Raspunsuri Subiectie Examen Higrotermica

1. Care sunt principalele căi fizice prin care corpul uman schimba caldura cu
mediul inconjurator? Comentarii !
Corpul uman schimba caldura cu mediul inconjurator prin Convectie,
Radiatie si Evaporareatranspiratiei.Schimbul de caldura prin convectie este legat
in principal de temperatura aerului din incapere, iar cel prin radiatie este legat de
temperatura suprafetelor ce delimiteaza (inchid) incaperea. Evaporarea
transpiratiei presupune eliminarea caldurii excesive corpului uman sub forma de
vapori la nivelul pielii.

2. Un subiect uman se gaseste într-un mediu confortabil d.p.d.v. termic atunci cand
........
El nu isi poate da seama daca prefera in spatiul in care se gaseste o
temperatura mai ridicata sau mai scazuta.

3. Care este exprimarea formala a conditiei obiective de confort termic?

ΔQintern + ΔQrimit – ΔQcedat = 0.

4. Care este legatura dintre semnul si valoarea reziduului termic ΔQ ,

caracteristicile mediului înconjurator si disconfortul obiectiv produs?
Reziduul termic ΔQ = ΔQintern + ΔQrimit – ΔQcedat poate avea un semn
sau altul. Daca valoarea sa absoluta depaseste o anumita limita, organismul uman
incepe sa simta o stare de disconfort termic si apar 2 situatii:
 Mediul inconjurator este “prea cald” (zilele de vara) si cantitatea de caldura
pe care organismul o poate evacua in exterior este insuficientaΔQ > 0.
 Mediul inconjurator este “prea rece” (zilele de iarna) si cantitatea de
caldura pe care organismul o cedeazamediului este prea mareΔQ < 0.
5. Care sunt parametrii de care depinde starea termica a unui subiect uman aflat
intr-un spatiu inchis.
 temperatura medie a aerului interior -> tai
 temperatura medie a suprafetelor care delimiteaza volumul incaperii
->θsm
 viteza medie de circulatie a aerului interior -> vi
 umiditatea relativa a aerului interior ->φi
 Metabolismul energetic mediu -> M.
 rezistenta termica medie a imbracamintii -> Rî

6. Ce este temperatura operative a unei incaperi si ce valoare este recomandata pe

timp de iarna in incaperile de locuit?
Temparatura operativa to a unei incaperi repreazinta inlocuirea cuplului de
temperaturi format de taisi θsmsi are formula:
to= (tai + θsm)/ 2
Valorea indicata pentru to recomandata pe timp de iarna in incaperile de
locuit este to ≈ 20 °C.

7. Care sunt valorile recomandate pentru iarna ale caracteristicilor higrotermice ale
unei incaperi de locuit?
 temperatura operativa to trebuie sa fie in medie 20 °C pentru
majoritatea incaperilor de locuit
 viteza relativa medie a aerului interior vinu trebuie sa depaseasca
0,15 m/s
 umiditatea relativa a aerului φinu trebuie sa depaseasca 70%, adesea
φitrebuie sa fie 50% - 60%.
 dif. de temperatura pe verticala de la nivelul gleznelor la nivelul
capului nu trebuie sa depaseasca 3 °C
 temperatura suprafetei pardoselii nu trebuie sa fie mai mica de 18 °C
 dif. dintre temperatura taia aerului interior si valoarea medie in
suprafata a temperaturii θsi trebuie sa fie maxim 4 °C pentru peretii
exteriori opaci si maxim 3 °C pentru planseele de acoperis.
1. Necesitatea moderării consumurilor energetice în exploatarea clădirilor.
Pretul , protectia mediului, lupta împotriva extinderii modificărilor climatice, pondere foarte
mare la dezvoltarea fenomenului de seră la nivel planetar şi la încălzirea globală a climei.

2. Elemente generale privind confortul termic pe care clădirile civile trebuie să-l
asigure utilizatorilor lor.
O cladire bine proiectata constructiv si arhitectural, poate realiza chiar in
absenta functionarii instalatiei de incalzire, o ambianta termica acceptabila, deci
poate juca un rol activ, alaturi de instalatia de incalzire in satisfacerea exigentelor
de confort higrotermic ale utilizatorilor ei.

3. Schimburile de căldură între om şi mediul interior al clădirilor.

4. Valori orientative „de confort” pentru principalii parametrii termo-fizici ai

calităţii termice a spaţiilor închise ale clădirilor de locuit (parametrii de confort
termic interior: ti, te, θmed, PMV, PPD).
- vopsea de bitum (2 straturi) ............. 1200
- tapet caşerat cu PVC 1,1 mm..................... 5000
- folie de polietilenă 0,2 mm.................... 50000
-folie de Al 0,2 mm .......................... 700000
- vopsea epoxidică 1,0 mm ................... 1500

5. Mărimi şi caracteristici fundamentale în transferul termic al clădirilor.

 Fluxul termicφ – cantitatea de caldura schimbata intr-o ora; u. m.
este Wattul <φ>si = W.
 Densitatea fluxului termic q – fluxul termic asociat unei suprafete de
1m² , ale carei puncte au toate aceeasi temperatura; u. m. este
W/ m²<q>si = W/ m² .
 Conductivitatea termica – aptitudinea acestuia de a propaga caldura
in masa sa de la un punct la altul, din aproape in aproape. Se
cuantifica cu ajutorul unei marimi “coeficient de conductivitate
termica” notata cu λ. Coeficientul λ este o constanta de material,
determinata experimental cu semnificatia “densit. fluxului termic ce
 traverseaza un element plan cu grosimea de 1m, cand intre fele sale
∃ o diferenta de temp. de 1K”; u. m. este w/mK. <λ>si = W/mK.
 Coeficientul de radiatie termica C– aptitudinea suprafetei unui
material de a absorbi si a emita caldura prin radiatie; u.m. este
W/ m² K4
 Umiditatea absoluta a aerului ν– cantitatea de apa sub forma de
vapori, continuta intr-un m3de aer umed; u.m. este g/m3 <ν>si =
g/m3
 Umiditatea de saturatie a aerului νs – umiditatea efectiva a aerului nu
poate depasi o valoare limita, νs este functie crescatoare de
temperatura, cresterea nefiind liniara; are aceeasi u. m. ca ν.
 Umiditatea relativa a aerului φ – raportul dintre umiditatea absoluta
a aerului la un moment dat si umiditatea de saturatie
corespunzatoare temperaturii acestuia la momentul considerat; are
formula:φ = ν / νs •100 [%] si nu are u. m.
 Presiunea partiala a vaporilor de apa – Presiune a vaporilor de apa p:
presiunea partiala a vaporilor de apa dintr-un volum de aer –
Presiune de saturatie ps: in conditiile aerului saturat cu vapori de
apa; are formula asemanatoare cu φ: φ= p / ps•100 [%] si u.m este
Pa <p,ps>si = Pa
 Temperatura de roua a aerului θr - temperatura la care trebuie racit
volumul respectiv de aer pentru a se atinge nivelul de saturatie; nu
are u.m.
 Factorul rezistent la vapori µ- de cate ori acest material este mai
putin permeabil la vapori decat aerul; nu are u.m.

6. Fenomenele schimbului termic prin elemente solide.

Fenomenele schimbului termic prin elemente solide sunt: conductia,
convectia si radiatia.
 Convectia: fenomenul de schimb termic intre suprafata unui solid si un
fluid cu care acesta este in contact direct.
 Radiatia: fenomenul de schimb termic intre suprafetele a doua corpuri
aflate la distanta, dar care se “se vad”, intre ele fiind cuplate termic prin
intermediul aerului.
 Conductia:fenomenul de transmitere a caldurii, in interiorul unui corp solid
sau intre doua corpuri solide aflate in contact direct.
7. Calculul transferului termic unidirecţional, în RTS, prin elemente uni şi
multistrat.
Elemente unistrat:
1.Rezistenta la transfer termic / Rezistenta termic:
RT = RSI + R + RSE

2. θsi = tai – RSI / RT (tai – tae)

θse = tai – (RSI + R) / RT (tai – tae)

8. Calculul schimburilor termice prin elemente de construcţie şi trasarea

diagramelor de temperatură.
1. Care sunt denumirile, sermnificatiile fizice si unitatile de masura ale
caracteristicilor Q, Φ, q, H, c, λ, μ, s, Co, C?(nu am gasit H, c, s, Co)
 Cantitatea de caldura Q: exprimarea schimburilor termice ce se
realizeaza intre corpuri; <Q>si = Wh.
 Fluxul termic φ – cantitatea de caldura schimbata intr-o ora;
<φ>si = W.
 Densitatea fluxului termic q: fluxul termic asociat unei suprafete de
1m² , ale carei puncte au toate aceeasi temperatura; <q>si = W/ m².
 Coeficient de conductivitate termicaλ: constanta de material -
densit. fluxului termic ce traverseaza un element plan cu grosimea
de 1m, cand intre fele sale ∃ o diferenta de temp. de 1K;<λ>si=W/mK
 Factorul rezistent la vapori µ :de cate ori acest material este mai
putin permeabil la vapori decat aerul; nu are u.m.
 Coeficientul de radiatie termica C: aptitudinea suprafetei unui
material de a absorbi si a emita caldura prin radiatie;<C>si = W/ m² K4

2. Care sunt principalele caracteristici ale aerului umed (enumerare, denumiri,

semniflcatii fizice, unitati de masura, relatii reciproce, etc).
1. Umiditatea absoluta a aerului ν – cantitatea de apa sub forma de
vapori, continuta intr-un m3 de aer umed; <ν>si = g/m3
2. Umiditatea de saturatie a aerului νs – umiditatea efectiva a aerului
nu poate depasi o valoare limita, νs este functie crescatoare de
temperatura, cresterea nefiind liniara; are aceeasi u. m. ca ν.
3. Umiditatea relativa a aerului φ – raportul dintre umiditatea absoluta
a aerului la un moment dat si umiditatea de saturatie
corespunzatoare temperaturii acestuia la momentul considerat; are
formula: φ = ν / νs •100 [%] si nu are u. m.
3. Care sunt fenomenele de schimb termic ce intervin in Higrotermica Cladirilor?
(enumerare, definire, figuri schematice, comentarii).
1. Convectia: fenomenul de schimb termic intre suprafata unui solid si
un fluid cu care acesta este in contact direct.

In cazul elementelor de anvelopă ale clădirilor, schimbul termic convectiv

are loc la nivelul celor două suprafaţe ale acestora, fluidul fiind aerul interior,
respectiv aerul exterior.

2. Radiatia: fenomenul de schimb termic intre suprafetele a doua

corpuri aflate la distanta, dar care se “se vad”, intre ele fiind cuplate
termic prin intermediul aerului.
Este un fenomen de transport energetic ce are drept suport material unde
electromagnetice cu diferite caracteristici.
Deoarece schimbul termic prin convecţie şi cel prin radiaţie interesează
simultan o suprafaţă a elementului de anvelopă - cea interioară aflată în contact
direct cu mediul interior şi cea exterioară aflată în contact cu mediul exterior - în
practică se are în vedere un schimb termic complex, convectiv - radiant. Pentru
simplificare, acest schimb termic complex de tip este modelat printr-un schimb
termic convectiv, echivalent valoric.

3. Conductia:fenomenul de transmitere a caldurii, in interiorul unui

corp solid sau intre doua corpuri solide aflate in contact direct.
 Transferul termic conductiv are loc din aproape în aproape, de la moleculă
la moleculă. El apare ori de câte ori anumite puncte ale unui corp (de regulă solid)
ajung să aibă, din diverse motive, temperaturi diferite faţă de celelalte puncte ale
acestuia.
In cazul elementelor de anvelopă ale clădirilor, elemente mare parte au o
geometrie de tip placă plană cu grosime constantă, transferul termic conductiv se
realizează datorită faptului că punctele suprafeţei lor interioare au practic
întotdeauna o altă temperatură decât cele ale suprafeţei lor exterioare.

4. Care sunt valorile practice de determinare a valorilor caracteristicilor qiC+R , qK,

qeC+R ?

5. Cum se defineste regimul termic stationar? Dar regimul termic nestationar?

In regim termic staţionar fluxul termic conductiv se conservă la trecerea
prin element. Inseamna ca fluxul termic intrat prin una din suprafetele
elementului, il traverseaza fara modificari si il paraseste integral prin cealalta
suprafata.
Dacă cel puţin una din temperaturile ti şi te variază semnificativ în timp,
fluxul termic conductiv dintre două puncte oarecare, variază valoric în timp;
conductia termică are un caracter “nestationar”.

6. Cum intervine proprietatea de conservare, in regim termic stationar, a densitatii

de flux termic unidirectional θsi, θse si θx.
θsi = tai – RSI / RT (tai – tae)
θse = tai – (RSI + R) / RT (tai – tae)
θ(x) = θx = tai – (RSI–(x / λ) / RT) (tai - tae)

Relatia de mai sus permite identificarea temperaturii oricarui punct din

structura unui element de tip placa plana monostrat, mai precis a temperaturii
specifice fiecarui strat infinitezimal din grosimea unui astfel de element. Dupa
niste transformari elementare, relatia devine:
θ(x) = (- ( (tai - tae) / Rt ) * ( 1/ λ ) )x + ( tai– ( ( tai - tae ) RT ) RSI )
Această formă a funcţiei θ(x) arată că:
• este vorba de o funcţie liniară cu coeficient unghiular negativ, a
cărei alură grafică arată ca în figura de mai jos
• mărimea pantei dreptei θ(x)(adică ( (tai - tae) / Rt ) * ( 1/ λ )) este invers
proporţională cu valoarea lui A, ceea ce revine la afirmaţia că în grosimea unui
element realizat dintr-un material slab izolant termiccăderea de temperatură |θsi-
θse| este relativ mică, iar în grosimea unui element realizat dintr-un material bun
izolant termic căderea de temperatură este mare.

7. Pentru zona adiacenta unei nervuri intermediare a unui panou de fatada tristrat,
indicati calitativ variatia θsi si θse ; desen comentat.(nu gasesc desenul in
materiale)
Măsurătorile experimentale au arătat că variaţia temperaturilor θsi şi θse în
zona adiacentă nervurii de beton armat ce întrerupe stratul termoizolator din
structura panoului de faţadă are o alură grafică de tipul indicat în figura 4.13.
Liniile izoterme, care în zonele de câmp sunt drepte paralele cu fetele celor
doi pereţi, devin în vecinătatea colţului hiperbole echilatere; liniile de flux
termic,care sunt în permanenţă normale pe liniile izoterme,în zona de influenţă
termică a colţului sunt şi ele tot hiperbole echilatere.
Măsurătorile experimentale confirmă rezultatele teoretice obţinute cu
ajutorul programelor de calcul şi anume faptul că temperatura θsicolteste mai mică
decât temperatura θsicamp; alura de variaţie a lui θsi este indicată calitativ în fig.
4.15 b.
8. lndicati calitativ alura curbelor izoterme si a liniilor de flux termic prin zona
unei intersecti de tip colt a doi pereti exteriori identici ca alcatuire. Comentarii.
Cel mai simplu şi mai cunoscut exemplu de “corectare” a unei punţi termice
îl reprezintă acela al pereţilor exteriori nestructurali realizaţi din zidărie de b.c.a.

Rezolvarea constructivă care constă în amplasarea zidăriei de b.c.a. între

stâlpii de beton armat ai sistemului structural şi implicit între grinzile de faţadă ale
acestora (fig. 4.16) conduce în mod evident la existenţa unor zone total neizolate
termic. Traseele liniilor de flux termic au în vecinătatea acestor zone, alura din
figură, şi vizualizează clar o concentrare adică, o intensificare a pierderilor de
căldură.
Valorile temperaturilor θsi în zona punţii termice şi în zonele de imediată
influenţă termică a acesteia, sunt foarte mici, chiar inacceptabil de mici, ceea ce
indică faptul că o asemenea rezolvare constructivă este o eroare tehnică.
O soluţie acceptabilă sub aspect termoenergetic este cea prezentată în fig.
de mai jos
Ea constă în amplasarea zidăriei de b.c.a. parţial în faţa elementelor
structurale de beton armat (stâlpi, bulbi, grinzi de faţadă) pe care în acest mod le
îmbracă şi le protejează termic.
 In rezolvarea avută în vedere în fig. 4.17 zidăria de b.c.a. are 40 cm grosime
şi este amplasată astfel încât îmbracă bulbul diafragmei cu o grosime de 25 cm.
Rezultatele sunt, în mod vizibil, mult superioare celor anterioare, cea mai scăzută
valoare a lui θsi fiind acum de +14,77 °C (fată de +7,52°C).
9. Care este expresia practica actuala a caracteristicii Rv a unui element de
constructie? lndicati semnificatia fiecarui factor din aceasta expresie.
p(x) = pi – (Rvx / Rv)(pi - pe)<Pa>. undeRv este rezistenta la vapori de
apa a elementului
Rv= 50 •108 ∑ djµj <m2sPa/Kg>
- djµj se noteaza “sj” si se numeste grosimea stratului de aer
ehivalent stratului j al elementului
- pipresiunea partiala din interior
- pe presiunea partiala din exterior

10. Care este condltia de neaparitie a condensului pe suprafata interioara a unui

element de constructie ?
Pentru a se evita (sau limita), pe timp de iarnă, apariţia fenomenului de
condens pe suprafaţa zonele reci ale elementelor de anvelopă este necesar ca
temperatura minimă (în condiţii climatice convenţionale) a suprafeţei interioare a
acestor suprafeţe să fie mai mare decât temperatura de rouă a aerului interior,
adică
θsi,min>θr

11. Cum este denumita caracteristica R’T , cui este ea asociata, care este
semnificatia ei fizica si care este relatia sa cu RT,camp
 Experienţa şi calculele au arătat că, datorită punţilor termice,
performanţele globale de izolare termică a elementelor opace de anvelopă pot să
scadă chiar şi cu 40-50% faţă de situaţia ideală a inexistenţei lor. Ca urmare, în
cazul unui element de anvelopă real, cu diferite zone de tip” punte termică”
rezistenţa termică azonei de câmp trebuie corectată cu efectul nefavorabil al
acestora. Această caracteristică temică “de element" este denumită “rezistenţă
termică corectată” şi este notată R’T.
R’T= rRTcamp cu r < 1
In cazul elementelor de anvelopă de concepţie tradiţională, la care
camp
RT este foarte mic, coeficientul de reducerer are valori de cca 0,8—0,9, ceea ce
indică pentru ansmblul punţilor termice, un efect relativ mic.
In cazul elementelor de anvelopă de concepţie modernă, la careRTcamp are
valori mult superioare celor tradiţionale (de cca. 3-7 ori mai mari) efectul punţilor
termice este mare, valoarea coeficientuluide reducerer fiind de 0.4-0,7.
Aceasta arată că problema punţilor termice ale elementelor de anvelopă
este mult mai preocupantă în prezent decât în trecut şi ca urmare este
obligatoriu ca prin proiectare acestea să nu să rămână „necorectate”.