1. Problemele studiate in cursul Mecanica Structurilor. Calcul de rezistenta, rigiditate si stabilitate.

Se numeste mecanica a structurilor stiinta despre metodele de calcul al constructiilor la rezistenta (durabilitate), rigiditate si
stabilitate. In mecanica structurilor se studiaza sisteme de bare folosind ipotezele si schematizarile admise in rezistenta
materialelor. Mecanica structurilor se mai numeste mecanica a constructiilor sau teorie a constructiilor. Problema de baza a
mecanicii structurilor consta in elaborarea bazelor teoretice fundamentate experimental de alegere a parametrilor
constructiilor, care garanteaza siguranta exploatarii lor si respectarea conditiilor economice. Dupa cum a remarcat
academicianul Iu. Rabotnov, cele mai considerable realizari din ultimii ani in cea mai mare parte sint legate cu solutionarea
problemei de baza de a face constructa destul de rezistenta.
Se numeste rezistenta sau durabilitate capacitatea constructiei de a prelua incarcarile exterioare fara a se rupe, adica fara a se
diviza in elemente separate.
F1 F2
O constructie se numeste rigida, daca deplasarile si deformatiile ei nu depasesc valori admisibile, care fac imposibila
exploatarea ei. Calculul la rigiditate include determinarea deplasarilor si compararea lor cu valori prescrise de documente
normative.
F1 F2
Se numeste stabilitate capacitatea structurii de a receptiona incarcari externe fara a suferi modificari in forma de echilibru sau
pozitia initiala.
F F
Prin termenul calcul intelegem un procedeu analitic sau numeric, in urma caruia se determina parametrii starii de tensiune
si deformatie.
Obiectul de studiu al mecanicii structurilor este determinarea starii de tensiune si deformatie a constructiei, care ulterior se va
folosi la precizarea ariei actiunilor transversale ale elementelor, calculul ariei armaturii in constructiile de beton armat,
calculul imbinarilor dintre elemente si la aprecierea masurii, in care constructiile satisfac conditiile de exploatare.
In sens larg mecanica structurilor poate fi considerata ca mecanica aplicata a solidelor deformabile, adica stiinta orientata
spre rezolvarea problemelor concrete ingineresti, la baza careia stau teoria, ipotezele si metodele mecanicii. Notiunea de
mecanica a structurilor este tratata sub diferite aspecte. Daca la baza se ia destinatia obiectelor studiate, atunci mecanica
structurilor se divizeaza in: mecanica masinilor, mecanica vaselor maritime, mecanica avioanelor, mecanica rachetelor,
mecanica constructiilor cladirilor industriale si civile etc.
Aceasta clasificare nu este completa si poate fi dezvoltata mai detaliat.
Pornind de la gradul de complexitate al obiectelor cercetate determinat de geometria lor, proprietatile materialului, conditiile
de solicitare, mecanica structurilor poate fi considerata ca o reuniune de discipline separate, liniile de demarcare dintre ele
fiind destul de conventionale. Disciplinele componente ale mecanicii structurilor in acest caz sint: rezistenta materialelor,
mecanica structurilor din bare, teoria elasticitatii, teoria plasticitatii, teoria placilor si invelisurilor.
Traditional, partea de baza a mecanicii structurilor studiata de inginerii constructori o constituie mecanica structurilor din
bare, care ulterior va fi numita pentru concizie mecanica structurilor. Aceasta lucrare este consacrata studierii mecanicii
structurilor anume in acest sens, adica mecanicii structurilor din bare.
2. Clasificarea elementelor structurilor de rezistenta dupa criteriul geometric. Dependenta ecuatiilor de
tipul elementelor.
Elementele structurilor de rezistenta dupa criteriul geometric sunt clasificate in:
-Bare , grinzi
-Placi si invelisuri
-Masivuri
In mecanica structurilor proprietatile materialului sunt caracterizate de reactiunea lui la solicitarile externe. Aceasta reactiune
se prezinta sub forma unei dependente functionale intre tensiuni si deformatii sau eforturi si deplasari = f
1
() (1), unde f
1

este operator arbitrar. Daca dependenta = f
1
() este rezolvat univoc in raport cu deformatiile, adica = f
2
(); (2), unde f
1
si
f
2
sunt operatori reciproc inversi, se considera ca proprietatile materialului sunt cunoscute. Dependentele (1) si (2) in cele mai
dese cazuri se stabilesc in mod fenomenologic , pe baza datelor experementale. In caz general aceste relatii pot fi determinate
teoretic din legile termodinamicii. Problema obtinerii relatiei (1) si (2) care se numesc determinatoare este una din cele mai
complicate in mecanica. Relatia direct proportionala intre tensiune si deformatie ( legea lui Hook ) este unul din cel mai
raspindit modele aplicat la rezolvarea problemelor mecanicii structurilor .
Constructiele alcatuite din elemente care au lungimea mai mare decit sectiunea transversala se numesc bare, grinzi iar
elementele alcatuite din ele se numesc structuri din bare. Folosind ipoteza sectiunilor plane introdusa in rezistenta
materialelor, toti factori cercetati (eforturi, tensiuni, deplaseri, deformatii) pot fi referiti la axa barei si problema de calcul se
reduce la determinarea unor functii care depend de o singura variabila .
Placi si invelisuri - un grup considerabil de constructii din structuri spatile formate din elemente cu pereti subtiri.
Proprietatea geometrica a acestor elemente , adica grosimea este cu mult mai mica decit celelalte dimensiuni.
Pentru astfel de constructii este posibil de redus problema la doua dimensiuni, referind toate functiile la suprafata medie
curbilinie pentru invelisuri si plana pentru placi.
Masive constructii spatiale (tridimensionale): Cind toate cele trei dimensiuni ale elementelor sunt comensurabile, problema
de calcul al structurii este tridimensionala si functiile care descriu starea de tensiuni si deformatie sunt functii de trei
variabile. Aceste probleme pot fi rezolvate folosind aparatul teoriei elasticitatii pentru solide elastice si al teoriei plasticitatii
pentru solide elastoplastice.
3.Scheme de calcul a constructielor.Etapele de baza la selectarea schemei de calcul.
Idealizarea, abstractizarea obiectului de cercetare este prima si cea mai importanta etapa a analizei ingineresti a oricarei struc-
turi. Necesitatea schematizarii este determinata de un sir de circumstante, in primul rind, in majoritatea obiectelor reale este
practic imposibil de a evidentia sub forma pura actiunea proceselor de diferita natura fizica. Descrierea matematica a acestor
procese pe baza cunostintelor existente prezinta o problem destul de complicata.
In aceasta situatie idealizarea obiectului de cercetare consta in evidentierea factorilor si proceselor de baza, care determina
comportarea lui din punct de vedere ingineresc. In rezultat se obtine asa-numita schema de calcul a construciei (structura de
calcul), care ulterior se supune analizei detaliate prin metodele teoretice si experimentale.
Def. Schem de calcul ; schema simplificata folosita in calcul in locul constructiei reale.
In procesul de selectare a schemei de calcul pot fi evidentiate trei etape principale:
1.Idealizarea materialului constructiilor.
2. Idealizarea geometriei elementelor componente si a imbinarilor dintre ele.
3.Idealizarea sarcinilor externe si a modului de aplicare a acestora.
1.In mecanica structurilor, proprietatile materialului sint caracterizate de reactiunile lui la solicitrile externe. Aceasta
reactiune se prezinta sub forma unei dependente functionale intre tensiuni si deformatii sau i nt r e eforturi si deplasari. Relatia
direct proportionala intre tensiuni si deformatii (legea lui Hooke) este unul din cele mai raspindite modele aplicate la
rezolvarea problemelor mecanicii structurilor. Evident ca legea lui Hooke este valabila doar pina la un anumit nivel de
dezvoltare a starii de tensiune si deformatie.. Daca materialul se descrie prin legea lui Hooke pentru structura data, atunci el se
numeste fizic liniar , iar problema corespunzatoare a mecanicii se numete fizic liniara.
2. O alta etapa esentiala la selectarea schemei de calcul consta in idealizarea geometrica a structurii. Constructiile reale sint
spatiale (tridimensionale). Daca se tine cont de raportul dintre dimensiunile elementelor structurii, atunci pot fi aplicate
ipoteze, care permit simplificarea problemei.
Pentru cazurile cind toate cele trei dimensiuni ale elementelor sint comensurabile, problema de calcul al structurii este
tridimensional si functiile, care descriu starea de tensiune si deformatie sint functii de trei variabile. Aceste probleme pot fi
rezolvate folosind aparatul teoriei elasticitatii pentru solidele elastice sau al teoriei plasticitaii pentru solidele elastoplastice.
Un grup considerabil de constructii este alcatuit din structurile spatiale formate din elemente cu pereti subtiri, care se
numesc placi si invelisuri. Proprietatea geometric caracteristic a acestor elemente este ca o dimensiune grosimea este
mult mai mica in raport cu celelalte doua dimensiuni.
O raspindire destul de larga au constructiile alcatuite din elemente, care au lungimea mult mai mare decit dimensiunile sec -
tiunii transversale. Aceste elemente se numesc grinzi, bare, iar structurile alcatuite din ele se numesc structuri din bare.
3. Alegerea schemei de calcul include de asemenea si idealizarea actiunilor exterioare, la care se refera atit sarcinile active,
cit si deplasarile posibile ale reazemelor, schimbarea temperaturii mediuli exterior. Un exemplu tipic de idealizare a sarcinilor
exterioare este notiunea de forta concentrata sarcina aplicata intr-un punct.In realitate fiecare forta este aplicata pe o
suprafata anumita a constructiei. Daca suprafata de aplicaie a sarcinii este incomparabil mai mica decit dimensiunile
constructiei, sarcina poate fi cons i der at a concentrata.
Incarcarile reale le modelam sub:

2--forta repartizata
3 -moment
Scheme de calcul.



4Clasificarea schemelor de calcul pentru structurile din bare amplasate intr-un plan.
Structurile din bare sint compuse din elemente de acelasi tip din punctul de vedere al dimensiunilor geometrice. Bare se consi-
dera elementele, ale caror lungime depaseste cel putin de 56 ori dimensiunile sectiunii transversale.
Vom acorda atentia de baza studierii structurilor plane din bare, la care axele barelor si sarcinile aplicate sint situate in ace-
lasi plan. Particularitatile structurilor spatiale vor fi studiate separat. Aceasta limitare este cauzata de doua circumstante. Prima
consta in aceea ca structurile plane din bare se folosesc pe larg ca scheme de calcul al obiectelor reale. A doua consta in
reducerea si simplificarea esenaiala a calculului.
Structurile plane din bare sint de o mare diversitate in dependenta de tipul nodurilor de imbinare, tipul reazemelor,
configuratia lor reciproca. Pot fi evidentiate patru tipuri de baza: grinzi, arcuri, cadre, ferme.
Se numete grinda o bara sau o reuniune de bare rectilinii rezemate astfel, incit sarcina perpendiculara pe axele lor nu
genereaza forte normale.
Grinzile pot fi clasificate in:
1.Grinzi o deschidere si console
2.Cu o deschidere fara console
3.Grinda in consola
1 si 2,3 grinzi static determinate
4.Grinzi cu mai multe
a. Dintr-un sir de bare imbinate prin irticulatii.
b.Grinzi continue cu un numar anumit de reazeme intermediare.
a si b grinzi static nedeterminate.Grinzile lucreaza in fond la incovoiere.
Se numesc arcuri structurile din bare curbilinii, conexitatea carora este orientata in directia opusa sarcinii externe. Ele se
mai numesc structuri cu impingere orizontala, deoarece de la actunea sarcinii verticale in reazemele articulate fixe apar
componente orizontale ale reactiunilor numite reactiuni de impingere laterala. Aceste componente manifesta o influenta
pozitiva asupra starii de tensiuni in arc, micsorind momentele de ncovoiere comparativ cu grinda incarcata de aceeasi
sarcina extern in unele cazuri o legtura orizontala se inlocuieste cu o bara dreapta numita tirant, care imbina ambele
capete ale arcului la nivelul reazemelor sau mai sus(fig.c si d) .Efortul in tirant este echivalent dupa rolul sau cu actiunea
reazemului fix.
a.Arca static determinata. b. Arca static nedeterminata
O raspundere vasta in calitate de constructii portante in
prezent au cadrele structurile alcatuite di n bare drepte
imbinate rigid sau articulat. Sub actiunea fortelor exterioare
n barele apar momente de ncovoire, forte transversale si
forte axiale. Elementele verticale ale cadrelor se numesc stilpl
(coloane), iar cele orizontale si inclinate se numesc rigle,
traverse, coarde, lonjeroane.
a,b-cadre static determinate. c-cadru static nedeterminat
Un grup de structuri din bare alcatuiesc fermele. Barele drepte din care este compusa ferma se considera mbinate in
noduri cu articulatii ideale, iar sarcina externa este aplicata numai in noduri sub forma de forte concentrate, in realitate
nodurile de imbinare sint mai mult sau mai putin rigide. Daca barele au lungime considerabila in raport cu dimensiunile
sectiunii transversale, atunci influenta rigiditatii nodurilor este neinsemnata si poate fi admisa ipoteza ca nodurile de imbinare
sint articulate. In asa caz in barele fermei apar numai forte axiale de intindere sau comprimare. Pentru barele fermei se
folosete urmtoarea terminologie .Se deosebesc barele talpilor, barele diagonale si stilpii (barele verticale). Fermele se mai
numesc grinzi cu zbrele.
Clasificarea expusa mai sus a structurilor din bare este facuta pe baza particularitatilor starii de tensiune si, prin urmare, pe
baza caracterului specific de calcul. Se poate efectua o clasificare a structurilor din bare si dupa alte criterii. Daca la baza se va
lua destinatia functionala a structurii, atunci pot fi evidentiate grinzi pentru poduri, grinzi de plansee, ferme pentru poduri,
ferme de macarale .a. Este posibila clasificarea dupa tipul de reazeme, dupa geometrie etc.
a-ferma static determinata. b- ferma static nedetermina
5. Ipotezele de baz.Consecintele lor.
In mecanica structurilor se studiaza schemele de calcul al constructii lor reale. Pe.baza schemei de cal cul selectate se
alctuiete modelul matematic ai problemei cercetate.. Acest model se obine pe.baza unui ir de ipoteze. Pentru
modelul matematic al structurii numai ipoteza despre raportul dintre lungimea barei si dimensiunile sectiunii
transversale este insuficient.O ipotez suplimentar se refer la proprietile fizico-mecani-ce ale materialului!
Vom considera ulterior materialul absolut elastic, iar tensiunile i deformaiile legate ntre ele printr-o dependen
direct proporional.S ne referim la ipotezele geometrice, care depind de deformaiile structurii la solicitare. S
examinm o grind simpl (fig. 1.21) solicitat cu o for concentrat F. Vom admite c unghiul de nclinare al forei nu
depinde de deformaiile barei, adic (=const. Din ecuaiile de echilibru determinm reaciunile n reazemele barei:
F
y =
0, V
A
+V
B
-Fcos=0;
F
x
=0, - H
A
+Fsi n=0;
M
A
=0, F *a cos -F*y
F
si n - V
B
(a+b) =0. (1)
Ecuaiile ( 1) conin trei reaciuni necunoscute V
A
, V
o
, H
A
i y
F
deplasarea vertical a punctului de aplicare al
forei F. Dac inem cont de ipoteza precedent, deplasarea y
F
poate fi reprezentat sub formay
F
=kF(2) unde k este
coeficientul de proportionalitate a dependentei liniare dintre valoare forei i deplasrii.
?
Deplasrile depind de forele exterioare. La rn-dul su reaciunire ce
fac parte din categoria forelor exterioare depind de valoarea deplasrilor. Deci, fr admiterea otezelor suplimentare,
problema mecanicii nu poate fi rezolvat n principiu.
Deplasarile se considera mici in comparatie cu dimensiunile liniare in constructie. Materialul constructiei are o
comportare liniar deformabila.De aceea la etapa ntia de calcul la determinarea reactiunilor i a forelor interioare
influena deplasrilor este neglijat. De exemplu, deplasarea liniar maxim
n grinzi y
max
este limitat i nu depete valoarea y
max
L/200(L este deschiderea grinzii). In acest caz valoarea
y
F
din ecuaia a treia a sistemului ( 1) poate fi neglijat n comparaie cu a, b i atunci avem:
M
A
=0 ,
F*a*cos -V
B
(a+b) =0.
Numrul necunoscutelor acum este egal cu numrul ecuaiilor, ntre reac'iuni i fora exterioara' exist o
dependen liniar. Procedura legat cu neglijarea influenei deplasrilor asupra valorilor numerice ale forelor
exterioare i interioare se numete lineari-zare. Anume principiul de linearizare a relaiilor fizice (tensiuni
deformaii sau fore deplasri) i a relaiilor geometrice este folosit i n mecanica structurilor din bare i practic
toate problemele se reduc la rezolvarea sistemelor de ecuaii liniare. Structurile cercetate, care au la baz aceste
ipoteze, se numesc structuri liniar deformabile.
Deplasrile depind de forele exterioare. La rn-dul su reaciunire ce fac parte din categoria forelor exterioare
depind de valoarea deplasrilor. Deci, fr admiterea ipotezelor suplimentare, problema mecanicii nu poate fi rezolvat
n principiu.Deplasarile se considera mici in comparatie cu dimensiunile liniare in constructie. Materialul constructiei
are o comportare liniar deformabila.
De aceea la etapa ntia de calcul la determinarea reactiunilor i a forelor interioare influena deplasrilor este
neglijat. De exemplu, deplasarea liniar maxim n grinzi y
max
este limitat i nu depete valoarea y
max
L/200(L
este deschiderea grinzii). In acest caz valoarea y
F
din ecuaia
a treia a sistemului ( 1) poate fi neglijat n comparaie cu a, b i atunci avem:
M
A
=0
F*a*cos -V
B
(a+b) =0.
Numrul necunoscutelor acum este egal cu numrul ecuaiilor, ntre reac'iuni i fora exterioara' exist o
dependen liniar. Procedura legat cu neglijarea influenei deplasrilor asupra valorilor numerice ale forelor
exterioare i interioare se numete lineari-zare. Anume principiul de linearizare a relaiilor fizice (tensiuni
deformaii sau fore deplasri) i a relaiilor geometrice este folosit i n mecanica structurilor din.bare i practic
toate problemele se reduc la rezolvarea sistemelor de ecuaii liniare. Structurile cercetate, care au la baz aceste
ipoteze, se numesc structuri liniar deformabile.
Consecintele lor.
1.Calculul constructiei poate fi efectuat pe schema ne deformata .
2.In calucul poate fi folosit principiul suprapunerii comfom caruia efectul sumar de la actiunea unui sistem egal cu suma
efectelor produse de fiecare forta
6.Modelarea imbinarilor intre elementre . Modelarea reazemilor reale.
In majoritatea cazurilor mbinarea real a elementelor structurii este modelat prin noduri rigide sau articulate.
mbinrile reale n dependen de gradul de flexibilitate ocup o poziie intermediar. Nodurile rigide asigur egalitatea
deplasrilor liniare i unghiulare ale barelor unite. Prin urmare, nodul rigid, care mbin dou bare, este echivalent cu
trei legturi, care mpiedic efectuarea a trei componente de deplasare relativ a capetelor barelor dou liniare
n direcii reciproc perpendiculare i o rotaie. La secionarea unui asemenea nod (fig. 1.4a) n seciune apar trei
eforturi forele vertical, orizontal i momentul de ncovoiere (fig. 1.4b). Condiia de echilibru a nodului rigid
const n egalitatea eforturilor respective de ambele pri ale seciunii.

Nodurile articulate asigur egalitatea numai a deplasrilor liniare la
capetele barelor mbinate i nu mpiedic rotirea lor reciproc. Ca
regul se neglijeaz n articulaie fenomenul de frecare. La mbinarea a
dou bare unastfel de nod este echivalent cu dou legturi, care
impiedic efectuarea deplasrilor liniare relative a capetelor .barelor.
Prin urmare, la secionarea unui asemenea nod (fig. 1.5a) apar
dou eforturi (fig. 1.5b) forele verticale i orizontale. Att nodurile
rigide, ct i cele articulate pot s mbine i mai mult de dou bare.
Dac snt mbinate n bare, atunci nodul rigid este echivalent cu 3 (n
1) legturi, iar cel articulat cu 2 (n 1) legturi, crora le
corespunde acelai numr de eforturi la secionarea nodului. Nu se exclude
existena nodurilor combinate (fig. 1.6), unde o parte din bare snt mbinate
rigid, iar alta unite articulat.
Reazemul cilindric mobil (fig. 1.7a)
mpiedic deplasarea nodului de sprijin ntr-o direcie, care este perpendicular pe planul de rostogolire. Acest reazem este
echivalent cu o legtur i suprim un grad de libertate. n reazemul cilindric mobil apare o reaciune sub form de for
concentrat de direcie cunoscut.
Reazemul cilindric fix (fig. 1.7b) mpiedic deplasrile liniare ale nodului de sprijin i este echivalent cu dou legturi,
adic suprim dou grade de libertate. n acest reazem apare o reaciune sub form de for concentrat de direcie i valoare
necunoscut, care n majoritatea cazurilor se descompune pe dou direcii reciproc perpendiculare.
Reazemul complet fix (ncastrarea) (fig. 1.7c) mpiedic efectuarea att a deplasrilor liniare, ct i a celor de rotaie. Acest
reazem este echivalent cu trei legturi, suprim trei grade de libertate, genereaz trei componente ale reaciunii dou fore cu
direcia dat i un moment de fore concentrat.
n unele cazuri se folosete reazemul de tipul ncastrrii mobile(fig. 1.7d). El permite deplasarea liber ntr-o direcie, mpiedic
deplasarea de rotaie i liniar n alt direcie. Acest reazem este echivalent cu dou legturi, suprim dou grade de
libertate i n el apar dou reaciuni o for concentrat perpendicular pe planul de alunecare liber i un moment de fore
concentrat.
7.Analiza geometrica a structurilor din bare
Dupa criteriul de miscare se deosebesc 2 tipuri de structuri:
1. Structuri geometric variabile deplasarile sint posibile fara deformtia barelor componente

2. Structuri geometric invariabile deplasarile sint posibile numai in cazul deplasarilor barei comoponente.
Un loc aparte il ocupa structurile numite instantaneu geometric varibil (structuri critice).

2
A
F
V
*
4*
A
F l
H
h
; daca h=0-
*
4*0
A
F l
H ;In structuri de acest tip starea de tensiune intodeuna depinde de un
parametru alstructurii.
In cazul astructura este geometric invariabila. La micsorarea inaltimii h structura geometric invariabila si numai in cazul
cind h=0 trece in stare geometric variabila fig. b. La trecerea inaltimii h in zona negativa structura devine iarasi geometric
invaribila. Structurile geometric variabile nu pot fi folosite ca constructii portante.
Pentru structurile de rezistenta sint posibile 3 cazuri:
1.
.
3 2 ;
3;
G L E A B
E
N N N N
N

2;
A
N

4;
B
N

.
9 4 4 1
G L
N
;
Daca in
. G L
N este mai mare ca 0 atunci structura un numar insuficient de legaturi si este geometric variabila.

.
3 2 ;
G L E A B
N N N N 2;
E
N

1;
A
N

4;
B
N

.
0;
G L
N
2.
Daca
. G L
N este egal cu 0 atunci structura poseda un numar suficient de legaturi si daca sint correct aranjate este geometric
invariabila si static determinate.
3.
.
0
G L
N p
.
3 2
G L E A B
N N N N

3;
E
N

2;
A
N

8;
E
N
.
3;
G L
N
Daca
.
0
G L
N p
atunci structura poseda un numar cu surplus de legaturi si daca ele sint asezate corect structura este geometric
invaribila si static nedeterminata. La repartizarea corecta a legaturilor se va tine cont de :-barele de legatura nu trebuie sa fie
paralele sau concurente intrun punct. Se recomanda ca pe o dreapta sa fie amplasate maxim 2 articulatii.
8. Problema de baza a M.S.- determinarea eforturilor. Metoda sectiunilor. Definitii pentru eforturi. Regulile semnelor.
Etapele de baza in calculul constructiilor.
1.Stabilirea dimensiunilor gabarit (in dependenta de destinatie).
2.Alegerea materialului.
3.Culegerea sau calculul incarcarilor.
4.Selectarea scemei de calcul
5.Determinarea eforturilor.
6.Dimensionarea elementelor ( calculul la rezistenta).
1.Calclul la rigiditate. 2.Calculul la stabilitate.
Pentru a determina fortele interioare vom examina o bara dreapta solicitata cu forte exterioare orientateperpendicular pe axa
barei. Aplicarea acestor forte duce la incovoierea barei Notam reazemul articulat fix
prin A iar cel mobil prin B. Componentele reactiunilor le notam prin
A
V
,
A
H
si
B
V directiile lor sint luate arbitrar. Scriem
ecuatiile de echilibru global (pentru structura intreaga). Vom folosi sistemul cartezian de coordonate XOY scimbind originea
si directia in cazurile necesare.
Suma proiectiilor pe axa X: 0;
X
F

0;
A
H Suma momentelor in raport cu punctual B:
0;
B
M

( ) * * * 0;
2
A
a
V a b P a b
_
+ +

,

( )
* * / 2
;
A
P a a b
V
a b
+

+
0;
A
M

( ) ( ) * *
* * / 2 0;
B
V a b F a b
P a a
+ + + +
+
( )
*( ) * * / 2
;
B
F a b P a a
V
a b
+ +

+
Ecutiile de echilibru ne permit sa determinam
valorile numerice ale reactiunilor si directiile lor adevarate. Dupa calculul reactiunilor se efectuaza verificarea:
0;
Y
F

* 0;
B A
V V P a F + In dependenta de pozitia reazemelor si sarcinilor divizam grinda in sectoare. Situam originea
sistemului de coordinate in exremitatea din stinga a barei directia axei OX coincide cu axa barei.
Pozitia unei sectiuni arbitrare in limitele sectorului I se determina astfel:
0 x a ; Respectiv in sectorul II 0 x b ; Daca avem mai multe sectoare pozitionarea se face la fel numai ca din partea
opusa. Determinam fortele interioare din conditiile de echilibru al partilor sectionate. Cu o sectiune imaginara trasata in
sectorul I separam partea stinga de restul structurii. Actiunea partii inlaturate o inlocuim prin fortele interioare Q(x) si M(x).
Scriem ecuatiile de echilibru pentru partea stinga. 0;
y
F

( ) * 0
A
V P x Q x ( ) *
A
Q x V P x ; 0; M

( )
* * * / 2
0
A
V x P x x
M x
+ +
+
( ) * * * / 2
A
M x V x P x x
Definitii:
1.Numim moment de incovoiere moment al unei forte cu un punct arbitrar valoarea numerica a produsului fortei la bratul
fortei.
2.Numim forta taietoare Q suma proiectiilor tuturor fortelor pe axa perpendiculara axei elementului.
3.Rezultanta unei incarcari uniform distribuita reprezinta produsulintensitatii incarcarii la lungimea sectorului incarcat.
Regulile semnelor:
Directia semnelor se allege in dependenta de sectiunea efectuata ,admitem 2 cazuri:
1.aprecierea valorii semnelor din stinga sectiunii effectuate,valorile momentelor de incovoiere sunt pozitve pe directia
orara ,analog si pentru valoarea semnului fortei de forfecare.
2. aprecierea valorii semnelor din dreapta sectiunii effectuate,valorile momentelor de incovoiere sunt pozitve pe directia
antiorara ,analog si pentru valoarea semnului fortei de forfecare raminind neschimbat.
9. Calculul cadrelor static determinate. Diagrame de eforturi.
F
HA
VA VB
Fx=0; F1-HA = 0; HA = F1;
MB=0 ; VAl + F1h1 pl* l/2 =0; VA = pl* l/2 - F1h1/l ; (2.09)
MA=0 ; -VB* l + F1h1 + pl *l/2 = 0 ; VB = pl* l/2 - F1h1/l ; Situam originea sistemului cartezian de coordonate XOV in
rea-zemul A (fig. 2.11). Divizarea structurii in sectoare depinde atit de sarcinile externa aplicate, eft $i de configuratia
cadrului. In cazul examinat cadrul se divizeaza in patru sectoare. Pozijia sectiunii arbitrare in limitele sectoarelor /, 2 si 3 se
determina prin variabila y, iar pentru sectorul 4 prin variabila x. Limitele de variatie ale coordonatelor sectiunilor arbitrare
sint:
sectorul 1 0.y.h1;sectorul 2: h1y h1 +h
2
; (2.10);sectorul 3: 0y h1 +h
2
;sectorul 4: 0xl
Trasam o sectiune arbitrara in limitele sectorului 1.
Examinam echilibrul unei parti secfionate (fig. 2.12). Forfele interioare N si Q se considera pozitive. Nforfa interioara
longitudinala, care intinde bara, este pozitrva, Q forja transversala, care roteste par-tea sectionata in direcfia miscarii acelor
de ceasornic, este pozi-tiva. Stabilirea chiar i conventionale a sensului pozitiv pentru mo-mentele de incovoiere in cadre este
destul de complicate. De aceea vom preciza nu semnele momentelor de incovoiere, ci fibrele intinse. La orientarea
momentelor de incovoiere se presupune ca sint intinse fibrele din partea stinga (dreapta) pe sectoarele verticale si fibrele
superioare (inferioare) pe sectoarele orizontale. In fig. 2.12 sint presupuse intinse fibrele din partea dreapta. Ecuatiile de echi-
libru pentru partea secfionata sint: F
X
=0; -H
A
+Q(y) = 0; Q(y) = H
A
;
F
Y
=0; V
A
+N(y) =0; N(y)=-V
A
,
M
1
= 0; (2.11)
H
A
*y-M(y) = 0; M(y) = H
A
y.
Semnele negative ale fortelor interioare ne arata ca directia lor este opusa celei presupuse. Diagramele fortelor interioare se
con-
struiesc pe axe, care repeta intocmai configuratia geometrica a cadrului. Trasam o sectiune arbitrara in limitele sectorului 2.
Exa
minam echilibrul partii sectionate
F
X
=0; -H
A
+F+Q(y) = 0; Q(y) = H
A
-F;
F
y
=0; N(y) + V
A
=0; N(y)=-V
A
; (2.12)
M
2
=0; H
A
*y-F(y-h
1
)-M(y) = 0;
M(y)=H
A
*y-F(y-h,).In mod analog, pentru sectorul 3 (fig. 2.14) si sectorul 4 (fig. 2.15):
F
X
=0; Q(y) = 0;
F
y
=0; N(y) + V
B
=0; N(y) = -V
B
; (2.13)
M
3
=0; M(y) = 0; (2.14)
F
X
= 0; N(x) + F
1
-H
A
= 0 ;
N(x) = H
A
F
1
;
F
y
= 0; VA- PX-Q(X)= 0 ; Q(x) =V
A
-px; M(x)=0; px
2
VA* x + H
A
(h
1
+ h
2
)-
-F
1
h
1
- px
2
/2;
Diagramele fortelor interioare sint construite din relatiile (2.11) tinind cont de limitele de variatie ale coordonatelor sec-
tiunilor arbitrare (2.10). Aceste diagrame sint date in fig 2.16.
Valorile numerice ale reactiunilor si ale fortelor interioare au fost calculate pentru l=6; h
1
= 3; h
2
=2; F
1
= 6; p=2. Valorile
pozitive ale fortelor longitudinale N si ale fortelor transversale Q sint depuse in partea din stinga pe sectoarele verticale si in
partea supe-rioara pentru sectoarele orizontale. Momentele de incovoiere sint depuse in partea fibrelor intinse. Valorile
numerice ale fortelor interioare se calculeaza la extremitatile sectorului in cazul dependen-telor liniare si in trei sectiuni in
cazul depen-dentelor neliniare.
In cadrele cu contu-ruri inchise este nece-sara deschiderea contu-rului, care se efectueaza prin inlaturarea imagi nary a
articulatiilor de legatura si inlocuire: fig.2.16
P
F
HA
VA
Nx
Mx
Qx
10.Grinzi cu multe deschideri.Ordinea de calcul
Grinda cu multe deschideri reprezinta un sistem de bare imbinate cu ajutorul unor articulatii simple. Pozitia acestor
articulatii este arbitrara. Unica restrictie se refera la asigurarea invariabilitatii geometrice a sl ruct ur i i . Schimbarea pozitiei
articu-latiilor ofera posibilitatea de a regla valorile fortelor interioare, care apar sub actiunea fortelor exterioare date. Numarul
articu-latiilor depinde de tipul reazemelor extreme i numarul reazemelor intermediare. Aprecierea numarului de articulatii se
efectueaza reiesind din conditia de determinare statica a st r uct ur i i .
Sa examinam structura reprezentata in fig. 2.7.
F1
F2
P2
P1
La actiunea sarcinilor externe verticale componcnta orizontala a reactiunii
este egala cu zero. Ramin necunoscute componentele verticale ale reactiunelor VA, ,VE. Ecuatiea de echilibru Fx=0 a
fost folositala determinarea reactiunii H
A
, deci avem la dispozitie doua ecuafii de echilibru global Fy=0 si Mk=0.
Fig.2
Ecuatiile suplimentare se alcatuiesc din condi|ia lipsei momentelor de tncovroiere in articulable F, G, H. Fortele interioare
pot fi determinate in acelasi mod ca si pentru bara simpla. Relatiile analitice, care determina fortele interioare, sint complicate
in special pentru sectoarele indepartate de extremitafile grinzii.
Calculul unei asa structuri poate fi simplificat esen|ial, da-ca se stabileste in prealabil schema de interactiune a elementelor
componente. Sa ne imaginam ca articulable de legatura au fost inlaturate. Examinam fiecare element separat si evidentiem
elemen-tele, care sint in stare sa receptioneze independent sarcinile externe aplicate. Qbservam ca elementul AF reprezinta o
grinda simpla cu trei bare de legatura, iar GH nu are nici un reazem. Elementul HE poseda doua bare verticale de legatura si
este in stare sa receptioneze independent forte exterioare verticale. Elementele independen-te se mai numesc grinzi
principale, iar celelal-te secundare. Struc-tura cercetata este com-pusa din doua grinzi principale AF, HE- si doua grinzi
secundare FG, GH. Stabilim schema de interactiune a elementelor. tmbinarea ar-ticulata F serveste ca reazem pentru grinda
FG. tmbinarile G si H servesc ca reazeme pentru grinda GH. Deci sar-cina aplicata pe elementul GH este transmisa prin
intermediul imbina-rilor articulate la elementele vecine FG ^i HE. La rindul sau elementul FG transmite o anumita parte a
sarci-nii pe reazemul C, iar restul sarcinii prin intermediul imbinarii F este transmisa la elementul AF Interactiunea
elementelor poate fi reprezentata ca o schema in etaj (fig. 2.8), care ne indica succesiunea de calcul. Reactiunile reazemelor
grinzilor superioare se transmit grinzilor inferioare ca forte exterioare cu directie opusa" (fig. 2.9).
Succesiunea de cajcul a structurii examinate este reprezentata in fig. 2.9a. Qbser\ram unele deosebiri in conditiile de
reazem ale grinzilor GH si HE in fig. 2.8 si 2.9a. tn fig. 2.9a toate grinzile sint fixate cu cite un reazem articulat fix si altul
articulat mobil. tn fig. 2.8 ca reazem articulat mobil pentru grinda GH serveste grinda HE. tmbinarile G si H (fig. 2.8) fac
imposibila deplasarea libera in directie orizontala a grinzii HE ce corespunde reazemului fix D.
Stabilirea schemei de interactiune permite sa reducem calculul unei grinzi compuse la calculul unui sir de grinzi
simple. HE poseda doua bare verticale de egra si este in stare sa receptioneze independent forte exterioare verticale.
Elementele independen-te se mai numesc grinzi principale, iar celelal-te secundare. Struc-tura cercetata este com-pusa din
doua grinzi principale AF, HE- si doua grinzi secundare FG, GH. Stabilim schema de interactiune a elementelor. tmbinarea ar-
ticulata F serveste ca reazem pentru grinda FG. tmbinarile G si H servesc ca reazeme pentru grinda GH. Deci sar-cina aplicata
pe elementul GH este transmisa prin intermediul imbina-rilor articulate la elementele vecine FG ^i HE. La rindul sau ele-
mentul FG transmite o anumita parte a sarci-nii pe reazemul C, iar restul sarcinii prin intermediul imbinarii F este transmisa la
elementul AF Interactiunea elementelor poate fi reprezentata ca o schema in etaj (fig. 2.8), care ne indica succesiunea de
calcul. Reactiunile reazemelor grinzilor superioare se transmit grinzilor inferioare ca forte exterioare cu directie opusa" (fig.
2.9
11. Grinzi cu zabrele. Ipoteze.Metoda izolarii nodurilor.
Reiesind din destinajia similara, fer-mele se mai numesc grinzi cu zdbrele.
Barele de pe conturul fermei cu excepfia celor laterale alca-tuiesc talpilc (fig. 2.22). Dupa pozijia acestora deosebim talpa su-
perioara si inferioara. Barele, care unesc talpile intre ele, se numesc zdbrele. Zabrelele verticale se numesc montanfi, iar cele
in-clinate diagonale. For|ele interioare in barele fermei le vom nota prin Nn-m: unde n, m sint numerele nodurilor,in
component carora intra bara data.
L Metoda izolarii nodurilor
Reactiunile reazemelor fermelor se determina din ecuatiile de
echilibru global. Aceasta procedura nu se deosebeste de ealculul re-
actiunilor reazemelor intr-o grinda simpla. Se poate afirma ca daca
coincid deschiderile si sarcinile externe la o grinda simpla si la o
ferma, atunci coincid si reactiunile reazemelor.
tn metoda separarii nodurilor se izoleaza fiecare nod prin sec-tionarea barelor, care pleaca din acest nod. Acjiunea
legaturilor inlaturate este inlocuita cu forfele interioare care apar in barele sec-tionate (fig. 2.23). Sa examinam echilibrul
nodului 1. Actiunea legaturilor inlaturate o inlocuim cu fortele longitudinale M-2 i A/i_6. Aici si ulterior directia fortelor
interioare necunoscute este presupusa pozitiva (fig. 2.24). Observam ca pentru fiecare nod avem un sistem de for|e concurente
in nod. Pentru un aa sistem de for|;e ecuatia de echilibru Affe=0 se transforma intr-o identitate. Deci pot fi folosite numai
ecuatiile de echilibru ^Fx0 si
(
X/
7
y
=0. Originea i directia axelor se aleg astfel incit sa se evite alcatuirea si rezolvarea
sistemelor complicate de ecuatii.
Pentru nodul 1 (fig. 2.24) obtinem:
Fx=0; N1-2+N1-6 cos=0;
Fy=0; N1-6 sin+Va=0;
VA
y
x
N1-2
N1-6
N2-3
N2-6
N2-1=
F
Fig2.24
Fig2.25
Unghiurile de
inclinare a barelor sint determinate de configuratia geometrica si dimensiunile structurii. tn cazul cercetat = arc tg h/2d
Din sistemul de ecuatii (2.18) pentru fortele interioare avem
N1-6= -VA/sin=1,5F/sin; N1-6= 1,5F/ctg; (2.20)
Ca regula, fortele exterioare aplicate in nodurile fermei sint egale sau proportionate cu un parametru F. Recomandam ca va-
loarea numerica a fortei exterioare sa fie substituita in rel afi i l e finale.
Reiesind din specificul sistemului de forte intr-un nod, tra-gem concluzia ca poate fi examinat numai echilibrul nodurilor, in
care sint nu mai mult decit doua forte necunoscute. In cazul fermei (fig. 2.23) se poate examina echilibrul nodului 2. Tra-sind
o secfiune, separam acest nod (fig. 2.25). Aici si ulterior nu vom face deosebire intre fortele N
n
-
m
si N
m
-
n
, ele f i i nd egale si
constante de-a lungul barei n m. Tn nodul 2 necunoscute sint fortele interioare N
2
-
3
si / N
2
-
6
. Alcatuim ecuat i i l e de
echilibru pentru nodul 2:
Fx=0; N2-3-1,5Fctg =0;
N2-3=1,5Fctg; Fy=0; (2.21)
N2-6-F=0; N2-6 = F ;
Fiind cunoscute fortele interioare N1-6 si N2-6 separam $i examinam echilibrul nodului 6. Pentru a evita erorile sa
formulam urmatoarele reguli:
a) fortele interioare necunoscute se presupun pozitive (orientate de la nod);
b) fortele interioare cunoscute se orienteaza conform semnului obtinut, cele pozitive de la nod, iar cele negative spre
nod. tn ecuatiile de echilibru valorile fortelor interioare cunoscute sint folosi-te dupa modul.
Conform regulilor formulate, pentru nodul 6 orientam N
6
-I spre nod, iar N
6
_
2
) de la nod (fig. 2.26). Ecuatiile de
echilibru sint:
Fx=0;
N6-7cos+ N6-3cos+1,5Fctg =0;
Fy=0; (2.22)
N6-7 sin- N6-3sin- F+1,5F =0; Rezolvind sistemul (2.22), obtinem
N6-7= -F/sin; N6-3 = -F/2sin; (2.23)
Este evidenta simplitatea acestei metode. Sa remarcam dezav^antajul ei. Eroarea admisa la
analiza echi-librului nodului precedent se trans-mite si in conditiile de echilibru al nndur'lor u
rmatoare.
12. Metoda sec iunilor (metoda lui Ritter)
Fig.1
Pentru determinarea fortelor interioare se face o sectiune completa si
se exprima conditiile de echilibru ale unei parti (fig. 1) Fortele
interioare in barele sectionate se presupun pozitive si se orienteaza de
la nod. Deoarece pentru structura plana se pot scrie trei ecuatii de
echilibru, in acestea nu trebuie sa figureze mai mult de trei
necunoscute. Barele sectionate nu trebuie sa fie concurente intr-un
punct sau toate trei paralele. In asa caz ecuatiile de echilibru vor fi liniar dependente. Pentru partea sectionata ecuatiile de
echilibru pot fi scrise in variante diferite.
Ca exemplu, pentru partea stinga (fig. 1):
FX=0; Fy=0; Mk=0. (1)
Obtinem deci un sistem de trei ecuatii drept necunoscute, in care figureaza fortele interioare in barele sectionate. Sa analizam
alte posibilitati, care permit sa evitam necesitatea alcatuirii si rezolvarii sistemelor de ecuatii. Observam ca pozitia punctului k,
in raport cu care se scrie ecuatia de echilibru
k
M
=0, se. poate alege in asa mod, ca sa obtinem ecuatii cu o singura
necunoscuta. Pentru partea stinga (fig. 1)

+

0 *
2
*
* : 0
8 7 2
h N
d F
d V M
A
s
(2) Aici punctul 2 coincide cu nodul 2. Indicele superior arata partea sectionata,
echilibrul careia este analizat. Analog, daca scriem ecuatia de echilibru in raport cu punctul 8, obtinem:
0 * *
2
2 *
2 * : 0
3 2 8


h N d F
d F
d V M
A
s
(3)
Observam ca pentru determinarea independenta a fortei interioare intr-o bara ecuatia de echilibru se scrie in raport cu punctul
de intersectie al celorlalte bare sectionate. Trasind sectiunea I-I (fig. 1), intersectam barele 78, 28 si 23. Determinind
forta interioara in bara 78, ecuatia de echilibru (form. 2)s-a scris in raport cu punctul de intersectie al barelor 28 si 23.
Daca dou din barele sectionate sint paralele, forta interioara in bara a treia se determina din ecuatia de echilibru Fy=0.
Axa y se orienteaza perpendicular pe cele doua bare paralele. In cazul examinat:
0 sin
2
; 0
8 2
+

N F
F
V F
A
s
y
Cercetarea echilibrului partii sectionate din stinga ne permite sa determinam
independent fortele interioare in barele 78, 28 si 23. Fortele interioare in alte bare se calculeaza trasind sectiuni noi. De
exemplu, trasind sectiunea II-II ei examinind echilibrul unei parti sectionate, vom calcula fortele interioare in barele 89, 8
4 si 34, iar sectiunea III-III ne permite determinarea fortelor interioare in barele 910, 95 si 45.
Reiesind din numarul de ecuatii de echilibru, am mentionat ca sectiunea trasata nu trebuie sa intersecteze mai mult de trei
bare. Aceasta restrictie nu se refera la cazul cind in una din barele sectionate forta interioara este cunoscuta.
Sa cercetm un caz suplimentar (fig. 2).
Trasam sectiunea I-I, scriem ecuatiile de echilibru
pentru partea din dreapta:
3 9 8 9 8
0; *2 *2 * 0
2
d
B
F
M V d d Fd N r

+ +

+

0 * ) (
2
* ; 0
3 9 3 9
r N l d F l
F
l V M
B
d
k
0 )
2
(
2
* ; 0
3 4 9
+ + +

h
h N d
F
d V M
B
d
(4)
Din ecuatiile (4) determiam fortele interioare
8 9
N
3 4 3 9
N N
in (4) prin r
9
_
8
si r
9
_
3
sint notate barele fortelor
respective
3 9 8 9
N N
. Valoarea numerica a acestor marimi, cit si distanta l, se determina din configuratia geometrica si
dimensiunile st r uct ur i i . Sa mentionam avantajul acestei metode in comparatie cu metoda separarii nodurilor. Fortele
interioare se determina independent. Scriererea chi bzui t a a ecuatiilor de echi l i br u ne permite sa evitam necesitatea
rezolvarii sistemelor de ecuatii.
13. Metode grafice
Fig.1
Pe parcursul dezvoltarii mecanicii structurilor, metodele grafice de calcul au fost folosite pe larg, ajungind la un nivel inalt de
dezvoltare in sec. XIX. Procesul de substitutie a metodelor grafice prin metodele analitice de calcul a fost stimulat de
urmatoarele cauze:
a)prin metodele grafice pot fi calculate numai structurile static determinate;
b)precizia scazuta a metodelor grafice;
c)elaborarea metodelor analitice universale;
d)aparitia si aplicarea in practica a calculatoarelor electronice.
Cu toate acestea, metoda grafica se mai aplica si pina in prezent. Metoda grafica este deosebit de comoda si destul de precisa
la calculul fortelor interioare in barele fermelor. Sa cercetam esenta metodei grafice pe baza unui exemplu concret. Sa
mentionam o conditie importanta la calculul grafic: schema de calcul trebuie construita la o anumita scara. Sa admitem ca
aceasta conditie este satisfacuta pentru ferma din fig. 1. Reactiunile reazemelor le calculam analitic. Vom deosebi zone
(cmpuri) exterioare si interioare ale fermei. Zona exterioara este portiunea de plan
marginita dintr-o parte de barele (bara) structurii si din doua parti de fortele exterioare.
Pentru structura din fig. 1 avem zonele exterioare a, b. c, d, e.
Zona interioara este portiunea de plan marginita din toate partile de barele structurii. In
cazul cercetat avem zonele interioare f, g, h, i, j, k. In metodele analitice fiecare bara a
fermei a fost notata prin doi indici dupa numarul nodurilor, in componenta carora intra
bara. Pentru metoda grafica mai comoda, este notatia barelor dupa zonele despartite de bara. Ca exemplu, bara 67 in metoda
grafica o notam cu ch, bara 73 o notam cu ni s.a.m.d.Construim poligonul fortelor exterioare. Facem ocolul structurii
pe conturul exterior incepind deplasarea dintr-o zona exterioara arbitrara. Admitem inceputul deplasarii din zona a. Pozitia
initiala o notam pe plan prin punctul a (fig. 2). Trecind din zona a in zona b, intersectam forta exterioara V1=1,5F. Din
punctul a (fig. 2),depunem un segment la scara aleasa egal cu l,5F. Continuam ocolul fermei in directia miscarii acelor de
ceasornic. Fortele intersectate la trecerea dintr-o zona in alta se depun conform directiilor la scara aleasa. Observam ca fiecarei
zone a structurii (fig. 1) ii corespunde un punct pe fig. 2. Poligonul fortelor exterioare in cazul dat degenereaza intr-o linie
dreapta. Aceasta se explica prin faptul ca toate fortele exterioare sint paralele. In cazul cind fortele exterioare sint de directii
arbitrare obtinem un poligon inchis obisnuit.Construim apoi poligonul fortelor interioare pentru echilibrul fiecarui nod. Se
poate efectua acest lucru numai pentru nodurile, in care avem nu mai mult de doua forte interioare necunoscute. Aceasta
conditie in exemplul cercetat este satisfacuta pentru nodurile 1si 5. Ocolim nodul 1 incepind deplasarea din zona b. Trecind in
zona f, intersectam forta Nb-f necunoscuta dupa modul. Directia acestei forte coincide .cu axa barei 16. Din punctul b (fig.
2) trasam o linie dreapta paralela cu bara bf. Modulul fortei Nb-f il determinam trasind din punctul a (fig. 2) o linie paralela
cu bara af. Punctul de intersectie al liniei paralele cu bara bf trasata din b cu linia paralela cu bara fa trasata din a
corespunde poligonului f. Segmentele bf si fa reprezinta respectiv fortele interioare in barele bf si fa. Valoarea lor
numerica poate fi obtinuta impartind lungimea lor la lungimea segmentului unitar de forta. Observam ca la ocolirea nodului 1
(fig. 1) obtinem un poligon inchis bfa (fig. 2). Acest lucru ne da conditia de echilibru al nodului. Metoda grafica ne permite si
determinarea semnelor fortelor interioare. Pentru aceasta ocolim nodul 1 (fig.1) efectuind concomitent deplasarile
corespunzatoare pe fig. 2 si observam directia deplasarilor in raport cu nodul 1. Incepind miscarea din zona b (fig. 1) ne
situam in punctul b (fig. 2). Trecem din zona b in zona f (fig. 1). si ne deplasam din punctul b in f (fig. 2). Segmentul bf este
orientat spre nodul 1. Forta interioara Nb-f este negativa, bara bf (16) este comprimata. Continuind deplasarea, din zona f
trecem in zona a (fig. 1). Segmentul fa (fig. 2) este orientat de la nodul 1. Forta interioara Nf-a este pozitiva, bara fa (1
2) este intinsa. Fiind cunoscute fortele interioare in barele bf si fa, se poate face ocolul nodului 2. Incepind deplasarea din
zona f (fig. 1) Si trecind in zona g, intersectam bara verticala fg. Din punctul f (fig. 2) trasam o dreapta paralela cu bara f
g. Apoi din punctul a (fig 2) trasam o dreapta paralela cu bara ga. Punctul g (fig. 2) este situat la intersectia dreptei
verticale trasate din f si dreptei orizontale trasate din a, adica coincide cu punctul f. Segmentul ga reprezinta forta
interioara in bara ga (23). Segmentul fg de o lungime nula ne ilustreaza ca forta interioara in bara fg este egala cu
zero.Fiind cunoscute fortele interioare in barele bf si fg, se poate face ocolul nodului 6. Trecind din zona c (fig.1) in zona
h, intersectam bara ch, din punctul c (fig. 2) trasam o dreapta paralela cu bara ch. Apoi din punctul h (fig. 2 trasam o
dreapta paralela cu bara hg, care este intersectata la trecerea din zona h in zona g (fig.1). Punctul de intersectie al acestor
drepte il notam prin h. Segmentele ch si hg reprezinta fortele interioare in barele respective. Analog se face ocolul
celorlalte noduri. Succesiunea de ocolire a nodurilor pentru structura cercetat este 1, 2, 6, 7, 3, 4, 8. Sa mentionam ca calculul
grafic ne permite de asemenea sa apreciem si eroarea admisa, care este ca regula inevitabila. Punctul k (fig. 2) corespunzator
zonei k (fig. 1) este obtinut la ocolirea nodului 4. Acelasi punct poate fi obtinut independent facind ocolul nodului 5.
Executind ambele constructii, vom obtine doa puncte diferite k si k'. Lungimea segmentului kk' reprezinta valoarea erorii
acumulate la calculul grafic al structurii.Fig. 2 poligonul fortelor exterioare si interioare se numeste diagrama fortelor
sau diagrama Maxwell Cremona.Valoarea erorilor depinde de precizia constructiilor grafice. Se recomand de ales o asa
scara pentru desenul schemei de calcul, incit lungimea celei mai scurte bare (fig. 1) sa nu fie mai mica de 34 cm. Lungimea
segmentului unitar de forta trebuie sa permita precizia satisfacatoare a constructiilor respective.Observam ca fiecarui nod din
fig. 1 ii corespunde un poligon inchis in fig. 2, iar fiecarui poligon (zona) a structurii (fig. 1) ii corespunde un punct pe
diagrama fortelor (fig. 2). Aceste figuri se numesc reciproce, iar metoda grafica se mai numeste metoda poligoanelor
reciproce.
14.Structuri cu trei articulatii.Determinarea reactiunilor si a eforturilor in arcele cu trei articulatii
Structura cu trei articulaii este alctuita din doua discuri rigide imbinate intre ele cu o articulaie simpla,fiecare disc
avindun reazemarticulat fix(figl).Aceste trei articulaii nu sintsituate pe o linie dreapta,in caz contrar structura este geometric
variabila.Independenta de geometria discurilor deosebim urmtoarele varieti:
1.Discurile sunt bare drepte sau frinte cu o seciune continua.In asa caz avem un cadru cu trei articulatii(fig2,3);
2.Discurile sunt grinzi cu zbrele.In acest caz avem o ferma(fig4);
3.Discurile sunt nite bare curbe.In acest caz avem un arc cu trei articulaii.
Proprietatea comuna a acestor structuri este : sub aciunea forelor verticale apar
reactiuni orizontale.Acest effect de impingere laterale in reazemele articulate fixe permite reglarea repartizrii forelor
interioare.Ne-am convins ca in reazemele articulate fixe apar reactiuni fiind necunoscute direcia i modulul sau
componentele lor.Pentru structurile cu trei articulaii componentele necunoscute ale reactiunilor in numr de patru se
determina folosind cele trei ecuaii de echilibru global i condiia de egalitate cu 0 a momentului de incovoiere in
articulaia de legtura intre discuri.
Calculul atit aal cadrelor cu trei articulaii cit i al fermelor nu se deosebete de calculul structurilor similare obinuite.Vom
examina mai detaliat calculul arcurilor cu tri articulaii.Deschiderea arcului este egala cu proiecia orizontala a distantei dintre
reazemele lui.Distanta dintre articulaia de legtura i dreapta ce unete reazemele se numete sgeata arcului(f\g5fi).\n
construciile reale sunt prevzute sisteme speciale auxiliare, care permit transmiterea sarcinilor exterioare(fig7)
Daca numrul punctelor de transmitere a sarcinilor este destul de mare atunci sarcina poate fi considerata distribuita Pentru
valori numerice egale ale acestor forte, distribuia se considera uniforma pe proiecia orizontala a arcului.Arcurile pot fi
deasemenea solicitate cu forte i momente concentrate.Forele distribuite pe schemele de calcul al arcurilor sunt reprezentate la
o oarecare distanta de axa arcului(fig8),iar sarcinile concentrate sint reprezentate aplicate nemijlocit pe axa arcului.Pentru
sarcinile distribuite inem cont ca prin intermediul construciilor auxiliare (fig7)ele sunt la fel aplicate asupra arcului.Vom
considera sarcini exterioare verticale.Fie arcul (fig8)solicitat cu o sarcina uniform distribuita de intensitatea P si de forele
concentrate F1 i F
2
.Calculul arcului se incepe cu determinarea
reactiunilor.Vom calcula componentele verticale i orizontale ale acestor
reactiuni.Scriem ecuaiile de echilibru pentru determinarea
componentelorverticale:
Verificarea
acestor componente se fsce folosind ecuatia de echilibru F
v
=0.Determinam
componentele orizontale din ecuaiile:
In cazul de solicitare a arcului numai cu sarcini verticale din condiiile deechilibru F
x
=0 reiese ca
H
A
=H
B
.Examinind o bara simpla (fig9)cu deschiderea L,sarcinile creia coincid cu forele exterioare aplicate asupra
arcului(fig8),ne convingem de coincidenta valorilor numerice ale reactiunilor in reazemele acestei bare cu componentele
verticale ale reactiunilor in reazemele arcului.Aceasta bara simpla ulterior va fi numita bara corespunztoare.Din relaiile
(1)reiese concluzia despre independenta componentelor verticale ale reactiunilor de sgeata arcului f.Pentru componentele
orizontale(2)observam legtura invers proporionala intre valoarea numerica a reactiunilor i sgeata arcului f.Parametrii
arcului indicatiin fig8 nu sunt suficieni pentru determinarea forelor interioare.E necesar de cunoscut ecuaia curbei descrise
de axa arcului.In cazurile practice axa arcului poate fi descrisa de o parabola de gradul 2,de o circumferina sau de alte ecuaii
mai complicate.Situam originea sistemului de coordonate in reazemul A(fig8).ln caz de parabola ecuaia curbeieste:
In caz de circumferina:
Trasam o seciune arbitrara k cu coordonatele x,y(fig8).examinam echilibrul prtii secionate din stinga(fig10)in punctual k
trasam tangenta la axa arcului.Unghiul de nclinare al tangentei este o mrime variabila ^f (x),pentru seciunea k ii notam prin
Cf
k
.Scriem ecuaiile de echilibru pentru partea secionata.Determinarea independenta a forelor longitudinale N(x) i a celor
transversale Q(x) este posibila,daca scriem suma proieciilor pe o axa u,care coincide cu tangenta i pe axa v perpendiculara pe
prima:
Trasam o seciune k in bara corespunztoare (fig9)la distanta x
de reazemul A.Din condiiile de echilibru ale prtii secionate din sting determinam forele interioare in seciunea k a barei
corespunztoare
Sa evideniem in relatiile(5)termeni care reprezint forele interioare din bara
corespunztoare.Atunci pentru forele interioare in seciunea k obinem:
Relatiile(7)fac legtura intre forele interioare intr-o seciune
arbitrara a arcului M(x),Q(x),N(x)cu forele interioare in aceeai seciune a barei corespunztoare M
0
(x),Q(x).Sectiunea k
pentru arc si bara corespunztoare a fost trasata arbitrar. Deci relaiile (7)ramin in vigoare pentru orice seciune a
arcului.Daca tinem cont ca H
A
=H
B
(in cazul sarcinilor externe verticale),pentru forele interioare in orice seciune a arcului
avem:
E necesar de a tine cont de schimbarea semnului tp pentru partea din dreapta a arcului.
Valoarea numerica al unghiului poate fi determinata pentru orice seciune,daca este cunoscuta ecuaia curbei descrise de axa
arcului. Pentru parabola (3): Pentru circumferina (4):
15.Configuratia ratnooala a axei arcei cu trei articulatii:
Examinnd relaiile(8),observm c valorile numerice ale momentelor de ncovoiere i ale'forelor transversale in arc snt
mai mici dect valorile respective n bara corespunztoare.Pentru valori constante ale deschiderii L i ale sgeii f sub
aciunea aceleiai sarcini externe obinem fore interioare diferite n dependen de configuraia axei arcului.Un interes
deosebit prezint momentele de incovoiere. S determinm ecuaia axei arcului y(x)din condiia ca momentele de incovoiere
s fie egale cu 0 in fiecare seciune.Din relaiile (8) obinem:
Componentele orizontale: Intr-o
seciune arbitrar a barei corespunztoare situat la distana x de reazemul A momentul de ncovoiere se determina astfel
Configuraia axei arcului o determinam folosind relaiile (1) i (4)
Observam coincidena ecuaiei ce descrie configuraia axei
arcului(5) cu ecuaia parabulei(3).Deci n cazul sarcinii uniform distribuite n arcul cu axa descris de o parabol (5)momentele
de ncovoiere snt egale cu 0 n orice seciune.
16. Incarcari mobile. Linii de influenta ale reactiunilor si eforturilor in grinzi simple.
In multe cazuri sarcinile externe nu au o pozitie fixa in raport cu constructia de exemplu autovehiculele.Schimbarea pozitiei
sarcinii externe duce la schimbarea valorilor numerice reactiunilor si fortelor interioare care apar in constructie.Deoareca
pozitia sarcinilor mobile pote fi arbitrara apare problema determinariicelor mai nefavorabile forte interioare.Examinarea
succesiva a unui sir de pozitii fixe a sarcinii mobile este nerationala.Presupunem ca viteza de deplasare a sarcinii mobile are o
asa valoare incit pot fi neglijate efectele dinamice.Ulterior analiza efectelor actiunii sarcinilor mobile va fi efectuata folosind
metodele statice de calcul.
Vom numi linie de influienta a reactiunilor sau a fortelor interioare diagramele care caracterizeaza variati acestor marimi
in dependenta de pozitia unei forte unitare concentrate.
Sa consideram o grinda simpla cu reazemul A articulate fix si B articulat mobil.Grinda esre solicitata cu o forta unitara
concentrate F=1.Forta F estemobila si poate ocupa o pozitie arbitrara.Pentru orice pozitie a acestei sarcini grinda se afla in
echilibru.Notind pozitia arbitrara a fortei mobile prin coordonata x (fig. 2.51) scriem ecuatiile de echilibru:

0
B
M
; ; 0 ) ( x l F l V
A

l
x l
l
x l F
V
A
) ( 1 ) (

;

0
A
M
; 0 + x F l V
B
;

l
x
l
x F
V
B

1
; (2.49)
Relatiile (2.49) determina modul de variatie a rectiunilor
A
V si
B
V in dependenta de pozitia x a fortei unitare
F.Diagramele acestor dependente numite linii de influienta sint reprezentate in fig. 2.51b si 2.51c.
Evident ca schimbarea pozitiei fortei unitare mobile F va duce la variatia fortelor interioare in grinda data. Cercetam modul de
variatie a fortelor interioare in sectiunea k (fig.2.51).Admitem ca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea
stinga a sectiunii.Examinid echilibrul partii din dreapta pentru fortele interioare obtinem:

b V M
B k

;
B k
V Q
(2.50)
Daca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea din dreapta a sectiunii din conditiile de echilibru scrise pentru
partea din stinga determinam fortele interioare in aceeasi sectiune:

a V M
A k

;
VA Q
k

(2.51)
Relatiile (2.50)si(2.51) exprima legatura liniilor de influienta a fortelor interioare
k
M
si
k
Q
cu liniile de influienta ale
reactiuniilor
A
V si
B
V .
Observam ca pentru fortele interioare liniile de influienta sunt alcatuite din doua ramuri.Dependenta (2.50)sint valabile
pentru a x 0
iar (2.51) pentru b a x a + .Liniile de influienta ale fortelor interioare
k
M
si
k
Q
sint prezentate respective in fig.2.51d
si 2.51e.
Sa examinam o bara simpla in consola (fig.2.52).Din conditiile de echilibru pentru reactiuni stabilim:

0
y
M
; 0 F V
A
; 1 const F V
A
; (2.52)
0
A
M
; 0 + x F m
A
; X F m
X A
1
Determinam fortele interioare intr-o sectiune arbitrara (fig.2.52a).
Admitem ca forta unitara mobila ocupa o pozitie arbitrara in partea din stinga a sectiunii k .Examinam conditiile de
echilibru pentru partea din dreapta.

0

d
k
M
;
0
k
M
;

0

d
y
F
;
0
k
Q
; (2.53)
Admitem ca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea din dreapta a sectiunii k.Din conditiile de echilibru scrise
pentru partea din stinga stabilim:
1 ); ( 1 ) ( F Q a x x F M
k k
(2.54)
Liniile de influienta ale fortelor interioare sint reprezentate in fig.2.52d si 2.52e.
Samentionam deosebirea esentiala intre diagramele fortelor interioare si liniile de influienta.Diagramele fortelor interioare
ne dau valorile acestor forte in toate sectiunile care apar sub actiunea sarcinilor externe fixe. Daca se schimba pozitia fortelor
exterioare e necesara constructia diagramelor care vor corespunde acestei pozitii noi.
Liniile de influienta ale fortelor interioare ne dau schimbarea acestor forte intr-o sectiune data in dependenta de pozitia fortei
unitare mobile.
In cazul unei bare cu console liniile de influienta se construiesc in mod analog (fig.2.53).
Mentionam liniile de influienta ale fortelor transversale
s
A
Q si

d
A
Q intr-o sectiune situata la o distanta infinit mica de reazemul A. Observam deosebirea sentiala
dintre liniile de influienta cind sectiunea este situata in partea din stinga a reazemului (fig.2.53h) si cind sectiunea este situata
in partea din dreapta a reazemului (fig.2.53i).
Pentru unele linii de influienta are loc schimbarea semnului cind forta unitara mobila este situate pe console.
17. Ordinea construirii liniilor de influenta in grinzile cu multe deschideri.
Algoritmul
1) Se deseneaza schema in etaj
2) Construirea liniei de influenta se incepe cu elementul caruia ii apartine reazemul sau sectiunea.In limitele acestui
element linia de influenta se construieste ca pentru grinzile simple.
3) Cind forta unitara trece pe alte elente linia de influenta se construieste folosind proprietatile remarcate mai sus.
La constructia liniilor de influienta a reactiunilor si fortelor interioare in grinzile compuse vom folosi schema de interactiune
intre elementele grinzii. Sa precizam proprietatile liniilor de influienta construite pentru barele simple:
a)liniile de influienta in barele simple static determinate sint marginite cu segmente de linii drepte continuie. Face exceptie de
continuitate linia de influienta a fortelor transversale avind un salt unitar care coincide cu sectiunea;
b)forta unitara mobila situata asupra unui reazem transmite complet actiunea sa acestui reazem. Pentru o asa pozitie a fortei
unitare fortele interioare in toate sectiunile si reactiunile celorlalte rezeme sint egale cu zero.
Actiunea fortelor aplicate elmentelor superioare se transmite elementelor inferioare.
Constructia liniilor de influienta in barele compuse incepe cu bara in care se afla sectiunea sau rezemul evidentiat.In limitele
acestei bare liniile de influienta se construiesc ca pentru grinzile simple. Cind forta unitara mobile depaseste limitele acestui
element liniile de influienta se construiesc folosind proprietatile lor expuse mai sus.
Examinam o bara compusa (fig. 2.54a).Alcatuim schema in etaj (fig. 2.54b).Construim linia de influienta a reactiunii in
reazemul B.In limitele barei FB linia de influienta este construita ca pentru o grinda simpla. Daca forta mobila se deplaseaza
in limitele barei GC actiunea ei se transmite prin intermediul articulatiei G la bara FB. Reiesind din proprietatea de
continuitate stabilim ca linia deinfluienta in limitele barei GC va trece prinpunctul P(fig. 2.54c).Daca forta unitara va ocupa
pozitia ce coincide cu reazemul C actiunea ei se va transmite complet acestui rezem si deci reactiunea
B
V
va fie gala cu
zero. Din aceasta conditie stabilim ca linia de influienta in limitele barei GC de asemenea va trece prin punctual R.Trasam o
linie dreapta prin punctele P,R si obtinem linia de influienta a reactiunii
B
V
pentru orice pozitie a fortei mobile in limitele
barei GC. Analog construim linia de influienta pentru o pozitie arbitrara a fortei mobile in limitele barei HI .Din conditia de
continuitate linia de influienta trece prin punctual S. Daca pozitia fortei unitare mobile coincide cu articulatia I actiunea ei se
transmite complet barei DE deci reactiunea
B
V
va fie gala cu zero punctual T .La deplasarea fortei unitare in limitele
elementelor DE si AE reactiunea
B
V
va fie gala cu zero deoarece actiunea nu se transmite de la elementele inferioare celor
superioare. Linia de influienta a reactiunii
B
V este reprezentata in fig. 2.54c.
Analog se construiesc si liniile de influienta ale fortelor interioare. Propunem de examinat constructia liniilor de influienta
u n E k k
Q M V Q M , , , ,
fig. 2.54d-

18. Linii de influenta ale eforturilor in barele fermelor.
Liniile de influienta a reactiunilor sau a fortelor interioare diagramele,care
caracterizeaza variatia acestor marimi in dependenta de pozitia unei forte
unitare concentrate.Sarcinile externe pot fi aplicate numai pe nodurile fermei
sub forma de forte concentrate.Forta mobila poate ocupa o pozitie arbitrara.Presupunem ca in cazul actionarii fermelor cu
sarcini mobile exista un system de grinzi auxiliare rezemate pe nodurile fermei ,iar forta mobila este aplicata nemijlocit asupra
acestor grinzi auxiliare.In asa caz are loc transmiterea nodala a sarcinii.Ulterior,pe schemele de calcul al fermelor,la
constructia liniilor de infl. aceste grinzi auxiliare nu vor fi reprezentate .E necesar de precizat pe care talpa a fermei este
aplicata sarcina mobila.Vom examina o ferma sub actiunea unei forte mobile unitare aplicate pe talpa superioara .Reactiunile
reazemelor fermelor coincid cu reactiunile grinzilor.Acest rezultat poate fi generalizat si pentru liniile de infl. ale reactiunilor
fermei.Liniile de infl. a react.Va si Vb sint:
Vom examina variatia fortelor interioare in barele fermei in dependenta de pozitia fortei unitaer mobile.Constructia lin. de
infl. ale fortelor int. seefectueaza folosind metodele analitice de calcul.Trasam o sectiune I-I ce trece prin barele 3-4,3-8 si 7-
8.Vom admite ca forta mobila ocupa o pozitie arbitrara la stinga in raport cu panoul al treilea.Din conditiile de echilibru scrise
pentru partea din dreapta obtinem:

Aceste relatii ne arata ca fortele int. in barele sectionate se schimba proportional cu reactiunea Vb.Lin. de infl. ale fortelor int.
in aceste bare se conetrueste pe baza lin. de infl. a reactiunii Vb folosind coef. de proportionalitate respective.Aceste linii sint
valabile numai pentru o pozitie arbitrara a fortei mobile mai la stinga de panoul al treilea :
Vom admite acum ca forta mobila ocupa o pozitie arbitrara la dreapta in raport cu panoul al treilea.Dinconditiile de echilibru
scrise pentru partea stinga obtinem:
Aceste relatii ne permit constructia lin. de infl. ale fortelor int. pentru o pozitie arbitrara a fortei mobile in partea dreapta a
panoului aal treilea .In limnitele panoului al treilea folosim proprietatile lin. de infl.la transmiterea nodala a sarcinii.Unind cu o
linie dreapta ordonatele ,ce coincid cu pozitiile extreme ale fortei unitare,obtinem liniile de infl.in limitele panoului al
treilea.Aceasta dreapta coincide cu una din ramurile lin.de infl.N3-4 si N7-8,iar la ln.deinfl.N3-8 nu coincide cu nici una din
ramuri.Pozitia pe orizontala a punctului de intersectie al ra murilor coincide cu pozitia punctului,in raport cu care sa scris
ecuatia echilibru.Ramurilelin.de infl.N3-4 se interrsecteaza intrun punct ,pozitia carua pe orizontala oincide cu nodul 8,iar ram
urile lin.de infl.N7-8 se intersecteaza intrun punct,pozitia lui pe orizontala coincide cu nodul 3.Ramurile lin.de infl.N3-4 sint
paralele ,deci se ontersecteaza la infinit .Acelasi lucru se poate spune despre barele 7-8 si 3-4.Vom cerceta variatia fortei
interioare in bara 7-3.Observam ca orice sectiune trasata prin aceasta bara intersecteaza 4 bare , deci metoda sectiunilor in acest
caz nu este eficienta.Folosim meto da separarii nodurilor.Admitem ca forta unitara mobila ocupa o pozitie arbitrara in limitele
primului sau ultimului panou.Din conditiile de echilibru scrisa pentru nodu 7obtinem N7-3=0.Fie forta unitara situata in nodul
7.Din cond.de echilibru al aceluiasi nod obtinem N7-3=-1.
.Fie forta unitara situata in nodul 7.Din cond.de echilibru al aceluiasi nod obtinem N7-3=-1.
19.Linii de influenta ale reactiunilor si eforturilor in arcele cu 3 articulatii.
Componentele verticale a reactiunilor in reazemele arcului coincide cu reactiunile in bara corespunzatoare.Aceasta
coincidenta este echitabila si pentru lin de infl. Va si Vb.Lin.de infl.ale componentelor verticale ale reactiunilor sint construite
ca pentru o grinda simpla.
Independent de sarcinile orizonatle Ha = Hb=H,deci nu vom face deosebire intre aceste reactiuni.Admitem ca forta mobile
ocupa o pozitie arbitrara pe partea din stinga a arcului.Din ecuatia de echilibru scrisa pentru partea din dreapta in raport cu pct. C
calculam componenta orizontala a reactiunii:
Admitem deasemenea ca forta mobile F=1 este aplicata pe partea din dreapta a arcului.Din conditia de echilibru scrisa pentru
partea din stinga obtinem
Folosind aceste 2 relatii construim lin.de infl.a reactiunilor orizontale
Intro sectiune arbitrara k a arcului fortele interioare pot fi calculate astfel:
Vom evidential o sectiune in arc k.Construim separat lin.de infl.a marimilor din partea dreapta a relatiilor de mai sus.Lin.de
infl.a momentelor de incovoiere Mk(x) se obtine prin diferenta liniilor de influenta Mk(x) si H*yOrdonatele lin.de
infl.Mk(x) se calculeaza prin diferenta ordonatelor lin.de infl.Mk si H*y
In mod analog se procedeaza la constructia lin.de infl.a fortelor transversale Qk(x) si longitudinale Nk(x)

Daca sectiunea arbitrara apartine partii din dreapta a arcului se tine cont ca unghiul de inclinare a tangentei trasate la axa
arcului este negativ.
20. Probleme rezolvate cu aplicarea lin.de infl.Determinarea eforturilor.
Cu ajutorul lin.de infl.poate fi rezolvata problema determinarii reactiunilor si fortelor interioare in grinzile simple si
compuse,in barele fermelor,in arcuri.Fiecare lin.de infl.ne da tabloul schimbarii fortelor interioare intro sectiune data .Analiza
lucrului constructiei in ansamblu poate fi efectuata ,daca se construiesc lin.de infl.intrun numar finit de sectiuni
caracteristice.Metoda de calcul prin lin.de infl.este eficienta in cazul cind numarul variantelor de solicitare are o valoare
considerabila.Linie de influenta a reactiunilor sau a fortelor interioare sint diagramele care caracterizeaza variatia acestor
marimi in dependenta de pozitia unei forte unitare concentrate.Fiecare ordonata a acestei liniiYi este egala numeric cu forta
interioara in sectiunea respective pentru pozitia fortei mobile X=Xi
Grinda AB este solicitata cu trei forte immobile concentrate F1,F2,F3.Valoarea numerica a momentului de incovoiere de la
actiunea acestor forte folosind principiul independentei actiunii,este
Consideram positive fortele exterioare ,directia carora coincide cu directia de actiune a fortei unitare
mobile.Semnul termenilor in aceasta suma este determinat atit de directia fortelor exterioare aplicate ,cit si de semnul
ordonatelor lin.de inflMk=-F1Y1+F2Y2+F3Y3.Relatia de mai msus poate fi aplicata la calculul reactiunilor ,fortelor
interioare si in cazul actiunii unui numar arbitrar de forte concentrate
Ordonatele Yi in aceste rtelatii se iau de pe lin.de infl.respective.
21.Determinarea pozitiei nefavorabile a a incarcarilor mobile.Convoi
de forte.Incarcari uniform distribuite pe sectoare cu lungime
arbitrara.
In cazul deplasarii unor grupuri independente de forte numarul
vombinatiilor de pozitii posibile depaseste limita posibilitatilor reale de
analiza.E rational in asa caz de cercetat o singura varianta si anume varianta nefavorabila.Vom admite ca avem o linie de
influienta de formatriunghiulara Forta interioara raspectiva va avea valoarea maxima cind pozitia sarcinii mobile concentrate
va coincide cu ordonata maxima a lin.de infl.Vom cerceta cazul deplasarii unui grup de forte concentrate.Presupunem ca
distantele dintre punctele de aplicatie ale fortelor sint constante,iar deplasarea grupului are
loc de la stinga spre dreapta
Pentru opozitie arbitrara a grupului de forte
influienta se determina astfel Influienta
fiecarei forte va creste in timpul deplasarii.Dupa ce o forta va depasi punctual
culminant ,in continuarea deplasarii influienta ei descreste ,iar influienta
fortelor situate in partea din stinga va continua sa creasca.Derivata influientei
sumare in cazul situarii tuturor fortelor in partea stinga se determina Daca k forte din numarul lor
total n au deposit punctul culminant aceasta derivate se determina Influienta va fi maxima cind
derivata isi schimba semnul,adica cind graficul derivatei intersecteaza axa X.Pozitia grupului de forte corepunzatoare valorii
maxme a influientei se numeste critica.Forta situata in punctul culminant din pozitia critica a grupului de forte se numeste
forta critica.Daca m forte din grupul mobil au deposit punctual culminant ,iar forta critica e situata in acest punct,iar in
componenta grupului intra n forte atunci forta critica se determina.Notind prin y0 ordonata lin.de infl. in punctul culminant,prin
a,b-pozitia acestei sectiuni relatiile de mai sus pot fi reduse
Saini uniform distribuite.Grinda in consola este actionata de o sarcina uniform distribuita cu intensitatea p.Pentru aceasta
grinda liniile de infl.Mk,Qk,Va vor fi
Vom evidentia un sector elementar de lungime dx.Actiunea sarcinii
uniform distribuite pe acest sector elementar o inlocuim prin rezultanta
df=pdx.Influienta totala a sarcinii uniform distribuite este
Prin Am este notata suprafata
marginita de linia de infl.Mkin limitele a,b.Forta transversala si
reactiunea vor fi: In cazul actiunii a n sarcini
unif.distrib.infl. lor comuna vafi
Semnele termenilor aceste sume se determina ca in cazul actiunii
fortelor concentrate.Actiunea unui cuplu concentrate se reprezinta prin 2
forte de directie opusa F=m/h unde m-momentul,h-bratul.Influienta
ambelor forte Mk=-F1y1+F2y2.Substituind obtinem
Produsul mtg este pozitiv daca
directia de rotatie a lin.de infl.pentru suprapunerea ei pe axa coincide cu
directia momentului concentrat.


22.Lucru mecanic real si virtual. Teorema Clayperon.
Schimbarea formei structurilor sub actiunea fortelor exterioare se numeste deformafie. Acelasi efect pot produce schimbarea
temperaturii mediului si deplasarea reazemelor. Schimbarea pozitiei punctelor structurii in procesul deforma-tiei se numeste
deplasare.
Deformatia structurii duce la deplasarea punctelor de aplicare ale fortelor exterioare si aceste forte efectueaza un
lucru mecanic. Vom deosebi lucrul mecanic real efectuat de forfe pe deplasarile generate de insesi aceste forte si lucrul
mecanic virtual efectuat de unele forte pe deplasari generate de alte forte. La actiunea fortelor exterioare schimbarea
temperaturii in elementele structurilor apar forte interioare. Lucru mecanic efectueaza atit forfele exterioare, cit si fortele
interioaire.
Pentru o structura sint virtuale deplasarile admise de legaturile structurii, care apar sub actiunea unui sistem de forte
arbitirar.
Principiul deplasarilor virtuale stabilit de Lagrange se formuleaza astfel:
pentru structurile liniar deformabile, care se afla in echilibru sub actiunea unui sistem de forte, suma lucrurilor mecanice
efectuate de fortele exterioare si interioare pe deplasarile virtuale este egala cu zero.
0
) ( ) (
+
i e
W W
Vom cerceta actiunea unor sarcini statice, care, crescind lent de la zero la valoarea nominala, nu produc efecte dinamice.
Dezvoltarea deformatiilor si deplasarilor structurii sub actiunea fortelor statice se considera de asemenea lenta astfel. i nci t
fortele de inertie pot fi neglijate.
Ca exemplu se cerceteaza o grinda simpla sub actiunea unei forte statice F. Deplasarea punctului de aplicare al fortei F pe
direcfia acestei forte conform legii lui Hooke este proportionala cu valoarea numerica a fortei
, aF
FF

Pentru lucrul mecanic efectuat de fortaFavem:
2
0
2
2 2
F
a
a
F
W F dF
F F F

Lucrul mecanic efectuat de o forta statica este egal cu semiprodusul dintre valoarea fortei si deplasarea corespunzatoare. In
caz general directia fortei aplicate poate sa nu coincida cu directia deplasarii generata de aceasta forta. Deoarece lucrul
mecanic se calculeaza ca semiprodusul dintre valoarea fortei si distanta parcursa pe directia acestei forte, prin vom tntelege
proiectia deplasarii totale pe directia fortei.
Daca factorul extern de forta este un cuplu de forte (moment concentrat), atunci deplasarea corespunzatoare va fi unghiul
de rotatie al sectiunii in care este aplicat acest moment, iar lucrul mecanic efectuat se calculeaza dupa formula
2 / M W
.
La actiunea unui grup de forte externe, care include n forte concentrate
si K cupluri de forte, aplicind principiul suprapunerii, lucrul mecanic poate fi calculat astfel:


+

n
i
k
j
j
iL i
jj M
F
W
1 1
2 2

(1)
Relatia (1) este formularea matematica a teoremei lui Clapeyron despre lucrul fortelor exterioare.
Lucrul mecanic efectuat de fortele exterioare nu depinde de succesiunea lor de aplicare.
23.Lucru mecanic efectuat de fortele interioare
Dupa cum s-a remarcat, la actiunea fortelor exterioare in elementele structurii apar forte interioare, care de asemenea
efectueaza un lucru mecanic. Lucrul fortelor interioare este numeric egal cu lucrul efectuat de fortele exterioare si are semn
opus. Fortele interioare impiedica dezvoltarea deformatiilor si deplasarilor structurii, de aceea lucrul efectuat de ele se
considera negativ. Vom cerceta structuri alcatuite din bare drepte sau bare curbe cu o raza mare de curbura. .
Sa separam dintr-o bara a structurii un element cu o lungime infinit mica dx. Elementul este marginit de doua sectiuni
perpendiculare pe axa barei. In aceste sectiuni apar forte interioare M, Q, N, care pentru elementul separat sint forte exterioare.
Trecind de la o sectiune la alta, fortele interioare in caz general se schimba si capata respectiv o crestere dM, dQ, dN. Daca
tinem cont ca sectiunile sint situate la o distanta i nfi ni t mica una de alta, aceste cresteri pot fi neglijate, iar fortele respective
aplicate pe ambele sectiuni pot fi considerate egale numeric si de directie opusa.
Admitem ca elementul este solicitat de fortele axiale N
Actiunea acestor forte conduce la intinderea lui, punctele
de aplicatie ale fortelor se deplaseaza. Alungirea absoluta a elementului se calculeaza astfel:
N
= .
EA
Ndx
Deplasarile
punctelor de aplicatie ale fortelor sunt egale cu
2
N
Am presupus aplicarea statica a rortelor exterioare, deci si fortele interioare de asemenea cresc lent si lucrul efectuat de
ele poate fi calculat dupa formula:
EI
dx N N
N
N
N
N
N dW
N
2 2 2 2
1
2 2
1
2
+

Lucrul efectuat de momentele de incovoiere:
,
2 2 2 2
1
2 2
1
2
EI
dx M
M
M
M
M
M
M
M dW
M
+

La actiunea fortelor Q sectiunile, care marginesc elemental, capata o
deplasare de alunecare reciproca.
Rezultanta tensiunilor tangentiale, care actioneaza pe aceasta fisie elementara cu suprafata dA=bdy, poate fi calculate:
. ) / ( dA Ib QS dA R
Lucrul mecanic efectuat de tensiunile tangentiale aplicate pe suprafata intreaga a sectiunii transversale se determina:
2 2 2
2 2
1
2
2 2
Q y
A
A A
dW dxdA
dxdA Q dx I S dA
G G I b

);
4
(
2
2
2
y
h b
S
2 . 1
Lucrul total la actiunea simultana a tuturor factorilor de forta se calculeaza:
1
( )
2
N M Q
dW dW dW dW
Ndx Mdx Qdx
N N Q
EA EI GA

+ +
+ +
In raport cu elementul separat dintr-o bara fortele N, M, Q sunt exterioare, iar pentru bara
intreaga ele sunt interioare.
24.Teoremele despre reciprocitatea lucrului mechanic si reciprocitatea deplasarilor.
Sa examinam doua variante de solicitare a unei grinzi simple cu doua forte concentrate F
1
si F
2
.

In prima varianta se aplica
static mai intii forta F
1

Deplasarea punctului de aplicaplicare a fortei F
1
generata de aceasta forta o notam prin
11
. Dupa ce forta F
1
atinge valoarea
nominala se aplica static forta F
2
. De la actiunea acestei forte in grinda apar deformatii suplimentare. Deplasarea punctului de
plicare al fortei F
1
generata de aceasta forta o notam prin
22
, iar puncului de palicare al fortei F
1
si F
2
:
12 1
22
2
11
1
) (
1
2 2
+

F F F W
e
Sa examinam a doua varianta de solicitare schimbind succesiunea de aplicarea a fortelor.
Mai intii se aplica static forta F
2
dupa ce ea atinge valoarea nominala se aplica static forta F
1
. Lucrul mecanic efectuat in acest
caz este:
21 2
11
1
22
22
) (
2
2 2
+

F F F W
e
Lucrul mecanic efectuat nu depinde de succesiunea de solicitare, deci
) (
2
) (
1
e e
W W .
Egalind relatiile obtinem
21 21 2 12 1 12
W F F W
Lucrul mecanic efectuat de o forta F
1
pe deplasarea generata de forta F
2
este egal cu lucrul efectuat de forta F
2
pe deplasarea
generata de forta F
1
Aceasta afirmatie se poate generaliza si in cazul actiunii unor grupuri de forte arbitrare. Admitem ca o structura este solicitata
de doua grupuri arbitrare de sarcini externe. In componenta fiecarui grup pot fi inclusi factori de forta diferiti. Teorema se
formuleaza astfel: lucrul mecanic efectuat de un grup de forte pe deplasarile generate de al doilea grup de forfe este egal cu
lucrul mecanic efectuat de al doilea grup de forfe pe deplasarile generate de fortele primului grup.
Teorema reciprocitatii lucrului mecanic poate fi exprimata prin fortele interioare si se scrie:
2 2 2 1 1 1
1 1 0 2
1 1 1 1 1 1
0 0 0 0 0 0
.
i i i i i i
l l l l l l
n n n n n n
i i i i i i
M dx N dx Q dx M dx N dx Qdx
M N M N
EI EA GA EI EA GA


+ + + + +


In relatia de mai sus marimile
EI
dx M
2
,
EA
dx N
2
si
GA
dx Q
2
reprezinta deformatiile elementului infinit mic sub actiunea
grupului al doilea de forte exterioare, iar
EI
dx M
1
,
EA
dx N
1
si
GA
dx Q
1
- aceleasi deformatii sub actiunea grupului intii de
forte exterioare.
Teorema reciprocitatii deplasarilor
Sa examinam o structura in doua stari. In prima structura este actionata de o forta unitara F
1
=1, iar in starea a doua de o forta
unitara F
2
=1. Deplasarile care apar
La actiunea fortelor unitare, le notam prin
12 21
si . Pe baza teoremei de reciprocitate a lucrului mecanic avem
21 2 12 1
F F sau
21 12
si . In caz general teorema reciprocitatii deplasarilor se scrie:
nm mn

Relatia ramine in vigoare si pentru valori arbitrare ale fortelor aplicate. Deci daca F
n
=F
m
1
, atunci nm = mn .
Teorema reciprocitatii deplasarilor se formuleaza astfel:
pentru doua stari de soticitare cu forte unitare deplasarea pe directia primei forte generate de forta a doua este egala cu
deplasarea pe directia fortei a doua generate de forta intii.
Sa remarcam ca in notiunea de forte unitare se inteleg atit fortele concentrate, cit si cuplurile unitare (momentele
concentrate). Teorema reciprocitatii deplasarilor ramine in vigoare si in cazul cind intr-o stare a structurii este aplicata o forta
unitara concentrata, iar in alta stare este aplicat un cuplu concentrat.
25. Formula Maxwell-Mohr. Ordinea determinarii deplasarilor produse de actiunea fortelor exterioare.
S examinm o structur deformabil n dou cazuri de solicitare, n primul caz structura este acionat de sarcini exterioare
arbitrare (fig. 3.15 a). In cazul al doilea structura este solicitat de o for concentrat unitar F=1 (fig. 3.15 b). Notm cu iF
deplasarea punctului i dup direcia forei unitare, care ia natere sub aciunea sarcinilor externe. Lucrul efectuat de fora
unitar pe deplasarea generat de sarcinile externe este:
(3.31)
iF i iF
W F
Lucrul efectuat de forele exterioare pe deplasrile generate de fora unitar l exprimm prin forele interioare. Folosim
relaia (3.16) i inem cont c acest lucru este virtual, deci se calculeaz ca produsul ntre factorul de for i deplasarea
respectiv:
1 1 1
0 0 0
(3.32)
li li li
n n n
i i i
Pl F F F
i i i
M dx N dx Qdx
W M N Q
EI EA GA

+ +


Aplicam teorema reciprocitatii lucrului mecanic W
iF
=W
Fi
1 1 1
0 0 0
1 (3.33)
li li li
n n n
i i i
iF F F F
i i i
M dx N dx Qdx
M N Q
EI EA GA



+ +


n relaiile (3.32) i (3.33) Mf, Nf, QF snt forele
interioare, care apar n structur sub aciunea forelor exterioare, iar Nil Ni, Qi forele interioare generate de fora unitar.
Direcia forei unitare i punctul ei de aplicare coincide cu punctul i direcia pentru care se calculeaz deplasarea. Dac se
determin deplasarea liniar, se aplic o for concentrat, iar pentru calculul deplasrilor de rotaie se aplic un cuplu unitar
concentrat. Starea structurii sub aciunea forelor exterioare date se numete real. La determinarea unei deplasri oarecare se
alege starea a doua numit unitar.
Formula de calcul al deplasrilor (3.33) poart numele Maxwell i Mohr. Lui Maxwell i aparine ideea de a folosi
principiile energetice la calculul deplasrilor, iar formula general pentru structurile din bare a fost dedus de savantul Mohr.
Ordinea de calcul al deplasrilor:
1. Se determin funciile forelor interioare n structura dat sub aciunea forelor exterioare M
F
(x), Q
F
(x), N
F
(x)
2. In dependen de deplasarea ce se calculeaz se alege starea unitar.
3. Se determin funciile forelor interioare n structur sub aciunea sarcinii unitare M(x), Q(x), N(x).
4. Funciile determinate se substituie n formula (3.33). Dup integrarea n limitele fiecrui sector i sumarea rezultatelor se
obine valoarea numeric a deplasrii.
Dac valoarea deplasrii este negativ, aceasta nseamn c punctul dat (seciunea) se deplaseaz (rotete) n direcie opus
forei (cuplului) unitare aplicate.
Prezint interes problema de calcul al deplasrilor reciproce.
Admitem c e necesar de a calcula apropierea (ndeprtarea) reciproc a dou seciuni 1 i 2, care are loc n rezultatul
deformaiei structurii (fig. 3.16 a).
Aceast problem poate fi rezolvat calculnd separat deplasrile orizontale ale punctelor 1 i 2. Acelai rezultat poate fi
obinut i pe o cale mai simpl aplicnd n starea unitar dou ore unitare de direcie opus (fig. 3.16 b) . n cazul
determinrii unghiului reciproc de rotaie se aplic n starea unitar dou cupluri unitare de direcie opus (fig. 3.16 c).
26. Cazuri particulare de aplicare a integralei Maxwell-Mohr pentru grinzi si cadre, ferme arce.
Formula lui Maxwell-Mohr are forma generala:
1 1 1
0 0 0
1
li li li
n n n
i i i
iF F F F
i i i
M dx N dx Qdx
M N Q
EI EA GA



+ +


In structurile din bare influenta momentelor de incovoiere la
valoarea deplasarii este mult mai maredecit influenta Q si N. In majoritatea cazurilor Q si N se neglijeaza.
Deplasarile in cadre si grinzi se determina din relatia :
1
0
( )
( )
li
n
i
iF F
i
M x dx
M x
EI

Deplasarile in ferme se determina din relatia :

1
0
( )
( )
li
n
i F i
iF F
i
N x dx N N l
N x
EA EA

Deplasarile pentru arcele cu sageata (f) mare ramine in vigoare formula pentru cadre si grinzi :
1
0
( )
( )
li
n
i
iF F
i
M x dx
M x
EI

Deplasarile pentru arcele cu sageata (f) mica se tine cont de eforturile M si N. In limitele unui sector valoarea integralei
poate fi calculata folosind formula lui Simphson
0
( )
( ) ( 4 )
6
l a b c
a b c i
F F F F
M x dx l
M x M M M M M M
EI EI

+ +

unde:
a-valorile momentelor la inceputul sectorului
b-valorile momentelor la mijlocul sectorului
c-valorile momentelor la sfirsitul sectorului
27.Deplasari de la schimbarea temperaturii
F
I
F
F
I I
M dx
EI
Q dx
N dx
GA EA
l
M
iF
o
l l
o o
Q
N

+
+

+


-integrala lui Maxwell-Mohr
F
F
EI
dx M
;
F
EI -unghi reciproc de rotire de la actiunea fortelor exterioare(fig1)
F
F
GA
dx Q
; deformatie de alunecare(fig2)
F
F
x
EA
dx N
; deformatie de intindere(fig3)
*
* *
i
l
iF
F o
l l
x
F F o o
M
Q
N

+ +


iF

-deplasarea punctului I de la actiunea fortei.

Consideram ca schimbarea temperaturii pe inaltimea sectiunii poarta un character liniar.
Alungirea fibrelor de sus-
dx t
2

-coef de dilatare termica

Alungirea fibrelor de jos
dx t
1

. Alungirea fibrelor medii

( )
xt
dx t t

+
2
2 1

;
( ) ( )
1 2 1 2
1
2 4 4
t t t t dx
t dx
dx

+
;
( )
xt
h
dx t t
tg

2
2 1

;
tg
;
( )
h
dx t t
t
2 1



;
La incalzirea neuniforma deformatii de alunecare nu au loc
1 2 1 2
2
i
t t dx t t dx l l
M N
i
it
h
o o

_ _

, ,

+
;

+
+

,
_

,
_

N
A
t t
M
A
h
t t
it
2
2 1 2 1

it

-deplasarea punctului I de la schimbarea temperaturii

Se alege starea unitara.Se construieste diagramele

N M,
.Se determina valoarea deplasarii
Deplasari de la cedarea reazemelor
La cedarea reazemelor structurile static determinate se deplaseaza liber ca corpuri rigide.Elementele structurilor nu se
deformeaza si in ele nu apar eforturi.Problema determinarii deplasarilor poarta un character geometric
DC

-deplasarea punctului D de la cedarea reazemelor

A B
1
2
D
D
-?
vert
B
A B
F=1
D
vert
F1 12=F2 21
HA
VA VB
HB
1* D-VB* 1-HB* 2=0
DC=VB* 1+HB* 2
Calculul deplasarilor de la cedarea reazemelor
Se alege starea unitara.Se determina reactiunile pe directiile cedarilor de reazeme
Valoarea numerica a deplasarilor se determina din relatia

i i
V
ic
*
;
i i
V
-este pozitiv daca directia reactiunii este opusa directiei cedarii reazemelor
28.Structuri static nedeterminate(SSN)
SSD
SSN
Structura static determinata (SSD) poate fi calculate folosind numai ecuatiile de echilibru SSN
Proprietatile SSN:
SSN sunt mai rigide decit SSD
Eforturile in SSN sunt mai mici decit eforturile in SSD
In SSN apar eforturi suplimentare la cedarea reazemelor si schimbarea temperaturii
Repartizarea eforturilor in elementele structurii depinde de raportul rigiditatii elementelor
F
M
I
I
I I
F
M
II
I
I I
2
b
h

Numarul legaturilor in surplus
Nl.s.=2Na+Nb-3Ne
Na=1
Nb=6
Ne=2
SSN-exterior Nl.s=2
Pentru structuri cu contururi inchise Nl.s.=3Nc+Nb-Na-3
Nc-nr. conturilor inchise
Nc=2
Nb=9
Na=4
Nl.s.=6+9-4-3=8 SSN-interior
29.Metoda eforturilor.Structura fundamentala.Ecuatiile canonicesi sensul lor fizic.
Metoda eforturilor consta in faptul ca intregul calcul al constructiei se face pe o structura numita fundamentala si care se
capata din structura initiala static nedeterminata. Structura fundamentala de calcul se obtine prin inlaturarea legaturilor de
prisos din structura static nedeterminata. Legaturile se inlatura astfel incit structura fundamentala sa fie simplu pentru a
determina in ea eforturile interne si deplasarile prin metodele studiate.


Diferite legaturi pot fi considerate de prisos deaceia vom avea mai multe structuri fundamentale care se deosebesc
principial.In directia legaturilor ce lipsesc se introduc eforturi in structura fundamentala,pentru neschimbarea eforturilor
interne si deplasarilor in structura initiala.Aceste eforturi vor compensa reactiunile legaturilor inlaturate.Structura
fundamentala de calcul solicitata de sarcina externa si cu eforturile-reactiuni pe" directia legaturilor inlaturate se numeste
structura fundamentala echivalenta
Echivalenta sistemului fundamental cu structura initiala inseamna ca deplasarile relative in
directiile legaturilor inlaturate sint egale cu zero. Prin urmare, reactiunile in legaturile inlturate
trebuie sa aiba asa valori, care realizeaza egalitatea cu zero a acestor deplasari relative.
N
LS
=2N
A
+N
B
-3N
E
=5-3=2

1
=
1F
+
1 *
x
1
+
1*
x
2
=0

1
=
2F
+
2 *
x
1
+
2*
x
2
=0

2
x
1
=
21*
x
11
;
2
x
2
=
22*
x
12
;
11 1 12 2 1
21 2 22 2 2
0
0
F
F
x x
x x


+ +
'
+ +

ik
deplasarea pe directia i produsa de o forta oarecare aflata pe directia ,k

ik
-deplasarea pe directia primei legaturi inlaturate a fortelor exterioare.
Sensul fizic al ecuatiilor canonice consta in egalarea cu zero a deplasarilor pe directiile legaturilor inlaturate
1
1
2
2
F x
F
F x
F
M M d
EI
M M d
EI

i k x
ik
M M d
EI

ii
- coieficienti principali
1 1 2 2
0
;
F
D S
M M M x M x
M M
Q Q
l
+ +

+
Q
0
-diagrama fortelor transversale de la actiunea fortelor exterioare ,conventional fiecare
bara se considera ca o grinda simplu rezemata,l-lungimea barei.
N-se construieste din conditiile de echilibru a nodurilor folosind diagrama Q.
30.Diferite modalitati de inlaturare a legaturilor in sursuplus
De numarul si calitate legaturilor in surolus depind valorile eforturilor in structurile static determinate.Orice legatura in
surplus mareste rigiditatea structurii,deoarece ea impiedica efectuarea de deplasari in directia legaturii.Dupa ilaturarea
legaturii in surplus se alege schema fundamentala de calcul
legaturile in surplus pot fi inlaturate prin urmatoarele metode:
1.Inlaturarea barelor de legatura
2.Introducerea articulatiilor.
3.Sectionarea barelor.
4.Sectionarea articulatiilor
5.Diferite combinari intre 1-4
1.Inlaturare legaturile in surplus din reazemele constructiei:

2.Introducerea unei articulatii simple este echivalenta cu inlaturarea unei legaturi:
3.Sectionarea unei bare este echivalenta cu inlaturarea a 3 articulatii:
21 1 22 2 23 3
2 0 x x x F + + +
Se anuleaza deplasarile reciproce in cazul sectionarii barelor.
4.Sectionarea articulatiilor

5.Diferite combinari intre 1-4

31. Ordinea aplicarii metodei eforturilor la calculul cadrelor static nedeterminate.
In metoda eforturilor structura initiala se transforma intr-o structura static determinate prin
inlaturarea structurilor in surplus. 2
LS
N .
1 1
1 2
1 11 1
2 12 2
1 21 1
2 22 2
1 1 1 1 0
2 2 2 2 0
1 *
1 *
2 *
2 *
F x x
F x x
x x
x x
x x
x x

+ +
+ +




ik

deplasarea pe directie i produsa de o forta unitara aplicata pe directia k.
Ecuatiile canonice ale metodelor fortelor
11 1 12 1
21 22 2
0
0
F
F
x

+ +
+ +
Sensul fizic al ecuatiilor canonice consta in anularea deplasarilor pe directiile legaturilor inlaturate.
1
1
2
2
;
;
F
F
F
F
M M dx
EI
M M dx
EI

i k x
ik
M M d
EI

ii
-coieficienti principali
1 1 2 2 F
M M M x M x + + ordinea de calcul:
1.se determina numarul legaturilor in surplus.
2.inlaturind legaturilor in surplus se alege structura fundamentala.
3.in structura fundamentala se construiesc disgramele unitare ( ) 1
i i
M x
&&&
si diagrama Mf.
4.se calculeaza coeficientii si termenii liberi a ecuatiilor canonice.
5.rezolvarea sistemului de ecuatii.
6.se construiesc diagramele eforturilor
7.verificarile in metoda eforturilor:
1 2 11 12
1 2
...... ; ...... ; ;
.......
S F S F
S n SS nn SS SF
SF F F nF
M M dx M M dx
M M M M
EI EI
+ + + + + +
+ +


&&&&&& &&&&&&
&&& &&& &&&
La verificarile intermediare erorile la construire diagramelor nu pot fi depistate.
0
S
M M dx
EI

&&&
--- verificare cinematica.; 0
X
F

0
Y
F

verificare statica.
32. Grinzi continuie. Ecuatia celor 3 momente.
Numim bara continua deformabila care se sprigina pe mai multe reazeme si e nemijlocit legata de ele , unul dintre care este
fix iar celelalte sint ariculate mobile. Deci bara continua se poate deforma liber de-a lungul axei proprii. Se intilnesc 3
variante de reazeme:
Grinzile continuie sint mai eficace decit cele articulate
deoarece in ele valorile momentului incovoietor sint mai
mici. Grinzile continuie sint mai sensibile la cedarile de
reazem si la incalzirea neuniforma pe inaltimea sectiunii
transversale.
Metoda celor 3 momente.
1.Se numeroteaza reazemile grinzilor fig. a.
2.Se scrie ecuatia celor trie momente pentru toate
reazimile intermediare. In prealabil se calculeaza
reactiunile fictive pentru fiecare deschidere solicitata.
n=1
( )
( )
1 0 1 2 1
2 2 2
2
6 6 ;
f f
l M l l M
l M B A
+ +
+ +
n=2
2 1
....... ... l M + +
1.se determina valorile reactiunilor fictive in dependenta de incarcare aplicata pe fiacre deschidere.
2.se determina valorile momentelor pe reazimile marginale.
Construim diagrama momentelor incovoietoare in reazime. Diagrama finala a functiei momentului incovoietor M se capata
prin adunarea diagramelor Mf. Diagramele pe console laterale se anexiaza si capatam diagrama finala M pe toata grinda.
Se calculeaza corectiile pentru forta transversala cu formula
1 i i
i
M M
Q
l

Adunind aceste corectii respective pentru fiecare deschidere la digrama Qf si anexind fragmentele de diagrama a fortei
transversale pentru consolele laterale capatam diagrama finala a fortei transversale
Reactiunile in reazimile grinzii continuie se calculeaza dupa valorile din stinga si dreapta fiecarui reazem. Cunoscind
valorile reactiunilor putem efectua verificarea statica.
0 1 2 3
1 2
* * 0
y
F R R R R F
p l F F p l
+ + +

A doua verificare prin deformatii se face in felul urmator. Se construieste diagrama

suplimentara pentru Mi=1 sau simultan pentru M1=1, M2=1.. si se calculeaza integrala Maxwell Mohr:
1
0
0
l
n
i
i
M Mdx
i
EI

&&&
sau
1
0
0
l
n
s
i
M Mdx
i
EI

&&&
, unde
1 2
.....
s n
M M M M + + +
&&& &&& &&&
35. Ordinea de calcul a grinzilor continue cu aplicarea metodei punctelor fixe.
Aceast metod este eficient cnd n grinda continu este ncrcat o singur deschidere.
1.Se numeroteaz reazemele i deschiderile
P
1
, P
2
, P
3
, P
4
- puncte fixe de stnga.
P
2
P
3
P
4
P
5
- puncte fixe de dreapta.
2.Se calculeaz rapoartele de puncte fixe de stnga k i
rapoarte de puncte fixe de dreapta k k
1
=
* 2( 1) * 0
1 1 1
l M l l M l M
n n n n n n n
+ + + +
+ +
mprim la Mn
*
1 1
2( 1) * 0
1
1
2 2
1
1
l M M
n n n
l l M l
n n n n
M M
n n
l
n
k
n
l k
n n
+
+ + + +
+
_

+
+

+ ,
Rapoarte de puncte fixe de stnga:
3 1 2 4
1 2 3 4
0 1 2 3 1
; ; ; ;
M M M M M
k k k k k
n
M M M M M
n

Rapoarte de puncte fixe de dreapta:

1
3 1 1 4 2 1
' 2 2
5 4 3 2
5 4 3 2 1
; ; ; ;
M M M M M l
n n
k k k k k k
n n
M M M M M l k
n n n
+
+
+
_

,
1. Se determin valorile momentelor pe capetele deschiderilor ncrcate .
2( ) 6
n 1 1 1 1
2( ) 6
1 n 1 1
f
l M l l M l M A
n n n n n n n
f
l M l l M l B
n n n n n n
+ + +

+ + +
+ +

Se rezolv sistem de ecuaii n raport cu Mn-1 Mn
1
1 1
* 2 2 6
1
1
l
l l
f
n n
M l M A
n n n n n
l l k
n n n
1 _

1
+ + +

1
, ]
1
1
* 2 2 6
1
1
l
f
n
l M l M B
n n n n n
l k
n n
1 _
+
1
+ + +

1
+ , ]
4..Folosind rapoarte de puncte fixe se determin valorile momentelor pe capetele deschiderii nencarcate.
l
n*
k
n
*M
n-1
+l
n
*M
n
=-6A
n
f
l
n
*M
n-1
+l
n
k
n
M
n
=-6B
n
f
2 ' 2
ln l
l k l
n n n
k k
n n
l l k
n
n n n
_



,
( )
'
6
6 6
' 1
6 6 * ;
n 1
'
'
*
6
1
1
f
f f
A l
A k B l
f f n n
n n n n
A l k B l M
n n n n
f
l k k n
B l k
n n n
n n
_

+

+

,

6 6
'
( * 1)
f f
B k A
n n n
M
n
l k k
n n n
+

Se construesc diagramele eforturilor

4
*
5 3
4
M
M F a M
k

5 3 2
; ;
4 2 1
5 3 2
M M M
M M M
k k k

36 .Particularitile metodei eforturilor la calculul grinzilor cu zbrele static nedeterminate.
Exemplu
Numrul de legturi n surplus: N
LS
=N
BF
+N
BL
-2N
n
(pentru grinda cu zbrele)
N
BF
- numrul barelor fermei.
N
BL
- numrul barelor de legtur
N
n
- numrul de noduri
N
BF
= 17; N
BL
=4;N
n
=10
Ecuaia canonic:
11
X
1
+
1F
=0
* *
1 1 1 1
N N dx N N l
EA EA

;
*
1
1
N N l
F
F
EA

1
N - valorile eforturilor n barele structurii fundamentenatale de la ncrcarea cu fore unitare
Nr l A N
1
N
F
/
1
N l EA
1
/
F
N l EA N N
1-2
2-3
3-4
5-10

11
1F
1
.
1
11
*
1 1
F
X
N N N X
F

+
Secionarea unei bare din ferm este echivalent cu nlturarea unei legturi. (se ntroduc forte unitare de 4 ori)
X
1
= 1 N
1
X
2
= 1 N
2
X
3
= 1 N
3
X
4
= 1 N
4
Ca verificare:
1
0
N N l
EA

34.Grinzi continue. Metoda punctelor fixe.
Comtoinua se numeste grinda gronda care acopera 2 sau mai multe deschideri si nu este intrerupta de articulatii.Metoda punctelor
fixe este suficienta cand in grinda continua este incarcata o singura deschidere.
Ordinea de calcul :
1.se numeroteaza reazimile si deschiderile :

2.se calculeaza rapoartele pe punctele fixe de stinga de la stinga spre stinga si de la dreapta spre stinga dupa urmatoarele
relatii:
si si otinem : k1= , k2, k3, k4, k5 de stiga si k5= , k4, k3, k2, k1- de drepta
se determina valorile momentelor pe capetele deschiderii incarcate, ce se determina dupa urmatoarea relatie:
;
; dupa care se rezolva sistemul de ec-tii in raport de si

;
; ; si determenam si
si
.folosind rapoartele de puncte fixe se determina valorile momentelor pe capetele deschiderilor ne incarcate
.se construiesc diagramele eforturilor M,Q
;
33. Ordine de calcul a grinzilor continue cu aplicarea ecuaiilor celor trei momente-
1. Se numeroteaz reazemele i deschiderile:
2. Se scrie ecuaiilor celor trei momente pentru toate reazemele intermediare:

, 1 n
( )
f f
A B M l M l l M l
2 1 2 2 1 2 1 0 1
6 ) ( 2 + + + +

, 2 n
( )
f f
A B M l M l l M l
3 2 3 3 2 3 2 1 2
6 ) ( 2 + + + +
, 3 n
.
+
2 3
M l
.............
3. Se determin valorile reaciunelor fictive n dependen de ncrcarea aplicat pe fiecare deschidere.
4. Se determin valorile momentelor pe reazemele marginale
5. se rezolv sistemu de ecuaie din care se determin valorile momentelor pe reazemele intermediare
6. Se construiete diagrama eforturilor M, Q.
37. Arce static nedrminate.Aplicarea metodei eforturilor.
S considerm dou tipuri de arcuri static nedeterminate. Arcul cu dou articulaii (fig. 4.37) este cea mai simpl
structur, care se obine dintr-o bar ncovoiat cu dou reazeme articulate fixe. Aceast structur are gradul de nedeterminare
static egal cu unu i variante ale structurii de baz snt structurile artate n fig. 4.37b i c. Arcul fr articulaii este o
bar curb ncastrat la ambele capete (fig. 4.38a).Variante ale structurii de baz pentru arcul fr articulaii snt date n
fig. 4.38b, c, d.
Fig. 4.37
Fig. 4.38
innd cont de faptul c axa este curbilinie, valorile numerice ale eforturilor snt variabile de-a lungul arcului i seciunea
transversal este variabil, putem deduce c integrala Mohr poate fi calculat numai prin metode indirecte de integrare.
Aceasta complic calculul deplasrilor, care depind de seciunea transversal, de configuraia axei arcului, care este
determinat n prealabil. Axa arcelor masive se alege tradiional s coincid cu conturul curbei de tensiune a arcului cu
trei articulaii de la greutatea proprie.
Pentru arcul cu dou articulaii, tradiional, legea variaiei momentului de inerie a seciunii transversale se presupune c e
descris de funcia:
unde I
0
este momentul de inerie n punctul superior al arcului (cheia arcului); unghiul dintre tangenta la axa arcului i axa
orizontala. Ea corespunde creterii seciunii transversale de la clciul arcului spre cheia arcului, unde are valoarea
maxim. La arcurile fr articulaii, pentru a simplifica calculele, funcia de variaie a momentului de inerie al seciunii
transversale se ia sub una din urmtoarele forme

unde n = I
0
/I
c
cos

c I
0
este momentul de inerie n cheia arcului, I
c
momentul de inerie n clciul arcului,
c
unghiul dintre
tangenta la axa arcului i axa orizontal.
Sa ilustrm n continuare procedura de calcul al Structurii sub form de arc cu dou articulaii pentru care structura
de baz a fost aleas sub forma artat n fig. 4.37c. Pentru determinarea reaciunii de mpingere Xi e necesar de a alctui i de a
rezolva ecuaia canonic:
11
X
1
+
1F
=0
Aici
11
este deplasarea reciproc cauzat de efortul X
1
=l al reazemelor din structura de baz;
1F
deplasarea
reciproc n acelai loc cauzat de_sarcina extern. Funciile eforturilor inter ne n arc de la fora X
1
=1 snt
urmtoarele:
M
1
= -y; N
1
= cos; Q
1
= -sin.
Sarcina extern genereaz la fel eforturi interne, care vor fi
M
F
(x) = M
0
(x); N
F
(x) = Qosin; Q
F
(x) = Q
0
cos, unde M
0
(x) i Q
o
(x) snt forele interioare n grinda simpl ce
acoper aceeai deschidere ca i arcul solicitat cu aceeai sarcin extern.
Atunci coeficientul i termenul liber din ecuaiile precedente vor fi urmtoarele:

Dac arcul n locul unui reazem simplu are un tirant, atunci la calcularea lui
11
n (4.75) se adun valoarea
EI
0
l/E
B
A
B
unde E
B
i A
B
snt respectiv modulul de elasticitate i aria seciunii transversale ale tirantului, l este
lungimea deschiderii acoperite de arc. Calculul integralelor din relaiile (4.75) este mai dificil dect pentru structuri cu
bare drepte. Iat de ce se efectueaz integrafeg, numeric aproximativ. Pentru aceasta axa arcului se divizeaz ntr-un
numr fix de segmente egale de lungime relativ mic s. Ele se numeroteaz i pentru fiecare se calculeaz respectiv
n seciunea median valorile y:
I
0
/I; sin ; cos; M
1
; N
1
; Q
1
; M
F
; Q
F
; N
F
.
Pentru fiecare segment de arc s aceste valori se presupun constante pe toat lungimea lui. Cnd configuraia
arcului este dat defuncia y=f(x), atunci tg=dy/dz, iar cos are acelai semn pe tot parcursul arcului, sin n
partea sting a arcului este pozitiv i negativ n partea dreapt fa de cheia arcului.
Se recomand ca i coeficientul
11
s fie calculat n form concis .
S considerm structura de baz obinut prin secionare arcului pe axa de simetrie S introducem dou console
infinit rigide cu eforturile necunoscute X
1
, X
2
, X
3
(fig. 4.39).
Ecuaiile canonice, care exprim lipsa deplasrilor reciproce liniare i unghiulare n punctul de secionare, snt:

11
X
1
+
12
X
2
+
13
X
3
+
1F
= 0;

21
X
1
+
22
X
2
+
23
X
3
+
2F
= 0;

31
X
1
+
32
X
2
+
33
X
3
+
3F
= 0
(4.78)
Atunci cnd capetele consolelor rigide vor fi n centrul elastic, sistemul (4.78) se va schimba i va avea
urmtoarea form:

11
X
1
+
1F
= 0;

22
X
2
+
2F
= 0;

33
X
3
+
3F
= 0;
Solicitnd consecutiv cu eforturi unitare X
1
=l, X
2
=1, X
3
= 1 structura de baz, vom obine urmtoarele funcii ale
eforturilor interne:
E raional de a efectua calculele n form de tabel. Sarcina exterioar poate fi descompus n form simetric
pentru care
1F
=0;
2F
,
3F
0, I antisimetric, pentru care

2F
=
3F
= 0;

1F
0. n acest caz calculele se fac numai pentru o jumtate de arc. Termenii liberi i coeficienii Sistemului
(4.79) se calculeaz dup aceeai schem ca i pentru arcul cu dou articulaii.
Valorile finale ale funciilor eforturilor interne se vor cal cula din urmtoarele relaii
M=M
F
+M
1
X
1
+M
2
X
2
+ M
3
X
3
= M
F
+x*V
--y*H-M
c
Q=Q
F
+Q
1
X
1
+Q
2
X
2
+ Q
3
X
3
= Q
F
+Vcos+Hsin
N=N
F
+N
1
X
1
+N
2
X
2
+ N
3
X
3
= N
F
+Vsin-Hcos
Aici am notat V=X
1
; H=X
2
; M
C
=X
3

38.Metoda deplasarilor.Numarul necunoscutelor,structura fundamental,ecuatiile canonice si sensul fizic.
Actiunea for|elor exterioare se manifests prin deformafia struc Inrilor si forfelor interioare. Aceste fenomene sint
legate ni t r e ele. Pentru bara, care lucreaza la tncovoiere, aceasta le-i;;itura este exprimata de ecuafia diferen^iala a axei
tncovoiate. ("alculul structurilor static nedeterminate poate fi realizat pe doua < ,ii si anume:
se determina for^ele interioare si dupa aceasta deplasarile co-n spunzatoare acestor forfe interioare;
se determina deplasarile, apoi iorfele interioare ce corespund ,-icestor deplasari.
Prima cale este realizata prin metoda forfelor, iar a doua prin metoda deplasarilor
Sa stabilim mai intii deplasarile, care caracterizeaza pe de-plin deformatiile unei bare drepte. Admitem ca bara dreapta AB,
care apartine unei structuri arbitrare (fig. 5.1a), in rezultatul ac^iunii for^elor exterioare s-a deplasat si s-a deformat (fig. 5.1b).
For^ele interioare nu depind de succesiunea deplasarilor. Sa admitem ca bara AB initial nedeformata (fig. 5.1a) a ocupat
pozi^ia noua (fig. 5.1b) efectutnd deplasarile in succesiunea urmatoare:
deplasarea liniara a barei ca un rigid tn directia axei;
deplasarea liniara a barei ca un rigid in directie perpendicu-lara pe axa;
deplasarea liniara a unui capat in raport cu altul
deplasarile de rotatie ale ca-petelor
Fi
g
51
Primele doua deplasari nu duc la deformatia barei si aparitia forfelor interioare. Deci pentru a stabili for|ele interioare intr-o
bara e necesar de a cunoaste deplasarea liniara a unui capt n raport cu altul i deplasrile de rotaie ale capetelor
S admitem urmtoarele ipoteze:
-neglijm influena forelor transversale i longitudinale asupra valorii deplasrilor;
-distana dintre capetele barei drepte (pn la deformaie) este egal cu distana dintre capetele barei deformate;
-unghiurile de rotaie a capetelor barei, fiind mici, se aproximeaz cu tangentele lor;
-capetele barelor, care se ntlnesc ntr-un nod rigid, se rotesc cu acelai unghi i au aceeai deplasare liniar pe o
direcie oarecare;
-capetele barelor, care se ntlnesc ntr-un nod articulat, au aceeai deplasare liniar, rotirea relativ dintre ele
fiind liber.
Gradul de nedeterminare cinematic
Se numete grad de nedeterminare cinematic al unei structuri numrul deplasrilor liniare i de rotaie, care stabilesc
deformaia structurii n ansamblu.
Numrul deplasrilor independente de rotaie pentru orice structur este egal cu numrul nodurilor rigide. Numrul
deplasrilor liniare independente poate fi stabilit pe baza schemei articulate a structurii date. Ca exemplu s cercetm
structura dat n fig. 5.2. Acest cadru este compus din cinci bare mbinate cu dou noduri rigide i un nod articulat.
Numrul deplasrilor de rotaie U=2. Pentru a stabili numrul deplasrilor liniare independente s examinm schema
articulat a structurii date (fig. 5.3), care se obine prin nlocuirea nodurilor rigide cu noduri articulate i a
reazemelor de ncastrare cu reazeme articulate fixe. Calculm numrul gradelor de libertate ale schemei articulate:
N
L
= 3N
D
2N
A
N
B
= 1586= 1.
Numrul deplasrilor liniare independente pentru structura dat este egal cu numrul gradelor de libertate ale
schemei articulate. Deformaiile structurii (fig. 5.2) snt pe deplin caracterizate de dou deplasri de rotaie U=2
i de o deplasare
Fig. 5.2 Fig. 5.3 Fig. 5.4
liniar L=1, numrul total fiind egal cu N=U+L=3. n schema articulat (fig. 5.3) este posibil deplasarea liber a
nodurilor.
Anume aceast deplasare n ansamblu cu deplasrile de rotaie ale nodurilor rigide caracterizeaz deformaiile structurii date (fig.
5.2). S stabilim numrul gradelor de nedeterminare cinematic a structurilor date n fig. 5.4.
Folosind relaia N=U+L pentru structura din fig. 5.4a, stabilim: C=3, L=2 i N=5, iar pentru structura din fig. 5.4b: U=2,
L= 1 i N=3. Numrul deplasrilor de rotaie este evident. n structura din fig. 5.4a snt posibile deplasrile liniare ale nodurilor 1
2 n direcia orizontal i deplasarea liniar a nodurilor 23 n direcie vertical. n structura din fig 5.4b este posibil
deplasarea captului inferior al barei 1A
Structura de baz i ecuaiile canonice
Structura dat se nlocuiete cu o structur cinematic determinat numit structur de baz. Structura de baz se obine din
cea iniial prin introducerea unor legturi suplimentare, care mpiedic deplasrile liniare i de rotaie posibile. Deplasrile de
rotaie snt suprimate cu legturi de ncastrare, iar deplasrile liniare cu bare de legtur. ncastrrile introduse mpiedic
numai deplasrile unghiulare.
S examinm cadrul dat n fig. 5.5. Gradul de nedeterminare cinematic pentru aceast structur N=U+L= 2+1 = 3.
Structura de baz (fig. 5.6) este obinut prin introducerea a dou ncastrri n nodurile rigide i a unei legturi liniare pe
direcia deplasrii liniare posibile. Este evident c la introducerea legturilor apar deosebiri eseniale ntre structura iniial
i structura de baz
Fig. 5.5 Fig. 5.6
obinut. Din punct de vedere static deosebirea const n apariia reaciunilor n legturile introduse. Cinematic
structura de baz se deosebete de cea iniial prin lipsa deplasrilor pe direcia legturilor introduse. S notm
deplasrile structurii iniiale pe direciile legturilor introduse n structura de baz prin Z
i
( unde i=1,2,..., N).
Deosebirea cinematic poate fi exclus, dac vom deplasa legturile introduse n structura de baz cu aceleai
valori Zi (i=1, 2,..., N). S calculm reaciunile, care apar n legturile introduse n structura de baz. Dup cum
structura de baz este static nedeterminat, n legturile introduse apar reaciuni sub aciunea forelor exterioare
aplicate i la deplasarea legturilor. Aplicnd principiul suprapunerii pentru calculul reaciunii R\ din legtura nti
(numerotarea poate fi arbitrar), putem scrie:
R
1
+R
1F
+R
1Z1
+ R
1Z2
+ R
1Z3
Primul indice al termenilor din partea dreapt a relaiei (5.1) coincide cu numrul legturii, iar al doilea ne arat
cauza apariiei forei respective. Indicele F include toate forele exterioare aplicate. Deosebirea static va fi
exclus, dac reaciunile n legturile introduse vor fi egale cu zero. Pentru structura cercetat (fig. 5.5, fig. 5.6)
aceste condiii pot fi scrise:
R
1Z1
+ R
1Z2
+ R
1Z3
+ R
1F
=0
R
2Z1
+ R
2Z2
+ R
2Z3
+ R
2F
=0
R
3Z1
+ R
3Z2
+ R
3Z3
+ R
3F
=0
Relaiile (5.2) snt numite ecuaii canonice ale metodei deplasrilor. S precizm c fora R
jZt
este reaciunea ce
apare n legtur cu numrul i la deplasarea legturii cu numrul k. Aceast for .poate fi reprezentat sub forma:
R
iZk
= r
ik
*Z
k
unde r
ik
este reaciunea ce apare n legtura i la deplasarea unitar a legturii k,. iar Zk este valoarea
numeric a deplasrii legturii k. Ecuaiile canonice (5. 2), dac inem cont de (5.3), se scriu:
r
11
Z
1
+ r
12
Z
2
+ r
13
Z
3
+ R
1F
=0
r
21
Z
1
+ r
22
Z
2
+ r
23
Z
3
+ R
2F
=0
r
31
Z
1
+ r
32
Z
2
+ r
33
Z
3
+ R
3F
=0
Sensul fizic al ecuaiilor canonice const n condiiile lipsei reaciunilor n legturile introduse n structura de
baz. O dat ce pentru structura de baz i cea iniial se respect condiiile de echivalen static i
cinematic, de la calculul structurii iniiale cinematic nedeterminat se poate trece;; la calculul structurii de baz
cinematic determinat. Forele interioare, deplasrile i deformaiile la respectarea condiiilor de echivalen snt
absolut identice n structura iniial i structura de baz. S menionm c structura de baz se obine dintr-o
structur static nedeterminat prin introducerea legturilor i este deasemenea static nedeterminat.Structura de
baz reprezint un ansamblu de bare de dou tipuri:
1.Bare ncastrate la ambele capete;
2.Bare ncastrate la un capt i cu reazeme articulate la cellalt capt
Dup cum s-a menionat mai sus, coeficienii ecuaiilor canonice snt reaciuni, care apar la deplasarea
legturilor, iar termenii liberi la aciunea forelor exterioare. Vom cerceta n prealabil lucrul barelor de ambele
tipuri, din care este compus structura de baz sub aciunea forelor exterioare i la deplasarea legturilor
Determinarea reaciunilor i a forelor interioare n aceste bare se efectueaz aplicnd metoda forelor.
40.Determinarea coeficienilor i a termenilor liberi n metoda deplasrilor. Metoda static.
S urmrim etapele de calcul prin metoda deplasrilor privind cadrul static nedeterminat.din figura 5.9 a.
Termenii liberi se determin cu ajutorul diagramei momentelor de ncovoiere sub aciunea
forelor exterioare. Vom considera positive deplasrile de rotaie n direcia micrii acelor de ceasornic, iar deplasrile liniare
positive au loc n dreapta pentru legturile liniare verticale. S admitem deplasarea unitar a primei legturi. Z
1
=1.
Aceast deplasare duce la deformaia barelor care intr n componena nodului rigid .Coeficienii i termenii liberi ai
ecuaiilor canonice pot fi determinate prin dou metode : static i cinematic. S examinm metoda static. Prin aceast
metod reaciunile se calculeat din condiiile de echilibru ale unei pri separate. Diagrama M
1
ne permite s determinm
coeficienii r
11
i r
21
, adic reaciunile n ambele legturi care apar la deplasarea unitar Z
1
=1. S examinm echilibrul nodului
rigid, n care a fost introdus legtura de ncastrare. Vom considera positive reaciunile, direcia crora coincide cu direcia
pozitiv a deplasrilor. Din condiia de echilibruM
k
=0 scris pentru acest nod fig. 5.11, obinem:
r
11
=3EI / l + 2EI / H
Punctul k n ecuaia de echilibru coincide cu nodul rigid. Trasm o seciune total i separ partea superioar a cadrului fig
5.12
Aciunea prii inferioare este nlocuit prin forele transversale, care apar n barele verticale.
Reaciunea r
21
se determin din ecuaia de echilibru F
x
=0 scris pentru parte separat:
F
x
=r
21
+ 3EI / h
2
=0; r
21
= -3EI / h
2
Reaciunile necunoscute se presupun ntotdeauna pozitive. Diagrama M
2
ne permite determinarea coeficienilor r
12
i r
22
.
examinm chilibrul modului rigid fig. 5.13.
Din ecuaia de echilibruM
k
=0 obinem r
12
= -3EI / h
2
. Din ecuaia de echilibru F
x
=0 scris pentru
partea superioar a cadrului i separat de o seciune total fig. 5.14
Obinem: r
22
=8.1 EI / h
3
, verificarea intermediar a coeficienilor secundari poate fi efectuat
folosind teorema de reciprocitate a reaciunilor conform creia r
ik
= r
ki
. Pentru coeficieni principali din ecuaiile canonice r
ii
se
satisface condiia r
ii
>0. Folosind diagrama M
F
, n acelai mod determinnd termenii liberi. Din condiia de echilibru
M
k
=0 a modului rigid fig 5.15
Determinnd R
1F
= ph
2
/12-3Fl / 16. Reaciunea care apar n legturile introduce n legtura de baz pe
direcia deplasrilor liniare se determin deasemenea din condiia de echilibru a prii separate. Admitem c seciunea este
trasat la nlimea y=h/3 fig 5.16
Fora transversal n aceast seciune se determin astfel: Q=ph/2-ph/3 =ph/6. Condiia
de echilibru: F
x
=0 pentru partea superioar: F
x
= -Q + 2/3 ph + R
2F
=0; R
2F
= - ph/2.Este evident c valoarea numeric a
reaciunii R
2F
nu depinde de nivelul seciunii trasate.
39.Solutii auxiliare pentru elementele componente ale structurii fundamentale in metoda deplasarilor.
Actiunea fortelor exterioare se manifesta prin deformatia structurilor si aparita fortelor interioare.Aceste fenomene sint legate
intre ele.Pentru o bara, care lucreza la incovoere,aceasta legatura este comprimata de ecuatia diferentiala a azei
incovoiate.Calculul sructurilor static nedeterminate pote fi realizat pe doua cai si anume:se determina fortele interiore si dupa
aceasta deplasarile corespunzatoare acestor forte interioare;
Se determina deplasarile,apoi fortele interioare ce corespund acestor deplasari.
Prima cale este realizata prin metoda fortelor, iar a doua prin metoda deplasarilor.
Stabilim mai intii deplasarile care cracterizeaza pe deplin deformatiile unei bare drepte.Admitem ca bara dreapta AB, care
apartine unei structuri arbitrare fig.5.1b.Fortele interioare nu depend de succesiunea deplasarilor.Sa admitem ca bara AB
initial nedeformata fig.5.1a a ocupat pozitia noua fig.5.1b efectuind deplasarile in succesiunea urmatoare:
Deplasare liniara a barelor ca un rigid in directia axei;
Deplasare liniara a barei ca un rigid in directie perpendicular ape axa;
Deplasarea liniara a unui capat in raport cu altul;
Deplasarile de rotatie ale capetelor.
Primele doua deplasari nu duc la deformatia barei si aparitia fortelor interioare .Deci pentru a stabili fortele interioare intr-o
bara e necesar de a cunoaste deplasarea liniara a unui capat in raport cu altul si deplasarile de rotetie ale capetelor.
Sa admitem urmaroarele ipoteze:
Neglijam influenta fortelor transversale si longitudinale asupra valorii deplasarilor;
Distamta dintre capetele barei drepte este egala cu distanta dintre capetele barei deformate;
Unghiul de rotetie a capetelor barei, fiind mici , se aproximeaza cu tangantele lor:
Capetele borelor, care se intilnesc int-un nod rigid ,se rotesc cu acelesi unghi si au aceiasi deplasare liniara pe o directie
oarecare;
Capetele barelor, care se intilnesc intr-un nod articulate, au aceesi deplasare liniara , rotirea relative dintre ele fiind libera.
41. Determinarea coeficientilor si a termenilor liberi in metoda deplasarilor. Metoda cinematica.
n metoda cinematic coeficieniise determin folosind relaia:
0
( )
0
l i k
ik
ef
l i F
iF
M M dx
r
EI
M M dx
R
EI

( ) ef
F
M
- diagrama momentelor constituit ntr-o structur fundamental aleas pentru metoda eforturilor.
Dup rezolvarea sistemului de ecuaii diagramele finale ale eforturilor se construiesc ntocmai aa cum la metoda eforturilor.
1 1 2 2 3 3 F
M M M z M z M z

+ + +
42. Ordinea rezolvarii problemelor cu aplicarea metodei deplasarilor.
1) Se specific barele comprimate.
2) Se descriu n form implicit parametrul de stabilitate a fiecarei bare comprimate
3) Se preciziaz gradul de nedeterminare cinematic i se introduc legturile respective.
4) Se alctuieste sistemul de ecuaii canonice (fortele exterioare fiind aplicate n noduri, termeni liberi = 0)
5) Se construiesc diagramele momentelor de ncovoiere de la deplasrile unitare ale legturilor introdu-se inindu-se
cont de aciunile forelor de comprimare.
43.Combinarea met.fortelor si deplasarilor la calculul struct simetrice.
Combinarea met.o vom demonstra printr-un exemplu, unde incarcarea arbitrara aplicata pe o structura simetrica poate fi
reprezentata ca suma a 2 variante de incarcari: simetrica si asimetrica.
Determinam numarul necunoscutelor prin met.fortelor L=6,
met.deplasarilor N=6.
La incarcarea simetrica aplicam metoda deplasarilor.
z1=z3 ; z2=z4 ; z5=z6=0
r
11
=16EI/h + 4EI/l ; r
12
=r
21
=4EI/h ; r
22
=8EI/h + 4EI/l
R
1F
=-Fl/8 ; R
2F
=Fh/8 Pl
2
/6 .
M
sim
= M
F
+ M
1
z
1
+ M
2
z
2
.
Calculul structurii solicitate cu sarcina asimetrica il efectuam prin metoda fortelor .
x
1,
x
4
sint asimetrice ; x
2
,x
3
,x
5
,x
6
simetrice.

11
x
1
+
14
x
4
+
1F
=0

22
x
2
+
23
x
3
+
25
x
5
+
26
x
6
+
2F
=0

32
x
2
+
33
x
3
+
35
x
5
+
36
x
6
+
3F
=0

41
x
1
+
44
x
4
+
4F
=0

52
x
2
+
53
x
3
+
55
x
5
+
56
x
6
+
5F
=0

62
x
2
+
63
x
3
+
65
x
5
+
66
x
6
+
6F
=0
Diagrama M
F
va fi deasemenea antisimetrica , atunci termenii liberi
2F
=
3F
=
5F
=
6F
=0 si x
2
=x
3
=x
5
=x
6
=0. Deci calculul
structurii sub actiunea sarcinii asimetrice se reduce la determinarea fortelor necunoscute x
1
si x
4
.
M
asim
=M
F
+M
1
x
1
+M
4
x
4
Diagramele finale ale fortelor interioare se obtin prin adunarea diagramelor sub actiunea sarcinilor simetrice si asimetrice:
M=M
sim
+M
asim
44. Metoda mixta.
In practica de calcul se intilnesc deseori structuri ,unde num.necunoscutelor este foarte mare atit in met.fortelor, cit si in
met.deplasarilor.Cercetam o structura (a),cu gradul de nedeterminare statica L=4,grad.de nedeterminare cinematica. Metoda
mixta este o imbinare a met.fortelor si deplasarilor
In aceasta structura pot fi evidentiate 2 parti(b). Pentru partea (1)care contine multe legaturi si un grad mic de nedeterminare
cinematica se aplica met.deplasarilor,iar pentru partea (2)cu un grad mic de nedeterminare statica se aplica
met.fortelor.Structura de baza la met.mixta se obtine prin introducerea legaturilor pe directia deplasarilor posibile si
inlaturarea unor legaturi.Astfel notam deplasarea structurii initiale pe directia legaturii introduse prin z1,iar forta ce apare in
legatura inlaturata prin x2 (c).Calculam reactiunea in legatura z1: R
1z1
+R
1x2
+R
1F
=0 ; si deplasarea posibila pe directia legaturii
inlaturate x2:
2z1
+
2x2
+
2F
=0. R
1z1
=r
11*
z
1
;
R
1x2
=r
12*
x
2
;
2z1
=
21*
z
1
;
2x2
=
22*
x
2
.Substituind relatiile de mai sus, obtinem sistemul de ecuatii canonice al metodei mixte:
r
11
z
1
+r
12
x
2
+R
1F
=0 ;

21
z
1
+
22
x
2
+
2F
=0.
Selectarea unei structuri de baza mixte ne permite sa pastram avantajele ambelor met.reducind numarul necunoscutelor.In
structura de baza se construiesc diagramele unitare ale mom.de incovoiere M
1
,M
2
si M
F
de la fortele exterioare .
La deplasarea legaturii z1 partea static determinate a structurii de baza se deplaseaza ca un rigid (d).Sub actiunea fortei x1=1
(e)mom.de incovoiere apar numai pe partea static determinata a structurii,deoarece legatura introdusa z1 face imposibila
deplasarea unghiulara a nodului rigid si partea cinematic determinata a structurii de baza nu se deformeaza.Din ecuatiile
canonice se determina valorile numerice a necunoscutelor z1 si x2,apoi se calculeaza valorile finale ale fortelor interioare.
Mom.de incov.se determina astfel : M=M
F
+M
1
z
1
+M
2
x
2
.
45.Notiuni despre stabilitate.
Stabilitate proprietatea structurii de asi pastra pozitia initiala sau forma de echilibru initiala. Daca fortele aplicate ating o
anumita valoare,stabilitatea se epuizeaza si are loc fenomenul de pierdere a stabilitatii. Fortele corespunzatoare momentului de
pierdere a stabilitatii se numesc forte critice. Fenomenul pierderii stabilitatii se manifesta in 2 aspecte: - pierderea stab.pozitiei
initiale ; - pierderea stab.formei de echilibru(flambaj). Al 2-lea tip are loc in elementele flexibile (bare,placi,invelisuri) si nu se
manifesta in elementele masive.Primul se manifesta atit in structurile flexibile cit si in cele masive. Calculul la stabilitate se
reduce la determinarea fortelor critice si compararea acestora cu cele aplicate. Conditia de stabilitate este satisfacuta daca
sarcinile externe aplicate nu depasesc valorile critice. Stabila pozitia corpului, care fiind scos din starea lui initiala in urma
unei perturbari, revine la starea initiala la sfirsitul acesteia; in caz contrar instabila .
Examinam un corp in forma de paralelipiped fixat in punctul B cu o articulatie fixa si liber rezemat in punctull A.Corpul este
actiunat de forta exterioara F, greutatea proprie G si reactiunile reazemelor
.Din ecuatia de echilibru M
B
=0 ;
V
A
=G/2 Fh/l . Daca reactiunea V
A
>0-pozitia corpului este stabila .Daca V
A
=0 instabila . Reactiunea V
A
=0 cind F=Gl/2h
aceasta si este valoarea critica a lui F. Cresterea fortei F va duce la rotirea corpului in jurul punctului B.
Pierderea stabilitatii formei de echilibru se caracterizeaza prin aparitia
unui nou tip de deformatii.Examinam un exemplu unei bare drepte comprimate de o forta F (a).Daca valoarea fortei creste si
atinge marimea critica ,bara isi pierde stabilitatea si trece intro forma noua de echilibru .Pina la pierderea stabilitatii bara este
comprimata ,iar dupa pierderea stabilitatii in bara apar deformatii de incovoiere.Un alt exemplu - o grinda ce se afla intr-o
stare de incovoiere plana sub actiunea fortei F (b).Odata cu cresterea fortei F si depasind valoarea critica, grinda isi pierde
stabilitatea ,in ea apar deformatii de incovoiere si deformatii de torsiune.
In starea de echilibru stabil energia potentiala are valoare minimala. Iar in cel instabil maximala. Admitem ca la trecerea
structurii din stare initialain stare noua ,energia potentiala s-a schimbat cu marimea : E= E
i
E
e
, unde E
i
-schimbarea
energiei fortelor interioare ; E
e
-schimbarea energiei fortelor exterioare. Starea initiala este stabila daca E>0 E
i
> E
e


46.Metodele de rezolvare a problemelor de stabilitate.
Calculul la stabilitate se reduce la determinarea fortelor critice. La rezolvarea problemelor de stabilitate se aplica mai multe
metode : met.statica; met.energetica; met.dinamica.
Metoda statica.Structura se analizeaza intr-o stare noua,obtinuta din cea initiala prin aplicarea unor perturbari.
Examinam o bara actionata cu o forta concentrata F.Rotirea libera a barei in jurul axei A este
impiedicata de o legatura elastica.Rigiditatea acestei legaturi o notam prin k .Admitem ca bara a
primit o deplasare unghiulara .Deplasarea orizontala a capatului superior al barei o notam prin .
Scriem ecuatia de echilibru pentru starea noua: M
A
=0 ; F*-m=0 ; m=k* (m-mom.produs de
legatura) .Deplasarea pe orizontala =l*sin,considerind unghiul foarte mic, sin .
F*l*k*=0 ; (Fl-k)=0.Solutiile ecuatiei sunt: 1)=0 ; 2)Fl-k=0 , F=k/l .Deci valoarea critica a
fortei exterioare este F
cr
=k/l .
Determinam ungh. .Flsin-k=0 ; sin=k/Fl (sin - y1() ;
k/Fl y2()).
In intervalul 0.637< k/l <1 , exista o infinitate de
solutii pentru ungh. ,pentru care este posibila starea de echilibru
Met oda energetica. Metoda energetica este bazata pe principiul ca in starea de echilibru stabil,energia are valoare minimala.
Schimbarea energ. potentiale este egala cu lucrul mecanic care se produce la trecerea din starea initiala in pozitia noua.
E=W=F*-m*/2 ; =l-lcos ; cos = cos(2*/2) ;
cos2=cos
2
-sin
2
;
cos= cos
2
(/2)-sin
2
(/2) ; =l(1-cos)=l(1-cos2(/2)+
+sin
2
(/2))=l*2sin
2
(/2) ; sin . W=F*l*
2
/2 k
2
/2 ;
dW/d = F*l*-k* ; dW/d =0 ; (Fl-k)=0 .Solutia =0 a ecuatiei corespunde starii initiale.A doua solutie F=k/l coincide cu
solutia obtinuta prin metoda statica.Echilibrul este stabil daca F<k/l .
Metoda dinamica. Daca structura se afla intr-o stare stabila de echilibru si cu ajutorul unei perturbatii este trecuta in alta
stare,dupa inlaturarea perturbatiei ea va oscila un timp oarecare in jurul pozitiei initiale de echilibru,apoi va reveni la
poz.initiala. Frecventa si perioada acestor oscilatii au valori finite.Daca starea initiala este instabila , atunci inlaturarea
perturbatiei structura nu va reveni la poz.initiala.In acest caz perioada oscilatiilor este infinit de mare .Pe aceasta proprietate se
bazeaza met.dinamica. Analizam urmatorul exemplu :
crim ecuatia de echilibru dinamic,care se deosebeste de
ec.echilibrului static prin includerea fortelor de inertie F
i
: F
i
=ma .Rolul fortei de inertie in cazul dat il are produsul :
I*d
2
(t)/dt
2
,unde I-momentul de inertie al barei in raport cu punctul A.
M
A
=0 ; I*d
2
(t)/dt
2
+m-F* =0 ; m=k* ; l* ; 0
) ( ) (
2
2

I
Fl k
dt
t d
I*d
2
(t)/dt
2
+
2
=0 ecuatia oscilatiilor libere a sistemului cu un grad dinamic d elibertate .
frecventa oscilatiilor.
T=2 / perioada oscilatiilor.
47. Determinarea forei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda static
Fig. 1
Problemele de stabilitate se reduc la determinarea valorilor forelor critice. La rezolvarea acestor probleme se folosesc 3
metode: static, energetic i dinamic. Vom cerceta esena metodei statice pe baza unui exemplu concret,
examinnd condiiile de stabilitate ale poziiei unei bare rigide. S considerm o bar dreapt absolut rigid fixat cu o
articulaie fix n punctul O (fig. 1). Bara este acionat cu o for concentrat F. Rotirea liber a barei n jurul articulaiei O
este mpiedicat de o legtur elastic. Rigiditatea acestei legturi o notm prin k.
Structura se anlizeaz ntr-o stare nou obinut din cea iniial prin aplicarea unei perturbri. Dac echilibrul n starea nou
este posibil rezult c starea iniial este nestabil. Scriem ecuaia de echilibru pentru starea nou a structurii:
0; 0 M F m
A

( 1 )
m momentul produs de legtura elastic
; m k unde: k rigiditatea legturii
sin l - deplasarea orizontal. Considernd unghiul foarte mic, sin i l , obinem:
0; ( ) 0 F l k Fl k
( 2 )
Ecuaia ( 2 ) are dou soluii:
1) 0. Aceast soluie corespunde strii iniiale de echilibru;
2) 0 Fl k . Deci valoarea critic a forei exterioare este
cr
k
F
l
( 3 ). Rmne nedeterminat unghiul . Din ( 1 ) obinem:
sin 0; sin
k
Fl k
Fl
( 4 ). Grafic soluia ecuaiei neliniare transcendente ( 4 ) se obine ca punctul de intersecie a
liniilor
1
sin y
i
2
k
y
Fl
( fig. 2 )
1,0
2
=1,57
0,5
1,0
y1( ), y2( )
y1( )
y2( );
y2( );
k
F
=1
k
F
=0,637
Fig. 2
Graficul funciei 2
y
poate fi construit dac este cunoscut valoarea numeric a raportului / k Fl . Pentru / 1 k Fl graficul
funciei 2
y
se intersecteaz cu graficul funciei 1
y
numai n punctul 0. Pentru / 0,637 k Fl aceste grafice au dou puncte
de intersecie 0 i / 2 . Soluia 0 corespunde strii iniiale, iar / 2 poziiei orizontale a barei. O infinitate
de soluii intermediare se obin pentru
0,637 1
k
Fl
< <
. Fiecare valoare / k Fl corespunde unui anumit unghi de rotaie .
Examinnd ecuaia neliniar
( 4 ), obinem i valoarea unghiului .
F F
0
m
48. Determinarea forei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda energetic.
Metoda dinamic.

Fig. 1
Problemele de stabilitate se reduc la determinarea valorilor forelor critice. La rezolvarea acestor probleme se folosesc 3
metode: static, energetic i dinamic. Vom cerceta esena metodei statice pe baza unui exemplu concret.
Metoda energetic este bazat pe principiul c n stare de echilibru stabil energia are valoare minimal. Schmbarea energiei
poteniale este egal cu lucrul mecanic care se produce la trecerea din stare iniial n poziia nou.
;
2
m
E W F

unde: W lucrul mechanic; - deplasarea orizontal m momentul produs de legtura elastic;
- deplasarea pe direcia forei F.
Deplasarea vertical se calculeaz astfel: cos l l ;
2 2 2 2
; cos cos 2 ; cos2 cos sin ;cos cos sin
2 2 2


_


,

2
2 2 2
;
sin
2
(1 cos ) (1 cos sin ) 2sin
2 2 2
l l l

+
E55555555F

2 2
sin ;
2 2 2 2
k
W F l


k rigiditatea legturii.
;
dW
Fl k
d

0; ( ) 0; .
dW k
Fl k F
d l

Pentru metoda dinamic se scrie ecuaia de echilibru dinamic care se deosebete de
ecuaia de echilibru static prin includerea forelor de inerie
;
i
F m a
a acceleraia cderii libere; m masa.
Rolul forei de inerie n cazul dat l are produsul :
2
2
( ) d t
I
dt

; I momentul de inerie al barei n raport cu punctual O. La
deplasarea unghiular a barei ecuaia de echilibru dinamic se scrie :
2
0
2
( )
0; 0
d t
M I m F
dt

Folosind relaiile
, m k l
i notnd
2
( )
,
k Fl
I

obinem ecuaia:
2
2
2
0
d
dt

+ - aceasta este ecuaia oscilaiilor libere a sistemului cu un grad dinamic de libertate.

Soluia final a ecuaiei
0
( ) sin( ),
m
t t +
unde: m

- unghiul maxim de rotaie sau amplitudinea oscilaiilor;

- frecvena oscilaiilor; 0

- unghiul de deplasare a fazei

iniiale a oscilaiilor.
Perioada oscilaiilor se determin:
2
T

i va fi infinit mare cnd 0. Din aceast condiie obinem: ; .

k
k Fl F
l

Ne convingem c prin ambele metode am obinut una i aceeai soluie. Bara rigid cercetat are un singur grad de libertate,
poziia ei este determinat de un singur parametru unghiul . Numrul soluiilor este egal cu numrul gradelor de libertate.

F F
0
m
49. Soluia problemei de ncovoiere a barei comprimate n forma parametrilor iniiali
Fig. 1
Valoarea numeric a forelor critice pentru cazuri particulare
poate fi obinut din soluia general a ecuaiei axei barei
ncovoiate. Vom examina o bar dreapt cu seciunea
transversal constant comprimat de dou fore opuse
aplicate la capetele ei (fig.1). Forele F au atins valori critice,
bara se deplaseaz i se deformeaz. O dat cu deplasarea i
deformarea barei n ea apar fore transversale i momente de
ncovoiere. Momentul de ncovoiere ntr-o seciune arbitrar
se determin:
( ) ( ( ) )
A A A
M x M Q x F y x y +
( 1 )
Ecuaia diferenial de ncovoiere a barei:
2
2
( )
( )
d y x
EI M x
dx
( 2 )
Substituind ( 1 ) n ( 2 ) obinem:
2
2
2
( ) 1
( ) ( ) (3)
A A A
d y x
n y x M Q x F y
EI
dx
+ +
unde
2
/ n F EI
. Folosind metoda lui Euler, obinem soluia general a ecuaiei omogene:
1 2
( ) cos sin y x C nx C nx +
( 4 )
unde 1
C
i 2
C
snt constante de integrare.
Soluia particular a ecuaiei neomogene:
*
2
1
( ) ( ) (5)
A A A
y x y M Q x
n EI
+
Soluia general a ecuaiei neomogene:
*
1 2
2
1
( ) ( ) ( ) cos sin ( ) (6)
A A A
y x y x y x C nx C nx y M Q x
n EI
+ + + +
Determinm constantele de integrare din condiiile
limit:
(7)
0
0
( )
( ) ;
A A
x
x
dy x
y x y
dx

Folosind (5) i (6), obinem:
1 2
2 2
1
;
A A
A
M Q
C C
n
n EI n EI

_
+

,
Soluia general a ecuaiei (3) se scrie:
2 2
sin cos 1 sin
( ) . (8)
A A A A
nx nx nx nx
y x y M Q
n
n EI n EI

+ + +
Deplasrile
( ) y x
se determin n orice seciune, dac snt cunoscute
deplasrile
,
A
y
A

i forele
,
A
Q
A
M
la captul din stnga al barei. Aceti parametric snt numii - parametric iniiali, iar
metoda de calcul metoda parametrilor iniiali. Folosind relaia (8) , obinem dependenele analitice pentru deplasrile
unghiulare
( ) x
i forele interioare
( ), M x

( ) : Q x
2
( ) sin cos 1
( ) cos ; (9)
A A A
dy x nx nx
x nx M Q
dx nEI
n EI


+
2
2
( ) sin
( ) sin cos ; (10)
A A A
d y x nx
M x EI nEI nx M nx Q
n
dx
+ +
2
( )
( ) cos sin cos (11)
A A A
dM x
Q x n EI nx M n nx Q nx
dx
+
Expresiile (8), (9), (10) i (11) pot fi folosite la rezolvarea problemelor
urmtoare:
1.Determinarea forelor critice pentru diferite condiii de rezemare;
2.Determinarea reaciunilor la deplasrile impuse ale reazemelor.
EI=const
B A
F
F
F
F
MB
QB
B
A
MA
QA
x
y(x)
yA
yB
50.Determinarea fortelor crititce pentru diferite conditii de rezemare
1.Primul tip de schema
Din conditii de rezemare determinam parametrii initiali :
p/u determinarea parametrilor si folosim conditile de rezemare la capatul din dreapata

sistemul de ecuatii obtinut este omogen:
solutii diferite de 0 sunt posibile daca =0
= = =0 ; 0 ; ; 0ec. de stabilitate
Unde nl=k ; k=1,2,n ; nl=k ; l= k ; =
Ecuatia de stabilitate 0 are o infinitate de solutii: =
Y(x)= + ; (x)= ;
(x)= ; (x)= ;
2. Al 2-a tip de schema
-
-pentru capatul din stinga
- pentru capatul din dreapta
=0;
cos sin 0 nl nl nl -ec. De stabilitate
=tgnl , p/u gasirea solutiei se construeshte graficul celor doua functii:
=
3.tip de schema

1 x=1
( ) / 0 M(x)/ 0
x
y x


=0; = ;
ec de stabilitate p/u cazul dat; primim solutia: nl=2; nl=2k =

4.tip de schema

1
( ) / 0
x
y x



1
( ) / 0
x
x

cos 0
a
nl
nl= ; nl=k ; unde (k=1,3,5) =
1. = ; V=; =1;
2. = ; V=4.49; =0.7;
3. = ; V=2; =0.5 4. = ; V= ; =2
nl-parametrul de incarcare axiala unde nl=V ; V=L ; = ;
=
51.Determinarea reactiunilor in barele comprimate la deplasarea impusa reazimilor
1.deplasarea liniara in reazemul din stinga (1 tip de schema)
( ) 1
/ 0 0
x x A
M M

2.deplasarea de rotire(2 tip de schema)
-p/u capatul
din dreapta
unde nl=v inlocuind obtinem urmatoarele relatii
Inmultim
2
1
2
3 3l 3
obtinem ; 3 ( )
3/ ( ) 3 3l
( )
A
l vtgvnEI EI v tgv EI
si M v
tgv v l tgv v l l
v

caracterizeaza influnta fortelor de comprimare F
2 2 2
2
sin sin
cos sin cos sin
A
nl n EI n EI v n tgvEI
Q
l nl nl nl v v v vtgv tgv

Inmultim

3.tip de schema
de stinga
4.tip de schema

5.tip de schema
de stinga
= ;
.
52.Stabilitatea cadrelor. Ipoteze. Ordinea rezolvrii problemei
Cadrele se consider ncrcate numai cu fore concentrate aplicate n noduri n aa mod nct s nu produc ncovoiere pn la
pierderea stabilitii.
Forele se aplic static i cresc proporional cu parametru comun de ncarcare .

Exemplu 1




EI
N
l V ;
1
1
EI
F
h V ;
2
2
1
EI
F
h V ;
5 , 1
3
1 EI
F
h V
V1=V ; V2=1,41V ; V3=1,22V
Construim diagramele unitare ale momentelor de ncovoiere
h

2
h

h
2
h

3
h

3
h

h

2
2
h

3
Determinarea coeficienilor ec. Canonice
h

2
h

2
h

h

2
h

2
h

2
h

3
h

3
h

3
MF=0; R1F=0; R2F=0;
R3F=0;
Sistemul de ecuaii devine omogen
0
0
0
3 33 2 32 1 31
3 23 2 22 1 21
3 13 2 12 1 11
+ +
+ +
+ +
z r z r z r
z r z r z r
z r z r z r
Condiia de existen a soluiilor diferite de zero, 0
2 2
11 22 33 12 23 32 31 11 23 22 31 33 12
2 0 r r r r r r r r r r r r r +
Aceast ecuaie este numit ecuaie de stabilitate i poate fi rezolvat numai prin metode numerice.
53.Stabilitea barei ntrun mediu elastic
S ezaminm un pilot de fundaie comprimat de fore axiale. Considerm c captul inferior al pilotului se sprijin pe o baz
nedeformebil .
Deplasarea liber a captului superior este mpiedicat de construcia radierului. Dac fora axial F depete fora critic, n
pilot apar deformaii de ncovoiere.
Considerm reaciunea mediului direct proporional cu deplasrile orizontale p=c * y , unde c este este numeric egal cu
fora ce acioneaz pe un segment cu lungimea unitar , cnd deplasarea orizontal este egal cu unitatea.
Ecuaia ncovoierii ). (
2
2
x M
dx
y d
EI
) ( ) ( ) (
*
x M x Fy x M +
;
M(x)-Moment produs de for
*
M
- Moment produs de aciunea mediului elastic
c-coeficient de proporionalitate ; ) (
) (
*
2
2
M x Fy
dx
x y d
EI
4 2 2 *
4 2 2
( ) ( ) ( )
;
d y x d y x d M x
EI F
dx dx dx
); (
) (
2
x Q
dx
x dM

2
2
( ) ( )
( );
dQ x d M x
P x
dx dx

4 2
4 2
( ) ( )
* ( );
d y x d y x
EI F c y x
dx dx

4 2
4 2
( ) ( )
* ( );
d y x F d y x c
EI y x
EI EI dx dx
+ +
Soluia acestei ecuaii se caut szb form de serie trigonometric
1
( ) sin ;
k
K
K x
y x a
l

2
2 2
4
*
;
EI l K x l
F
K l EI

1
_
1

1 ,
]
+
2
2
cr
EI
F
l

- pentru bara aflatp n mediu obinuit

2 4
2
2 2 4
;
cr
EI cl
F K
l K EI

_


,
+
- pentru bara aflatp n mediu elastic;
cr
F
pentru bara n mediu elastic este mai mare
Valoarea
cr
F
de proprietile mediiului i de forma pierderii stabiitii (K)
;
4
4

EI
cl
Parametrul K are valori diacrete .Considerm parametrul este continuu i determinm
3
( ) 2
(2 )
df K
K
dK K

;
4
; K
4
4
; K
Din aceast expresie valoarea lui K se obine ca un numr fracionar ;
Exemplu K=2,58 Clculm
K =2
cr
F
K =3
cr
F
nacest caz vom folosi
cr
F
cea mai mic
54. Stabilitatea formei de echilibru la incovoierea pura.
Cercetam o grinda ce lucreaza in conditiile incovoierii pure. Daca momentele ating valoarea critica are loc pierderea
stabilitatii. Apar deformatii de incovoiere din plan si de torsiune.Sectiunea transverssala a barei este de forma dreptunghiulara
, iar reazemele nu permit rotirea sectiunii in raport cu axa longitudinala a barei.Cind momentele aplicate la capatul grinzii
ating valoarea critica,apar deformatii de incovoiere din planul grinzii si deformatii de torsiune .Admitem ca deplasarea din
plan a unei sectiuni transversale este egala cu u,unghiul de rotatie in jurul axei longitudinale este egal cu ,iar deplasarea
verticala cu v.Notam rigiditatea la incovoiere in planul grinzii cu x
EI
, iar din planul grinzii cu
y
EI
si rigiditatea la torsiune cu
p
GI
.Proiectiile momentului de incovoiere pe axele sectiunii deplasate se determina astfel:
cos ; sin .
x y
M M M M
Notam unghiul de rotatie a sectiunii la incovoiere din plan prin

,atunci momentul de torsiune se determina prin

sin
z
M M
.Deplasarile se considera mici,de aceea , .
x y z
M M M M si M M
Ecuatia de incovoiere in plan
2
2
y
d u M
dz EI

(1)
Ecuatia de torsiune
p
d M
dz GI

(2)
Derivind in raport cu z ultima relatie obtinem
2 2
2 2
p p
d M d M d u
dz GI dz GI dz


(3)
Substituind relatia aceasta in 1 obtinem:
2 2
2 2
2
0,
y p
d M
k unde k
dz EI GI

+
(4)
Solutia ecuatiei diferentiale 4 este :
1 2
( ) sin cos z C kz C kz +
(5)
Constantele de integrare se determina din conditiile la limita:
0 1 2 1 2
( ) 0; ( ) 0; 0 0; sin cos 0
z z l
z z C C l C kl C l

+ + (6)
Solutia la 6 este:
2 1
0; sin 0;sin 0; ;
n
C C kl kl kl n k
l

Valoarea critica a momentului de incovoiere: cr y p
M EI GI
l

55. Incarcari dinamice. Proprietatile lor. Clasificarea incarcarilor dinamice. Grade dinamice de libertate.
Statice sint incarcarile care nu-si schimba valoarea, punctul de aplicare si directia in timp.Daca cel putin unul din parametrii
enumerati este variabil in timp atuncisarcina este dinamica. Solicitarea se numeste dinamica, daca fortele de inertie
corespunzatoare acceleratiilor punctelor materiale joaca un rol apreciabil. Fenomenul are un caracter dinamic daca fortele de
inertie sint de un ordin de marime comparabil cu intensitatea efortului de actiune externa care genereaza fenomenul. Prin
urmare, sarcina se numeste dinamica la actiunea ei asupra unei structuri inginereti, daca fortele de inertie generate de ea sint
de acelasi ordin de valoare cu forta de actiune externa.
Clasificarea :
1. Dupa provinienta :
naturala seismica, vint
artificiala utilaje, explozie.
2. Dupa modul de aplicare :
a) directa utilaje, vint ; b) indirecta explozie, cutremur, trafic rutier.
3. Dupa modul de apreciere :
a) deterministe ; b) aleatorii.
4. Dupa tip :
a) concentrate ; b) distribuite.
5. Dupa pozitie :
a) fixa ; b) mobila.
6. Dupa durata :
a) de scurta durata ; b) de lunga durata.
Grade de libertate dinamica(GdL)-parametrii independenti, care. determina pozitia deplasata a maselor unui sistem
dinamic.GdL-este numarul minim de l egat uri , la care trebui e supuse masele structurii pentru a le face
i mobi l e. St ruct urile cu masa distribuita au un numar infinit de grade de l i bert at e. In calculele dinamice ale structurilor
ingineresti se deosebesc doua categorii de structuri:1.sisteme cu numar fi ni t de grade de libertate (GdL);
2.sisteme cu numar infinit de grade de libertate.
Orice corp material, care se cerceteaza, are un numar infinit de grade de libertate, deoarece pozitia deplasata (deformata) se
determina prin multimea valorilor functiilor u(x, y, z), v(x, y, z), w(x, y, z),care reprezinta deplasarile pe directiile axelor
sistemului de coordonare (referinta). Structurile cu numar finit de grade de libertate sint urmarea unor schematizari,idealizari
ale starii de deformare a corpurilor reale.
Pentru cadrul din fig. 1a la analiza oscilatiilor plane de flexiune se considera o concentrare a maselor in noduri. Daca se
neglijeaza oscilatiile de comprimare, atunci schema dinamica, cea mai simpla, cu neglijarea rotatiilor maselor (momentele de
inertie ale maselor sint neglijabile), este cea din fig. 1b cu un grad de libertate. Daca se admite comprimarea si intinderea
barelor, atunci numarul gradelor de libertate devine egal cu patru (fig. 1c). Daca tinem cont si de momentele de inertie ale
maselor, numarul gradelor de libertate devine egal cu sase.
Masele structurii pot fi plasate in procesul discretizarii si in moduri, si la mijlocul barelor respective, si atunci, in aceleasi
ipoteze vom avea numere diferite de grade de libertate,evident,in crestere.
In sistemele dinamice punctele de plasare a maselor discrete le vom numi noduri. Numarul de grade de libertate il vom deter-
mina prin metoda introducerii legaturilor pentru a suprima deplasarile posibile ale maselor tinind cont de ipotezele admise
despre comportarea mecanica a elementelor componente ale structurii si ale maselor (concentrate in punct fara moment de
inertie). Pentru structurile din teoria constructiilor, daca nu se va remarca suplimentar, vom neglija deplasarile de comprimare
intindere ale barelor si momentele de inertie ale maselor (rotatiile maselor), schimbarea distantelor dintre capetele barelor
in consecinta incovoierii.
Toate aceste simplificari ale comportarii structurilor din bare cu mase discrete concentrate nu afecteaza rezultatele, daca
discretizarea maselor nu schimba caracterul comportarii constructiei si numarul maselor este suficient de mare. Acest criteriu
de suficienta se va determina prin experiente de calcul numerice cu efect de convergenta.Pentru structurile din fig. 2 gradul de
libertate este determinat prin ilustrarea deplasarilor de incovoiere si prin metoda suprimarii gradelor de libertate (introducerea
de legaturi liniare).
58 Oscilaii libere neamortizate ale sistemului cu un G.L.D.
Ecuaia de micare liber neamortizat, adic pentru 0 i F(t)=0 din formula ( )
2
2 y y y F t + + , are urmtoarea
form: ( ) ( )
2
0 y t y t + (12.1).Condiiile iniiale pentru ecuaia diferenial de gradul doi, care exprim micarea masei
sistemului dinamic, sunt urmtoarele:t=0; y(0)=y
0
; y(0)=y
0
=v
0
. (12.2)
Aici v
0
este viteza iniial a masei perturbate. Vom determina soluia ecuaiei (12.1) n forma: ( )
st
y t Ce (12.3)
Substituind -ky-my-

z+ F(t)=0 cu derivatele ei n (12.1), vom cpta: ( )

2 2
0
st
s Ce + (12.4)
Deoarece Ce
st
0, pentru orice valoare t vom cpta c:S= ; 1 i i t (12.5)
Atunci soluia feneral a ecuaiei (12.1) este urmtoarea: ( )
1 2
i t i t
y t C e C e

+ (12.6)
Unde C
1
, C
2
sunt constante de integrare, care se vor determina mai jos. Fcnd uz de formula Euler:
cos sin
l t
e t i t

+
t

(12.7)
vom cpta: ( )
1 2
cos sin y t A t A t + (12.8).n (12.8) avem:
1 1 2 2 1 2
; ( ) A C C A i C C +
Din condiiile iniiale (12.2) vom obine pentru constantele A
1
i A
2
(12.8):
( )
( )
0
0 1 2
0
0 ;
y v
y y A A

(12.9)
Atunci
( )
0
0
cos sin
v
y t y t t

+
Dac vom construi un triunghi dreptunghic cu catetele A
1
i A
2
(fig.1), vom putea ntrodice
urmtoarele constante:
2
2 2 2 0 0 0 2 1
1 2 0 1 2 2
1 0 2 0
; ; ; cos sin ; sin cos
v v y A A
A A A y arctg actg arctg actg A A A A A A
A y A v

+ + (12.10)
Fig.1 Fig.2 Atunci din (12. 8) pe baza figurii 1 i a formulei
(12.10) vom obine: ( ) ( ) cos y t A t (12.11) sau ( ) ( ) sin y t A t + (12.12)
n sens fizic

este defazajul de ntrziere a amplitudinii A a oscilaiei sumare cu amplitudinea A

1
a primei componente
a oscilaiei .Analogic

este defazajul de depire a aplitudinei sumare A fa de a doua cimponent a oscilaiei cu

amplitudinea A
2
. Valoarea

din (12.11) sau (12.12) se numete frecven circular a oscilaiilor libere neamortizate. Soluia
(12.11) sau (12.12) descrie o micare armonic cu perioada
2
T

.Diagrama vectorial a micrii circulare a componentelor

deplasrilor oscilaiei libere neamortizate este artat n fig. 2 .n fig. 3 sunt artate schematic componentele oscolaiei libere
neamortizate i oscilaia armonic sumar.Deci pentru un sistem dinamic cu grad de libertate avem:
a.oscilaiile libere ale unei structuri elastice imponderabile cu un grad de libertate, fr a ine cont de fora de disipaie (de
rezisten), sunt oscilaii armonice neamortizate cu frecvena circular

i perioada
2
T

cu defazajul

fa de y
0
i

fa de
0
v

.
b.frecvena

i perioada T nu depind de condiiile iniiale ale micrii, ci depind de coeficientul de rigiditae i de valoarea
cantitii de mas m;
c.amplitudinea A i defazajul

sau

depind de condiiile iniiale i de frecvena

a oscila- -iilor libere neamortizate.

Fig. 3.Avn n vedere c
G
m
g

, vom mai avea urmtoarea corelaie pentru

i T:
1
;
k kg g
m m m m

(12.13)
1
2
f
T

; (12.14)Valoarea f se numete frecven tehnic i se msoar n oscilaii pe secund (1/s), adic n

hertzi.
59.Oscilaii libere amortizate ale sistemului cu un G.L.D. Fore de rezisten subcritece, critice i supracritice.
Fraciunea de amortizare critic.
Ecuaia de micare liber cu efect disipativ al energiei cauzate de rezisten intern, adic pentru 0 i F(t) = 0 din
( )
2
2 y y y F t + + are urmtoarea form: ( ) ( ) ( )
2
2 0 y t y t v t + + .( 12.1).
Condiiile iniiale pentru ecuaia (12.1) snt urmtoarele:
t=0; y(0)=yo, y(0)=y
0
=v
0
. ,(12.2)
Procednd prin analogie cu cazul 2
m

, adic, determinnd soluia ecuaiei (12.1) n forma ( )

st
y t Ce ,dup substituirea ei
n (12.1) vom cpta urmtoarea ecuaie caracteristic:s
2
+
2
2 0 s +
(12.3)
Din (12.3) cptm valorile lui SS
12
2 2
t
.
Soluia general a ecuaiei (12.1) are urmtoarea form: ( )
1 2
1 2
s t s t
y t C e C e + (12.4)
n dependen de raportul valorilor

snt posibile dou cazuri:

a) . Atunci ambele rdcini ale ecuaiei ptrate (12.3) snt negative:
2 2
1 1
; s z
2 2
1 2 2
0; ; z s z + f
2
0 z f
Atunci (12.4) ia forma:
( )
1 1 1 1
1 2
1 2
z t z t
y t C e C e

+ (12.5), care descrete monoton o dat cu creterea timpului t, adic rezistena materialului
sistemului dinamic este att de mare, nct, fiind perturbat de la poziia de echilibru, va reveni la poziia iniial (fig. 1) fr
oscilaii;
b) s p . n acest caz
2 2

i
;
1 i
;
2
2 2
, 1

_


,
(12.6),
Soluiile- ecuaiei caracteristice:
S
1,2
t

(12.7),
unde

este frecvena oscilaiilor sistemului dinamic cu disipaie energetic.

Soluia general (12.5) a ecuaiei (12.1) capt urmtoarea forma:
( )
( ) ( )
1 2
t l t l t
y t Ce C e
+
+ ( )
1 2
st t l t
e C e C e

+
( )
1 2
cos sin
st
e A t A t

+ (12.8),
Aici am folosit formula lui Euler:
cos sin
l t
e t i t

+
t
.Constantele de integrare A
1
i A
2
se determin din condiiile
iniiale (12.2). Pentru aceasta trebuie s determinm viteza micrii masei
( ) ( )
1 2
cos sin
t
y t e A t A t

+
( )
2 1
cos sin
t
e A t A t

+ +
(12.9),
Fig.1 Fig.2
Din (12.9) obinem c:
0 0
1 0 1
;
v y
A y A

+
(12.10),
Prin analogie cu procedurile descrise obinem:
( ) ( ) cos
st
y t e A t

(12.11),sau ( ) ( ) sin
st
y t e A t

+ (12.12)
2 2
1 2
A A A +
2
2 0 0
0
v y
y

+
_
+

,
Din (12.11) sau (12.12) urmeaz c_micarea masei m are caracter oscilatoriu periodic cu frecvena

i amplitudinea Ae
-st
,
care datorit factorului e
-st
se micoreaz i asimptotic tinde ctre zero (fig. 2).Decrementul logaritmic al amortizrii
oscilaiilor este urmtorul:
( )
ln
st
st t T
e
Ae
A

,unde
2
T

este perioada oscilaiilor libere amortizate.Din calculele fcute

reiese c pentru p oscilaiile libere se sting, adic se amortizeaz p iar
T
>T, unde

i T snt respectiv frecvena

i perioada oscilaiilor libere fr efect intern de opunere de rezisten.
60. Oscilatii fotate amortizate ale sistemului cu un G.L.D sub actiunea incarcarii armonice.
Sa consideram cazul cind asupra masei sistemului dinamic cu un grad de libertate actioneaza forta perturbanta armonica
F(t) = Fo sin t
0
. Ecuatia oscilatiilor fortate, la care se tine cont atit de rezistenta liniar-elastica, ct i de rezistenta vscoasa
proportionala vitezei (fenomenul de dispersare a energiei), are forma (12.11):
t
m
F
t y t y t y
0
0 2
sin ) ( ) ( 2 ) ( + + Vom determina solutia ecuatiei (12.43) ca suma a solutiei generale a ecuatiei omogene (12.30)
i a solutiei particulare a ecuatiei (12.43), adica:
) ( ) ( ) ( t y t y t y + . (12.44)
Aici y (t) este solutia generala (12.37), iar ) (
~
t y solutia particulara, pe care o vom cauta in forma urmtoare:
. sin cos ) (
~
0 2 0 1
t B t B t y +
(12.45)
Coeficientii
2 1
siB B se determina dupa substituirea functiei (12.45) in ecuatia (12.43) si alcatuirea sistemului de ecuatii, care
exprima egalitatea, coeficintilor de pe linga functiile independente t t
0 0
sin i adica:
Atunci
2 2 2 2 0
1 0 0 2 0 0 1 0 0 2 0 0 1 0 2 0 0
cos sin 2 sin 2 cos cos sin sin
F
B t B t B t B t B t B t t
m
+ + + (12.46)
Solutia sistemului (12.47) este:
2 2
0 0 0 0
1 2 2 2 2 2 2 2 4 4
0 0 0
2 4 2 4
2
; ;
4
(1 ) (1 ) 4
F F
B B
m m

+ +
Substituim in (12.44) expresiile (12.37) i (12.45) si capatam
solutia generala a ecuatiei neomogene (12.43):
1 2 0 2 0
( ) ( cos sin ) cos sin
t
y t e A t A t B t B t

+ + + Derivata functiei (12.49) (viteza deplasarii masei sistemului dinamic)

este:
1 2 2 1 1 0 0 2 0 0
( )
( ) ( cos sin ) ( cos sin ) sin cos
t t
dy t
y t e A t A t e A t A t B t B t
dt

+ + + Din conditiile :
t=0; ; ) 0 (
0
y y ; ) 0 (
0 0
y y
gasim ca ;
1 0 1
B y A
0 0 1 0 2
2
;
y B B
A


+ +

Daca substituirea expresiei (12.51) in solutia (12.49) capatam urmatoarea exprimare a ei:
0 0 1 0 2
0 1 1 0 2 0
( ) ( cos sin ) ( cos sin ) ( cos sin ).
t t
y B B
y t e y t t e B t t B t B t





+ +
+ + + +
61.Factorul de amplificare dinamica.Efectul de rezonanta
Primele doua paranteze din (12.52) reprezinta oscilatii libere cu frecventa . Amplitudinea oscilatiilor din prima paranteza
depind de conditiile initiale, din paranteza a doua depind de valoarea

raportul
0
/ si de valorile
1 2
B siB , determinate
conform relatiilor (12.48). Ultima paranteza din (12.52) reflecta oscilatiile fortate cu frecventa
0
In caz daca
0 0
0, 0 y
adica pentru conditii initiale nule, prima paranteza din (12.52) este identic egala cu zero. Oscilatiile libere exprimate de a doua
paranteza apar simultan cu inceperea micrii si se numesc oscilatii insotitoare libere. Deoarece ele se multiplica cu factorul
t
e

atunci oscilatiile nsotitoare libere, ca si cele generate de conditiile initiale, se sting (tind catre zero, se amortizeaza) si
devin practic egale cu zero (12.11).
Atunci din solutia .(12.52) va ramine numai ultima paranteza, care reprezinta oscilatiile fortate stabilizate:
1 0 2 0 0 0
( ) cos sin ( ) sin( ). y t B t B tsauy t B t + +
(12.53)
Aici
2 2 0 0 1
1 2 2 2
2 2
2
0 2
2 0 0
2
2 4
2 1
;
(1 ).
(1 ) 4
F B
B B B arctg
m B

+

0 1
2
2 2 0
2
2
1
B
arctg
B

,
adica B este amplitudinea oscilatiilor fortate stabilizate, iar

defazajul dintre amplitudinile

1
B si B
2
, analogic cazurilor
expuse in paragraful precedent pentru oscilatiile libere.
Oscilatiile fortate armonice fara oscilatiile libere se numesc oscilatii stabilizate (stationare). in perioada initiala, cind oscilatiile
libere au efect esential, oscilatiile fortate se numesc nestabilizate (nestationare). Perioada de trecere de la oscilatii fortate nesta-
tionare la oscilatiile fortate stationare se numeste proces de tranzitie.
Din expresia (12.54) vom avea
0 0
0 2
.
st
F F
F y
k
m
m
m

(12.55),in (12.55)
st
y este deplasarea masei de la valoarea maxima a fortei
0 0
( ); max( ( )) max( sin ( )) , F t F t F t F iar
2
1
; ,
k
m F

unde k este coeficientul de rigiditate, coeficientul de flexibilitate.
Tinind cont de (12.55), expresia pentru B din (12.54) va lua urmatoarea forma:
2 2
2
0 0
2 4
1
;
1 4
st
B y

_
+ +

,
Atunci expresia pentru deplasarea masei va fi:
( ) ( );
st
y t y t (12.58)
0 0
( ) sin( ) t t + (12.59)
Pentru structurile liniar-elastice cu un grad de libertate din legea lui Hooke urmeaza ca:
( ) ( ) ( )
( )
st st st
y t M t t
t
y M

(12.60)
Aici M(t) este momentul incovoietor dinamic n orice sectiune a structurii;
st
M este momentul incovoietor static generat de
valoarea" maxima a fortei perturbante n aceeasi sectiune; ( ) t este tensiunea dinamica in orice punct al sectiunii
transversale a sistemului dinamic;
st
tensiunea statica n acelasi punct.
Evident ca valoarea maxima a coeficientului dinamic al oscila-tiilor stabilizate vor fi pentru ( )
0 0
sin 1 t + (12.59),
adica
max ( ) t
(12.61)
Iata de ce

Adica valorile deplasarilor maxime dinamice, eforturilor maxime interne si tensiunilor dinamice sint proportionale cu
coeficientul dinamic si valorile parametrului la solicitarea structurii cu forta egala cu valoarea maxima a fortei perturbante.
62.Oscilaii libere neamortizate ale sistemului cu numr finit de G.L.D. Ecuaiile micrii.
Sisteme cu numar finit de G.L.D.
Oscelaii libere neamortizate
- deplasare unitar pe direcia G.L.D.
2 2 0
1 2
2
2 2
2
0 0
2 4
1
;
1 4
F
B B B
m

+
_
+

,
max ( )
max ( )
max ( )
st
st
st
y t y
M t M
t

Sistemul de ecuaii reprezint oscelaii libere pentru sistem cu n grade de liber dinamic
63. Soluia particular a ecuaiilor oscilaiilor libere pentru sistemele discrete
Soluie particular a acestui sistem este urmtoarea:
- amplitudele oscilaiilor
Soluia particular corespunde cazului oscelaiilor dup formele principale
Sa obinut un sistem algebric de ecuaii n raport cu amplitudinele
n
A A A ,........ ,
2 1

2
1
64 .Ecuaia frecvenelor. Valorile proprii. Matricea spectral.
Aceasta amplitudine formeaza vectorul primei forme de oscilatii.
{ }
11
21 21
1
31 31
1 A
A A A
A A



' ) ' )


;
2
;
12
1 A Sistemul de ecuatie se modifica in felul urmator
12 2 2 13 3 3 2 11 1
22 2 2 2 23 3 3 21 1
* * * * ( * ) *1
( * )* * * * *1
m A m A x m
m A m A m


+
'
+

Daca
22 32
2 12

; A 1
A A



{ }
12
22 22
2
32 32
1 A
A A A
A A



' ) ' )


;
3
;
13
1 A ;
23 33
A A
Cite grade dinamice de libertate atitea vectori.
Oscilatoele dupa formele principale au loc atunci cind fortele maselor oscileaza cu una si aceiasi fregventa a spectrolului.
Fecventa oscilatiei
1 2

[ ]
11 12 13
21 22 23
31 32 33
...
...
...
D



matrice pentru gradele de seismicitae
[ ]
1
2
0...0
0 ...0
.............
0 0...
k
n
m
m
M
m

matricea de inertie
[ ]
D *[ ] { } { } { } * ( ) ( ) 0 ;
k
M U t U t +
&&
[ ]
D *[ ] [ ]
0
k
M I ecuatia fregventei;
[ ]
1 0 0
0 1 0
...........
0 0 1
I
1
1
1

1
1
]
matricea unitara; [ ]
1
2
0 0
0 0
...........
0 0
n

1
1
1

1
1
1
]
matricea spectrala; [ ]
11 12 13
21 22 32
1 2


...........

n n nn
A A A
A A A
A A A
1
1
1

1
1
1
]
matricea modala
fiecare coloana reprezinta amplitudinea unui mod propriu de vibratiei.
Datele initiale sunt matrice de flexibilitate si matricea de inertie
Rezolvint problema se obtine matricea spectrala si modala.
Vectorii oscilatielor proprii suntreciproc ortogonali.
[ ] { } ( ) { } * * 0

T
i j
M A A
i j

65 Formele de oscila ii. Ortogonalitatea formelor de oscilaii

Doi vectori se numesc ortogonali, dac produsul lor scalar este egal cu zero, adic.
{ } ( ) { } ( )
1
cos
n
i i
i
x y x y x y

(1)
S considerm forma k a oscilaiilor proprii ale sistemului dinmic cu n grade de libertate. Pentru aceast structur vectorul
deplasrilor variay n timp conform legislaiei: { } { } ( )
0
sin
k k k
y a t + (2)
Vectorul forelor de inerie are forma: { } [ ] { } [ ] { } ( )
2
0
*sin
k k k k k
I M y M a t + (3)
Pentru valoarea maximal ( )
0
sin 1
k
t + avem starea de amplitudine a forei de inerie, adic: { } [ ] { }
2
k k k
I M a (4)
i vectorul respectiv al deplasrilor { }
k
a .
Pentru o stare analogic a unei oarecare forme j de oscilaii a aceluiai sistem sistem dinamic avem valoarea de amplitudine a
forei de inerie: { } [ ] { }
2
j j j
F M a (5)
i vectorul corespunztor al deplasrilor { }
j
a . Condiia de reciprocitate Betti a lucrului mecanic virtual pentru aceste 2 stri
va fi:
jk kj
W W
(6) sau
{ } { }
{ } j
T
T a
j k k
I a I (7)
Substituind (4) i (5) n (7), obinem
[ ] { } ( )
{ } [ ] { } ( ) { }
2 2
T
T
j j k k k j
M a a M a a (8)
Deoarece produsul scalar este comutativ, trecnd n expresia (8) toi termenii n partea stng , obinem:
( ) [ ] { } ( ) { }
2 2
0
T
k j k j
M a a (9)
Ca urmare a faptului c
k j

din (9) reiese:
[ ] { } ( ) { }
0
T
k j
M a a (10)
Dac vom nota componentele vectorului { }
k
a prin , 1, 2,...,
ik
a i n vom obine pentru (10) expresia:
[ ] { } ( ) { }
1
n
T
k j l lk lj
l
M a a m a a

(11)
Egalitatea (10) exprim condiia de ortoganalitate reciproc a dou oscilaii proprii diferite.
n consecin conchidem c oscilaiile proprii libere se produc n aa fel, nct lucrul mecanic virtual al forelor de inerie ale
unei forme de oscilaii pe deplasrile altei forme de oscilaie este egal cu zero.
S notm partea dreapt a expresiei (11) pentru j=k n felul urmtor:
1
n
kj l lk lj
l
M m a a

(12)
Pentru j k obinem expresia care se va numi mas generalizate a formei k de oscilaii:
[ ] { } ( ) { }
2
1
n
T
k k l lk
l
M M a a ma

(13)
Pentru j k valoarea
kj
M
din (12) se numete mas reciproc generalizat pentru formele j i k de oscilaii, care pentru
formele nemultiple de oscilaii sunt egale ci zero.
Pentru soluia de multiplicitate egal cu doi, de exemplu ortogonalitatea vectorilor { }
k
a i nu se respect n mod obligatoriu,
deoarece condiia ( )
2 2
1
0
k k

+
nu implic condiia (10). n cazul acesta exist o familie ntreag de vectori, din care
orice pereche poate servi drept vector propriu al oscilaiilor pentru frecvenele
1 k k

+
. Aceast familie poate fi obinut
din doi vectori liniari independeni
( )
{ }
1
a i
( )
{ }
2
a prin relaia: { }
( )
{ }
( )
{ }
1 2
a a a + (14)
unde

i sunt numere arbitrre.

Pentru orice cuplu de numere
k
i
k
vom avea doi vectori
k
a i
1 k
a
+
, care n caz general nu sunt ortogonali, dar care pot
fi ortogonalizai prin metodele algebrei liniare.
Vectorul
( )
{ }
1
a i
( )
{ }
2
a se obin substituind n ecuaia omogen
( )
( )
( )
11 1 1 12 2 2
1
21 1 1 22 2 2
2
1 1 1 2 2 2
....
.. 0
....
.. 0
..................................
.....................................
.....
. 0
n n n
n n n
n n
nn n n
d m a d m a
d m a
d m a d m a
d m a
d m a d m a
d m a

+ +

+ +

'

+ +

(15) rdcina multipl ,

pentru care
1 k k

+

Pentru determinare lor n sistemul de ecuaii (15) trebuie s atribuim valori diferite de zero la dou amplitudini ale vectorului
{ } a , adic la dou coordonateale vectorului { } a . Pentru ca vectorul
{ }
( ) 1
a s fie independent liniar de vectorul
( )
{ }
2
a e
necesar ca vectorul { } a s se determine n dou variante. De exeplu, vectorii pot fi determinai n forma urmtoare:
( )
{ }
[ ]
( )
{ }
[ ]
1
2
1; 0;*;*;...;*
0;1;*;*;...;*
T
T
a
a

(16)
Aici prin stelue sunt notate n-2 coordonate ce urmeaz s fie determinate din rezolvarea sistemului de ecuaii de ordinul n-2.
n mod analog , dac multiplicarea este p vectori liniari independeni n felul urmtor:
( )
{ }
( )
{ }
( )
{ }
[ ]
1
2
1; 0;...;*;*;... *
0;1; 0;...0;*;*;...;*
0; 0;...;1;*;*;...;*
valori
valori
T
p
T
p
T
p
a
a
a
1
1

1
]
1
1

1
]

123
142 43
(17)
n aceti vectori liniari independeni se determin coordonatele notate prin stelue rezolvnd sistemul de ecuaii neomogene
(15) de ordinul n-p.
n calculele practice deseori se ntlnesc cazuri de egalitate a frecvenilor din cauza ineczactitii de calcul. Din aceste
considerente urmeaz a se acorda o atenie deosebit alegerii metodei de rezolvare a ecuaiei pulsaiilor, deoarece pentru
rdcini destul de apropiate unele metode de calcul se comport instabil , ceea ce duce la pierderi de exactitate
66.Oscilatii fortate sub actiunea de tip armonic Determinarea eforturilor
La rezolvarea acestei probleme se vor folosi 3 faciliti:
1) Toate ncrcrile dinamice se vor aplica concomitent avnd una i aceeai frecven:
0
( ) sin F t F t
0
( ) sin P t P t
2) Vom considera regimul stabilizat al micrii cnd oscilaiile proprii se sting.
3) Se neglijeaz influena forelor de amortizare la valorile frecvenelor oscilaiilor proprii.
1 2 1 2
( ) ( cos sin ) cos sin
t
u t e B t B t D t D t

+ + +
n regim stabilizat al micrii fiecare mas va oscila cu frecvena forelor exterioare:
1 1
( ) sin u t A t
2 2
( ) sin ... ( ) sin
n n
u t A t u t A t
2 2
1
1 11 1 1 1 2 2
( ) ( )
( ) ... ( )
n
n n F
d u t d u t
u t m m t
dt dt
+

1F
deplasarea pe direcia primului G.L.D., produs de aciunea forelor exterioare.
1 1
1 1
2
1 1
( ) sin
( ) cos
( ) sin
u t A t
u t A t
u t A t

&
&&
Deci:
2 2
1 11 1 1 12 2 2 1
sin sin sin ...... ( )
F
A t m A t m A t t + + + ;
2
1 1 11 1 12 2 1 1
/ ... ( )
n n F
I m I I I t + + + +
Aadar formm un sistem de n ecuaii cu n necunoscute:
2
11 1 1 12 2
1 1
2
21 1 22 2 2
2 2
1 1 2 2
2
( 1/ ) ..
... ( ) 0
( 1/ ) ..
... ( ) 0
..............................
...........................................
...
.. ( 1/ ) ( ) 0
n n F
n n F
n n
nn n n nF
m I I
I t
I m I
I t
I I
m I t

+ +

+ +

+ +
+ +
'
+ +
+ +

Din acest sistem de ecuaii se determin forele de inerie ,,I

n
.
Dup care se trece la determinarea eforturilor dinamice finale.
1 1
2 2
.....
d a
F
n n
M M M I
M I M I
+ +
+ + +
Rezolvarea pe etape:
I et.) Oscilaii proprii:
1.
i i
M F 1
2.
.. ..........
ik

3.
i i
; 0
4.
{ }
i
A
II et.) Oscilaii forate:
1. Se aplic valori de amplitud a forelor exterioare n regim static i se construiete diagrama ,,
a
F
M .
2. Se determin forele de inerie ,,I
n
,
ik

- fiind aceeai ca la I et.

3. Se determin eforturile finale dinamice ,,M
d
.
! Efectul de rezonan se poate produce dac ,, coincide cu una din frecvenele spectrului.
inalta acordare
joasa acordare
n
>
<


1
56. Metodele de rezolvare a problemelor dinamice. Metoda statica, energetica.
A.D. S.D. R.D.

A.D. actiuni dinamice.
S.D. sistem dynamic este structura de rezistenta la care sunt atasate masele discrete si/sau distribuite.
R.D. raspuns dynamic totalitatea efectelor ce apar in structura de rezistenta de la incarcarile dinamice.
Efecte deplasari, viteza, acceleratii, eforturi, tensiuni ect.
- Dependentele matematice din care se determina deplasarile se num. ec. miscarii.
- Alcatuirea ec. Poate fi efectuata in baza metodelor urmatoare:
1.Metoda statica se scriu ec. de echilibru instantaneu, care se deosebesc de ec. echilibrului static prin includerea fortelor de
inertie .
Metoda este bazata pe legile lui Nwton.
) ( )
) (
( t F
dt
t dU
m
dt
d

Viteza de schimbare a impulsului este egal cu forta aplicata.

dt
t dU
m
) (
- impulse;
m=const.
) (
) (
2
2
t F
dt
t U d
m
F(t) include in sine toate fortele aplicate pe structura.
- Conform principiului dAlembert forta de inertie este opusa miscarii.
2.Metoda este bazata pe principiul deplasarii virtuale conform careia lucrul efectuat de toate fortele pe deplasare virtuala
este =0.
- Virtuala se num. deplasarea care nu contrazice legaturile structurii.
- Metoda se opereaza cu marimi scalare pentru care operatiile sunt mai simple decit la marimile vectoriale folosite in prima
metoda.
Metoda se bazeaza pe principiul variational (Hamilton)

+
1
2
2
1
0 ) (
. .
t
t
t
t
n f P C
dt W dt E E
C
E
- energia cenetica.
P
E
- energia potentiala.
. .n f
W
- lucrul fortelor neoconservative.
dt variatia energiei totale pe inetrvalul de timp
1 2
t t t
plus variatia lucrului fortei neoconservative este egala cu zero.
57. Ecuatia deferentiala a miscarii sistemului cu un gtad dinamic de libertate.

I
F - fota de inertie.
;
) (
2
2
dt
t U d
m F
I

D
F - forta disipativa.
;
) (
dt
t dU
C F
D

E
F - forta de elasticitate.
); (t kU F
E

0
x
F ; 0 ) (
E D I
F F F t F
+ +
dt
t dU
C
dt
t U d
m
) ( ) (
2
2
); ( ) ( t F t kU +
Ec. miscarii cu un G.L.D.
1. Problemele studiate in cursul Mecanica Structurilor. Calcul de rezistenta, rigiditate si stabilitate.
2. Clasificarea elementelor structurilor de rezistenta dupa criteriul geometric. Dependenta ecuatiilor de tipul elementelor.
3. Schema de calcul a constructiilor. Etapele de baza la selectarea schemei de calcul.
4. Clasificarea schemelor de calcul pentru structurile din bare amplasate intr-un plan.
5. Ipotezele de baza. Consecintele lor.
6. Modelarea imbinarilor intre elemente. Modelarea reazemelor reale.
7. Analiza geometrica a structurilor din bare.
8. Problema de baza a mecanicii structurilor - determinarea eforturilor. Metoda sectiunilor. Definitii pentru eforturi. Regulile
semnelor.
9. Calculul cadrelor static determinate. Diagrame de eforturi.
10. Grinzi cu multe deschideri. Ordinea de calcul.
11. Grinzi cu zabrele. Ipoteze. Metoda izolarii nodurilor.
12. Grinzi cu zabrele. Metoda sectiunilor.
13. Grinzi cu zabrele. Metoda grafica.
14. Structuri cu trei articulatii. Determinarea reactiunilor si a eforturilor in arcele cu trei articulatii.
15. Configuratia rationala a axei arcei cu trei articulatii.
16. Incarcari mobile. Linii de influenta ale reactiunilor si eforturilor in grinzi simple.
17. Ordinea construirii liniilor de influenta in grinzile cu multe deschideri.
18. Linii de influenta ale eforturilor in barele fermelor.
19. Linii de influenta ale reactiunilor si eforturilor in arcele cu trei articulatii.
20. Probleme rezolvate cu aplicarea liniilor de influenta. Determinarea eforturilor.
21. Determinarea pozitiei defavorabile a incarcarilor mobile. Convoi de forte. Incarcari uniform distribuite pe sectoare cu
lungime arbitrara.
22. Lucrul mecanic real si virtual. Teorema Clapeyron.
23. Lucrul mecanic efectuat de fortele interioare.
24. Teoremele despre reciprocitatea lucrului mecanic si reciprocitatea deplasarilor.
25. Formula Maxwell-Mohr. Ordinea determinarii deplasarilor produse de actiunea fortelor exterioare.
26. Cazuri particulare de aplicare a integralei Maxwell-Mohr pentru grinzi si cadre, ferme arce.
27. Calculul deplasarilor produse la schimbarea temperaturii si cedarea reazemelor.
28. Structuri static nedeterminate. Proprietatile lor. Numarul legaturilor in surplus.
29. Metoda eforturilor. Structura fundamentala. Ecuatiile canonice si sensul lor fizic.
30. Diferite modalitati de inlaturare a legaturilor in surplus.
31. Ordinea aplicarii metodei eforturilor la calculul cadrelor static nedeterminate.
32. Grinzi continue. Ecuatia celor trei momente.
33. Ordinea de calcul a grinzilor continue cu aplicarea ecuatiilor celor trei momente.
34. Grinzi continue. Metoda punctelor fixe.
35. Ordinea de calcul a grinzilor continue cu aplicarea metodei punctelor fixe.
36. Particularitatile metodei eforturilor la calculul grinzilor cu zabrele static nedeterminate.
37. Arce static nedeterminate. Aplicarea metodei eforturilor.
38. Metoda deplasarilor. Numarul necunoscutelor, structura fundamentala, ecuatiile canonice si sensul lor fizic.
39. Solutiile auxiliare pentru elementele componente ale structurii fundamentale in metoda deplasarilor.
40. Determinarea coeficientilor si a termenilor liberi in metoda deplasarilor. Metoda statica.
41. Determinarea coeficientilor si a termenilor liberi in metoda deplasarilor. Metoda cinematica.
42. Ordinea rezolvarii problemelor cu aplicarea metodei deplasarilor.
43. Combinarea metodei eforturilor cu metoda deplasarilor la calculul structurilor simetrice.
44. Metoda mixta. Structura fundamentala, ecuatiile canonice. Sensul fizic al coeficientilor ecuatiilor canonice.
45. Notiune despre stabilitate. Stabilitatea pozitiei. Stabilitatea formei de echilibru, incarcari critice. Esenta de calcul la
stabilitate.
46. Metodele de rezolvare a problemelor de stabilitate. Grad de libertate in problemele de stabilitate.
47. Determinarea fortei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda statica.
48. Determinarea fortei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda energetica. Metoda dinamica.
49. Solutia problemei de incovoiere a barei comprimate in forma parametrilor initiali.
50. Determinarea fortelor critice pentru o bara in conditii diferite de rezemare.
51. Determinarea reactiunilor reazemelor la barele comprimate la deplasarea impusa a reazemelor.
52. Stabilitatea cadrelor. Ipoteze. Ordinea rezolvarii problemei.
53. Stabilitatea barei intr-un mediu elastic.
54. Stabilitatea formei de echilibru la incovoierea pura.
55. Incarcari dinamice. Proprietatile lor. Clasificarea incarcarilor dinamice. Grade dinamice de libertate.
56. Metodele de rezolvare problemelor dinamice. Metoda statica, energetica.
57. Ecuatia diferentiala a miscarii sistemului cu un grad dinamic de libertate.
58. Oscilatii libere neamortizate ale sistemului cu un G.L.D.
59. Oscilatii libere amortizate ale sistemului cu un G.L.D. Forte de rezistenta subcritice, critice si supracritice. Fractiunea din
amortizarea critica.
60. Oscilatii fortate amortizate ale sistemului cu un G.L.D. sub actiunea incarcarii armonice.
61. Factorul de amplificare dinamica. Efectul de rezonanta.
62. Oscilatii libere neamortizate ale sistemului cu numar finit de G.L.D. Ecuatiile miscarii.
63. Solutia particulara a ecuatiilor oscilatiilor libere pentru sistemele discrete.
64. Ecuatia frecventelor. Valorile proprii. Matricea spectrala.
65. Formele de oscilatii. Ortogonalitatea formelor de oscilatii.
66. Oscilatii fortate sub actiunea incarcarilor de tip armonic. Determinarea eforturilor.