❑ FORMA SI PROPORTIILE CLADIRILOR IN PLAN;

o Forma compacta (simetrie);

o Excentricitati mici CM – CR;
o Pseudo-simetria;
o Pasarele sau zone inguste de planseu;
o Posibilitati de remediere;

❑ FORMA SI PROPORTIILE CLADIRILOR IN ELEVATIE;

o Reducerea ariilor planseelor pe verticala;
o Posibilitati de remediere;

❑ ROSTURI SEISMICE;
o Neregularitati;
o Nesincronismul miscarii seismice;
o Dimensionarea rosturilor;
o Rezolvari constructive;

❑ PROEMINENTE;
o Efectul amplificarii dinamice;
o Conexiuni cu structura de rezistenta;
❑ EXIGENTE FUNCTIONALE;
❑ CONFIGURATIA IN PLAN SI IN ELEVATIE A CONSTRUCTIEI;
❑ ASPECTUL EXTERIOR AL CLADIRII;
❑ INTENSITATEA INCARCARILOR GRAVITATIONALE SI SEISMICE;
❑ TEHNOLOGII DISPONIBILE;
❑ DURATA MINIMA DE EXECUTIE;
❑ EFICIENTA ECONOMICA;
❑ COSTURILE LUCRARILOR DE PROTECTIE;
❑ COSTURILE LUCRARILOR DE INTRETINERE;
P100/2006
 CONCEPTUL DE PERFORMANTA
IN PROIECTAREA CONSTRUCTIILOR

CERINTELE UTILIZATORILOR – ISO 6241/1984 SI STAS 12400/85

STABILITATE SI REZISTENTA (FIABILITATE STRUCTURALA;
SIGURANTA LA FOC;
ETANSEITATE;
EXIGENTE HIGOTERMICE;
AMBIANTA ATMOSFERICE;
EXIGENTE ACUSTICE;
EXIGENTE VIZUALE;
EXIGENTE DE IGIENA;
ADAPTAREA LA UTILIZAREA SPATIILOR;
DURABILITATE;
ECONOMIE;

CERINTA DE FIABILITATE STRUCTURALA IMPLICA:

✓ SIGURANTA STRUCTURALA;
✓ APTITUDINE PENTRU EXPLOATARE;
✓ DURABILITATE;

SIGURANTA STRUCTURALA SI APTITUDINEA PENTRU EXPLOATARE CONDUC LA

EXIGENTELE DE PERFORMANTA PENTRU:
- STABILITATE;
- REZISTENTA;
- DUCTILITATE;
- RIGIDITATE;

SI SE REFERA LA TOATE SUBSISTEMELE CONSTRUCTIEI:

- TERENUL DE FUNDARE;
- INFRA-STRUCTURA;
- SUPRA-STRUCTURA;
- ELEMENTELE NE-STRUCTURALE DE INCHIDERE;
- ELEMENTELE NE-STRUCTURALE DE COMPARTIMENTARE;
- INSTALATIILE AFERENTE CLADIRII;
- ECHIPAMENTELE AFERENTE CLADIRII;
 PROIECTAREA SI EXECUTAREA CONSTRUCTIILOR
AMPLASATE PE TERENURI ÎN PANTA
STABILITATEA TALUZURILOR PENTRU PAMÂNTURI FARA
COEZIUNE (NISIP,PIETRIS)
❑ panta înclinata cu unghiul  fata de orizontala;
❑ greutate proprie (G);
❑ forta de frecare (Ff);

UNGHIUL LIMITA AL TALUZULUI  ESTE EGAL CU UNGHIUL DE FRECARE

INTERIOARA AL MATERIALULUI  (25 - 35o în functie de natura pamântului).

În proiectare unghiul limita al taluzului liber :  
1 ct
ct = coeficient de siguranta

STABILITATEA TALUZURILOR PENTRU PAMÂNTURI COEZIVE

(PAMÂNTURI ARGILOASE)
❑ rezistenta la forfecare:  = c +  tg
lim
c = coeziunea;
 = unghiul de frecare interna;
 = efortul unitar normal dat de greutatea unei particule;
Forta pasiva (rezistenta), care se opune alunecarii particulelor catre baza taluzului, are
doua componente:
Ff : forta de frecare interna;
Fc : forta de coeziune;
Geometria alunecarilor de teren
❑ Suprafata de alunecare: locul geometric al punctelor pentru care se realizeaza
echilibrul limita al eforturilor tangentiale interioare lim
1. Alunecare pe o suprafata în forma de cilindru (caracteristic pentru versantii
cu alcatuire omogena);
2. Alunecare de translatie pe o suprafata plana a unui strat fara rezistenta la
forfecare (strat de argila înmuiat);
3. Alunecare pe o suprafata oarecare (se produce la interfata dintre roca de baza
si struturile depuse);
❑ Adâncimea suprafetei de alunecare: diferenta între cota suprafatei terenului si cota
suprafatei de alunecare;
alunecare superficiala Hmax,al < 1.00 m
alunecare de adâncime mica 1.00 < Hnax,al < 5.00 m
alunecare adânca 5.00 < Hnax,al < 20.00 m
alunecare foarte adânca Hnax,al > 20.00 m

Evolutia producerii alunecarilor

❑ Categorii de alunecari:
alunecari active;
alunecari temporar stabilizate;
alunecari stabilizate;

alunecari rapide: cu viteza > 1.5 m/zi;

alunecari moderate: cu viteza 0.5 - 1.5 m/zi;
alunecari lente: cu viteza < 0.5 m/zi;

Cauzele producerii alunecarilor

❑ Alunecarile naturale provocate de:
modificarea regimului hidraulic al masivului de pamânt;
actiunea mecanica a apei din teren;
reducerea rezistentei pamântului în timpul miscarii seismice, prin pierderea
coeziunii structurale si prin reducerea frecarii interioare;
❑ Alunecarile prin interventia omului:
- Lucrari de constructie necontrolate:
încarcarea masivului de pamânt, la creasta sau pe taluz;
interventii în geometria taluzului, pentru realizarea unor constructii;
drenarea necontrolata a apelor subterane si/sau din precipitatii;
- Socuri si vibratii provocate prin explozii, trafic rutier sau feroviar;
Forme particulare de alunecari:
CURGEREA LENTA a depunerilor de pe pantele versantilor sub efectul permanent al
greutatii proprii;
 CONSECINTELE ALUNECARILOR
❑ avarierea cladirilor aflate pe panta sau pe cresta taluzului;
❑ distrugerea cladirilor de la baza taluzului prin efectul masei de pamânt din amonte;
❑ distrugerea retelelor edilitare îngropate, distrugerea drumurilor si cailor ferate;

Masuri pentru identificarea, prevenirea si stoparea alunecarilor

❑ harti de microzonare din punct de vedere al alunecarilor de teren prin:
teledetectia aeriana;
sistemele informatice (GIS- Geographycal Information System);
❑ Studii preliminare:
Identificarea stratificatiei terenului, determinarea caracteristicilor fizico-
mecanice, si stabilirea pozitiei si debitului apelor subterane;
Calculul stabilitatii taluzului în diferite etape ale interventiei asupra acestuia:
- în stare naturala;
- în timpul executiei lucrarilor de constructie;
- în situatia definitiva;
❑ Masuri cu caracter general:
Reducerea presiunii apei în sol prin drenaje
- Drenuri sub forma de santuri umplute cu balast;
- Retele de puturi cu drenuri de legatura;
- Galerii cu foraje de descarcare;
- Drenuri orizontale în forma de spic;
Acoperirea taluzului cu vegetatie;
Acoperirea taluzului cu retele de retinere a rocilor pe suprafata versantului;
Instalarea unor sisteme de atenuare sau stopare a prabusirilor de roci;

❑ Masuri constructive:
Executarea de ancoraje (armarea masivului)
- Ancore scurte (batute);
- Micropiloti;
- Ancore pretensionate sau pasive;
Executarea unor ecrane din puturi/coloane alaturate;
Executarea unor ziduri de sprijin cu contraforti sau pinteni la baza taluzului;
 SOLUTII CONSTRUCTIVE PENTRU CLADIRI AMPLASATE PE
TERENURI ÎN PANTA
❑ Cladirea este amplasata pe o platforma amenajata în taluzul existent:

echilibrul masivului este restabilit prin introducerea unui zid de sprijin

cladirea se alcatuieste ca pe teren orizontal;
❑ Cladirea este alaturata taluzului:

echilibrul masivului de pamânt este restabilit prin nivelurile inferioare;

etajele inferioare se conformeaza si se dimensioneaza pentru preluarea
integrala a fortei orizontale din împingerea pamântului;
ZIDURI DE SPRIJIN
Zidurile de sprijin preiau si transmit la terenul de fundare încarcarile provenite
din împingerea pamântului si din diferitele sarcini care pot fi aplicate la partea
superioara a masivului de pamânt.
Încarcari:
- greutatea proprie;
- împingerea orizontala a pamântului ( efectul apei subterane);
- greutatea masivului de pamânt din spatele zidului;
- efectul cutremurelor;
- efectul însoririi;
Criterii de performanta:
- stabilitate de ansamblu, la lunecare si la rasturnare;
- rezistenta, în sectiuni verticale si în sectiuni orizontale;
- rigiditate, în plan vertical;
Categorii de ziduri de sprijin:
- ziduri de sprijin de greutate, realizate din zidarie de piatra, beton simplu
- ziduri de sprijin din placi plane sau curbe, din beton armat;

❑ ZIDURI DE SPRIJIN DE GREUTATE

Echilibrul de ansamblu este asigurat de
greutatea proprie a zidului;
Solutie utilizata pentru înaltimi mici si
conduce la o grosime mare a zidului;
Stabilitatea la lunecare se verifica la rostul
dintre zid si talpa de fundatie;
Stabilitatea la rasturnare se verifica fata de
axele care trec prin extremitatea zidului;
❑ ZIDURI DE SPRIJIN DIN PLACI DE BETON ARMAT
Echilibrul zidului de sprijin este asigurat de greutatea proprie si de greutatea
masivului de pamânt care reazema pe talpa de fundatie;

Zidul propriu zis si talpa de fundatie sunt solicitate la încovoiere pe schema

statica de consola;
Imbunatatirea stabilitatii de ansamblu fara sporirea greutatii proprii:
- Ziduri de sprijin cu placi intermediare prin care se realizeaza reducerea
împingerii orizontale;

- Ziduri de sprijin ancorate pentru înaltimi mari si în conditiile în care

masivul din spatele zidului permite ancorarea la distante acceptabile;
❑ EFECTELE CUTREMURULUI ASUPRA ZIDURILOR DE SPRIJIN
Miscarea seismica introduce acceleratii puternice atât în zidul de sprijin cât si în
masivul de pamânt din spatele sau;
Amplificarea acceleratiei solului este nesemnificativa (rigiditate mare);
Tipuri de avarii:
- rotirea/rasturnarea;
- lunecarea;
- pierderea stabilitatii masivului;

❑ ALTE MASURI CONSTRUCTIVE

Pentru limitarea efectului însoririi (dilatare împiedicata) zidurile de sprijin de
lungime mare se fragmenteaza cu rosturi de dilatatie verticale (dispuse la circa 25 m
distanta unul de altul);
Pentru diminuarea presiunii apei din pamânt, în spatele zidului de sprijin se
prevede un sistem de drenaj iar in zid se prevad goluri (barbacane) pentru scurgerea
apei;
PROIECTAREA SI EXECUTAREA CONSTRUCTIILOR SUB NIVELUL
APELOR FREATICE
❑ Cauze:
exploatarea intensiva a terenului prin "construirea în adâncime";
nivelul apei freatice este apropiat de suprafata libera a terenului;
❑ Efectele apei subterane asupra partilor îngropate ale cladirii:
presiunea hidrostatica a apei pe elementele exterioare ale subsolului;
infiltrarea (patrunderea) apei în subsoluri;
actiunea chimica agresiva a apei asupra materialelor de constructie;
❑ Situatii diferite privind solutiile tehnologice si constructive:
Nivelul inferior al subsolului cladirii se afla peste nivelul maxim probabil al
apei freatice, fundatiile se afla sub nivelul maxim al acesteia;
- se prevad masuri speciale numai pentru etapa de executie a fundatiilor;
- hidroizolatia se proiecteaza numai împotriva apelor de infiltratie
provenite din precipitatii sau din pierderile din retelele edilitare;
Subsolul cladirii se afla sub nivelul maxim probabil al pânzei freatice;
- proiectarea si executarea unor betoane impermeabile si/sau a unor
sisteme de hidroizolatie aplicate pe pereti si radier (cuva etansa);
- elementele infrastructurii se dimensioneaza pentru a prelua si eforturile
provenite din presiunea apei freatice;
❑ Proiectarea rezistentei la împingerea hidrostatica a apei
peretii subsolurilor se proiecteaza pentru a avea rezistenta si rigiditatea
necesare sub efectul concomitent al:
- încarcarilor verticale aduse de suprastructura ;
- încarcarilor orizontale datorate împingerii pamântului constructiei;
- încarcarilor orizontale datorate presiunii apei subterane;
Placa inferioara se poate proiecta în doua moduri:
Placa de greutate;
Grosimea placii se stabileste astfel încât greutatea proprie a placii (inclusiv finisajul) sa
fie mai mare decat subpresiunea apei subterane.

Placa solicitata la încovoiere;

când radierul este necesar pentru transmiterea încarcarilor;
când radierul nu este necesar pentru transmiterea dar solutia cu placa de
greutate impune grosimi mari ale acesteia;
 PRINCIPIILE DE PROIECTARE A HIDROIZOLATIILOR REZISTENTE LA
PRESIUNEA APEI

❑ Prin folosirea betoanelor etanse (impermeabile);

Aditivi;
Starea de eforturi interioare poate influenta negativ permeabilitatea betonului;
❑ Prin aplicarea sistemelor de hidroizolatie peste elementele de beton armat;
Conformarea în plan a infrastructurii;
- forme geometrice simple, indiferent de suprastructura;
- fete plane pe care se aplica sistemele de hidroizolatie;

Etansarea zonelor sensibile ale infrastructurii;

- Trecerile conductelor prin peretii cuvei;
- Rosturile de tasare;
Traseul rosturilor poate fi vertical (separa peretii) sau orizontal (rost în radier).
Este necesar ca sistemele de hidroizolatie sa fie întarite la rosturi.
 PROTECTIA CONSTRUCTIILOR ÎMPOTRIVA ACTIUNII CHIMICE AGRESIVE
A APELOR SUBTERANE
Rezistenta betoanelor la actiunea chimica agresiva a apelor subterane se asigura prin:
❑ Compozitia si punerea în opera a betonului;
❑ Protectia elementelor de beton aflate în contact cu apa agresiva;
Executarea lucrarilor de constructie sub nivelul apei freatice
Factori hidrogeologici:
nivelul topografic si debitul (cantitatea de apa pe unitatea de timp) apei freatice;
natura si stratificatia terenului (apa subterana este cantonata în straturile
nisipoase iar straturile argiloase sunt impermeabile);

Principii tehnologice pentru evacuarea apelor din incinta:

Pomparea continua a apei care

patrunde în incinta de lucru mentinând în
permanenta fundul sapaturii accesibil dar
relativ umed (inconveniente eliminate prin
incinte etanse închise cu palplanse sau cu
ecrane de piloti intersectati);

Coborârea
artificiala a nivelului apei
subterane prin pompare
continua a apei din
puturi forate în
vecinatatea incintei;
 CRITERII GENERALE DE PROIECTARE SI PROCEDEE SPECIALE
DE EXECUTIE PENTRU CONSTRUCTII SITUATE
ÎN CONDITII DIFICILE DE AMPLASAMENT
PROIECTAREA SI EXECUTAREA CLADIRILOR ÎN CONDITII DIFICILE
DE AMPLASAMENT PROVENITE DIN MEDIUL NATURAL.
Cauze:
❑ CARACTERISTICI FIZICO-MECANICE DEFICITARE ALE TERENULUI DE FUNDARE
compresibilitate ridicata;
rezistenta slaba;
❑ NEOMOGENITATEA CARACTERISTICILOR FIZICO-MECANICE ALE TERENULUI DE FUNDARE PE
AMPLASAMENT
❑ TOPOGRAFIA DEFAVORABILA A TERENULUI
terenuri în panta, susceptibile de pierderea locala sau generala a stabilitatii;
❑ REGIMUL HIDRAULIC SUBTERAN
ape subterane la mica adâncime;
ape subterane agresive fata de materialele de constructie.
Rezolvare prin:
❑ CUNOASTEREA PROPRIETATILOR TERENULUI (caracterul neomogen si anisotrop al masivelor de pamânt si probele
izolate nu reprezinta fidel comportarea stratelor sau depozitelor reale);
❑ MODELAREA REALISTA A FENOMELELOR DE:
raspuns al terenului;
interactiune sol-structura
❑ ADOPTAREA UNOR COEFICIENTI DE SIGURANTA CORESPUNZATORI;
❑ ANALIZA COMPORTARII ÎN TIMP A CONSTRUCTIILOR FUNDATE ÎN CONDITII SIMILARE;
 PROIECTAREA CONSTRUCTIILOR AMPLASATE PE
TERENURI ARTIFICIALE DE FUNDARE DIFICILE
Calitatea terenurilor de umplutura (depozite din pamânt sau din alte materiale) depinde de:
❑ MODUL DE REALIZARE A UMPLUTURII:
controlat (printr-un proces tehnologic organizat),
necontrolat (o activitate neorganizata),
❑ STRUCTURA UMPLUTURII:
omogena (un singur material, de regula, pamânt, zgura, etc.);
neomogena (mai multe materiale diferite, în acelasi strat sau în straturi succesive);
❑ NIVELUL DE COMPACTARE:
compactat (compactare artificiala, uneori compactare naturala);
compactare medie;
necompactat (depozite "libere");
Umpluturile controlate, omogene si compactate = conditii normale de teren de fundare.
TERENURI NATURALE DE FUNDARE DIFICILE
❑ Terenurile sensibile la variatia umiditatii:
pamânturile sensibile la umezire;
pamânturile cu umflari si contractii mari;
❑ Terenurile nisipoase sensibile la actiunea seismica;
❑ Terenurile cu compresibilitate mare sau mijlocie;

PAMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE

Sub actiunea încarcarilor transmise de fundatii sau chiar sub greutatea proprie (sarcina
geologica), PSU se taseaza suplimentar odata cu cresterea umiditatii.
* Grupa A: la umezire, nu se taseaza semnificativ sub propria greutate;
* Grupa B: la umezire, se taseaza semnificativ sub propria greutate;
Loessuri (roca sedimentara, alcatuita din praf silicios si argilos, de culoare galben-cenusie pâna
la galben roscat).
malul drept al Dunarii, Ostrov - Cernavoda 60.0 m
zona Tecuci - Nicoresti 50.0 m
valea Ialomitei, Turnu Magurele 30.0 m
câmpia Covurluiului, orasul Galati 25.0 m

PAMÂNTURI CU UMFLARI SI CONTRACTII MARI

Pamânturi contractile, expansive sau active: pamânturi argiloase care prezinta proprietatea de
a-si modifica volumul, sensibil si reversibil, atunci când umiditatea lor variaza.

zone sub carpatice / piemontane din Oltenia, Muntenia, Banat, Moldova, Dobrogea;
podisul Transilvaniei;
zonele colinare dinspre câmpia de vest;
zonele de lunca si terase ale unor râuri (mai ales în podisul Moldovei);
unele zone din lunca si delta Dunarii;
Efectul variatiilor sezoniere de umiditate:

în perioadele secetoase: apar în teren crapaturi de contractie;

fenomenul este mai pronuntat la terenurile însorite;
în perioadele ploioase: crapaturile încep sa se închida;
crapaturile ramân partial deschise de la un sezon la altul;

TERENURI NISIPOASE SENSIBILE LA MISCARI SEISMICE

Nisipurile saturate de apa care se gasesc în stare afânata manifesta o tendinta de îndesare atunci
când sunt supuse la solicitari de forfecare:

cresterea presiunii apei în pori;

scaderea eforturilor unitare efective de la contactul între particule;
reducerea frecarii interioare;
scaderea capacitatii nisipului de a prelua eforturile unitare de forfecare;
Lichefierea nisipului: în zonele de campie din Oltenia, Muntenia si sudul Moldovei, precum si
în luncile unor râuri si în lunca Dunarii la cutremurul 4 Martie 1977.

Amploarea deformatiilor straturilor de nisip produse de oscilatiile seismice depinde de:

parametrii miscarii seismice (acceleratia maxima / durata miscarii terenului);
tipul de pamânt (compozitia granulometrica / granulozitatea nisipului);
gradul de îndesare al nisipului;
starea de umiditate a nisipului;
starea de eforturi în masivul de pamânt;

COMPORTAREA CONSTRUCTIILOR AMPLASATE

PE TERENURI DE FUNDARE DIFICILE.

dezordini si degradari ale elementelor nestructurale,

avarierea elementelor structurale;
prabusirea partiala sau totala a constructiei.

COMPORTAREA CONSTRUCTIILOR AMPLASATE

PE PAMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE

❑ Surse:
variatia nivelului apelor subterane;
apa de ploaie infiltrata la fundatii;
pierderi de apa din reteaua de alimentare sau canalizare;
pierderi de apa din procesele tehnologice (în cladirile industriale).
A. Tasari uniforme:
cresterea uniforma a umiditatii sub întreaga constructie;
B. Tasari neuniforme:
infiltratii;

EFECTE NEGATIVE ALE TASARILOR:

❑ cazul tasarilor importante (zeci de centimetri): intrarile de la parter ajung sub
nivelul trotuarului (blocuri P+4E din Tulcea);
❑ cazul tasarilor moderate: ruperea retelelor de alimentare cu apa si a canalizarilor;
TASARILE NEUNIFORME SE MANIFESTA PRIN:
❑ Deplasarea de ansamblu ca un corp rigid a constructiei:
infrastructura preia tasarile diferentiate ale fundatii;
nu se produc degradari în constructie (deplasarea de ansamblu poate
scoate cladirea din exploatare prin consecinte secundare: oprirea functionarii
ascensoarelor, lipsa de orizontalitate a planseelor,imposibilitatea închiderii usilor, etc.);
❑ Tasari diferentiate ale fundatiilor:
infrastructura nu este capabila sa le împiedice;
deformatii si deplasari relative;
FISURAREA: tasarea relativa > 1/1000L (deschidere);
DEGRADAREA ELEMENTELOR NE-STRUCTURALE: tasarea relativa > 1/300L
DEGRADAREA STRUCTURII: tasarea relativa > 1/150L;
Cladirile cu pereti structurali din beton armat au capacitate mare de adaptare la tasari
diferentiate (retransmiteri de eforturi).

COMPORTAREA CLADIRILOR FUNDATE

PE PAMÂNTURI CU UMFLARI SI CONTRACTII MARI

CONDITIONARI:
❑ Structura, forma si marimea constructiei;
❑ Adâncimea si modul de realizare ale fundatiilor;
❑ Anotimpul în care s-au executat fundatiile;
❑ Posibilitatile de infiltrare ale apelor atmosferice si expunerea la soare a terenului;
❑ Conditiile de exploatare ale constructiei;
DEGRADARI:
❑ Cladiri din zidarie de caramida cu fundatii directe de beton (fisuri în fundatii si în
ziduri);
❑ Cladirile cu schelet de lemn (deformatii structurale mari);
❑ Colturile puternic insorite dinspre sud-vest (fisuri in forma de:
"V"- perioada secetoasa
”A”- perioada umeda)

FUNDARE DIRECTA PE TERENURI DE FUNDARE DIFICILE.

STABILIREA ADÂNCIMII DE FUNDARE:

❑ considerente functionale (adâncimea subsolurilor, daca exista);
❑ capacitatea portanta si deformabilitatea straturilor de pamânt;
❑ adâncimea de înghet;

ALCATUIREA GENERALA ÎN PLAN SI ÎN ELEVATIE:

❑ forme compacte în plan;
❑ limitarea raportului între lungimea tronsonului si înaltimea acestuia;
❑ introducerea rosturilor de tasare;
❑ sisteme structurale capabile sa preia tasari diferentiate:
- sisteme articulate (cladiri cu un singur nivel);
- sisteme spatiale cu pereti structurali din beton armat (mai multe etaje);
❑ infrastructuri rigide în plan vertical (subsolurilor la toate constructiile etajate);
❑ eforturi efective moderate pe talpile fundatiilor (radier= infrastructura rigida);
 RECOMANDARI PRIVIND ALCATUIREA CLADIRILOR
FUNDATE DIRECT PE PAMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE
❑ reducerea lungimilor tronsoanelor de cladiri (1.5 < L/H < 2.5);
❑ conformarea corpului de cladire cu o infrastructura de mare rigiditate;
❑ ordonarea elementelor structurale cu masele dispuse uniform pe cele doua axe;
❑ ordonarea golurilor functionale pentru evitarea sectiunilor slabite pe verticala;
❑ dispunerea de rosturi;
MASURI PENTRU EVITAREA CRESTERII UMIDITATII ÎN TEREN DE FUNDARE
A Evitarea infiltrarii în teren a apelor de suprafata;
B Prevenirea umezirii terenului cu ape din retele, instalatii;
B1 Proiectarea retelelor hidroedilitare;
B2 Proiectarea instalatiilor în cladirile de locuit, administrative si social-culturale;
ALCATUIREA GENERALA A CLADIRILOR AMPLASATE PE TERENURI CU
UMFLARI SI CONTRACTII MARI ÎN CONDITII DE FUNDARE DIRECTA
❑ ADÂNCIMEA DE FUNDARE
cazul I: nivelul hidrostatic subteran este la adâncime > 10 m Df,min = 2.0 m;
cazul II: nivelul hidrostatic subteran este la adâncime < 2 m Df,min = 1.5 m;
cazul III: nivelul hidrostatic subteran este  2....10 m Df,min = 2.0 m;
❑ DIFERENTIEREA MASURILOR DE PROTECTIE LA PROIECTARE
mentinerea unor conditii stabile de umiditate;
controlul sau prevenirea variatiilor de volum prin marirea presiunilor pe teren;
monolitizarea structurii prin prevederea de rigidizari sau centuri;
îmbunatatirea pamânturilor prin stabilizare, injectii sau înlocuire;
fundarea în adâncime, sub zona afectata de variatiile de volum;
FACTORI:
importanta, marimea si structura de rezistenta a constructiei;
nivelul hidrostatic subteran al amplasamentului;
grosimea si potentialul de umflare/contractie ale pamânturilor pe amplasament;
variatia umiditatii pamântului de fundare în perioada de executie si de exploatare;
gradul de asigurare al constructiei (gradul 1 sau 2);
GRADE DE ASIGURARE:
gradul 1: preluarea eforturilor fara a periclita structura de rezistenta;
gradul 2: limitarea degradarilor;

PROCEDEE DE FUNDARE DIRECTA CU ELIMINAREA/ÎNLOCUIREA

STRATURILOR SENSIBILE DE LA SUPRAFATA TERENULUI DE FUNDARE

❑ FACTORI CARE INTERVIN ÎN COSTUL LUCRARILOR:

caracteristicile cladirii (adâncimea subsolului, greutatea cladirii, etc.);
tipul fundatiilor;
grosimea straturilor sensibile;
nivelul apei subterane;
distanta pâna la sursa de aprovizionare cu material de înlocuire;
❑ POSIBILITATI:
Eliminarea straturilor sensibile
Eliminarea totala a straturilor sensibile (grosime relativ mica 3.0 - 4.0 m);
Eliminarea partiala a straturilor sensibile (grosime de 6.0 - 8.0 m);
Înlocuirea straturilor sensibile (perna de fundare);
 PROCEDEE DE FUNDARE DIRECTA PRIN ÎMBUNATATIREA
TERENURILOR DIFICILE
❑ PROCEDEE MECANICE DE ÎMBUNATATIRE A TERENULUI DE FUNDARE
(schimbarea raportului procentual între componentele pamântului)
A. Compactare de suprafata;
A1 . Compactare statica cu cilindri compresori (pâna la maximum 1.0 ... 1.2 m);
A2 . Compactare dinamica prin batere
cu maiul usor (pâna la 1000 kg);
cu maiul greu (2 ... 4 tone);
cu maiul supergreu (5 ... 10 tone);
Se realizeaza conditii de fundare normala cu presiuni conventionale de 2.0 ... 2.5 kg/cm2
B. Compactare de adâncime (pâna la adâncimi de 20 ... 25 m) prin introducerea în sol a
pilotilor sau a coloanelor de pamânt sau de balast;
Coloanele de balast se executa prin batere, vibroîndesare sau vibroflotare, cu Lmax =25 m.
❑ PROCEDEE CHIMICE / ELECTRICE DE ÎMBUNATATIRE A TERENULUI
procedee chimice: introducerea unor substante active (argila, ciment, rasini,etc.);
procedee electrice: crearea unor diferente de potential electric;
procedee mixte;
AVANTAJE:
sporirea rezistentei straturilor (îmbunatatirea conditiilor de fundare si stabilitatii);
impermeabilizarea masivului de pamânt sau drenarea apelor subterane;

ÎMBUNATATIREA TERENURILOR NISIPOASE

SENSIBILE LA MISCARI SEISMICE

❑ corectarea compozitiei granulometrice a straturilor de nisip;

❑ marirea gradului de îndesare a nisipului prin:
explozii;
vibrare;
vibroflotare;
baterea unor piloti de lemn sau de beton armat;
formarea unor piloti de nisip;
❑ cresterea intensitatii eforturilor normale de compresiune efective prin umpluturi;
❑ scoaterea nisipului din starea de saturare cu apa prin:
coborârea nivelului general al pânzei freatice;
îmbunatatirea conditiilor de drenare a apei pe contur;
❑ injectarea unor substante pentru formarea legaturilor de coeziune între
particulele de nisip;

ALCATUIREA INFRASTRUCTURILOR ÎN CAZUL FUNDARII DIRECTE

PE TERENURI DIFICILE

❑ Proiectarea fundatiilor:
sistem de fundare si dimensiuni ale fundatiilor care conduc la presiuni moderate;
asigurarea distributiei uniforme a presiunii pe talpile de fundatie;
 ❑ Proiectarea rigiditatii infrastructurii:
asigurarea unui numar suficient de legaturi, cu rigiditate semnificativa în plan
vertical, între subansamblurile structurale verticale (grinzi de fundatie înalte, pereti
plini sau cu goluri);
realizarea cutiei rigide a infrastructurii prin legarea planseelor cu peretii
subsolului si cu fundatiile;

ALCATUIREA FUNDATIILOR
❑ Fundatii izolate sub stâlpi;
N
❑ Fundatii continue sub stâlpi; Beton de matare
My
d c b h
Sistemul de fundare se poate dezvolta: Mx
Qx
a) pe o directie, fara legaturi pe
directia perpendiculara; Qy
b) pe o directie, cu grinzi de

Hp
Nf
legatura pe directia perpendiculara;

min10
Mfy

H
c) pe o directie, cu talpi rare pe Mfx
directia perpendiculara; hf Qfx x
d) pe ambele directii;
a Qfy
5cm

B
❑ Radiere; y
Beton de egalizare 5cm
Mortar poza 2cm

PROCEDEE DE FUNDARE INDIRECTA PENTRU CLADIRI

AMPLASATE PE TERENURI DIFICILE.

FUNDARE INDIRECTA: transmiterea încarcarilor aduse de constructie la straturile

portante aflate mult sub nivelul talpilor de fundatie.
Criterii pentru alegerea solutiei de fundare:
❑ Conditiile de teren:
în cazul depozitelor naturale de pamânt cu compresibilitate ridicata;
în cazul depozitelor artificiale din pamânt sau din alte materiale (umpluturi);
❑ Caracteristicile constructiei:
cladiri care aduc încarcari mari pe terenul de fundare;
cladiri cu structuri sensibile la tasari diferentiate;
❑ FUNDATII PE PILOTI;
PILOTI: Elemente structurale pentru fundare indirecta, de tip bara dreapta, cu sectiune
transversala patrata sau circulara, caracterizate printr-un raport mare între lungime (Lp)
si latura sectiunii (bp)
piloti din lemn;
piloti din otel;
piloti din beton simplu;
piloti din beton armat sau precomprimat (cu utilizarea cea mai frecventa);
Procedee de executie:
batere,
preforare + batere,
vibrare;
piloti executati pe loc prin forare (cu tubaj exterior pierdut sau recuperabil);
Mecanismul prin care se transmit încarcarile la teren:
pilot purtator pe vârf;
pilot flotant (de frecare);
Capacitatea portanta a unui pilot purtator pe vârf, izolat depinde de:
- capacitatea portanta si rigiditatea stratului pe care se sprijina pilotul;
- capacitatea de rezistenta a sectiunii transversale a pilotului;
Capacitatea portanta a unui pilot flotant, izolat, depinde de:
- aria suprafetei laterale a pilotului;
- lungimea pilotului;
- natura terenului în care este înfipt pilotul (coeziunea terenului);
Dispunerea pilotilor sub constructie:
❑ Dispunere uniforma pe întreaga suprafata a constructiei în contact cu solulradier;
❑ Dispunerea concentrata, sub principalele elemente verticale de rezistentacapiteluri;

❑ FUNDATII PE COLOANE DE MARE CAPACITATE;

COLOANE: piloti cu diametre mari (600 1200 mm), executati prin forare

ALTE PROCEDEE DE FUNDARE

❑ FUNDATII COMPENSATE;

pentru terenurile cu compresibilitate medie si mare, care au capacitate portanta

mica, si la care nivelul pânzei freatice este ridicat;
realizarea unei fundatii de tip cutie rigida (monolita);
este necesara o hidroizolatie cât mai etansa pentru utilizarea efectului de plutire;

❑ FUNDATII COMPENSATE CU PILOTI FLOTANTI;

fundatiile compensate nu sunt suficiente;

pentru pamânt cu compresibilitate mare si foarte mare si cu grosimi mari;
PROIECTAREA PRELIMINARA A ELEMENTELOR STRUCTURALE
Stabilirea încarcarilor verticale
Valorile încarcarilor verticale se stabilesc pe baza prevederilor standardelor de actiuni,
corespunzator gruparii fundamentale sau speciale de încarcari, dupa caz.
Valorile eforturilor axiale din pereti si din celelalte elemente verticale ale structurii,
provenite din încarcarile verticale, se determina pe baza suprafetelor aferente sectiunilor
acestora, functie de alcatuirea planseelor.
Dimensionarea preliminara a sectiunilor peretilor
Sectiunea totala a peretilor structurali (în m2) va fi, de regula, cel putin cea data de
relatia:
 k s n A pl
 A bi 
100
în care:
 A bi = aria inimilor sectiunilor orizontale ale tuturor peretilor structurali, cu contributie
semnificativa în preluarea fortelor orizontale, orientati paralel cu actiunea fortelor
orizontale;
 = coeficient de importanta a constructiei, conform P100/92;
ks = coeficientul zonei seismice de calcul, conform P100/92;
Apl = aria suprafetei planseului în m2;
n = numarul de niveluri de cladire (numarul de plansee) situate deasupra
sectiunii considerate.
Grosimea peretilor va fi cel putin 15 cm. La cladiri cu pâna la 10+12 niveluri se
recomanda sa se pastreze dimensiuni constante ale sectiunilor peretilor pe toata
înaltimea.
Aria bulbilor sau talpilor At prevazute la capetele sectiunii peretilor cu aria inimii AI va
respecta relatiile:
A
no  1,5 t + 0.35
Ai
S-a notat:
N
no =
b h Rc
N fiind efortul axial de compresiune în pereti, b si h dimensiunile inimii peretelui, iar Rc
rezistenta de calcul a betonului la compresiune.

4. 1
CALCULUL STRUCTURILOR CU PERETI STRUCTURALI LA
ACTIUNEA ÎNCARCARILOR VERTICALE SI ORIZONTALE
Indicatii generale
Pentru constructiile curente se permite utilizarea metodelor de calcul din
categoria A, conform P100/92, care admit urmatoarele simplificari principale:
a) Calculul la actiunea seismica se face la încarcarile de calcul stabilite conform
Normativului P100/92, aplicate static pe structura considerata ca având o
comportare elastica;
b) Dirijarea formarii unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil, cu
deformatii plastice dezvoltate în riglele de cuplare si la baza peretilor
structurali;
c) Cerintele de ductilitate se considera implicit satisfacute prin respectarea
conditiilor de calcul si de alcatuire constructiva;
d) În cazul cladirilor cu forme regulate, cu elementele structurale (pereti,
eventual cadre) orientate pe doua directii principale de rigiditate ale structurii,
calculul se efectueaza separat pe cele doua directii. În cazul în care
elementele structurale verticale sunt orientate pe directii care difera de
directiile principale ale constructiei, calculul se efectueaza pe mai multe
directii stabilite ca potential nefavorabile din punctul de vedere al comportarii
structurale la actiuni orizontale;
e) Deformatiile planseelor se considera neglijabile în raport cu deformatiile
peretilor.
În aceste conditii pentru calculul unei structuri cu pereti structurali la actiunea
încarcarilor verticale si orizontale sunt necesare urmatoare operatii principale:
(i) Alcatuirea initiala a structurii (dispunerea peretilor structurali, alegerea
formei sectiunilor, a dimensiunilor elementelor structurale, etc.), inclusiv
ale infrastructurii;
(ii) Schematizarea structurii pentru calculul (stabilirea sectiunilor active ale
peretilor structurali, pentru fiecare directie de actiune a încarcarilor
orizontale si ale riglelor de cuplare);
(iii) Stabilirea nivelului la care se considera încastrarea peretilor;
(iv) Determinarea încarcarilor verticale aferente fiecarui perete structural si a
eforturilor sectionale de compresiune produse de aceste încarcari;
(v) Verificarea preliminara a sectiunilor peretilor structurali si eventual
modificarea acestora (prin marirea grosimii inimii, prevederea de bulbi la
capetele libere, marirea clasei betonului de la nivelurile inferioare ale
cladirilor cu înaltimi mari, etc.);
(vi) Determinarea caracteristicilor de rigiditate ale peretilor structurali pentru
fiecare directie de actiune a încarcarilor orizontale;
(vii) Stabilirea încarcarilor orizontale de calcul P100/92 ;

5. 1
(viii) Determinarea eforturilor sectionale din actiunea încarcarilor orizontale. Se
recomanda calculul cu programe de calcul automat care sa ia în
considerare comportarea spatiala a structurii;
(ix) Determinarea eforturilor sectionale de dimensionare din încarcarile
orizontale;
(x) În cazurile speciale când încarcarile verticale se aplica cu excentricitati
pronuntate (de exemplu, constructii cu balcoane în consola pe o singura
parte a cladirii, constructii cu nucleu de pereti încarcat excentric, etc.),
determinarea pe aceeasi schema de calcul si eforturile sectionale din
aceste încarcari, care se însumeaza cu eforturile produse de încarcarile
orizontale;
(xi) Calculul si armarea grinzilor de cuplare, la încovoiere si la forta taietoare;
(xii) Calculul si armarea elementelor verticale la compresiune (întindere)
excentrica, la forta taietoare în sectiuni înclinate si în rosturile de turnare;
(xiii) Calculul, în cazul structurilor prefabricate, al îmbinarilor verticale si
orizontale ale peretilor si al îmbinarilor dintre planseu si peretii structurali;
(xiv) Determinarea eforturilor în diafragmele orizontale formate de plansee si
calculul armaturilor necesare;
(xv) Alcatuirea peretilor structurali si a riglelor de cuplare;
(xvi) Evaluarea initiala a dimensiunilor elementelor infrastructurii si a fundatiilor;
(xvii) Schematizarea infrastructurii pentru calcul: stabilirea încarcarilor (a fortelor
de legatura cu suprastructura si cu terenul), modelarea legaturilor
structurale ale elementelor infrastructurii, etc.;
(xviii) Calculul eforturilor sectionale în elementele infrastructurilor prin metode de
calcul (eventual cu programe de calcul automat) compatibile modelului de
calcul stabilit la xvii);
(xix) Calculul de dimensionare a elementelor infrastructurii si al fundatiilor.

Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereti structurali

Sectiunile de calcul (active) ale peretilor structurali.
În calculul simplificat admis pentru structurile cu pereti structurali, constând în
calcule independente pe doua sau mai multe directii, problema sectiunilor active
ale peretilor (a conlucrarii talpilor cu inima peretilor) intervine la:
(i) Evaluarea rigiditatilor la deplasare laterala si implicit la stabilirea eforturilor
sectionale din actiunea fortelor orizontale care revin peretilor structurali;
(ii) Determinarea încarcarilor verticale aferente peretilor structurali;
(iii) Evaluarea ductilitatilor sectionale;
(iv) Stabilirea fortei taietoare de calcul, asociate capacitatii de rezistenta la
încovoiere cu efort axial.

5. 2
În cazul în care talpa este constituita dintr-un bulb (fig.5.1a), latimea activa se ia
egala cu latimea reala a bulbului bp = Bp.

Fig.5.1
În cazul peretilor structurali a caror sectiune prezinta talpi la una sau ambele
extremitati (rezultate, de exemplu, din intersectia peretilor de pe cele doua
directii, fig.5.1b), latimea activa bp de conlucrare a talpilor este data de relatia:
bp = b + bst + bdr
unde b se va stabili pe baza relatiilor
hi
b = lo  1,5 hi
hi + hi +1
si b  distanta pâna la primul gol (pâna la marginea peretelui).

Fig.5.2
S-a notat:
b = grosimea inimii;
hi , hi+1= înaltimile sectiunilor unor pereti paraleli consecutivi;
lo = distanta libera între doi pereti consecutivi.

5. 3
La structurile cu etaje înalte si
goluri relativ mici se recomanda
considerarea în calcul a peretelui
ca element unic, cu sectiunea
indeformabila, cu conditia
asigurarii, prin modul de alcatuire
al grinzilor de cuplare rigide, a
unei comportari în domeniul
elastic a acestor elemente.
În situatiile în care peretii se
intersecteaza formând un nucleu,
întreg nucleul poate fi considerat
Fig.5.3
un element unic.
Pentru calculul deformatiilor
produse de fortele taietoare
sectiunea activa se ia egala cu
sectiunea inimii.

Fig.5.4
Sectiunile de calcul (active) ale grinzilor de cuplare

a)Pentru calculul
deformatiilor produse de
momentele încovoietoare,
la determinarea eforturilor
sectionale sectiunea activa
a grinzii de cuplare se ia
conform fig.5.5: Fig.5.5
- daca planseele sunt prefabricate sau turnate ulterior peretilor si nu se
realizeaza si conlucrarea placii cu rigla, sectiunea se considera
dreptunghiulara ca în fig.5.5a cu înaltimea hr pâna sub placa planseului;
- daca planseele se toarna odata cu peretii sau se prevad masuri de
realizare a conlucrarii placii cu rigla, se tine seama de conlucrarea placii
luând: bst , b dr = 0,25 lo  2 hp

unde lo = lumina libera a golului;

hp = grosimea placii.

5. 4
Determinarea eforturilor axiale de compresiune în peretii structurali din
actiunea încarcarilor verticale

Încarcarile verticale transmise de planseu peretilor structurali se determina pe

baza suprafetelor aferente sectiunilor acestora, tinând seama de alcatuirea
planseelor care influenteaza distributia reactiunilor pe contur (placi armate pe o
singura directie sau pe doua directii, placi cu grinzi). Se admite ca eforturile
unitare de compresiune din încarcarile verticale sunt uniform distribuite pe
suprafata sectiunii transversale a peretilor.
Valoarea fortei axiale de compresiune din încarcarile gravitationale se obtine prin
înmultirea valorii medii a eforturilor unitare de compresiune cu suprafata sectiunii
active a peretelui.
Metoda simplificata pentru determinarea eforturilor sectionale, în domeniul
elastic
Ipoteze si scheme de baza
1. În calculul cu structura formata
din bare, se tine seama de
toate tipurile de deformatii
produse de actiunea diferitelor
eforturi sectionale: momente
încovoietoare, forta taietoare
si eforturi axiale. În cazurile
curente se admite sa se
neglijeze deformatiile datorate
eforturilor axiale în grinzile de
cuplare.
2. Deschiderile teoretice ale
cadrului etajat, care
schematizeaza peretii cuplati
cu goluri suprapuse, se iau
între axele elementelor
verticale.
3. Pentru grinzile de cuplare
(fig.5.7) se considera Fig.5.7
deformabila (la încovoiere si la
forta taietoare) numai
portiunea centrala lo, având
lungimea luminii (deschiderii
libere) golului, iar portiunile
laterale (L - lo) se admit a fi
indeformabile (aria sectiunii se
considera în calcul infinita).

5. 5
 4. În cazul peretilor cu rigle de
cuplare înalte în raport cu
înaltimea nivelului, se va tine
seama de variatia sectiunii
montantilor, considerând ca
deformabile zonele cuprinse
între grinzile de cuplare
(lumina), iar în rest
indeformabile (fig.5.8b).

Fig.5.8

Valorile de calcul ale rigiditatilor elementelor structurale

Valorile de calcul (echivalente) ale caracteristicilor geometrice sectionale utilizate
în determinarea caracteristicilor de rigiditate a elementelor structurale se iau
dupa cum urmeaza:
a) Pentru pereti structurali:
N
• daca = 0,4 → Ie = 0,8 Ib
A bR c
A e = 0,9 A b
N
• daca = 0,0 → Ie = 0,4 Ib
A bR c
A e = 0,6 A b
N
• daca = −0,2 → Ie = 0,1 Ib
A bR c
A e = 0,4A b
b) Pentru grinzile de cuplare:
• în cazul armarii cu bare ortogonale (bare longitudinale si etrieri):
Ie = 0,4 Ib
A e = 0,4 A b
• în cazul armarii cu carcase diagonale:
Ie = 0,6 Ib
A e = 0,6 A b

5. 6
Metode de calcul structural
Pentru stabilirea eforturilor sectionale în elementele structurilor cu pereti de
beton armat se pot utiliza metodele de calcul pentru structurile spatiale alcatuite
din bare.
În cazurile curente în care planseele de beton armat satisfac conditia de
diafragme practic infinit rigide si rezistente pentru forte aplicate în planul lor, se
vor aplica metode de calcul în care deformatiile solidare ale peretilor pot fi
definite de numai trei componente ale deplasarii la fiecare nivel (doua translatii si
o rotire).
Pentru structuri cu alcatuire complexa, cu forme complicate de sectiuni de pereti
rezultate din intersectia peretilor structurali, cu goluri de dimensiuni diferite de la
nivel la nivel sau/si care nu sunt dispuse ordonat sau în cazurile în care este
necesar sa se determine starea de eforturi pentru directii ale fortelor orizontale
care nu se suprapun cu directiile principale ale structurii, se recomanda utilizarea
modelarii peretilor din elemente finite de tip panou, grinda si stâlpi. În acest scop
se pot folosi programele de calcul care permit o asemenea abordare.
Metode de calcul în domeniul postelastic
Metodele de calcul în domeniul postelastic se aplica unor structuri cu capacitatile
de rezistenta cunoscute, respectiv la structuri la care armaturile longitudinale
sunt cunoscute.
a) Procedee de prima aproximatie, care constau în exprimarea echilibrului limita
pe un mecanism cinematic de cedare cu articulatii plastice formate la
capetele tuturor riglelor si la baza peretilor structurali, fara sa se poata pune
conditii privind încadrarea rotirilor din aceste articulatii plastice, în capacitatile
de rotire respective.
b) Procedee de calcul static neliniar, care constau într-un calcul static pas cu
pas al structurii (“calcul biografic”), marind treptat încarcarile laterale,
determinând la fiecare treapta de încarcare eforturile sectionale si
deformatiile structurii si verificând compatibilitatea rotirilor în articulatiile
plastice formate la capetele riglelor de cuplare si la baza peretilor. Stadiul
ultim de solicitare a structurii se considera stadiul în care se atinge deformatia
limita într-una din articulatiile plastice formate la baza peretilor structurali.
c) Procedee de calcul dinamic neliniar, obtinute prin adaptarea metodelor de
calcul dinamic a structurilor în bare sau a structurilor bidirectionale. Pornind
de la accelerogramele unor cutremure reale înregistrate sau de la
accelerogramele etalon caracteristice amplasamentului se determina
elementele raspunsului structural în evolutia lor pe durata actiunii seismice,
diagramele de eforturi sectionale, tabloul articulatiilor plastice în fiecare
moment, cerintele de ductilitate, energia absorbita si energia disipata în
articulatiile plastice, etc.

5. 7
❑ Forta taietoare de etaj: proportionala cu rigiditatea
subansamblurilor structurale;
❑ Momentul de rasturnare: preluat de subansamblurile
structurale perimetrale, perpendicular pe sensul de atac seismic;
❑ Momentul de torsiune generala: preluat de subansamblurile
structurale perimetrale;
❑ Fortele axiale: proportionale cu ariile aferente de planseu;
❑ Flux continuu al incarcarilor pana la teren;
❑ Evitarea variatiilor de rigiditate pe verticala;
4. CALCULUL SI DISTRIBUTIA FORTELOR SEISMICE
In conformitate cu normele de proiectare antiseismica, o structura se calculeaza la incarcarea seismica,
(considerata incarcata static) determinata cu formule de tipul: Sr = cr G , unde notatiile au semnificatia din
P100-92 (Normativ pentru proiectarea antiseismica a constructiilor de locuinte, social-culturale, agro-
zootehnice si industriale).

❑ cr = k s  rr - coeficient seismic global corespunzator modului de vibratie r;

❑  - coeficient de importanta a constructiei in functie de clasele de importanta;
❑ k s - coeficient functie de zona seimica de calcul a amplasamentului;
❑  r - coeficient de amlificare dinamica in modul r de vibratie, functie de compozitia spectrala a
miscarii seismice pe amplasament;
❑  - coefient de reducere a actiunii seismice tinand seama de ductilitatea structurii, de
capacitatea de redistributie a eforturilor, de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta
neconsiderate in calcul, precum si de efectele de amortizare a vibratiilor, altele decat cele
asociate structurii de rezistenta;
❑  r - coeficientul de echivalenta intre sistemul real si un sistem cu un grad de libertate
corespunzator modului propriu r;
❑ G - rezultanta incarcarilor gravitationale pentru intreaga structura (determinata in gruparea
speciala de incarcari);
Coeficientii  diferentiaza nivelurile de protectie antiseismica ale constructiilor in functie de clasele lor de
importanta.

Valorile  pentru clasele de importanta

Clasa de importanta a constructiei 

Clasa I - constructiile de importanta deosebita pentru

societate, a caror functionalitate in timpul cutremurului si
imediat dupa cutremur trebuie sa se asigure integral 1.4
(spitale, statii de pompieri, centre de comunicatii, unitati de
producere a energiei electrice, muzee)

Clasa II – constructii de importanta deosebita la care se

impune limitarea avariilor avandu-se in vedere consecintele
acestora (scoli, gradinite, camine, biserici, sali de 1.2
spectacole, centre comerciale, cladiri care adapostesc valori
artistice, istorice, stiintifice, economice deosebite)

Clasa III – constructii de importanta normala (cladiri de

1.0
locuit, hoteluri, camine, constructii industriale curente)

Clasa IV – constructii de importanta redusa 0.8

 Coeficientul ks reprezinta raportul dintre acceleratia maxima a miscarii seismice a terenului (considerata cu o
perioada medie de revenire de 50 de ani) corespunzatoare zonei seismice de calcul si acceleratia gravitatiei.

Coeficientul de amplificare  r se determina in functie de perioadele oscilatiilor proprii Tr ale constructiilor

si de conditiile seismice ale zonei caracterizate prin perioadele de colt Tc cu relatiile:

❑  r = 2.5 pentru Tr  Tc ;
❑  r = 2.5 − (Tr − Tc )  1 pentru Tr  Tc ;

Valorile coeficientului ks

Zona seismica ks
de calcul

A 0.32

B 0.25

C 0.20

D 0.16

E 0.12

F 0.08

r

2.5 Tc=1.5sec

Tc=1.0sec
Tc=0.7sec
1.0
 r min = 1

0.7 1.0 1.5 2.2 2.5 3.0 Tr(sec)

 Valorile coeficientului 

Tipul structurii (structuri Coeficientul

din beton armat) 

Structuri in cadre etajate cu

pereti de umplutura care
sunt tratati ca elemente
0.25
structurale asigurand
conlucrarea cu elementele
cadrului

Structuri in cadre etajate cu

pereti de umplutura care nu
0.20
sunt tratati ca elemente
structurale

Hale industriale si alte

structuri cu un singur nivel
0.15
cu legaturi rigide intre rigle
si stalpi

Hale industriale si alte

structuri cu un singur nivel
0.20
cu legaturi articulate intre
rigle si stalpi

Structuri cu pereti
0.25
structurali

Structuri cu pereti, stalpi si

0.30
plansee dala (fara grinzi)

Castele de apa 0.35

Silozuri 0.25
Coeficientul  r se determina cu relatia:
2
 n 
  Gk u k r 
 r =  k =1n  unde:
G  Gk u k2r
k =1

❑ u k r - componenta dupa gradul de libertate k a vectorului propriu de ordinul r;

 n

❑ Gk - rezultanta incarcarilor gravitationale ale nivelului k  G =  Gk  ;
 k =1 
Incarcarea seismica care actioneaza la nivelul k pe directia gradului de libertate corespunzator modului de
Gk u k r
vibratie r se poate determina cu relatia: Sk r = Sr n

G u
k =1
k kr
Nota

Tinand cont de distributia maselor si de alcatuirea de ansamblu a structurii  r poate fi considerat egal cu
1.0, corespunzator unui pendul. Forta seismica S va actiona in centrul de masa al structurii, considerat
aproximativ la nivelul superior al stalpilor.

4.1. VERIFICAREA CONDITIEI DE DEPLASARE RELATIVA DE

NIVEL
Calculul la starea limita de deformare se efectueza pentru evitarea degradarii excesive a unor elemente
nestructurale (inclusiv componente de instalatii) supuse deformatiilor provocate de catre oscilatiile seismice
ale structurii de rezistenta precum si evitarea coliziunilor intre tronsoanele de constructii invecinate.
Deplasarea relativa de nivel se limiteaza in cazul structurilor parter cu panouri de pereti de umplutura din

materiale deformabile care pot urmari deformatiile structurii, conform relatiei:  0.01 , iar
H
S
= n
. Deplasarile orizontale care intervin in calculul deplasarilor relative de nivel reprezinta
k
i =1
i
stalp

deplasarile maxime ale structurii care includ si componentele din domeniul postelastic.

4.2. DISTRIBUTIA INCARCARILOR ORIZONTALE PE STALPI

Pentru incarcari orizontale aplicate centric pe structura (punctul de aplicatie al rezultantei coincide cu centrul
de rigiditate al structurii) distributia fortei seismice pe stalpi se efectueaza proportional cu rigiditatile lor la
deplasare laterala.
In corelare cu schema de calcul adoptata, rigiditatea unui stalp la deplasare laterala k, pentru o incarcare
orizontala distribuita pe verticala dupa o lege data, se defineste ca incarcare necesara pentru a produce
stalpului o sageata orizontala de 1cm la nivelul considerat:

3Eb I stx m arg inal 3Eb I sty m arg inal

k x
st m arg inal = ;k
y
st m arg inal =
H st3 m arg inal H st3 m arg inal

hst m arg inalbst3 m arg inal hst3 m arg inalbst m arg inal
I stx m arg inal = ; I sty m arg inal = y
12 12
3Eb I stx central 3Eb I sty central
hstalp

k x
st central = ; k
y
st central =
H st3 central H st3 central x
o
bstalp
hst centralbst3 central hst3 centralbst central
I x
st central = ;I
y
st central =
12 12
3Eb I stx colt 3Eb I sty colt
k stx colt = ; k st colt =
y

H st3 colt H st3 colt

hst colt bst3 colt hst3 colt bst coltl

I x
st colt = ;I
y
st colt =
12 12
Nota
Pentru calculul eforturilor in cadrele din beton
Elementul Modulul de rigiditate armat modulii de rigiditate sectionala se pot
considera conform Anexei A din Codul de
Rigle 0.6EbIb
Proiectare pentru Structuri in Cadre din Beton
Stalpi comprimati Armat.
0.8EbIb
excentric

Stalpi intinsi excentric 0.2EbIb

4.3. IPOTEZE DE CALCUL ANTISEISMIC

Pentru incarcari orizontale aplicate excentric, distributia fortei seismice pe stalpi se face tinand seama si de
influenta momentului de torsiune generala rezultat din excentricitatea rezultantei fortelor seismice in raport
cu centrul de rigiditate al structurii.
Efectul de torsiune indus de actiunea seismica va fi luat in considerare prin utilzarea in calcul a unui model
tridimensional in masura sa tina seama de cuplarea intre oscilatiile de torsiune si cele de translatie. In
conditiile structurilor regulate se poate utiliza un procedeu aproximativ de evaluare a efectului de torsiune
generala pe baza unor modele structurale plane. Astfel, punctul de aplicatie al rezultantei incarcarilor
seismice se considera la distanta e = e1  e2 fata de centrul de rigiditate, in care:

❑ e1 - excentricitatea centrului maselor in raport cu centrul de rigiditate;

❑ e2 - excentricitatea aditionala conventionala, care introduce efectul caracterului nesincron al
miscarii seismice in lungul dimensiunii respective a constructiei ( e2 = 0.05B unde B
reprezinta dimensiunea maxima in plan a constructiei);
Excentricitatea e astfel determinata se aplica rezultantelor incarcarilor sesmice orizontale care actioneaza
separat pe directiile de referinta si la 45˚ fata de aceste directii.
Caracterul spatial al actiunii seismice se reflecta in calculele ingineresti prin considerarea unui sistem de
referinta alcatuit din doua axe orizontale orientate dupa directiile principale ale constructiei si o axa verticala.
Se vor efectua analize separate privind incarcarile si solicitarile seismice considerand actiunea seismica are
directia, pe rand, a celor doua axe orizontale. Cele doua ipoteze de actiune seismica (ipoteza I si ipoteza II)
se considera independente iar eforturile corespunzatoare nu se suprapun.
La constructiile cu structura flexibila (hale parter) se va lua in considerare si ipoteza incarcarilor seismice
orizontale (ipoteza III) actionand dupa o directie inclinata la 45˚ fata de axele orizontale de referinta.

xo , yo - coordonatele centrului de rigiditate O in raport cu originea sistemului de axe;

x j = x j + xo 
 coordonatele centrelor de greutate ale sectiunii de calcul ale stalpului j dupa directiile x, y;
y = y j + yo 

k xj ; k yj - rigiditatile stalpului j la deplasari laterale dupa directiile x, y;

 xo =
k x y
j
j

k y
j

I =  k yj x 2j +  k xj y 2j - moment de inertie polar;

yo =
k y x
j
j

k x
j

Se admite ca saibele orizontale sunt practic indeformabile in planul lor, asigurand in toate punctele:
❑ deplasari egale sub actiunea unei forte orizontale aplicate centric (efect de translatie);
❑ rotiri egale sub actiunea unui moment de torsiune generala (efect de torsiune generala);
4.3.1. Ipoteza I

y[m]

S ry13 S ry14 S ry15

S tx13 S rx13 S tx14 S rx14 15
S tx15 S rx
16
S tx16 S rx S tx17 S rx17 18
S tx18 S rx
13 14 15 16 17 18

S ry16 S ry17 S ry18

CM CR y17
7 8 9
S ry
S ry S ry
1
S tx7 S tx8 S tx9 S x S tx11 S tx12
e2

7 8 9 10 11 12

M1x S ry10 S ry11 S ry12

xo x11
x11
yo y17
1 2 3
S ry
S ry S ry
S rx1 S rx2 S rx3 S rx4 S rx5 S rx6
1 2 3 4 5 6
Stx1 S tx2 S tx3 S tx4 S tx5 S tx6
S ry4 S ry5 S ry6 x[m]
O
Din actiunea unei incarcari orizontale excentrice pe directia x (cu excentricitate e2) stalpul j se incarca cu:

k xj k jy
dupa directia x S = S M t x j
j
❑ ;
 k xj
x
I
k yj x j
dupa directia y S =  M
j t
❑ y ;
I
4.3.2. Ipoteza II
Din actiunea unei incarcari orizontale excentrice pe directia y (cu excentricitate e2) stalpul j se incarca cu:

k xj y j
dupa directia x S x =  M
j t
❑ ;
I
 k yj k yj x j
❑ dupa directia y S
j
=S M t
;
k
y j
y I

y[m]
S ry13 S ry14 S ry15
S rx13 S rx14 S rx15 S rx16 S rx17 S rx18
13 14 15 16 17 18

S ry16 S ry17 S ry18

Sty13 Sty14 Sty15 Sty16 Sty17 Sty18
CM
7 8 9 CR
S S ry S 2
ry ry
M y

7 8 9 10 11 12

S ry10 S ry11 S ry12

S2y
Sty7 Sty8 Sty9 e2 Sty10 Sty11 Sty12

S ry1 S ry2 S ry3

1 2 3
S rx S rx S rx S rx4 S rx5 S rx6
1 2 3 4 5 6

S ry4 S ry5 S ry6

S ty1 S ty2 Sty3 Sty4 Sty5 Sty6 x[m]

O 0.7e2

4.3.3. Ipoteza III CM

Din actiunea unei incarcari orizontale
excentrice dupa o directie inclinata la 45˚ fata de
M St y = S y  0.707e2
0.7e2

axele orizontale de referinta (cu excentricitate e2)

stalpul j se incarca cu:
CR M St x = S x  0.707e2
9 10
Sx=0.707S
Sy=0.707S

e2
S=cG

❑ dupa directia x:

k xj k xj y j k xj y j
S = 0.707 S
j
 Mx
t
 Mx
t

dupa directia y:  x
x j
❑
k I I
k yj k yj x j k yj x j
S = 0.707 S
j
M t
M t M xt = M yt = 0.707S  0.707e2
k
y j y y
y I I
 EFECTUL VARIATIEI SISTEMULUI STRUCTURAL ASUPRA RIGIDITATII DE NIVEL
PRIMARIA DIN KOBE, AVARIATA SI RESTAURATA DUPA CUTREMURUL DIN 17.01.1995

❑ CONSTRUCTIE CU 8 NIVELURI;
❑ AVARIEREA INTEGRALA A ETAJULUI 6;
❑ REALIZAREA UNUI “MECANISM DE ETAJ”;
❑ SOLUTIE DE CONSOLIDARE: - DEMOLAREA ETAJELOR 58;
- INTRODUCEREA PERETILOR STRUCTURALI
LA NIVELURILE 14;
Avarii la o clădire cu patru niveluri datorită lovirii de clădirea cu două
niveluri alăturată
Cutremurul L’Aquila, Italia, 6 Aprilie 2009, 5,8 Richter

Stâlpi scurţi, Algeria, 2003

Cedarea stâlpului datorită zidăriei parţiale
 Clădire civilă cu nivel slab pentru garaje la parter, San Francisco,
California, cutremurul Loma Prieta, 17 oct 1989, seism 6,9 Richter,
National Information Service for Earthquake Engineering (NISEE),
University of California, Berkeley
Avarii datorate torsiunii cu prăbusirea etajului 2, Hotel Terminal,
Guatemala, 4 feb 1976, seism 7,5 Richter
❑ FALII DE SUPRAFATA;

❑ ALUNECARI DE TEREN;

❑ TERENURI SUSCEPTIBILE DE LICHEFIERE;

 ACTIUNEA CUTREMURULUI. ÎNCARCARI SEISMICE.
MECANISMUL PRODUCERII CUTREMURELOR
• deformatii si deplasari în
interiorul scoartei
(cutremure tectonice);
• eruptii vulcanice
(cutremure vulcanice);
• prabusiri si alunecari de
teren (cutremure de
prabusire);

❑ In zonele de convergenta ale

deplasarilor, placile pot patrunde
una sub alta (fenomenul de subductie) sau pot aluneca lateral una în raport cu cealalta;

❑ Faliile geologice reprezinta planurile de contact între placile sau sub-placile adiacente
pe care se produc miscarile relative;
❑ Punctul de pe falie în care se declanseaza ruperea
este definit ca "focarul" sau "hipocentrul"
cutremurului;
❑ Proiectia focarului pe suprafata pamântului se
numeste "epicentru";
❑ Distanta de la epicentru la focar reprezina
"adâncimea focarului";
❑ Distanta dintre un amplasament oarecare si focar
este denumita "distanta focala" iar distanta dintre un amplasament oarecare si epicentru
(masurata la suprafata globului terestru) este denumita "distanta epicentrala";
❑ Aria afectata de cutremur creste odata cu cresterea adâncimii focarului.

DISTRIBUTIA FOCARELOR IN SECOLUL XX

PROPAGAREA UNDELOR SEISMICE

➢ Unde seismice „P” – cele mai rapide.
Sistemul SOS-LIFE: “P-wave recognition software”.
➢ Unde seismice „S” (nu se propaga si prin lichide) – sunt de 1.68 ori mai lente decat
undele „P”.

➢ Unde de suprafata – cele mai distructive – sunt de 2-3 ori mai lente decat undele
„P”.
EVALUAREA SEVERITATII CUTREMURELOR

❑ Criterii obiective: masurarea caracteristicilor miscarii terenului în timpul

cutremurului;
❑ Criterii subiective: efectele produse de cutremur asupra mediului natural, asupra
constructiilor si asupra oamenilor;
❑ Criterii mixte: combina rezultatele înregistrarilor cu aprecierea efectului cutremurului
asupra mediului natural si asupra mediului construit;

APRECIEREA OBIECTIVA A SEVERITATII CUTREMURELOR:

❑ "Magnitudinea" - cantitatea de energie eliberata în focar în timpul cutremurului;
o Magnitudinea se determina prin masurarea amplitudinii maxime a
oscilatiilor, în timpul cutremurului, a unui pendul standard situat la distanta
conventionala de 100 km de epicentru;
o Pentru compararea magnitudinilor se foloseste scara logaritmica RICHTER
definita prin numere întregi si zecimale. Pe aceasta scara o crestere de 0.2
unitati reprezinta dublarea energiei eliberate în focar (cutremurul din
Vrancea-1940 cu magnitudinea M = 7.4 a eliberat o cantitate de energie
dubla în raport cu cutremurul din 1977 care a avut M = 7.2). Scara
magnitudinilor nu este limitata superior (cel mai puternic cutremur nu poate
depasi M = 9.0);
o Cea mai mare magnitudine a unui cutremur produs în zona Vrancea în
ultimul mileniu este atribuita cutremurului din 1802 : M = 7.5;
o În ultimii 100 ani s-au produs în România  100 cutremure cu M > 5;
o ANUL o MAGNITUDINEA
o 1903 o 6.3
o 1908 o 6.75
o 1912 o 6.0
o 1916 o 6.5
o 1934 o 6.25
o 1940 o 6.25
o 1940 o 7.4
o 1945 o 6.5
o 1977 o 7.2
o 1986 o 7.0
o 1990 o 6.8

❑ Acceleratia maxima: - masura a severitatii unui cutremur pe un amplasament;

o Accelerograma unui cutremur este reprezentarea grafica a variatiei
acceleratiei solului în timpul miscarii seismice. Înregistrarile se realizeaza cu
aparate denumite accelerografe;
o Accelerograma pune în evidenta si perioada dominanta a miscarii vibratorii a
solulului definita prin numarul mediu de schimbari de semn ale acceleratiei
în unitatea de timp precum si durata miscarilor violente ale terenului.
Perioadele dominante ale miscarii terenului la un amplasament sunt functie
 de conditiile geologice locale (caracteristicile straturilor superficiale ale
terenului peste nivelul rocii de baza);
o Pe baza datelor istorice, a cunostintelor privind structura geologica si a
acceleratiilor înregistrate la ultimele cutremure s-a realizat zonarea
teritoriului României din punct de vedere al acceleratiilor maxime probabile
prin intermediul coeficientilor ks care reprezinta raportul dintre acceleratia
maxima probabila (amax) si acceleratia gravitatiei (g):
a
k s = max
g
❑ Spectrul de raspuns - cel mai complex criteriu de apreciere obiectiva a severitatii
cutremurului la un amplasament dat;
o tine seama atât de miscarea terenului (identificata printr-o accelerograma
înregistrata) cât si de proprietatile dinamice ale constructiilor (perioada
proprie de oscilatie, fractiunea din amortizarea critica);
o Spectrul de raspuns permite identificarea claselor de structuri cu
sensibilitate deosebita la un anumit tip de cutremur prin domeniul
perioadelor proprii pentru care se dezvolta raspunsul maxim;

APRECIEREA SUBIECTIVA A SEVERITATII CUTREMURELOR:

❑ Intensitatea observata: - la un amplasament dat este un criteriu subiectiv de apreciere a
severitatii unui cutremur prin efectele constatate asupra oamenilor, constructiilor si mediului
natural;
o scara intensitatilor (scara MERCALLI are 12 grade de intensitate notate I -
XII MM);
o Efectul unui cutremur la nivelul unor zone mai întinse din teritoriu (efectul
macroseismic) poate fi sintetizat, pe baza intensitatilor observate la un
anumit cutremur, prin trasarea curbelor care unesc punctele de egala
intensitate. Aceste curbe sunt denumite izoseiste;
o Macrozonarea seismica a teritoriului tarii (harta macroseismica generalizata)
se stabileste ca înfasuratoare a hartilor macroseismice corespunzatoare
diferitelor cutremure din trecut;
 o Scara intensitatilor observate a fost perfectionata prin introducerea unor
elemente de apreciere obiective care se refera la valorile înregistrate ale
parametrilor miscarii seismice (valori corelate pentru acceleratia, viteza si
deplasarea terenului) si la statistica avariilor de diferite categorii. Aceasta
scara, cu caracter mixt, obiectiv si subiectiv, are tot 12 grade si este
cunoscuta sub numele de scara MSK (Medvedev-Sponheuer-Karnic).
Scara MSK este utilizata în mod curent în practica internationala;

EFECTELE CUTREMURELOR ASUPRA MEDIULUI NATURAL

SI ASUPRA CONSTRUCTIILOR
Efectele cutremurelor asupra mediului natural
❑ Formarea unor falii de suprafata;
❑ Producerea unor alunecari de teren;
❑ Lichefierea straturilor de nisip saturat cu apa;
❑ Producerea unor tasari în straturile de teren afânate;
❑ Formarea de valuri înalte (seise) în lacurile naturale sau de baraj;
❑ Formarea în larg si propagarea catre tarm a valurilor înalte (tsunami);
Efectele cutremurelor asupra constructiilor
În întreaga constructie se dezvolta forte de inertie egale cu produsul dintre masa fiecarui
element de constructie si acceleratia pe care aceasta masa o capata în timpul cutremurului.
• oscilatii plane: deplasari alternative orizontale, în doua plane verticale ale cladirii;
• oscilatii de torsiune:deplasari alternative, în plan orizontal, prin rotirea cladirii în
raport cu un ax vertical;
Pentru constructiile si elementele de constructie cu deschideri mari (poduri, acoperisuri
suspendate) trebuie luate în considerare si oscilatiile plane reprezentate prin deplasari
alternative, în plan vertical, în raport cu pozitia initiala.
Evaluarea fortelor seismice care actioneaza asupra constructiilor
Caracteristicile fortelor de inertie sunt functie de mai multi factori:
• caracteristicile miscarii seismice (acceleratia maxima a solului si perioada
dominanta a miscarii oscilatorii a terenului);
• starea de eforturi si deformatii care se dezvolta în structura (deformatii elastice –
reversibile sau deformatii inelastice – ireversibile);
• caracteristicile dinamice ale constructiei (perioadele proprii de vibratie, formele
modurilor proprii de vibratie);

Metoda simplificata cea mai cunoscuta si cea mai raspândita în practica mondiala este
metoda fortelor static echivalente.

În România: "Normativ pentru proiectarea antiseismica a constructiilor"- indicativ P100-92

„Cod de proiectare seismica” P100/2006

CALCULUL SI DISTRIBUTIA FORTELOR SEISMICE

S r = c r G - P100/1992

•
cr = k s  rr - coeficient seismic global corespunzator modului de vibratie r;

•  - coeficient de importanta a constructiei in functie de clasele de importanta;

•
k s - coeficient functie de zona seimica de calcul a amplasamentului;

•  r - coeficient de amplificare dinamica in modul r de vibratie, functie de

compozitia spectrala a miscarii seismice pe amplasament;
•
 - coefient de reducere a actiunii seismice tinand seama de ductilitatea structurii,

de capacitatea de redistributie a eforturilor, de ponderea cu care intervin rezervele

de rezistenta neconsiderate in calcul, precum si de efectele de amortizare a
vibratiilor, altele decat cele asociate structurii de rezistenta;
•  r - coeficientul de echivalenta intre sistemul real si un sistem cu un grad de
libertate corespunzator modului propriu r;
• G - rezultanta incarcarilor gravitationale pentru intreaga structura (determinata
in gruparea speciala de incarcari);
 Coeficientii  diferentiaza nivelurile de protectie antiseismica ale constructiilor in
functie de clasele lor de importanta.

Valorile  pentru clasele de importanta

Clasa de importanta a constructiei 

Clasa I - constructiile de importanta deosebita

pentru societate, a caror functionalitate in
timpul cutremurului si imediat dupa cutremur
1.4
trebuie sa se asigure integral (spitale, statii de
pompieri, centre de comunicatii, unitati de
producere a energiei electrice, muzee)

Clasa II – constructii de importanta deosebita

la care se impune limitarea avariilor avandu-
se in vedere consecintele acestora (scoli,
gradinite, camine, biserici, sali de spectacole, 1.2
centre comerciale, cladiri care adapostesc
valori artistice, istorice, stiintifice, economice
deosebite)

Clasa III – constructii de importanta normala

(cladiri de locuit, hoteluri, camine, constructii 1.0
industriale curente)

Clasa IV – constructii de importanta redusa 0.8

Coeficientul ks reprezinta raportul dintre acceleratia maxima a miscarii seismice a

terenului (considerata cu o perioada medie de revenire de 50 de ani)
corespunzatoare zonei seismice de calcul si acceleratia gravitatiei.

Coeficientul de amplificare  r se determina in functie de perioadele oscilatiilor

proprii Tr ale constructiilor si de conditiile seismice ale zonei caracterizate prin
perioadele de colt Tc cu relatiile:
•  r = 2.5 pentru Tr  Tc ;
•  r = 2.5 − (Tr − Tc )  1 pentru Tr  Tc ;
r

2.5 Tc=1.5sec

Tc=1.0sec
Tc=0.7sec
1.0
 r min = 1

0.7 1.0 1.5 2.2 2.5 3.0 Tr(sec)

 Valorile coeficientului 

Tipul structurii (structuri din beton armat) Coeficient 

Structuri in cadre etajate cu pereti de umplutura care sunt tratati ca

0.25
elemente structurale asigurand conlucrarea cu elementele cadrului

Structuri in cadre etajate cu pereti de umplutura care nu sunt tratati ca

0.20
elemente structurale

Hale industriale si alte structuri cu un singur nivel cu legaturi rigide intre

0.15
rigle si stalpi

Hale industriale si alte structuri cu un singur nivel cu legaturi articulate

0.20
intre rigle si stalpi

Structuri cu pereti structurali 0.25

Structuri cu pereti, stalpi si plansee dala (fara grinzi) 0.30

Castele de apa 0.35

Silozuri 0.25

Coeficientul  r se determina cu relatia:

2
 n 
  Gk u k r 
 r =  k =1n  unde:
G  Gk u k2r
k =1

• u k r - componenta dupa gradul de libertate k a vectorului propriu de ordinul r;

 n

• Gk - rezultanta incarcarilor gravitationale ale nivelului k  G =  Gk  ;
 k =1 
Incarcarea seismica care actioneaza la nivelul k pe directia gradului de libertate
corespunzator modului de vibratie r se poate determina cu relatia:

Gk u k r
Sk r = Sr n

G u
k =1
k kr
P100/2006
 Lichefierea solului sub fundaţie
datorită seismului şi răsturnarea unor blocuri,
Niigata, Japonia 16 iunie 1964, cutremur 7,6 Richter
NIVELURI DE PERFORMANTA
Performanta inalta, pierderi mai putine
❑ Nivelul Operational: Serviciile utilitare de
sustinere intretin functiile; foarte putine
pagube. (S1+NA).
❑ Nivelul de Ocupare Imediata: constructia

primeste“verde”(siguranta in ocupare) la
inspectia de evaluare; orice reparatie este
minora. (S1+NB).
❑ Nivelul de Siguranta Vietii: structura ramane

stabila si are capacitati semnificative de

rezerva; daunele nestructurale riscante sunt
controlate. (S3+NC).
❑ Nivelul de Prevenirea Colapsului:

constructia ramane in picioare, dar este la

limita; orice alta pierdere este acceptata.
(S5+NE).
Performanta mica, pierderi mai multe
 PROIECTAREA SI EXECUTAREA CONSTRUCTIILOR ÎN CONDITII
DIFICILE DE AMPLASAMENT PROVENITE DIN MEDIUL CONSTRUIT
❑ Identificarea conditiilor specifice de mediu construit ale amplasamentului;
masuri privind retelele edilitare care se gasesc pe amplasament;
masuri pentru asigurarea integritatii constructiilor existente în vecinatatea
amplasamentului;
Masuri privind retelele edilitare care se gasesc pe amplasament
❑ Devierea retelelor
- Deviere temporara
(pe durata executiei)
- Deviere definitiva

❑ Protejarea retelelor
- Protejare temporara
- Protejare definitiva

❑ Înglobarea retelelor existente în infrastructura cladirilor noi

Masuri pentru asigurarea integritatii constructiilor existente în vecinatatea amplasamentului
- starea de eforturi si de deformatii în straturile de pamânt pe care sunt fundate
cladirile existente în vecinatatea amplasamentului se modifica;
- unele operatii (sapaturi, epuismente, baterea pilotilor) pot antrena miscari ale
straturilor de fundare ale constructiilor învecinate;
- dupa executarea constructiei noi, în cazul "plombelor", calcanele constructiilor
existente devin inaccesibile din exterior (ridicarea gradului de asigurare la cutremur);
Sunt necesare:
Expertizarea constructiilor existente în vecinatatea amplasamentului;
Identificarea cauzelor care pot favoriza tasarile terenului sub constructiile existente
în timpul lucrarilor de executie a infrastructurii;
Evaluarea interactiunii, la nivelul terenului de fundare, între constructia noua si
cladirile învecinate;
Proiectarea si executarea unor masuri rationale, din punct de vedere tehnic si
economic, pentru evitarea/limitarea degradarilor posibile;
INFORMATII OBTINUTE DIN EXPERTIZAREA CONSTRUCTIILOR ÎNVECINATE:
tasarile maxime fara avarii structurale si/sau la elementele nestructurale;
degradarile asteptate în cazul unor tasari mai mari decât cele admisibile;
degradarile provocate de agentii mecanici din procesul de executie (socuri, vibratii);
Prin expertizare se evidentiaza:
Caracteristicile miscarilor la care va fi supusa constructia existenta:
directia deplasarilor posibile (verticala, orizontala);
tipul deplasarilor (alternante, în acelasi sens);
viteza deplasarilor (miscari lente, miscari rapide);
Vârsta si starea constructiilor existente;
Tipul terenului de fundare;
Tipul structurii;
Tipul fundatiilor;

CAUZELE SI TIPURILE DEGRADARILOR CLADIRILOR EXISTENTE PRODUSE ÎN

TIMPUL LUCRARILOR DE EXECUTIE A CLADIRILOR NOI ADIACENTE
În cazul constructiilor "plomba" tasarea terenului sub constructiile vecine se produce din:
- lucrarile de sapatura;
- lucrarile de evacuare a
apelor;
- baterea pilotilor;
- executarea fundatiilor;
 CAUZELE SI TIPURILE DEGRADARILOR CLADIRILOR ÎNVECINATE PRODUSE
DUPA EXECUTAREA CLADIRII NOI

Constructia noua modifica starea de eforturi unitare din straturile de pamânt pe care sunt
fundate constructiile învecinate;

Avarii caracteristice: fisuri la 45o;

- tasari diferentiate;
- înclinarea constructiei;
 MASURI CONSTRUCTIVE LA PROIECTAREA SI EXECUTAREA FUNDATIILOR ÎN
VECINATATEA CLADIRILOR EXISTENTE
evitarea/limitarea degradarii constructiilor existente;
mentinerea stabilitatii taluzelor;
Solutii constructive pentru evitarea/limitarea degradarilor constructiilor existente.
este necesara asigurarea stabilitatii taluzului vertical rezultat din sapatura;
pierderi de stabilitate:
din cauza neechilibrarii presiunii laterale;
prin umezire/spalare din cauza intemperiilor;
Solutii:
subzidirea cladirilor existente pâna la nivelul fundatiilor cladirii noi;
executarea unor lucrari de sprijinire a taluzului vertical;
Subzidiri
(înlocuirea pamântului de fundare cu alt material, cu rezistenta superioara la compresiune)

Fundatii de greutate
(fundatia cladirii noi se proiecteaza pentru a prelua încarcarile verticale aduse de cladire cât
si pentru a echilibra impingerea masivului de pamânt de sub constructia existenta)
Ecrane de piloti
o pentru preluarea unor diferente mai mari decât 5.0 m între fundatiile existente si
fundatiile cladirii noi;
o în cazul în care este necesara asigurarea stabilitatii taluzului vertical pe un
amplasament limitat (lânga trotuar sau lânga drum);
o Pilotii ecranului pot fi izolati (dispusi la distante de circa 60 cm interax) sau
intersectati, formând ecrane etanse (mai ales în conditiile în care se executa sapaturi sub
nivelul pânzei freatice);
o Pentru diferente de cota de circa 5.0 - 7.0 m preluarea împingerii laterale poate fi
realizata cu piloti cu diametrul de 40 - 60 cm care lucreaza în consola (cu o încastrare de
circa 2.00 sub nivelul sapaturii);
❑ Capetele superioare ale pilotilor se sprijina, provizoriu sau definitiv, în vederea reducerii
momentelor încovoietoare si a deformatiilor pilotilor:
o pentru diferente de nivel
mai mari;
o cand constructiile
învecinate aduc pe teren
încarcari mari;
o se evita sporirea
diametrului pilotilor;
o sprijinirea provizorie se
realizeaza când se executa
sapatura "deschisa":
(1 - 2 subsoluri) si se
demonteaza dupa executarea
planseului peste subsol care
preia reactiunile de la
capetele superioare ale
pilotilor;
o În cazul unor diferente
mari de cota, sapatura se
face în sistem "închis":
se executa pilotii;
se executa planseul cel mai
apropiat de nivelul terenului;
se executa, sub acest planseu,
sapatura pentru primul subsol;
se betoneaza urmatorul
planseu;
Ecrane de piloti izolati sprijiniti provizoriu
FUNDATII DIRECTE LÂNGA CLADIRI EXISTENTE
❑ Cazul în care stâlpii sau peretele constructiei noi se afla în imediata apropiere a
cladirii existente:
o este posibila numai daca nivelul fundatiilor cladirii noi coincide cu nivelul
fundatiei existente;
o daca nivelul fundatiilor noi rezulta mai sus decât nivelul fundatiilor existente,
ele vor fi coborâte, astfel încât cele doua cladiri vecine sa transmita încarcarile pe
teren la acelasi nivel;

o fundatiile stâlpilor sau peretilor nu pot fi evazate astfel ca pe una din laturi
rezulta talpi excentrice în raport cu stâlpul sau cu peretele;

o pentru marirea capacitatii unei fundatii excentrice se folosesc grinzi de

compensare între stâlpul de rost si un stâlp sau un perete învecinat, în planul în
care actioneaza excentricitatea;
❑ Îmbunatâtirea comportarii fundatiei se poate face prin retragerea stâlpilor din
imediata vecinatate a cladirii existente, anulând partial, sau chiar total, excentricitatea
fundatiei si/sau necesitatea grinzilor de compensare;
❑ În cazul în care stâlpii sunt fundati pe talpi continue, efectul încarcarii aduse de stâlpul
de rost este echilibrat prin talpa de fundatie;
 ❑ Cazul în care stâlpii sau peretele constructiei noi sunt distantati fata de constructia
existenta:
Reguli de dispunere în plan si în adâncime:
distanta între fundatiile noi si cele existente trebuie sa fie mai mare decât latimea celei
mai mari dintre acestea;
unghiul cu orizontala al dreptei care trece prin marginile fundatiilor trebuie sa fie de
cel mult 45o (compresibilitate mica si medie) si de 30o (compresibilitate ridicata );

FUNDATII INDIRECTE LÂNGA CONSTRUCTII EXISTENTE

❑ În cazul în care cladirea noua nu are o greutate foarte mare în raport cu cea existenta,
se poate utiliza sistemul fundatiilor compensate cu piloti flotanti;
❑ În felul acesta se limiteaza tasarile diferentiate între cele doua cladiri adiacente
(încarcarile se transmit în adâncime), iar pilotii rezulta mai scurti decât în cazul în care
ar fi dusi pâna la stratul rigid;
 1

SISTEM DE PUNCTAJ PENTRU EVALUAREA

EFECTULUI ALCATUIRII DE ANSAMBLU

A1. FORMA IN PLAN

a) plan aproximativ simetric (cu abateri in suprafata maxima de 10% din aria totala a
planseului) q1 = 1.00

b) plan in forma de L, T, U (cu abateri de la forma simetrica de pana la 30% din aria
totala a planseului) q1 = 0.90

c) forme mai complicate q1 = 0.80

A2. RAPORTUL DIMENSIUNILOR IN PLAN

L = dimensiunea maxima

L
l = dimensiunea minima b=
l

b5 q2 = 1.00

5b8 q2 = 0.95

b 8 q2 = 0.90
 2

A3. UNIFORMITATEA DIMENSIUNILOR IN PLAN

C1 = dimensiunea in zona ingusta

C1
C0 = dimensiunea principala C=
C0

C  0.8 q3 = 1.00

0.8  C  0.5 q3 = 0.95

0.5  C q3 = 0.90

A4. DIMENSIUNEA ROSTULUI INTRE TRONSOANE

dr = latimea rostului

dr
H = inaltimea constructiei d=
H

Fara rost sau d  0.01 q4 = 1.00

0.01  d  0.005 q4 = 0.95

0.005  d q4 = 0.90
 3

A5. GOLURI IN PLANSEU (CURTE INTERIOARA)

S gol
e = raportul intre aria golului si aria planseului e=
S planseu

fara gol sau e  0.10 q5 = 1.00

0.10  e  0.30 q5 = 0.95

0.30  e q5 = 0.90

A6. POZITIA GOLURILOR IN PLANSEU

dg = distanta dintre centrul de greutate al golului si centrul de greutate al planseului

dg dg
f1 = f2 =
l L

Fara gol sau f1  0.40 si f 2  0.10 q6 = 1.00

f1  0.40 si 0.10  f 2  0.30 q6 = 0.95

f1  0.40 si f 2  0.30 q6 = 0.90

 4

A7. PLANSEU IN CONSOLA (BOWINDOW)

a) fara planseu in consola q7 = 1.00

b) cu planseu in consola pe o latura q7 = 0.95

c) cu planseu in consola pe doua laturi q7 = 0.90

d) cu planseu in consola pe trei sau patru laturi q7 = 0.80

A8. DIMENSIUNILE IN PLAN ALE SUBSOLULUI

S subsol
h = raportul intre suprafata subsolului si cea a primului nivel suprateran h =
S etaj

a) h  1.00 q8 = 1.10

b) 0.5  h  1.00 q8 = 1.05

c) 0.5  h q8 = 1.00
 5

A9. VARIATIA INALTIMII DE ETAJ

hmax = inaltimea maxima de etaj

hmin
hmin = inaltimea minima de etaj i=
hmax

i  0.80 q9 = 1.00

0.80  i  0.70 q9 = 0.95

0.70  i q9 = 0.90

A10. PARTER PE STALPI LA CLADIRI CU PERETI

STRUCTURALI

a) NU q10 = 1.00

b) DA q10 = 0.90

c) Partial (cu excentricitate) q10 = 0.80

 6

COEFICIENTUL TOTAL DE CALITATE: CC =  10

i =1 qi

CALIFICATIVE:

CC  0.85 COMPORTARE CORESPUNZATOARE

0.85  CC  0.70 COMPORTARE SATISFACATOARE

CC  0.70 COMPORTARE NE-CORESPUNZATOARE

❑ ALEGEREA MATERIALELOR;
❑ TIPURI DE SUBANSAMBLURI STRUCTURALE VERTICALE SI ORIZONTALE;
❑ DISPUNEREA IN PLAN A SUBANSAMBLURILOR STRUCTURALE VERTICALE;
❑ CONFORMAREA IN ELEVATIE A SUBANSAMBLURILOR STRUCTURALE
VERTICALE;
❑ CONFORMAREA PLANSEELOR;
❑ CADRE:
• Beton armat;
• BAR;
• Otel;
❑ PERETI STRUCTURALI:
• Zidarie armata;
• Beton armat;
❑ DISIPAREA ENERGIEI
❑ REDUNDANTA
❑ DENSITATEA IN PLAN A
ELEMENTELOR STRUCTURALE
VERTICALE
❑ DESCHIDERILE ELEMENTELOR
STRUCTURALE ORIZONTALE
❑ GABARITELE ELEMENTELOR
STRUCTURALE
Statia de METROU NICOLAE GRIGORESCU
Piloti avand 880 mm diametru

METROU NICOLAE GRIGORESCU

Piloti de 620 mm Diametru;

METROU NICOLAE GRIGORESCU

Piloti de 880 mm Diametru;
 Sediu CONNEX – Str. Vasile Milea
Piloti de 620 mm diametru;

Sediu LITEXCO – Calea Stirbei Voda

Piloti de 400 mm diametru;

Pasajul subteran PRISMA – DN1

Piloti de 620 mm diametru;
FUNDATII PE PILOTI – ALCATUIRE, TRANSMITERE DE
EFORTURI, DEFORMATII, DISPUNERE
COLOANE DE NISIP SAU BALAST

FUNDATII COMPENSATE