametrilor geotehnici

0
Alegerea criteriilor de performanță și a factorilor parțiali de siguranță

2 N Predimensionarea structurii

I G JA Evaluarea stabilității externe în condiții statice

S
Lunecare pe

S BE
talpă
Presiuni pe talpă
Stabilitate
globală
Tasare/deformații
laterale

.
Verificarea stabilității externe în condiții seismice

F Stabilirea caracteristicilor mecanice și geometrice ale armăturii

Evaluarea stabilității interne la acțiuni statice și seismice

Proiectarea structurilor din pământ armat. Datele inițiale ale proiectului
❑ Structura de sprijin urmează să lucreze:
o
o

2 0
în uscat, fără apă;
cu părți componente aflate permanent sau cu intermitențe în apă dulce;
în mediu marin sau într-un mediu deosebit de agresiv chimic .

0
o

2 N
Durata de serviciu privește modificările în timp ale proprietăților materialelor componente.
Se definesc trei tipuri de lucrări:
o provizorii, cu durata de serviciu egală cu 5 ani;
o
o

I G JA
temporare, cu durată de serviciu de 30 de ani;
permanente, cu durata de serviciu de 70 de ani.

❑
o
o
o
S
Date necesare proiectului:

S BE
Date topografice privind profilul terenului natural în care se implementează lucrarea;
Date geotehnice privind terenul de fundare și caracteristicile umpluturii;
Date climatice, adâncimea de îngheț;
o
o
o

F .
Hidrologia zonei amplasamentului;
Tehnologia de execuție;
Tipuri de materiale disponibile pentru parament și armături.
Categorii de structuri de sprijin din pământ armat
❑ Lucrări simple la care deformațiile semnificative rămân

2 0
fără consecințe grave pentru lucrare. Caracterul simplu
al lucrării se poate face dacă:
𝐻𝑚 < 𝐻𝑐
o

o
taluz;

0
𝐻𝑚 - înălțimea fictivă a lucrării considerate fără

2 N
𝐻𝑝 - înălțimea reală a paramentului;
𝐻𝑐 - înălțimea critică pentru un parament cu

G JA
înclinarea 𝜂 (°).

SI η °
Hc (m)
0
3
27
5
45
8

S BE
în apropiere nici o infrastructură sensibilă la deformații induse de lucrare, caracterul
provizoriu al lucrării, tip de parament etc.

❑
F .
Lucrări curente ca fiind toate lucrările din pământ armat considerate ca lucrări de artă dar
care nu se încadrează în clasa lucrărilor sensibile.

Lucrări sensibile (lucrări de mare înălțime, 𝐻𝑝 > 10 𝑚) cu mari implicații economice și/sau
consecințe umanitare în caz de cedare.
Predimensionarea structurilor din pământ armat. Lungimea armăturilor

2 0
0
2 N
a) Structura de sprijin
pe o parte din înălțime
b) Culee c) Dig d) Structuri gemene

G JA
Tipul structurii Lungimea minimă a structurii

I
Ziduri de sprijin obișnuite 0,7∙H sau minim 3 m
Culei de pod max. (0,6∙H+2 sau 7 m)

S
S BE
Ziduri trapezoidale și culei

Ziduri în trepte și culei

0,7∙H pentru jumătatea
superioară a structurii
0,4∙H pentru jumătatea
inferioară a structurii sau
minim 3 m
0,7∙H pentru jumătatea

.
superioară a structurii
Ziduri supuse unor împingeri 0,6∙H sau minim 3 m
reduse din partea masivului

F
e) Structură de f) Structură de (de ex. cu pantă descendentă a
sprijin cu panta sprijin trapezoidală suprafeței terenului sau ziduri
îngropate)
negativă
Ziduri cu înălțime sub 1,5 m în funcție de situație
Predimensionarea structurilor din pământ armat. Adâncimea de încastrare
❑ Încastrarea în terenul de fundare, necesară pentru a

2 0
se evita cedările locale prin poansonare sau a
curgerii umpluturii pe sub baza zidului, depinde de:
presiunea pe terenul de

o
o
0
fundare dată de structură;

2 N
adâncimea de îngheţ;
pericolul de eroziune
internă în cazul structurilor
maritime sau fluviale;
Condiții
Adâncimea minimă de
încastrare, Dm (m)

G JA
Ziduri de sprijin, βs = 0° H/20

I
o riscul de expunere a bazei Culei, βs = 0° H/10
zidului datorită unor Ziduri de sprijin, βs = 18° (1:3) H/10
Ziduri de sprijin, βs = 27° (1:2) H/7

S
eventuale excavaţii.
Ziduri de sprijin, βs = 34° (2:3) H/5

S BE
❑ Adâncimea de fundare (Dm ) a fundației paramentului
zidului din pământ armat se alege în funcție de presiunea
la baza zidului (qref ) și de unghiul de înclinare a terenului
din aval (βm ), și are o valoare minimă de 0,4 m (excepție

.
face fundarea pe rocă). 𝒒𝒓𝒆𝒇
Dm/q ref

F
Panta βm a rambleului aval
(m/kPa)
0° 1,5 ∙ 10−3
18° (1:3) 3,0 ∙ 10−3
27° (1:2) 4,5 ∙ 10−3 𝑽
𝒒𝒓𝒆𝒇 =
34° (2:3) 6,4 ∙ 10−3 𝑩 − 𝟐𝒆𝒅
Structuri de sprijin din pământ armat. Stări limită
❑ Mecanismele potenţiale de cedare sunt:

2 0
0
2 N
I G JA
a) lunecare la baza b) pierderea capacității
masivului de pământ armat portante a terenului de fundare
c) pierderea stabilității
globale a structurii de sprijin

S
S BE
F .
d) smulgerea armăturilor din
cauza unei frecări insuficiente
pământ-armătură
e) ruperea armăturilor
superioare din cauza
rezistenței insuficiente
f) ruperea armăturilor
inferioare din cauza
rezistenței insuficiente
Structuri de sprijin din pământ armat. Stări limită
❑ Verificarea la starea limită de serviciu (SLS) se efectuează după dimensionarea la stări

0
limită ultime (SLU), cu valori ale factorilor parțiali de siguranță egali cu 1,00, și urmărește
să nu apară deformații mai mari decât limitele acceptabile. Calculul tasărilor se face cu

2
metodele convenționale din mecanica pământului. Tasarea umpluturii depinde de natura

0
materialului și de eforturile verticale care se dezvoltă în interiorul acesteia date de propria
greutate și/sau suprasarcini.

2 N
I G JA
S
ΔS ΔL

S BE
a) Tasarea generală a b) Tasarea proprie a c) Tasarea diferențială (locală)
terenului de fundare umpluturii a terenului de fundare
Tasări diferențiale
Efectele tasărilor diferențiale asupra elementelor de fațadă (orientativ)
maxime (𝚫𝐒/𝚫𝐋)

.
1 : 1000 Nesemnificativ
1 : 200 Panourile pe toată înălțimea structurii pot fi afectate

F
În limita de siguranță pentru panouri prefabricate pe înălțime mai mică decât
1 : 100
înălțimea structurii
În limita de siguranță pentru elemente metalice semi-eliptice; panourile
1 : 50
prefabricate de înălțime mai mică decât ce a structurii pot fi afectate
Fațadele realizate prin întoarcere a armăturii la fața masivului afectează
1 : <50
capacitatea lor de sprijin
Proiectarea structurilor de sprijin din pământ armat. Acțiuni
❑ Se consideră că presiunea activă a pământului acționează pe un plan vertical situat la

2 0
marginea dinspre masivul susținut al umpluturii armate cu armături extensibile.
Schema de calcul a împingerii pământului pentru suprafață orizontală (β = 0°) a terenului din
spatele zidului și suprasarcină (q)
❑
verticală sau

0
structură de sprijin

2 N
înclinată cu mai
puţin de 8° față de
verticală și pământ

G JA
necoeziv în spatele

I
masivului armat;
❑ suprafața terenului

S
din spatele
umpluturii armate

S BE
este orizontală și se
aplică o suprasarcină
q;
a) împingere
din
b) împingere
din greutate

.
❑ se neglijează suprasarcină proprie
rezistenţa pasivă la o q – suprasarcina

F
baza zidului ce s-ar o Rv – rezultanta încărcărilor verticale asupra terenului de fundare
putea dezvolta pe o e – excentricitatea rezultantei Rv
adâncimea de o G – greutatea structurii din pământ armat
fundare. 𝜙
o 𝐾𝑎 = 𝑡𝑎𝑛2 450 − 2 − coeficientul împingerii active
Proiectarea structurilor de sprijin din pământ armat. Acțiuni
Schema de calcul a împingerii pământului Schema de calcul a împingerii pământului

2 0
pentru suprafață înclinată a terenului (β ≠ 0) pentru suprafață frântă a terenului

0
2 N
I G JA
S
S BE
β – unghiul de înclinare al suprafeței terenului față
de orizontală
Coeficientul împingerii active (Rankine)

❑
𝐊 𝐚 = 𝐜𝐨𝐬𝛃

F .
• pentru suprafață înclinată a terenului

𝐜𝐨𝐬𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟

𝐜𝐨𝐬𝛃 + 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟
• pentru suprafață frântă a terenului

𝐊 𝐚 = 𝐜𝐨𝐬𝛃𝟏
𝐜𝐨𝐬𝛃𝟏 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃𝟏 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟
𝐜𝐨𝐬𝛃𝟏 + 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃𝟏 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟

Împingerea activă se poate calcula și cu metoda Coulomb (Cursul 3)

Verificările zidului de sprijin din pământ armat. Stabilitatea externă
❑ Verificarea la lunecare se face ca în cazul zidurilor clasice

0
pentru „blocul rigid” ABCD sub acțiunea împingerilor active
(𝑃𝑎𝑔d ; 𝑃𝑎𝑞d ) a greutății proprii (𝐺d) și suprasarcinii (𝑄1d, Q2d) cu 𝒒𝟏
relațiile:

2
𝑸𝟏𝒅 𝑸𝟐𝒅

ϕ′2k
𝒒𝟐

0
2 N
HEd
𝐇𝐄𝐝 ≤ 𝐇𝐑𝐝
pentru ultimul strat de armături

≤ VEd ∙
tan ϕ1k
γϕ
+L∙
c1k
γc
𝑮𝒅

𝑹𝑬𝒅
c2k
𝑷𝒂𝒒𝒅

G JA
o la nivelul terenului de fundare

I
𝑷𝒂𝒈𝒅
tan ϕfk cfk 𝑽𝑬𝒅
HEd ≤ VEd ∙ +L∙

S
γϕ γc
𝑯𝑬𝒅
cu

S BE
o R Ed - rezultanta tuturor forțelor, care acționează asupra
masivului, la baza acestuia, cu valoarea de calcul, pe unitatea
de lungime

.
VEd = R Ed ∙ cosα = Gd + Q1d + Pagd ∙ sinδ′2d + Paqd ∙ sinδ′2d 𝐇𝐑𝐝 = 𝐕𝐄𝐝 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛅𝐟𝐝
𝐇𝐄𝐝 = 𝐑 𝐄𝐝 ∙ 𝐬𝐢𝐧 𝛂 = Pagd ∙ cosδ′2d + Paqd ∙ cosδ′2d 2
δfd = ϕfd

F
2 3
cu δ′2d = 3 ∙ ϕ′2d
o 𝛾𝜙 și 𝛾𝑐 - coeficienți parțiali de siguranță pentru abordarea de
calcul considerată
Verificările zidului de sprijin din pământ armat. Stabilitatea externă
❑ Verificarea la capacitate portantă necesită

sau

2 0
îndeplinirea restricțiilor
𝐕𝐄𝐝 ≤ 𝐑 𝐝
𝒒𝟏
𝑸𝟏,𝒅 𝑸𝟐,𝒅

0
𝒒𝟐
𝐪𝐞𝐟,𝐝 ≤ 𝐪𝐮𝐥𝐭,𝐝 bq
ϕ′2k

2 N
o VEd - componenta verticală a rezultantei tuturor c2k
forțelor R Ed L
VEd = Gd + Q1d + Pagd + Paqd ∙ sinδ′2d 𝑮𝒅 𝐏𝐚𝐪𝐝
H

G JA
o 𝑅𝑑 - capacitatea portantă a terenului de fundare

I
calculată cu relațiile prezentate la calculul zidurilor 𝐑 𝐄𝐝
de sprijin clasice, pentru caracteristicile terenului 𝐏𝐚𝐠𝐝
𝐕𝐄𝐝

S
de fundare (γfd ; ϕfd ; cfd ) 𝐇𝐄𝐝
o qef,d - presiunea efectivă de calcul pe talpa ϕ′fk

S BE
structurii de sprijin cfk
VEd
qef,d =
L − 2 ∙ ex 𝐑𝐝 x = L − 2ex
MEd

.
ex =
VEd

F
MEd = Pagd ∙ cosδ′2d ∙
H
3
H
+ Paqd ∙ cosδd ∙ − Q1d ∙
2
qult =
Rd
L − 2 ∙ ex
L bq
−
2 2
− (Pagd + Paqd ) ∙ sinδ′2d ∙
L
2
Verificările zidului de sprijin din pământ armat. Stabilitatea externă
❑ În timpul cutremurului, masivul de pământ sau umplutura din spatele structurii din

2 0
pământ armat exercită o presiune 𝑃𝑠 în plus față de presiunea activă în condiții statice (𝑃𝑎 ),
împingerea totală obținută în condiții seismice fiind notată 𝑃𝑎𝑠 .

În plus, masa de pământ

0
armat este supusă unei forțe

2 N
de inerție în direcție
orizontală:
𝑭𝒊 = 𝒌𝒉 ∙ 𝑮

G JA
unde 𝑘ℎ este coeficientul seismic

I
în direcție orizontală.

egal cu:
S
În cazul lucrărilor de sprijin,
coeficientul 𝑘ℎ poate fi luat

S BE
𝒌𝒉 = 𝟎, 𝟓 ∙ 𝒌𝒔
unde 𝑘𝑠 = 𝑎𝑔 /𝑔 este coeficientul

.
seismic, determinat conform
P100/1-2013.
❑

F
Pentru toate acțiunile
coeficienții parțiali de
siguranță au valoarea 𝛾 = 1,00
Valorile de vârf ale accelerației terenului (𝑎𝑔 )
conform normativului P100/1-2013
Verificările zidului de sprijin din pământ armat. Stabilitatea externă
❑ Masa de pământ considerată a fi supusă forțelor

0
inerțiale este cea figurată în figura a, pentru cazul
suprafeței orizontale a terenului și în figura b,

2
pentru cazul suprafeței înclinate a terenului

0
2 N
I G JA
S
S BE
b) Forțele inerțiale pentru structură de
sprijin cu teren înclinat

H2 = H +
tgβ ∙ 0,5 ∙ H
1 − 0,5 ∙ tgβ

.
Fi = Fi1 + Fi2
Fi1 = 0,5 ∙ k h ∙ γ1 ∙ H2 ∙ H

F
a) Forțele inerțiale pentru structură de Fi2 = 0,125 ∙ k h ∙ γ1 ∙ H22 ∙ tgβ
sprijin cu teren orizontal Fi1 este forța de inerție corespunzătoare masei
𝐅𝐢 = 𝟎, 𝟓 ∙ 𝐤 𝐡 ∙ 𝛄𝟏 ∙ 𝐇 𝟐 de pământ armat,
Fi2 este forța de inerție corespunzătoare
umpluturii de pământ de deasupra masei armate.
Verificările zidului de sprijin din pământ armat. Stabilitatea externă

0
❑ Coeficientul total al împingerii pământului în condiții dinamice, 𝐾𝑎𝑠 (Mononobe-Okabe) –
Cursul 3

2
❑ Rezultanta împingerii active seismice
o pentru (𝛽 = 0)

0
𝟏
𝐏𝐚𝐬 = ∙ 𝛄 ∙ 𝐇 𝟐 ∙ 𝐊 𝐚𝐬
𝟐

2 N
o Pentru 𝛽 ≠ 0, acționând înclinat față de orizontală cu unghiul 𝛿.
𝟏
𝐏𝐚𝐬 = ∙ 𝛄 ∙ 𝐡𝟐 ∙ 𝐊 𝐚𝐬
𝟐
o În cazul existenței unei suprasarcini uniform distribuite, 𝑞 , se adaugă o împingere

G JA
suplimentară, 𝑃𝑎𝑠,𝑞 , care, în general, este egală cu:

I 𝐏𝐚𝐬,𝐪 =
𝐪 ∙ 𝐇 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝟗𝟎 − 𝛉
𝐜𝐨𝐬 𝟗𝟎 − 𝛉 − 𝛃
∙ 𝐊 𝐚𝐬
o

❑
o
S
Pentru suprafața orizontală a terenului se ia 𝛽 = 0 și 𝐻, iar pentru suprafața înclinată a

S BE
terenului se ia ℎ.

Punctul de aplicație al forței 𝑃𝑎𝑠

componenta împingerii în regim static, Pa , are punctul de aplicație la o treime din înălțime

.
față de bază;
o componenta seismică, Ps = Pas − Pa are punctul de aplicație la jumătate din înălțime față de

F
bază;
o componenta statică, Pa,q are punctul de aplicație la jumătate din înălțime față de bază;
o componenta seismică, Ps,q = Pas,q − Pa,q are punctul de aplicație la două treimi din înălțime
față de bază.
Bazele conceptuale ale metodelor de calcul ale forțelor de întindere din armături
❑ Aplicarea unei încărcări verticale (P) pe particule

0
un pământ armat determină apariția
unei tensiuni verticale (𝜎𝑣 ), care prin

2
tendința împiedicată a particulelor de a
Armături

0
se deplasa lateral, datorită frecării pe
suprafața armăturilor, induce o forță

2 N
orizontală (𝑇), de întindere în acestea.

❑ Dacă rigiditatea armăturii la întindere

este mai mare decât a umpluturii

I G JA
atunci deplasarea laterală a particulelor
este posibilă dacă se învinge forța de
frecare (𝜎𝑣 ∙ 𝜇 ∙ 𝑑𝐴), 𝜇 – coeficient de

S
frecare.

S BE
❑ Dacă la suprafața de contact
umplutură-armătură există o frecare
suficient de mare (𝜇) atunci tensiunile
orizontale generate determină, prin

.
tendința de a se opune alungirii
armăturii apariția unei forțe de reacție,

F
confinare ( 𝑇 + Δ𝑇 ) ce conferă
pământului armat o anumită
„coeziune” respectiv stabilitate.
Bazele conceptuale ale metodelor de calcul ale forțelor de întindere din armături
❑ Masivul de pământ armat necoeziv alăturat este stabil. În cazul nearmat ar fi instabil.

2 0
Existența armăturilor și prin
acestea apariția unei „coeziuni”

0
induse fac ca în masiv să apară
două zone:
o

2 N
zona activă, situată în imediata
apropiere a faţadei, în care
eforturile tangenţiale sunt

G JA
orientate spre exterior, în sensul

I
smulgerii armăturilor;
o zona de ancorare (zona

❑
S
rezistivă), în care eforturile
tangenţiale sunt dirijate spre

S BE
interiorul umpluturii.
armătură, zona activă
instabilă.
Fără
este

Tendința de deplasare laterală a umpluturii este transferată de la teren către armatură prin

.
contactul armatură-teren. Linia de separație a celor două zone împarte, lungimea fiecărei
armături (𝐿), într-o zonă 𝐿𝑎 , cu eforturi 𝜏𝑓 dirijate spre parament și o zonă 𝐿𝑝 cu tensiuni

F
rezistive (𝜏𝑓 ) dirijate spre rambleu.
Dacă lungimea totală a armăturii ar fi limitată la 𝐿𝑎 , transferul eforturilor de la teren la
armătură în zona activă nu va împiedica cedarea. Eforturile rezistive pe lungimea 𝐿𝑝 nu
sunt constante pe toată această lungime, descrescând către capătul liber al armăturii.
Bazele conceptuale ale metodelor de calcul ale forțelor de întindere din armături
❑ Alegerea materialului şi formei armăturilor (bandă, folie sau grilă) determină mecanismul

❑
0
de transfer al eforturilor de la teren la armătură ca fiind frecare, rezistența la forfecare sau

2
mixt frecare-forfecare.
Astfel, în cazul armăturilor din geogrile cu noduri realizate prin topire, mecanismul

0
principal de transfer este frecarea pe suprafaţa de contact. În cazul armăturilor cu noduri
integrale, transferul de eforturi se face atât prin frecare pe suprafaţa de contact, cât și prin

2 N
concentrarea de eforturi la nivelul nodurilor
❑ Utilizarea de armături relativ
inextensibile în teren, pe direcţia

G JA
de deformare maximă prin

I
întindere duce la o creştere
semnificativă a capacităţii

S
portante a terenului şi la o
reducere a deplasărilor acestuia.

S BE
Dacă se produce ruperea,
comportarea masivului de
pământ armat este identică cu
cea a masivului nearmat.
❑

F .
Utilizarea de armături relativ
extensibile are aceleaşi rezultate,
dar este posibilă atingerea unor
deformaţii mai mari fără ca
cedarea armăturilor să
producă.
se
Metode pentru determinarea forței de întindere din armături
METODA

0
METODA SCHLOSSER -
METODA LCPC METODA STANCIU
VIDAL LONG

0 2
2 N
I G JA
S
S BE
F .
ARMĂTURI INEXTENSIBILE

METODA GRAVITĂȚII COERENTE

ARMĂTURI EXTENSIBILE

METODA PENEI ANCORATE

Metoda Vidal
❑ Prima formulă pentru calculul ❑ Forțele ce concură la asigurarea echilibrului

❑
0
întinderii din armături a fost dată de

2
Henri Vidal în anul 1966.
Această metodă se bazează pe ipoteza
unui prism de cedare oarecare sunt:
o G = 0,5 ∙ γ ∙ H 2 ∙ ctgθ – greutatea prismului de
pământ;

0
Coulomb de determinare a împingerii o R – rezultanta componentelor normale (N) și
active a pământului, constând din de frecare (N·tgϕ) pe planul de rupere OB;

2 N
analiza echilibrului unui prism de o T – rezultanta forțelor de întindere din
pământ armat limitat de planuri de armături corespunzătoare prismului de
rupere potenţiale ce trec pe la baza cedare considerat O’OB.

G JA
zidului.
❑ Din poligonul/triunghiul forțelor, la

SI echilibru, rezultă:

𝟏
𝐓 = 𝐆 ∙ 𝐭𝐠 𝛉 − 𝛟𝟏 ⟹

𝐓 = ∙ 𝛄 ∙ 𝐇 𝟐 ∙ 𝐜𝐭𝐠𝛉 ∙ 𝐭𝐠 𝛉 − 𝛟𝟏

S BE
𝟐
❑ Pentru obținerea forței de întindere maximă
în armături se derivează relația de mai sus în
raport cu unghiul θ:

.
dT ϕ1
= 0 ⟹ θ = 45° +
dθ 2

F
❑ Valoarea maximă a forței totale de întindere
din toate armăturile este:
Schema de calcul considerată în metoda Vidal
𝟏 𝛟𝟏 𝟏
(distribuție liniară, pe verticală, a forțelor de 𝐓 = ∙ 𝐭𝐠𝟐 𝟒𝟓° − ∙ 𝛄 ∙ 𝐇𝟐 = ∙ 𝛄 ∙ 𝐇𝟐 ∙ 𝐊𝐚
întindere din armături) 𝟐 𝟐 𝟐
Metoda Vidal
❑ Pentru determinarea eforturilor de întindere în fiecare “orizont” de armături, se admite,

2 0
convențional, o distribuţie liniară a eforturilor de întindere din fiecare armătură în raport cu
înălţimea de amplasare a acesteia.
Din asemănarea celor două triunghiuri O’i'i şi O’n’n rezultă:

0
𝐓𝐢 𝐢∙∆𝐇 𝐢 𝐢 𝐓𝐧 𝐧 𝐧 𝐧+𝟏 𝟐
= 𝐧∙∆𝐇 ⟹ 𝐓𝐢 = 𝐓𝐧 ∙ 𝐧 ⟹ 𝐓 = σ𝐧𝟏 𝐓𝐢 = σ𝐧𝟏 𝐓𝐧 ∙ 𝐧 = σ 𝐢 = ∙ 𝐓𝐧 ⟹ 𝐓𝐧 = 𝐧+𝟏 ∙T
𝐓𝐧 𝐧 𝟏 𝟐∙𝐧

2 N
❑ Astfel, valoarea forţei de întindere în armătura situată la nivelul (i) este:
𝟐∙𝐢 𝐢
𝐓𝐢 = ∙ 𝐓 ⟹ 𝐓𝐢 = ∙ 𝛄 ∙ 𝐇𝟐 ∙ 𝐊𝐚
𝐧 𝐧+𝟏 𝐧 𝐧+𝟏

G JA
unde n este numărul total al orizonturilor de armături.

I
Dacă se notează cu ΔH distanţa
dintre două straturi de armături

S
relaţia de mai sus poate fi scrisă:

S BE
𝐢
𝐓𝐢 = ∙ 𝐊 𝐚 ∙ 𝛄 ∙ 𝐧 ∙ ∆𝐇 𝟐
𝐧 𝐧+𝟏
𝟐
𝐓𝐢 ≈ 𝐢 ∙ 𝛄 ∙ ∆𝐇 ∙ 𝐊𝐚
❑ Pentru verificarea stabilităţii

.
interne a lucrării, este necesar ca
forţa de întindere să fie mai mică

F
decât rezistenţa la întindere a
armăturilor situate la nivelul i,
𝑅𝑇 𝑖 , deci:
𝐓𝐢 ≤ 𝐑 𝐓 𝐢
Metoda LCPC
❑ Metoda de calcul propusă de LCPC în 1967 a fost concepută de F. Schlosser.
❑

2 0
Această metodă de calcul, are la bază metoda Rankine de calcul a împingerii active pe un
element de susținere, din greutate proprie și din suprasarcină.
Considerând stratul de pământ limitat de orizonturile de armături (i-1 şi i) şi admiţând că

o
0
suprasarcina este reprezentată de efortul unitar principal vertical (σv = q = γ ∙ H), forţa de
întindere Ti în orizontul de armături (i), ar echilibra împingerea activă ce se dezvoltă pe

2 N
elementul de parament de înălţime ΔH. Ca urmare, forţa de întindere este dată de relația:
1
Ti = σvi ∙ K a ∙ ∆H + 2 ∙ K a ∙ γ ∙ ∆H 2

I G JA 1
⇓
Ti = γ ∙ Hi ∙ K a ∙ ∆H + ∙ K a ∙ γ ∙ ∆H
2
2

S
cum Hi = i ∙ ∆H,

S BE
1 2
o Ti = i + 2 ∙ γ ∙ ∆H ∙ Ka
❑ Neglijând efectul greutăţii proprii a fâşiei (i, i-1)
rezultă:

.
2
o Ti = σvi ∙ K a ∙ ∆H ⟹ Ti = i ∙ γ ∙ ∆H ∙ Ka

OBSERVAȚIE:
F
Metodele Vidal și LCPC, nu iau în considerare împingerea pământului din spatele masivului
de pământ armat!
Metoda Schlosser-Long

0
❑ Încercând să ţină seama de mecanismul de funcţionare al pământului armat Schlosser şi
Long au considerat în loc de echilibrul unui element de parament şi un pat de armături

0 2
(metoda L.C.P.C), un element abcd înglobând patul de armături studiat. Limita bc a
elementului este situată în punctul unde efortul de întindere în armăturile din orizontul
studiat este maxim.

2 N
❑ Limita (ad) este însăşi elementul de parament. Forţele ce acţionează pe elementul abcd
sunt:
o forța T de întindere din armăturile orizontului studiat;

G JA
o componenta orizontală (P) a reacţiunii pământului din rambleu;

❑
o

SI
tensiunile (𝜏1 , 𝜏2 ) de pe feţele ab şi cd;
Presupunând că pământul în jurul marginii
bc a atins starea limită de rupere și că

S BE
direcțiile eforturilor unitare principale sunt
orizontale și verticale, ecuația de proiecție pe
orizontală a forțelor ce acționează elementul
abcd este:

cu

❑
F .
𝐓 = 𝛄 ∙ 𝐡 ∙ ∆𝐇 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝐭

𝐭 = 𝛕𝟐 − 𝛕𝟏 ∙ 𝛌

Calculul forței (t) necesită cunoaşterea liniei de separaţie situată la distanţa λ de parament
între zona de ancorare și zona activă la nivelul patului de armături considerat.
Metoda Schlosser-Long

0
❑ Echilibrul unei părţi a zonei active de înălţime h, limitată la partea inferioară de nivelul
armăturilor considerate, conduce la ecuaţia:

unde:

0 2 𝟏
𝐓 = ∙ 𝛄 ∙ 𝐡𝟐 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝐆 ∙ 𝐟 ∗
𝟐

o
înălţime h.

2 N
T – este suma eforturilor de întindere din armături intersectate de linia de separaţie de

G – greutatea pământului din cuprinsul zonei active până la nivelul considerat,

o

I G JA
f* - coeficientul mediu de frecare mobilizat la nivelul patului de armături analizat.

S
❑ Considerând cunoscut coeficientul mediu de frecare 𝑓 ∗ ce se determină pas cu pas
începând cu primul element, forţa de întindere în armăturile din patul analizat se

S BE
determină cu relația:

𝐓 = 𝛄 ∙ 𝐡 ∙ ∆𝐇 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝛕𝟐 − 𝛕𝟏 ∙ 𝛌

.
T
𝐓 = 𝛄 ∙ 𝐡 ∙ ∆𝐇 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝐆𝟐 − 𝐆𝟏 ∙ 𝐟 ∗

F
𝛌 ∙ 𝐟∗
𝐓 = 𝛄 ∙ 𝐡 ∙ ∆𝐇 ∙ 𝐊 𝐚 𝟏−
𝐊𝐚 ∙ 𝐡
Metoda de calcul la rupere (MCR) – Stanciu
❑ Metoda de calcul la rupere (MCR) (Stanciu A., 1981) elaborată în cadrul catedrei de Căi de

2 0
Comunicații și Fundații de la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași ține seama
de modul real de comportare a masivelor de pământ armat. În principiu se consideră
echilibrul unui element (j) acționat de forțele prezentate în figura b.

0
2 N j-1

I G JA ,j

S
S BE
a) Schema generală a Metodei de Calcul
j+1 ,j

a) Forțele care acționează asupra unui

F .
la Rupere (MCR – Stanciu) element curent de volum (j)

Spre deosebire de metodele prezentate anterior, elementul (j) este delimitat de parament,
straturile de armături (la partea superioară și inferioară) și linia de separație dintre zona
activă și respectiv zona de ancorare.
7.6.4. Metoda de calcul la rupere (MCR) – Stanciu
❑ Forțele ce concură la asigurarea echilibrului elementului curent, j, sunt:
o

2 0
𝑇𝑖,j și 𝑇𝑖+1,j – partea din forțele de întindere din cele două paturi de armături (i) și (i+1),
necesară asigurării echilibrului tronsonului (j);
𝑅𝑗 𝑅𝑗𝑥 , 𝑅𝑗𝑦 – reacțiunea pe planul de cedare al tronsonului (j), și componentele acesteia,

o
0
considerând că unghiul de frecare internă al pământului este în întregime mobilizat;

2 N
𝜎𝑣𝑖+1 , 𝜎𝑣𝑖 – eforturile unitare verticale pe planurile de separație (i) și (i+1), considerate
uniform distribuite pe suprafețele Yi+1·1 și Yi·1;
𝜏𝑖+1 , 𝜏𝑖 – eforturile unitare tangențiale pe cele două planuri de armături (i) și (i+1);
𝑔𝑗 – greutatea proprie a tronsonului (j);

G JA
o

I
❑ Forțele necunoscute și care trebuie să fie determinate sunt: 𝑇𝑖+1 , 𝑇𝑖 și 𝑅𝑗 . Pentru aceasta se
consideră sistemul rectangular de axe și se scriu cele trei ecuații de echilibru static al

S
tuturor forțelor care acționează asupra elementului j (două de proiecție și una de moment).

S BE
෍ Xi = 0 ⇒ σvi+1 ⋅ Yi+1 − σvi ⋅ Yi + g j − R jx ⋅ Δs = 0

෍ Yi = 0 ⇒ Ti+1,j + Ti,j − R iy ⋅ Δs − τi+1 ⋅ Yi+1 ⋅ Aai+1 + τi ⋅ Yi ⋅ Aai = 0

.
2
Yi+1 Yi+1 + Yi Yi2 X i+1 + X i
෍ Ma = 0 ⇒ σvi+1 ⋅ + gj + Ti+1,j ⋅ Xi+1 + Ti,𝑗 ⋅ X i − σvi ⋅ − R jY ⋅ Δs −
2 4 2 2

unde: 𝐴𝑎𝑖 F −R jX ⋅ Δs
Yi+1 + Yi
2
− τi+1 ⋅ Yi+1 ⋅ X i+1 ⋅ Aai+1 + τi ⋅ Yi ⋅ X i ⋅ Aai = 0
– reprezintă aria armăturilor, pe un metru de masiv, din patul de armături (i);
Metoda de calcul la rupere (MCR) – Stanciu
❑ Analizând sistemul de trei ecuații rezultă că acesta are patru necunoscute

❑ Cum:

2 0
(𝑇𝑖,𝑗 , 𝑇𝑖+1,𝑗 , 𝑅𝑗𝑥 ș𝑖 𝑅𝑗𝑦 ).

𝐑 𝐣𝐘 = 𝐑 𝐣 ∙ 𝐬𝐢𝐧 𝛂𝐣 − 𝛟𝐣 și 𝐑 𝐣𝐗 = 𝐑 𝐣 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝛂𝐣 − 𝛟𝐣

0
( 𝜙𝑗 unghiul de frecare interioară mobilizat pe planul tronsonului (j)), sistemul devine
compatibil determinat.

2 N
❑ Înlocuind valoarea RjX în prima ecuaţie a sistemului şi rezolvând-o în raport de 𝑅𝑗 se obține:
𝜎𝑣 ∙ 𝑌𝑖+1 − 𝜎𝑣𝑖 ∙ 𝑌𝑖
𝑅𝑗 = 𝑖+1
∆𝑠 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝛼𝑗 − 𝜙𝑗

G JA
❑ Considerând că eforturile unitare tangențiale ce se pot mobiliza, sunt egale cu:

I
𝜏𝑖+1 = 𝜎𝑣𝑖+1 ∙ 𝑓 și respectiv 𝜏𝑖 = 𝜎𝑣𝑖 ∙ 𝑓
unde f este coeficientul de frecare pământ – armătură.

S
❑ Înlocuind și sistematizând termenii se obține un sistem de două ecuații cu două
necunoscute (𝑇𝑖,𝑗 ș𝑖 𝑇𝑖+1,𝑗 ).

S BE
❑ Sistemul de ecuaţii devine:
𝑻𝐢+𝟏,𝒋 + 𝑻𝒊,𝒋 − 𝝈𝐯𝐢+𝟏 ⋅ 𝑨𝒋 + 𝝈𝒗𝒊 ⋅ 𝑩𝒋 − 𝑪𝒋 = 𝟎
൝
𝑻𝐢+𝟏,𝒋 ⋅ 𝒙𝐢+𝟏 + 𝑻𝒊,𝒋 ⋅ 𝒙𝒊 + 𝝈𝐯𝐢+𝟏 ⋅ 𝑫𝒋 − 𝝈𝒗𝒊 ⋅ 𝑬𝒋 − 𝑭𝒋 = 𝟎

.
𝐴𝑗 = 𝑌𝑖+1 ⋅ 𝑡𝑔 𝛼𝑗 − 𝜙𝑗 + 𝐴𝑎𝑖+1 ⋅ 𝑓 , 𝐵𝑗 = 𝑌𝑖 ⋅ 𝑡𝑔 𝛼𝑗 − 𝜙𝑗 + 𝐴𝑎𝑖 ⋅ 𝑓 ,
𝑌𝑖+1 + 𝑌𝑖 𝑋𝑖+1 − 𝑋𝑖
𝐶𝑗 = 𝛾 ⋅ ⋅ 𝑡𝑔 𝛼𝑗 − 𝜙𝑗

F
2
𝑌𝑖+1 𝑋𝑖+1 − 𝑋𝑖 𝑌𝑖+1 + 𝑌𝑖
𝐸𝑗 = 𝑌𝑖+1 − ⋅ 𝑡𝑔 𝛼𝑗 − 𝜙𝑗 − − 𝐴𝑎𝑖+1 ⋅ 𝑓 ⋅ 𝑋𝑖+1
2 2 2
𝑌𝑖 𝑋𝑖+1 − 𝑋𝑖 𝑌𝑖+1 + 𝑌𝑖
𝐹𝑗 = 𝑌𝑖 − ⋅ 𝑡𝑔 𝛼𝑗 − 𝜙𝑗 − − 𝐴𝑎𝑖 ⋅ 𝑓 ⋅ 𝑋𝑖
2 2 2
Metoda de calcul la rupere (MCR) – Stanciu
❑ Rezolvând acest sistem se obține partea, ca valoare, din forţele de întindere din armăturile

0
(i+1) şi (i) necesare asigurării echilibrului tronsonului j:

2𝑇𝑖+1,j =
𝜎𝑣𝑖 𝐵𝑗 ⋅ 𝑥𝑖 + 𝐸𝑗 − 𝜎𝑣𝑖+1 𝐴𝑗 ⋅ 𝑥𝑖 + 𝐷𝑗 − 𝐶𝑗 ⋅ 𝑥𝑖 + 𝐹𝑗
𝑥𝑖+1 − 𝑥𝑖

❑ 0
𝑇𝑖,𝑗

2 N
=
𝜎𝑣𝑖+1 𝐴𝑗 ⋅ 𝑥𝑖+1 + 𝐷𝑗 − 𝜎𝑣𝑖 𝐵𝑗 ⋅ 𝑥𝑖+1 + 𝐸𝑗 − 𝐶𝑗 ⋅ 𝑥𝑖+1 + 𝐹𝑗
𝑥𝑖+1 − 𝑥𝑖
Forţa totală de întindere din cele două armături necesară asigurării echilibrului elementului
(j) rezultă:

I G JA 𝑇𝑗 = 𝑇𝑖+1,𝑗 + 𝑇𝑖,𝑗 ⇒ 𝑇𝑗 = 𝜎𝑣𝑖+1 ⋅ 𝐴𝑗 − 𝜎𝑣𝑖 ⋅ 𝐵𝑗 + 𝐶𝑗

Eforturile efective din armăturile (i+1) şi (i) se obţin prin însumarea eforturilor de întindere

S
necesare asigurării echilibrului tronsoanelor învecinate elementului (j) respectiv (j-1) și
(j+1).

S BE
Deci:
𝑇𝑖+1 = 𝑇𝑖+1,𝑗 + 𝑇𝑖+1,𝑗−1
𝑇𝑖 = 𝑇𝑖,𝑗 + 𝑇𝑖,𝑗−1
❑

F .
Forţa totală de întindere din toate armăturile masivului de pământ armat rezultă:

unde n este numărul elementelor de parament.

𝑛

𝑇 = ෍ 𝑇𝑗
𝑗
Metoda de calcul la rupere (MCR) – Stanciu
❑ Pentru determinarea Dreaptă Cerc Parabolă Elipsă

0
forțelor de întindere 1 100 90,47 58,77 59,38
după algoritmul 2 100 97,38 86,76 85,58

2
3 100 100,26 93,49 86,83
prezentat este necesar
4 100 97,90 85,77 71,86

0
să se adopte forma
5 100 90,84 39,64 57,91
liniei suprafeței de 6 100 79,00 74,78 44,59

2 N
rupere (cerc, parabolă, 7 100 62,17 70,90 31,55
spirală logaritmică 8 100 41,13 67,91 19,18
etc.). 9 100 20,62 47,45 5,35

G JA
❑ Adoptându-se forma

I
suprafeței de rupere se
determină pentru mai
multe suprafețe de

S
același tip eforturile

S BE
totale de întindere (𝑇𝑖 )
în armături. Suprafața
pentru care se obține
valoarea maximă a

.
forței totale de
întindere 𝑇𝑚𝑎𝑥 se

F
consideră suprafața
posibilă de cedare. În
figurile alăturate se
prezintă un studiu de
caz.
Metoda de calcul la rupere (MCR) – Stanciu
❑ Din analizele efectuate (Colț, 2014) rezultă că se pot adopta fără nici un risc, ca și în cazul

0
stabilității taluzurilor, forme circulare ale suprafețelor de cedare.

2
Folosind același principiu, metoda de calcul la rupere prezentată a fost extinsă și pentru
suprafețe cilindrice cu directoarea o spirală logaritmică și o elipsă. De asemenea, distribuția

0
eforturilor normale pe straturile de armături poate fi considerată fie uniformă (armături de
lungime infinită) fie o distribuție liniară sau de tip Meyerhof pentru armături de lungime

2 N
finită, iar paramentul masivului din pământ armat poate fi vertical sau înclinat.
❑ Metoda de Calcul la
Rupere (MCR-Stanciu)

G JA
permite și determinarea

I
valorilor forței de întindere
în lungul armăturilor.

S
❑ Din examinarea variației
eforturilor de întindere din

S BE
armături obținută, pe cale
experimentală, se confirmă
scăderea efortului de
întindere pe zona de

.
aderență (Metoda Vidal)
dar în schimb zona de efort

F
constant pe cuprinsul
zonei active nu se
Diagramele de variație a forței de întindere în lungul
confirmă.
unei armături (armătura 3)
❑ Un program de calcul în limbaj FORTRAN este prezentat în Anexa 7.1.
Metoda Gravității Coerente (MGC)

0
❑ Metoda Gravității Coerente a fost dezvoltată pe baza observațiilor structurilor reale din
pământ armat.
❑

2
Metoda Gravității Coerente a fost propusă în urma a trei simpozioane internaționale asupra
pământului armat în 1978 și 1979, urmate de publicarea ghidului „Structuri din Pământ

0
Armat, Recomandări și Reguli (Ministerul Francez de Transport, 1979)

2 N
❑ IPOTEZE
o distribuție Meyerhof pentru tensiunile 𝜎𝑣
pentru determinarea presiunii verticale a
pământului atât la fiecare nivel de armare

G JA
cât și la baza masivului;

I
o tensiunea orizontală σh = K ∙ σv descrește
de la tensiunea în stare de repaos (𝐾0 ) la

S
partea superioară a structurii la tensiunea
în stare activă (𝐾𝑎 ) la o adâncime egală sau

S BE
mai mare de 6 m;
o forțele de întindere rezultate în armături,
sunt determinate din presiunea orizontală
a pământului înmulțită cu aria
corespunzătoare a feței peretelui reținut

o
.
de armătură la acel nivel;
anvelopă biliniară a întinderii maxime din

F
armături ce separă zona activă de zona
pasivă;
inextensibilitatea și rezistența la smulgere
mare a armăturilor ce mențin stabilitatea
internă a blocului.
Metoda Gravității Coerente (MGC)

0
❑ Linia de întindere maximă pentru o structură de sprijin armată cu materiale inextensibile
poate fi considerată o spirală logaritmică (a) și unește punctele unde forța de întindere în

2
benzile de armături este maximă.

0
❑ Pentru calcul, în cazul în care nu există o fundație la partea superioară a structurii, această
linie poate fi simplificată așa cum este arătat în (b). Linia astfel obținută va fi numită „linia

2 N
2”.

I G JA
S
S BE
F .
a) Linia de întindere maximă,
sub formă de spirală logaritmică
b) Linia de întindere maximă în cazul
inexistenţei unei fundaţii la partea superioară
Metoda Gravității Coerente (MGC)

❑
o

2 0
Tensiunea maximă T𝑚𝑎𝑥
în benzile de armătură, la adâncimea 𝑧𝑖 , și
plasate la distanța 𝑠𝑣 , pe verticală

0
𝐓𝐦𝐚𝐱 = 𝛔𝐡𝐢 ∙ 𝐬𝐯𝐢 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎

2 N
pe linia de tensiune maximă tensiunile 𝜎ℎ𝑖 și
𝜎𝑣𝑖 sunt dependente prin relația:
𝛔𝐡𝐢 = 𝐊 𝐢 ∙ 𝛔𝐯𝐢

G JA
o la fiecare nivel de armătură tensiunea este 𝑇𝑚𝑎𝑥

I
dată de greutatea proprie și împingerea
pământului sprijinit de masiv armat

S
S BE
❑ Coeficientul împingerii pământului din
umplutură se calculează cu relațiile:
𝑧 z
𝐾𝑖 = 𝐾 𝑧 = 𝐾𝑎 1,6 ∙ 1 − + pentru z < z0
𝑧0 z0

.
și
𝐾𝑖 = 𝐾 𝑧 = 𝐾𝑎 pentru z ≥ 𝑧0 ș𝑖 z0 = 6 m
unde

F
K a = tan2 45 −
𝜙1𝑘
2
Metoda Gravității Coerente (MGC)

0
❑ Calculul tensiunii vertical 𝜎𝑣𝑖 , pentru patul de
armături situat la nivelul (ℎ𝑖 ) respectiv (𝑧𝑖 )
𝐐𝟏𝐝

o 2
𝜎𝑣𝑖 = 𝑉𝐸𝑑𝑖 2 ∙ 𝑥 cu x = L − 2

0
𝑉𝐸𝑑𝑖 - componenta verticală a rezultantei
MEdi
VEdi
𝐆𝐝𝐢
𝐏𝐚𝐪𝐝𝐢

2 N
𝐏𝐚𝐠𝐝𝐢
tuturor forțelor
o 𝑉𝐸𝑑𝑖 = 𝐺𝑑𝑖 + 𝑄1𝑑 + 𝑃𝑎𝑔𝑑𝑖 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛿𝑑 + 𝑃𝑎𝑞d𝑖 ∙ sin 𝛿

G JA
o 𝑀𝐸𝑑𝑖 - momentul tuturor forțelor față de

I
secțiunea armăturii aflată la 𝐿/2 de parament
ℎ𝑎 ℎ𝑎
o 𝑀𝐸𝑑𝑖 = 𝑃𝑎𝑔𝑑𝑖 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛿𝑑 ∙ + 𝑃𝑎𝑞𝑑𝑖 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛿𝑑 ∙ −

S
3 2
𝐺𝑑𝑖 ∙ 𝑏𝐺𝑖 − 𝑄1𝑑𝑖 ∙ 𝑏𝑄

S BE
o 𝑏𝐺𝑖 ; bQ - brațele de pârghie față de aceeași
secțiune a forțelor 𝐺𝑑𝑖 și 𝑄1𝑑
❑ Valorile de calcul ale forțelor în Abordarea 1
(A1+M1+R1) sunt

.
𝐿 2𝜙1,d
o Gdi = 𝛾𝐺 ∙ Gki ; Q di = 𝛾𝑄 ∙ Q k o 𝛿𝑑 = min 0,8 1 − 𝐻 ; 3
≥0
𝑚

F
o Pagdi = 𝛾𝐺 ∙ Pagki ; Paqdi = 𝛾𝑄 ∙ Paqki o 𝐾𝑎 = 𝑓 𝜙2𝑘
cu coeficienții parțiali de siguranță (A1) 𝛾𝐺 = 1,30, 1
o 𝑃𝑎𝑔𝑘 = 2 ∙ 𝛾𝑘2 ∙ 𝑧𝑖2 ∙ 𝐾𝑎 și
𝑖
𝛾𝑄 = 1,50; 𝛾𝜙 = 1,00.
o 𝑃𝑎𝑞𝑘 𝑖
= 𝑞𝑘 ∙ 𝐾𝑎 ∙ 𝑧𝑖
Forța maximă de întindere din armături (𝑇𝑖 ) – armături inextensibile
Forța de întindere în Forța de întindere datorată Forța de întindere datorată
armătura “𝑖“ datorată

2
greutății proprii și
suprasarcinii, 𝑇𝑖𝟏
0 sarcinilor concentrate
verticale (date de fundații
de lățime b), 𝑇𝑖2
sarcinilor concentrate
orizontale (date de fundații
de lățime b), 𝑇𝑖3

0
2 N
I G JA
S
S BE
𝐓𝐢𝟏 = 𝛔𝐯𝐢 ∙ 𝐬𝐯𝐢 ∙ 𝐊 𝐚𝟏 𝐓𝐢𝟐 = 𝛔𝐯 ∙ 𝐡𝐢 ∙ 𝐝′ ∙ 𝐬𝐯𝐢 ∙ 𝐊 𝐚𝟏
𝝈𝒗 ∙ 𝒉𝒊 ∙ 𝒅′ =
𝑄
𝐹𝐵
𝑑′ + 𝑏′
− 𝐹𝐵
𝑑′ − 𝑏′ 𝐓𝐢𝟑 =
𝐇 ∙ 𝐬𝐯𝐢
𝐛
𝟏−
𝐡𝐢
𝐛

.
𝐾𝑎1 – coeficientul împingerii 𝐝+ 𝐝+
2 ℎ𝑖 ℎ𝑖 𝟐 𝟐
𝜎𝑣𝑖 - presiunea la nivelul “i”
2 𝑋
conform distribuției 𝐹𝐵 = + 𝑡𝑔−1 𝑋 , 𝑐𝑢 𝑡𝑔−1 𝑋 în radiani

F
Meyerhof 𝜋 1 + 𝑋2 𝐻 – forța orizontală
𝑅𝑣𝑖 𝑑 ′ + 𝑏′ 𝑑′ − 𝑏′
𝜎𝑣𝑖 = 𝑋= și 𝑠𝑣𝑖 - distanța pe verticală
𝐿𝑖 − 2 ∙ 𝑒𝑖 ℎ𝑖 ℎ𝑖
între armături la nivelul “i”.
𝐓𝐢 = 𝐓𝐢𝟏 + 𝐓𝐢𝟐 + 𝐓𝐢𝟑
Metoda Penei Ancorate (MPA)
❑ Metoda Penei Ancorate (MPA) a fost propusă de Bell et al. (1975) și este o metodă de

0
proiectare potrivită pentru structurile din pământ armat cu geosintetice.

2
În structurile din pământ armat cu geosintetice, planul de rupere se consideră că se dezvoltă
în lungul unei suprafețe de cedare Rankine definită de o dreaptă orientată la 450+ϕ/2 față de

0
orizontală și care trece prin piciorul structurii.
❑ Se consideră că apare o deformație suficientă pentru inducerea unei presiuni active de la

2 N
partea superioară la partea inferioară a peretelui.
Planul de rupere Rankine nu este
modificat de armăturile geosintetice

G JA
extensibile. Astfel, deformațiile specifice

SI
ale armăturilor permit ca planul de cedare
să se formeze iar armăturile geosintetice,
ce acționează ca ancore, se opun penei
active să cedeze.

S BE
❑ Acest lucru contrastează puternic cu
Metoda Gravității Coerente în care:
o forma anvelopei biliniare dintre zona

.
activă și zona rezistivă se bazează pe
localizarea forței maxime de întindere;

F
o nu apare un plan de cedare
o pana activă nu se deplasează
o inextensibilitatea armăturilor din oțel Suprafață plană de cedare în
împiedică deformarea structurii. Metoda Penei Ancorate
Forța maximă de întindere din armături (𝑇𝑖 ) – armături extensibile
Forța de întindere în Forța de întindere datorată Forța de întindere datorată
armătura “𝑖“ datorată
greutății proprii și
suprasarcinii, 𝑇𝑖1

2 0 sarcinilor concentrate
verticale (date de fundații
de lățime b), 𝑇𝑖2
sarcinilor concentrate
orizontale (date de fundații
de lățime b), 𝑇𝑖3

0
2 N
I G JA
𝜎𝑣𝑖 =
𝑅𝑣𝑖
S
S BE
𝐓𝐢𝟏 = 𝛔𝐯𝐢 ∙ 𝐬𝐯𝐢 ∙ 𝐊 𝐚𝟏
- presiunea la nivelul 𝐓𝐢𝟐 =
𝐕
∙𝐬 ∙𝐊
𝐃𝐢 𝐯𝐢 𝐚𝟏
𝐓𝐢𝟑 = 𝐐 ∙ 𝟏 − 𝐡𝐢 ∙ 𝐐 ∙ 𝐇𝟎 ∙ 𝐬𝐯𝐢
𝜙

.
𝐿𝑖 −2∙𝑒𝑖
𝑡𝑔 45° − 21
“𝑖“ conform distribuției Meyerhof Di = hi + b, dacă hi ≤ 2 ∙ d − b Q=
𝑅𝑣𝑖 - rezultanta forțelor verticale la 𝑏
hi +b 𝑑+2

F
nivelul armăturii “𝑖“ , afectată de Di = , dacă hi > 2∙d−b
2
factorii parțiali ai încărcărilor;
𝑒𝑖 - excentricitatea rezultantei 𝑅𝑣𝑖 ;
𝑠𝑣𝑖 - distanța pe verticală între
armături la nivelul“𝑖“; 𝐓𝐢 = 𝐓𝐢𝟏 + 𝐓𝐢𝟐 + 𝐓𝐢𝟑
𝐿𝑖 - lungimea armăturii “𝑖“.
Proiectarea structurilor din pământ armat. Alegerea tipului de armatură
❑ Pentru armături de tip „extensibil”, Geogrile cu noduri rigide
din materiale

0 polimerice,
utilizează, în general, două mari

2
se

categorii de produse: geotextilele şi

0
geogrilele.
❑ Alegerea tipului de material şi a

2 N
formei în care este utilizat (bandă, uniaxiale biaxiale multiaxiale
foaie, grilă etc.) determină
mecanismul de transfer al eforturilor Geogrile cu noduri
Geotextile

G JA
de la teren la armatură. Produsele flexibile

I
realizate din poliester sunt
susceptibile de a îşi modifica

S
proprietăţile datorită proceselor de
hidroliză şi a temperaturilor ridicate.

S BE
❑ Armăturile metalice (inextensibile)
sunt realizate din materiale rezistente
la coroziune şi se prezintă sub formă
de foi, bare sau grile (rețele). Armături metalice
❑

F .
Este recomandat ca toate materialele
metalice care sunt introduse în
pământ (armături metalice, elemente
de legătură, elemente de faţadă) să
fie realizate din materiale compatibile
din punct de vedere electrolitic.
Verificările zidului de sprijin din pământ armat. Stabilitatea internă

0
❑ Verificarea la rupere a armăturilor, în secțiunea curentă se face, pentru fiecare pat de
armături, cu relația:

2
𝐓𝐮𝐤
𝐓𝐦𝐚𝐱,𝐝 =
𝛄𝐦𝐭
o
o
o
0
𝑇𝑚𝑎𝑥 - forța maximă de întindere din armături;

2 N
𝑇𝑚𝑎𝑥,𝑑 = 𝛾𝐹3 ∙ 𝑇𝑚𝑎𝑥 - forța maximă de calcul după norme franceze;
𝑇𝑢𝑘 = 𝐴𝑐𝑑 ∙ 𝜎𝑟 - reprezintă forța caracteristică ultimă a stratului de armături în secțiunea
curentă, pe metru;

G JA
o 𝐴𝑐𝑑 - aria de calcul a armăturilor în secțiunea curentă, pe metru liniar de parament;

I
o 𝜎𝑟 - efortul unitar de rupere al materialului din care sunt confecționate armăturile;
❑ Verificarea la rupere a armăturilor în secțiunea de prindere de parament se face cu relația:

o
S
S BE
𝐓𝐩𝐝 ≤
𝐓𝐚𝐤
𝛄𝐦𝐭
𝑇𝑝𝑑 - efortul de tracțiune la punctele de prindere a armăturilor de parament (pe metru liniar
de parament)
𝑇𝑝𝑑 = 𝛾𝐹3 ∙ 𝑇𝑝
o

o
.
𝐴𝑎𝑑 - aria de calcul a armăturilor, pe metru liniar de parament, în secțiunea de prindere a
acestora de parament;

F
𝛾𝑚𝑡 - coeficientul parțial de siguranță pentru rezistența de rupere egal cu 1,50 pentru lucrări
curente și 1,65 pentru lucrări de mare importanță;
𝛾𝐹3 = 1,125 – coeficient al condițiilor de lucru, după normele franceze (în GP 93:2006, 𝛾𝐹3 =
1,00).
Verificarea la smulgere a armăturilor
❑ Verificarea la smulgere a unei armături se face cu relația:

2 0 𝐓𝐦𝐚𝐱 =
𝐓𝐟
𝛄𝐦𝐟
𝑇𝑚𝑎𝑥 - forța de întindere din armătură, calculată în Abodarea 3 (A2+M2+R3) cu
o

o 0
𝛾𝐺,𝑑𝑠𝑡 = 1,00; 𝛾𝑄,𝑑𝑠𝑡 = 1,3; 𝛾𝑄,𝑠𝑡𝑏 = 0; 𝛾𝜙 = 1,25; 𝛾𝑐 = 1,25; 𝛾𝛾 = 1,00. Se poate verifica și la

2 N
Abordarea 1 (A1+M1+R1), cu coeficienții de siguranță corespunzători.
𝑇𝑓 - rezistența la smulgere din umplutură a armăturii pe metru liniar de parament sub
acțiunea greutății „blocului”(abcd), de deasupra armăturii și a împingerilor aferente;

G JA
𝐓𝐟 = 𝟐 ∙ 𝐧 ∙ 𝐛 ∙ 𝐋𝐩 ∙ 𝛍∗ 𝐡𝐚 ∙ 𝛔𝐯.𝐦𝐞𝐝
o
o
o

SI
𝑛 – numărul de armături pe metru liniar de parament
𝑏 – lățimea unei armături;
𝐿p - lungimea armăturii aflată în zona rezistentă (pasivă) a umpluturii armate, dincolo de

S BE
linia de întindere maximă considerată;
o 𝜇∗ ℎ𝑎 - coeficientul de frecare pământ - armătură;
o 𝜎𝑣,𝑚𝑒𝑑 - presiunea verticală medie pe patul de armături;

F . 𝛔𝐯.𝐦𝐞𝐝 =
𝐆𝐝 + 𝐐𝐝 + 𝐏𝐚𝐠𝐝 + 𝐏𝐚𝐪𝐝 ∙ 𝐬𝐢𝐧𝛅𝐝
𝐋𝐩 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎
𝛾𝑚𝑓 - coeficientul parțial de siguranță la smulgere, egal cu 1,30 pentru lucrări curente și 1,50
pentru lucrări sensibile.
Verificarea la smulgere a armăturilor
❑ Coeficientul de frecare pământ-armătură

2 0
(𝜇∗ ) depinde de caracteristicile umpluturii și
de tipul armăturii

benzi de oțel de înaltă aderență (HA);

𝑑

o
plasă sudată;
0
benzi de oțel neted;

2 N
armături poliamidice
𝑎

G JA
𝑇𝑚𝑎𝑥 𝑇𝑓 𝑐

I
și este stabilit prin teste de smulgere
𝐿𝑝
❑ Pentru armături de tip HA, 𝜇∗ variază cu

S
adâncimea patului de armături:

S BE
ℎ𝑎 ≥ 6 𝑚 → 𝜇∗ = 𝜇1∗ = 𝑡𝑎𝑛𝜙1𝑘

ℎ𝑎 < 6 𝑚 → 𝜇1∗ < 𝜇∗ ≤ 𝜇0∗

cu 1,2 < 𝜇0∗ < 2,5 , ca efect al dilatanței

F .
pământului din umplutură.

Pentru armăturile geosintetice, înaintea

determinărilor experimentale se poate
considera 𝜇 = 0,85 ÷ 0,95 ∙ 𝑡𝑎𝑛𝜙1𝑘 .
Variațiea coeficientului de frecare
pământ-armătură (𝜇1∗ ) în raport cu
adâncimea patului de armături
Determinarea forței de întindere la parament
❑ Efortul de tracțiune, prin punctele de conexiune/prindere a armăturii de parament 𝑇𝑝 (pe

2 0
metru de parament) este:

𝐓𝐩 = 𝐊 ∙ ෍ 𝛂𝐢 ∙ 𝛔𝐯𝐢 + 𝛔𝐡𝐪 ∙ 𝐬𝐯 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎

0
unde 𝜎𝑣𝑖 - efortul unitar vertical determinat din greutate proprie cu sau fără suprasarcină în
funcție de caz și 𝛼𝑖 - un coeficient care depinde de flexibilitatea elementelor de parament

2 N Parament flexibil Parament din panouri de beton Parament rigid

I G JA
❑
S
S BE
Relația pentru verificarea paramentului este:
𝐑 𝐩𝐤

.
𝐓𝐩𝐝 ≤ cu 𝑅𝑝𝑘 = 𝑛 ∙ 𝑃𝑝
𝛄𝐦𝐩

F
unde
o 𝑛 - numărul punctelor de ancoraj de pe elementul de parament;
o 𝑃𝑝 - forță rezistentă a fiecărui punct de prindere din elementul de parament;
o 𝛾𝑚𝑝 - coeficient de siguranță, egal cu 1,60 pentru beton și 1,50 pentru elemente de parament
metalice.
Proiectarea structurilor din pământ armat. Evaluarea stabilității generale
❑ Verificarea stabilității generale a unei structuri de

0
A
sprijin din pământ armat se face, ca în cazul

2
taluzurilor după suprafețe de rupere cilindrico-
circulare (Metoda Felenius, Bishop etc.), Cursul 4.

0
❑ Suprafețele de cedare care se pot considera sunt
de două tipuri:
o

o
armat (a);

2 N
suprafețe care nu intersectează masivul de pământ

suprafețe care intersectează masivul de pământ B

❑
armat (b).

I G JA
În cazul suprafețelor de tip
coeficientului de siguranță este:
(a) expresia
a) Suprafață care nu intersectează masivul
de pământ armat A

S
S BE
𝐹S 𝑚𝑖𝑛 =
𝑀𝑅𝑑
𝑀𝐸𝑑
≥ 1,1

cu 𝑀𝑅𝑑 - momentul rezistent, față de centrul de

rotație 𝑂 al suprafeței de cedare, prin rezistența la
forfecare mobilizată ( 𝜏𝑓 ) în lungul suprafeței de

❑
ෲ
cedare 𝐴𝐵;

F .
𝑀𝐸𝑑 - momentul motor sau de răsturnare dat de
greutatea proprie plus suprasarcina;
Verificarea se face de regulă în Abordarea 3
(A2+M2+R3).
B

b) Suprafață care intersectează

masivul de pământ armat
Proiectarea structurilor din pământ armat. Evaluarea stabilității generale
❑ În cazul suprafețelor de tip (b) expresia coeficientului de siguranță/factorului de stabilitate
este:

2 0 𝐅𝐒 𝐦𝐢𝐧 =
𝐌𝐑𝐝
≥ 𝟏, 𝟏

0
𝐌𝐄𝐝

cu semnificația anterioară

2 N
𝑀𝐸𝑑 = σ𝑛1 𝐺𝑘𝑗 ∙ 𝛾𝐺.𝑑𝑠𝑡 + 𝑄𝑘𝑗 ∙ 𝛾𝑄,𝑑𝑠𝑡 𝑅 ∙ sin 𝛼𝑗 , R – raza supra feței de cedare,

𝑀𝑅𝑑 = 𝑀𝑅𝑝 + 𝑀𝑅a , j – indicele fâșiei din discretizarea masei alunecătoare în fâșii,

G JA
o

I
𝑀𝑅𝑝 - momentul rezistent de calcul dat de rezistența la forfecare mobilizată în lungul
ෲ
suprafeței de calcul 𝐴𝐵

S 𝑛
𝑡𝑎𝑛𝜙𝑘𝑗 𝑐𝑘𝑗

S BE
𝑀𝑅𝑝 = ෍[ 𝐺𝑘𝑗 ∙ 𝛾𝐺.𝑑𝑠𝑡 + 𝑄𝑘𝑗 ∙ 𝛾𝑄,𝑑𝑠𝑡 ) ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑗 ∙ + ∙𝑙 ∙𝑅
𝛾𝜙 𝛾𝑐 𝑗
1

o 𝑀𝑅𝑎 - momentul rezistent de calcul dat de armături

.
𝑚

𝑀𝑅𝑎 = ෍ 𝑇𝑑𝑖 ∙ 𝑦𝑖

F
1

o 𝑇𝑑𝑖 = 𝑚𝑖𝑛 𝑇𝑚𝑎𝑥,𝑑 ; 𝑇𝑝d ; 𝑇𝑓d /𝛾𝑚𝑓 , cu 𝑇𝑝 corespunzătoare lungimilor de armătură din
exteriorul suprafeței de rupere.