UTCN, FACULTATEA DE CONSTRUCŢII

ŞCOALA DOCTORALĂ
DISCIPLINA – STRUCTURI SPECIALE PENTRU CONSTRUCŢII

TEORIA STRUCTURILOR
1. BAZELE TEORIEI STRUCTURILOR

1.1. DEFINIREA CONSTRUCŢIILOR

Interfaţă între om şi natură (adăpost, înlesneşte o

activitate umană)

Structura este osatura de rezistenţă a construcţiei.

1.2. PERFORMANTELE UNEI CONSTRUCTII –

DURABILITATEA
Performanţele construcţiei reprezintă expresia calitativă şi cantitativă a
exigenţelor utilizatorului, care se realizează pe parcursul unui proces complex şi
interdependent de studiu, proiectare şi execuţie, proces care îşi are originea într-o
comandă socială, iar finalitatea în construcţie.

1
 Fig. 1

Performanţele unei construcţii, în general, se referă la:

- funcţionalitate (etanşeitate şi izolare hidrofugă, izolare termică, iluminare, ambient

acustic, confort vizual, ambianţă atmosferică, igienă, rezistenţă la uzură, arhitectură
interioară, circulaţie, ambientul exterior etc.);
- siguranţă la
“non collaps” (starea limită de rezistenţă – siguranţă la rezistenţă şi stabilitate,
securitate la foc şi la explozie); reliabilitatea structurală (rezistenţă şi stabilitate,
posibilitate de implicare ulterioară, durabilitate şi mentenanţă)
“serviciability” (stările limită ale exploatării normale – siguranţă la deformaţie, la
fisurare (la apariţia şi deschiderea fisurilor)); funcţionalitate structurală
- estetică arhitectonică (încadrarea în mediu, volume, proporţii, faţade, culori);
- economicitate (măsura mijloacelor financiare cu care se realizează şi se întreţine
construcţia);
- durabilitate care înseamna conservarea pe timpul duratei de viaţă a construcţiei a
performanţelor înşirate anterior.
Principalii factori care influenţează durabilitatea unei construcţii sunt prezentaţi în
tabelul de mai jos:

2
 Tabel 1

1.3. MODELE CONCEPTUALE

Fundamentul conceptual al unei construcţii, având importante repercursiuni asupra
performanţelor şi durabilităţii acesteia, poate fi privit prin prisma a cel puţin trei criterii:

- Criteriul preţului de cost minim: presupune obţinerea de maxime avantaje

economice prin cea mai mică investiţie posibilă.
- Criteriul maximei utilizări a spaţiului: lasă loc unei creşteri a valorii de investiţie în
perspectiva unei recuperări sporite.
- Criteriul maximei performanţe: nu are în vedere economicitatea în primul rând,
subîntelegând-o prin efectele de perspectivă, prin prisma caracterului de raportare,
de tehnicitate, de monumentalitate, de reprezentativitate.
Construcţii sau spaţii construite pe baza primului criteriu pot avea o uzură morală
rapidă, necesitând intervenţii costisitoare sau chiar înlocuirea lor totală, dovedindu – se,
în final, foarte scumpe.
De preferat sunt construcţiile concepute pe criteriul maximei utilizări a spaţiului care
permit o elasticitate funcţională, asigură performanţe superioare şi, astfel, o utilizare
mai îndelungată, ajungându-se la costuri finale mai reduse.
Construcţiile concepute pe criteriul maximei performanţe ţin de natura umană, de
dorinţa omului de a excela pe de o parte, şi de a fi reprezentat, pe de altă parte.

Procesul de concepere

3
 Însemnă organizarea materialului într-o formă, într-o structură – care să realizeze
performanţele dorite, dar nu oricum, ci tinzând către o soluţie optimă (teoretic).
Procesul de concepere este unul de sinteză, răspunzând mai multor criterii şi, în
acelaşi timp, este unul de creaţie tehnică.
Procesul cuprinde trei faze:
- 1. Tema

- 2. Analiză şi sinteză – BAZELE OBIECTIVE ALE SINTEZEI (amplasament, acţiuni,

materiale, cerinţe de siguranţă, reglementări etc.)

BAZELE SUBIECTIVE ALE SINTEZEI (cunoştinţe

acumulate de individ, de colectivitate, de societate, însuşiri personale etc.)

- 3. Găsirea soluţiei – STRUCTURA: GEOMETRIA GLOBALĂ, VARIANTE

CRITERII DE EXIGENŢĂ ŞI OPTIMIZARE
FORMA FINALĂ
1. 4. ANALIZA COMPORTĂRII STRUCTURILOR

Scopul analizei: determinarea stării de eforturi şi deformaţii – pe baza cărora se

poate aprecia, respectiv, realiza cerinţele privind siguranţa construcţiei.

MODELE MECANICE – schema de organizare a materialului

în structură,
privind:
• geometria
• materiale, proprietăţi
• elemente structurale, legături etc.

MODELE MATEMATICE

4
 - Formulare diferenţială
• ecuaţii de echilibru
• ecuaţii de compatibilitate
• ecuaţii fizice
Rezultă o ecuaţie diferenţială sau un sistem de ecuaţii
diferenţiale sau cu derivate parţiale + condiţii de margine;
obţinem soluţii.

- Formulare variaţională
bazată pe principiul minimului energiei

METODE DE CALCUL

- Analitice – utilizând funcţii, ipoteze simpificatoare

- Numerice
Metoda diferenţelor finite
Metoda elementului finit – algoritm – programe (softuri)

Calcul:
• static linear
• static neliniar
• dinamic linear
• dinamic neliniar

5
6