Stabilitate - Dinamica 1-100

CONSTANTIN IONESCU
STABILITATEA ŞI DINAMICA
CONSTRUCŢIILOR
EDITURA SOCIETĂŢII ACADEMICE "MATEI-TEIU BOTEZ"

IAŞI - 2007
3
CUPRINS C
Cap.1 Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor 6
1.1.Generalităţi
1.2. Dinamica construcţiilor
Cap.2 Sisteme cu un grad de libertate dinamică 21

2.1. Vibraţiile libere ale sistemelor cu 1GLD
2.2.1. Vibraţii libere cu amortizare vâscoasă
P.1 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere

37
Cap.3 Sisteme vibrante cu 1GLD 49
3.1 Vibraţii forţate neamortizate
3.2. Vibraţii forţate amortizate
3.3. Etape de calcul pentru trasarea diagramelor de eforturi
maxime şi minime în cazul vibraţiilor forţate
4 Cuprins
3.4. Vibraţii forţate produse de forţe perturbatoare în alte situaţii

de încărcare
P.2 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate

59
E.1 Probleme propuse pentru rezolvare. Sisteme cu 1GLD –
vibraţii libere şi forţate 82
Cap.4 Sisteme vibrante cu n GLD 87
4.1 Vibraţii libere. Metoda forţelor de inerţie sau metoda matricei
de flexibilitate
4.2. Aplicaţie
4.3. Determinarea matricei de flexibilitate

5.1. Vibraţii libere ale sistemelor cu n GLD. Metoda matricei de
rigiditate
5.2. Aplicaţie – sistem vibrant cu 2GLD
5.3. Proprietatea de ortogonalitate a formelor proprii de vibraţie
5.4. Normalizarea formelor proprii de vibraţie
5.5. Proprietăţile pulsaţiilor proprii
5.6. Determinarea matricei de rigiditate a sistemului vibrant
P.3 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – vibraţii libere

117
Cap.6 Sisteme vibrante cu n GLD. Vibraţii forţate
produse de acţiunea unor forţe perturbatoare armonice
145
6.1. Metoda matricei de rigiditate
6.2. Metoda matricei de flexibilitate
P.4 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – vibraţii forţate

154
E.2 Probleme propuse pentru rezolvare. Sisteme cu n GLD
– vibraţii libere şi forţate 171
7.1. Analiza modală a răspunsului dinamic al sistemelor cu nGLD
7.2. Etape de calcul în analiza modală a răspunsului dinamic al
sistemelor cu nGLD
Cap.8 Calculul de stabilitate. Calculul de ordinul II 180

8.1. Consideraţii generale
8.2. Calculul de stabilitate. Tipuri de pierdere a stabilităţii
Cap.9 Calculul de ordinul II 189

9.1. Grinda încastrată
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 5
9.2. Calculul de ordinul II. Determinarea eforturilor şi deplasărilor

prin metoda parametrilor în origine
9.3. Aplicaţii
Cap.10 Calculul deplasărilor şi rigidităţilor de ordinul II

200
10.1 Metoda Mohr - Maxwell
10.2. Aplicaţii. Calculul deplasărilor
10.3. Calculul rigidităţilor de ordinul II la bara dreaptă
10.4. Momentele de încastrare perfectă de ordinul II ale grinzii
dublu încastrate
Cap.11 Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând

matricea de flexibilitate 219
11.1. Ecuaţia de stabilitate
11.2. Etape în calculul de stabilitatea a cadrelor
11.3. Aplicaţii
Cap.12 Calculul de ordinul II al cadrelor prin metoda

forţelor 234
12.1. Metoda forţelor în calculul de ordinul I
12.2. Calculul de ordinul II
Cap.13 Studiul de stabilitate şi calculul de ordinul II al

cadrelor cu noduri fixe prin metoda deplasărilor 248
13.1. Studiul de stabilitate a cadrelor cu noduri fixe folosind
matrice de rigiditate
13.2. Calculul de ordinul II al cadrelor cu noduri fixe folosind metoda
deplasărilor
Cap.14 Calculul de ordinul II şi de stabilitate. Cadre cu

noduri deplasabile 263
14.1. Metoda deplasărilor
14.2. Relaţii diferenţiale între eforturi şi încărcări
14.3. Calculul de ordinul II al cadrelor cu noduri deplasabile
14.4. Calculul de stabilitate a cadrelor cu noduri deplasabile
folosind matricea de rigiditate. Etape de calcul
B. Bibliografie 287
CAPITOLUL 1
STABILITATEA ŞI DINAMICA
CONSTRUCŢIILOR
1.1.Generalităţi
Obiectul de studiu “Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor” se
predă studenţilor, care aprofundează profilul construcţii, în anul al III-
lea, semestrul 6, pe durata a 14 săptămâni.
Disciplina se compune din trei părţi distincte:
a) Dinamica Construcţiilor;
b) Stabilitatea Construcţiilor şi
c) Calculul de Ordinul II.
Dinamica construcţiilor este o ştiinţă care face parte din
Mecanica construcţiilor, alături de: Mecanica Teoretică, Rezistenţa
Materialelor, Statica Construcţiilor, Teoria Elasticităţii etc. Are ca obiect
de studiu echilibrul dinamic al structurilor, exprimat prin metode

specifice pentru aflarea stării de efort şi deformaţie, produsă de acţiuni.
Scrierea ecuaţiilor de echilibru se face aplicând principiul lucrului
mecanic virtual, principiul lui D’Alembert, ecuaţiile lui Lagrange de speţa
a doua sau principiul lui Hamilton.
Stabilitatea Construcţiilor şi Calculul de Ordinul II.
Exprimarea echilibrului unei structuri în raport cu poziţia sa deformată,
face obiectul de studiu al stabilităţii şi calculului de ordinal II.
Calculul de stabilitate constă din identificarea naturii echilibrului
poziţiei deformate a unei structuri. Mărimile eforturilor axiale sunt
necunoscute.
Calculul de ordinul II al unei structuri de rezistenţă, constă din
determinarea stării de tensiune şi deformaţie prin exprimarea
echilibrului în raport cu poziţia sa deformată. În calculul de ordinul II,
sarcinile transversale şi eforturile axiale se presupun cunoscute.
1.2. Dinamica construcţiilor
1.2.1. Acţiuni. Sistem. Răspuns
Abordarea sistemică a problemelor din Dinamica Structurilor
presupune definirea sistemului vibrant, a acţiunilor şi a răspunsului.
Acţiunea reprezintă o cauză care produce, în elementele unei
structuri de rezistenţă a unei construcţii, eforturi şi tensiuni, deplasări şi
deformaţii, pulsaţii etc. Pentru calcul, acţiunea se reprezintă sub formă
de forţe şi deplasări, caracterizate cantitativ prin parametri
corespunzători.
Acţiunea dinamică reprezintă o cauză rapid variabilă în timp, ce
se manifestă asupra unui sistem dinamic, generând eforturi inerţiale.
Exemple de acţiuni dinamice:
a) acţiuni produse de utilaje şi echipamente: maşini unelte,
motoare cu mecanism bielă – manivelă, prese şi maşini de
forat, concasoare şi mori (din industria materialelor de
construcţii);
b) sarcini mobile: trafic, autovehicule, poduri rulante,
vagoane de cale ferată etc.;
c) acţiunea vântului;
d) acţiunea seismică;
e) explozii.
Sistem. Un sistem vibrant este constituit din structura propriu-
zisă a unei construcţii la care se ataşează mase distribuite (după o
anumită lege) şi/sau mase concentrate.
8 Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor
Orice structură este capabilă, sub acţiunea unor cauze cu

caracter dinamic (variabile în timp), să efectueze mişcări relative în jurul
unei poziţii de echilibru. Acest fenomen se datorează faptului că
structura posedă proprietăţi inerţiale (mase concentrate şi distribuite) şi
elastice (definite prin flexibilitate sau rigiditate).
Deoarece mişcarea unui asemenea sistem se repetă, în timp,
după anumite legi de variaţie, tipul de comportament al sistemului se
numeşte mişcare vibratorie sau vibraţie.
Răspuns. Răspunsul dinamic liber caracterizează mişcarea unui
sistem vibrant în anumite condiţii iniţiale (deplasare sau viteză), după ce
a încetat cauza care a produs mişcarea.
Răspunsul dinamic forţat caracterizează mişcarea unui sistem
dinamic pe timpul istoric al aplicării acţiunii dinamice. Răspunsul dinamic
se exprimă în mărimi cinematice fundamentale: deplasări, viteze şi
acceleraţii sau derivate: energii, forţe generalizate, eforturi, tensiuni şi
deformaţii.
Obiectul de studiu al Dinamicii Structurilor îl constituie
identificarea relaţiilor existente între acţiunile dinamice, parametrii de
definire a sistemului vibrant şi răspunsul dinamic al acestuia.
1.2.2. Aspecte fundamentale în Dinamica Structurilor
Cele trei probleme fundamentale ale Dinamicii Structurilor sunt
următoarele:
a) Analiza;
b) Sinteza şi
c) Identificarea.
Analiza. Prin analiza unui sistem vibrant se înţelege determinarea
caracteristicilor de răspuns ale acestuia când se cunosc: acţiunea şi
caracteristicile sistemului.
Sinteza. Sinteza unui sistem dinamic reprezentă modul cel mai
complex de a trata problemele de dinamică. Se pune problema
determinării caracteristicilor fizice ale sistemului cunoscând: acţiunea şi
răspunsul.
Identificarea excitaţiei. În cazul în care se cunosc caracteristicile
sistemului dinamic şi răspunsul acestuia, se poate determina acţiunea
aplicată pe sistem. Sistemul joacă rolul unui instrument de măsură.
1.2.3. Clasificarea mişcărilor vibratorii
Mişcările vibratorii pot fi clasificate din mai multe puncte de
vedere, funcţie de cauza care produce vibraţia, forţele de rezistentă, de
excitaţie etc.
a) După reprezentarea analitică:

i. vibraţii armonice – mişcări reprezentate prin funcţii
trigonometrice;
ii. vibraţii periodice – mişcări care se repetă identic după
un interval de timp, T, numit perioadă de vibraţie;
iii. vibraţii descrescătoare – amplitudinile mişcării se
micşorează în timp;
iv. vibraţii crescătoare – amplitudinile mişcării cresc în timp.
b) După cauza care produce vibraţia:
i. vibraţii libere – produse de un şoc (condiţii iniţiale: viteză
şi deplasare). Cauza dispare şi sistemul vibrează liber, pe
toată durata mişcării sistemul înmagazinează energie;
ii. vibraţii forţate – sunt produse de o excitaţie perturbatoare
exterioară independentă de caracteristicile sistemului
vibrant. Sistemul înmagazinează energie pe toată durata
mişcării; forţele perturbatoare pot fi armonice, periodice
sau oarecare;
iii. vibraţii parametrice – sunt produse de vibraţia periodică a
unui parametru al mişcării: masa, constanta elastică sau
amortizarea, care sunt variabile în timp;
iv. vibraţii autoexcitate – produse de cauze interne ale
sistemului;
v. şocul – caracterizează un fenomen extrem de rapid şi de
mare intensitate; dacă şocul este de foarte scurtă durată
vibraţia se transformă în vibraţie liberă.
c) După forţa de rezistenţă:
i. vibraţii neamortizate – forţele de frecare sunt mici şi se
neglijează;
ii. vibraţii amortizate – forţele interioare nu se pot neglija şi
în interiorul sistemului se produc disipări importante de
energie.
d. După modul de exprimare a excitaţiei sau a răspunsului:
iii. vibraţii deterministe – orice mărime ce caracterizează
vibraţia poate fi determinată, la un moment dat,
cunoscând funcţia prin care este reprezentată vibraţia;
iv. vibraţii aleatoare (nedeterministe) – mărimile
caracteristice ale vibraţiei sunt determinate pe baze
probabilistice.
1.2.4. Modelarea sistemelor

Structurile de rezistenţă ale construcţiilor sunt sisteme cu masă
distribuită continuu după a anumită lege. Caracteristicile acestor sisteme
pot defini un model fizic şi un model matematic.
Modelul fizic este compus din schema statică a structurii, obţinută
prin reducerea elementelor de construcţie la axele sale, de exemplu:
grinzi simplu rezemate, grinzi cu console, grinzi cu zăbrele, arce, cadre
etc., la care se ataşează mase concentrate sau distribuite (după o
anumită lege). Modelul astfel obţinut, poartă denumirea de sistem
dinamic sau vibrant. În figurile 1.1, 1.2. şi 1.3. sunt prezentate exemple
de modelări dinamice.
l/4 l/2 l/4

b
c
Fig.1.1. Grinda simplu rezemată:

a. grinda propriu – zisă cu masă distribuită; b. schema statică a
grinzii, c. sistemul dinamic (vibrant) cu masă concentrată
m1
m
m
m
m2
a. b. c. d.
Fig. 1.2. Grinda încastrată :

a. grinda propriu – zis ă cu masă distribuită; b., c. şi d. sisteme
dinamic e (vibrante ) cu mase concentrate
Orice sistem vibrant este capabil, sub acţiunea unor cauze cu

caracter dinamic (variabil în timp), să efectueze mişcări relative în jurul
a.
m m1 m 2
b. c.
Fig. 1.3. Cadru static nedeterminat: a. cadru propriu-zis;

b., c. sisteme dinamice
unei poziţii de echilibru. Acest fenomen se datorează faptului că modelul
posedă caracteristici elastice şi inerţiale. Caracteristicile elastice sunt
definite prin rigidităţi şi/sau flexibilităţi. Cele inerţiale sunt statuate prin
mase concentrate sau/şi distribuite.
Mişcarea care se repetă, în timp, după o anumită lege se
numeşte vibraţie sau mişcare vibratorie. Mişcarea vibratorie după o
anumită perioadă de timp încetează datorită caracteristicilor de
amortizare ale sistemului dinamic.
Modelul matematic este constituit din ecuaţiile de echilibru
dinamic al modelului vibrant.
1.2.5. Coordonate dinamice

Poziţia instantanee a unui sistem vibrant, în orice moment al
mişcării, poate fi determinată printr-o infinitate de parametri
independenţi sau coordonate dinamice, numite şi grade de libertate
dinamică (notate, pe scurt, GLD).
Deplasările măsurate pe direcţia GLD reprezintă necunoscutele
fundamentale ale Dinamicii Structurilor.
În vederea simplificării modelului dinamic, sistemul dinamic cu

masă distribuită poate fi transformat, presupunând un anumit grad de
aproximare, într-un sistem cu mase concentrate. Gradul de aproximare
este cu atât mai mare cu cât numărul de mase este mai mic.
Pentru un sistem static, numit şi model static, se pot evidenţia
caracteristicile statice, definite prin intermediul gradului de
nedeterminare statică, notat – GNS şi gradul de nedeterminare
cinematico-elastică, GNCE, figura 1.4.
x
Fig. 1.4. Cele două poziţii: iniţială şi deplasată ale unui

cadru; x, y şi θ – coordonate statice
Prin grad de nedeterminare statică, al unei structuri static

nedeterminată, se înţelege numărul minim de legături care trebuie
suprimate pentru ca structura să devină static determinată. Se
determină cu relaţia:
GNS = (l + r ) − 3c (1.1)
sau
GNS = 3k − ∑ s (1.2)
unde: l reprezintă numărul de legături simple interioare,
r – numărul de legături simple din reazeme;
k – numărul de contururi distincte;
s – numărul de legături simple lipsă unui contur pentru ca acesta
să fie de trei ori static nedeterminat;
c – numărul de corpuri.
Prin grad de nedeterminare cinematico-elastică a unei structuri
se înţelege posibilităţile distincte de deplasare a nodurilor. Se stabileşte
cu relaţia:
GNCE = 3 ∗ N , (1.3)
pentru structuri plane şi cu formula

GNCE = 6 ∗ N , (1.4)
pentru structuri spaţiale.
Gradul de nedeterminare cinematico-elastică a unei structuri se
poate determina şi cu relaţia:
GNCE = N + g , (1.5)
g = 3 ∗ c − (l + r ) , (1.6)
unde: N reprezintă numărul de noduri rigide,

g – numărul de grade de libertate, care se determină pe o
structură obţinută din structura dată (static nedeterminată) prin
introducerea de articulaţii în nodurile rigide şi în reazemele încastrate;
c, l, r – idem relaţia (1.1).
Gradul de libertate dinamică se determină cu relaţiile:
GLD = 3 ∗ N (1.7)
pentru sisteme dinamice plane şi
GLD = 6 ∗ N , (1.8)
pentru sistemele dinamice aflate într-o stare spaţială de comportare,
unde N reprezintă numărul de mase concentrate, sau cu formula:
GLD = ∞ , (1.9)
în cazul sistemelor dinamice cu mase distribuite după o anumită lege de
variaţie.
Asemănarea dintre relaţii (1.3) şi (1.6), respectiv (1.4) cu (1.7)
ne relevă faptul că gradul de nedeterminare cinematico-elastică,
determinat pentru un model static, este egal cu gradul de libertate
dinamică, dacă sistemul dinamic, pe care de determină GLD, este
obţinut prin concentrarea maselor în nodurile rigide ale modelului static,
figura 1.5.
Referitor la relaţiile (1.6) şi (1.7) este de menţionat faptul că la
acordarea numărului de grade de libertate dinamică se va lua în
considerare numai deplasările importante. Astfel, în cazul situaţiilor din
figura 1.6, numărul real al gradelor de libertate este mai mic decât cel
obţinut din calcul, aplicând relaţia (1.6), deoarece unele deplasări
dinamice sunt nesemnificative în comparaţie cu altele.
1.2.6. Sistem dinamic (vibrant)

Asocierea următoarelor caracteristici fundamentale:
a) inerţială (generată de mişcare);
b) disipativă (generată de capacitatea de amortizare);
c) elastică, datorată proprietăţilor de deformabilitate ale
sistemului, care nu se modifică pe toată durata mişcării,
se numeşte (reprezintă un) sistem dinamic (model dinamic, sistem
vibrant).
x1 x4
y2 y5
θ3 θ6
a.
x1( t )
x4 (t )
y 2 (t ) y5 (t )
θ3 ( t ) θ6 ( t )
b.
Fig. 1.5. Model static şi model dinamic. Comparaţie între gradele

de nedeterminare cinematico-elastice şi gradele de libertate dinamică:
a. structura deformată a modelului static se caracterizează
prin GNCE = 6 (două noduri a câte trei deplasări);
b. modelul dinamic defineşte un GLD = 6 (două mase a câte 3GLD)
b.
m1 m2
1 1 2
GLD=1, acordat GLD=2, acordate

GLD=3, conform relatiei (1.6.) GLD=6, conform relatiei (1.6.)
c.
2 GLD=3, acordate
GLD=3, conform relatiei (1.6.)
1
1
2
m2
d. e.
2
m1
GLD=2 acordate GLD=2, acordate
Fig. 6. Modalităti de acordare a gradelor de libertate dinamică

pentru diverse modele dinamice
Cel mai simplu sistem dinamic poate fi obţinut prin asamblarea

unei mase cu un element elastic caracterizat prin flexibilitate, notată δ
sau rigiditate, notată k, în anumite condiţii de fixare în plan sau spaţiu,
figura 1.7.
x(t)
1GLD
m
x(t)
k k m
a. b.
Fig. 1.7. Sisteme dinamice cu 1GLD
x(t)
k m
b.
x(t)
m c
x(t)
k
c m
a.
k
Fig. 1.8. Sisteme dinamice complete cu 1GLD
În Dinamica Structurilor pentru realizarea sistemelor dinamice se

utilizează o serie de modele reologice, printre care menţionăm: modelul
Hooke, modelul Newton, modelul Kelvin – Voigt, modelul Maxwell etc.,
figura 1.9.
Descrierea analitică a comportării unui sistem dinamic se
realizează pe baza unui model matematic.
Masa. Masa a fost definită de Newton ca o noţiune care reflectă
proprietăţile generale şi obiective de inerţie şi gravitaţie ale materiei.
a. b. c. d.
k
k c k c
c
Fig. 1.9. Modele reologice: a. Hooke; b. Newton;

c.Kelvin-Voigt; d. Maxwell
Masa se determină cu relaţia:
m = ρ ∗ V ,[kg] (1.9)
unde: ρ reprezintă densitatea materialului, [kg m-3];
V – volumul materialului, [m3].
Masa se poate calcula şi cu relaţia:
G
m=ρ , [kg] (1.10)
γ
în care: γ reprezintă greutatea specifică a materialului, unitatea de

măsură: [N m-3];
G – greutatea corpului, unitatea de măsură: [N].
Egalând relaţiile (1.9) şi (1.10) rezultă:
G
ρV = ρ
γ
sau
G mg
V =ρ =ρ ,
γ γ
în final:
γ
m= V . (1.11)
g
Relaţia (1.11) se utilizează pentru determinarea masei prin

intermediul volumului materiei, V, greutatea specifică a acesteia, γ şi
acceleraţia gravitaţională, g.
Caracteristica disipativă. În cazul amortizării vâscoase,
caracteristică disipativă se evidenţiază prin intermediul coeficientului de
amortizare vâscoase, notat c. Considerând forţa de amortizare
proporţională cu viteza prin intermediul coeficientului de amortizare,

aceasta se determină cu relaţia:
Fa = c ∗ v (1.12)
unde: Fa reprezintă forţa de amortizare, [N];

v – viteza, [ms-1];
c – coeficientul de amortizare vâscoasă.
δ
1,1
1GLD
a1 b1 a2
1 GLD
m
b2 a3
1,1
b3
δ
Fig. 1.10. Sisteme vibrante. Situaţii de încărcare pentru determinarea
flexibilităţii, δ.
Din relaţia (1.12) se exprimă coeficientul de amortizare:

Fa
c= (1.13)
v
şi apare evident că unitatea de măsură este: [N m-1s] sau [kg s-1].

Caracteristica elastică. Flexibilitatea, notată δ, se defineşte ca
fiind deplasarea măsurată pe direcţia gradului de libertate dinamică a
unui sistem vibrant, produsă de o forţă egală cu unitatea aplicată în
dreptul masei şi pe direcţia GLD. Se calculează cu relaţia Mohr -
Maxwell:
M (x) ∗ M(x)
δ= ∑ ∫ EI
dx , [m N-1] (1.14)
În figura 1.10 sunt prezentate diverse situaţii de încărcare pentru

calculul flexibilităţii.
Rigiditatea reprezintă, în cazul unui sistem vibrant cu 1 GLD,
forţa care acţionând în dreptul masei şi pe direcţia GLD, produce pe
această direcţie o deplasare egală cu unitatea, figura 1.11.
Rigiditatea este inversul flexibilităţii. Rezultă relaţia:
δ ∗k = 1. (1.15)
Apare evident că unitatea de măsură a rigidităţii este: [N m-1].
Obs. Pentru aflarea numărului de grade de nedeterminare statică
a unei structuri se foloseşte şi relaţia:
GNS = 3 • k − a − 2 • s (1.16)
unde: k reprezintă numărul de conturi închise;
3 - numărul de nedeterminări simple introduse de un contur
închis;
a – numărul de articulaţii simple. Articulaţia simplă leagă două
bare între ele. Într-un nod cu n bare articulate între ele sunt n-1
articulaţii simple;
s – numărul reazemelor simple.
Obs. 1. Orice articulaţie simplă interioară sau într-un reazem
presupune o legătură mai puţin în comparaţie cu continuitatea. Existenţa
unei articulaţii simple reduce gradul de nedeterminare statică cu o
unitate.
2. Un reazem simplu presupune două legături simple mai puţin
fată de reazemul încastrat, deci reduce cu două unităţi gradul de
nedeterminare statică.
În cazul determinării numărului de grade de libertate a unui
cadru se poate utiliza şi relaţia:
g = 3•b − 2•a−s (1.17)
în care: b reprezintă numărul de bare dintr-un mecanism (sistem

cinematic cu un singur grad de libertate cinematică);
3 – numărul de grade de libertate ale unui corp în plan, deci
pentru b bare care alcătuiesc o structură vor exista 3b grade de
libertate;
a – numărul de articulaţii simple;
2 – numărul de legături simple introduse de o articulaţie în
plan;
s – numărul de legături simple (reazeme simple – legături
simple cu terenul).
CAPITOLUL 2
SISTEME CU UN GRAD DE
LIBERTATE DINAMICĂ
2.1. Vibraţiile libere ale sistemelor cu 1GLD
2.1.1. Ecuaţii de echilibru
Ecuaţiile de echilibru care guvernează mişcările unui sistem cu 1
GLD, figura 2.1, se deduc prin exprimarea echilibrului dinamic
instantaneu. Echilibrul dinamic, conform principiului lui d’Alembert, se
reduce la un echilibru static prin includerea şi a forţei de inerţie.
Echilibrul dinamic se exprimă în raport cu poziţia de echilibru static al
sistemului vibrant.
22 Sisteme cu un grad de libertate dinamică.
Vibraţiile libere
x(t)
u(t) x(t)
F(t) m m
a. b.
u(t)
Fig.2.1. Modalităţi de acţionare a sistemelor cu 1GLD:

a. aplicarea directă a acţiunii, b. aplicarea indirectă a acţiunii
Forţele care intervin în ecuaţiile generale de condiţie sunt incluse

în două categorii:
a. forţe active, care întreţin mişcarea, clasificate în:
i. acţiuni exterioare;
ii. forţe de inerţie, generate de masele în mişcare;
b. forţe pasive, care se opun mişcării, numite şi forţe de
rezistenţă, generate de caracteristicile elastice şi disipative
(de amortizare), distingem:
i. forţa elastică;
ii. forţa de amortizare.
Acţiunile exterioare care se manifestă asupra sistemelor cu 1GLD
se pot clasifica în două categorii, în acest sens nominalizăm:
a. acţiuni aplicate direct pe sistem, figura 2.1.a, notate F(t);
b. acţiuni aplicate indirect prin intermediul unei deplasări
aplicate bazei de rezemare a sistemului, figura 2.1.b, notate
u(t).
Forţele care participă la echilibrul dinamic instantaneu, în cazul
acţiunilor aplicate direct pe sistem, figura 2.1, sunt următoarele:
a. forţa de inerţie:
i. notaţie - Fi(t);
ii. relaţie de calcul:
&&(t) ;
Fi (t) = −mx (2.1)
iii. unitate de măsură – [N],

unde : m reprezintă masa concentrată a sistemului vibrant;
x(t) – deplasarea dinamică instantanee;
&&(t) - acceleraţia;
x
b. forţa de amortizare:
i. notaţie - Fa(t);
Fa(t) = −cx& (t) ; (2.2)
iii. unitate de măsură – [Kgs-1],
în care: c reprezintă coeficientul de amortizare vâscoasă;
x& (t) - viteza;
c. forţa perturbatoare:
i. notaţie - F(t);
ii. relaţie de calcul, în cazul acţiunilor armonice:
F(t) = F0 sin θ t ; (2.3)
unde: F0 reprezintă amplitudinea forţei perturbatoare, măsurată în [N],
θ – pulsaţia proprie a forţei perturbatoare, măsurată în [rad s -1];
d. forţa elastică:
i. notaţie - Fe(t);
Fe(t) = kx(t) ; (2.4)
în care: k reprezintă rigiditatea măsurată în [Nm-1].
Obs.: În cazul aplicării indirecte a acţiunilor pe sistemul vibrant,
prin intermediul deplasării bazei sistemului, de exemplu producerea unei
mişcări seismice, forţa de inerţie se determină cu relaţia:
Fi(t) = −m((x &&(t)) ,

&&(t) + u (2.5)
unde: &x&( t ) + &u&( t ) reprezintă acceleraţia absolută instantanee.
Ecuaţiile mişcării vor fi:
a. în cazul aplicării directe a acţiunilor:
Fa (t) + Fe (t) = F(t) + Fi (t) (2.6)
sau introducând expresiile forţelor, relaţiile: (2.2), (2.4) şi (2.5), se
ajunge la forma:
mx&&(t) + cx& (t) + kx(t) = F0 sin θt ; (2.7)
Vibraţiile libere
b. pentru situaţia aplicării indirecte a acţiunilor:
Fa (t) + Fe (t) = Fi (t) (2.8)

sau înlocuind relaţiile de definire a forţelor, relaţiile: (2.1), (2.2) şi (2.4),
obţinem
&&(t) .
&&(t) + cx& (t) + kx(t) = −mu
mx (2.9)
2.1.2. Vibraţii libere fără amortizare

Se consideră un sistem vibrant cu 1GLD, fără caracteristici
disipative, constituit dintr-o masă şi un element elastic, figura 2.2. Cum
forţele perturbatoare sunt nule, atunci ecuaţia (2.7) se reduce la forma:
x(t)
Fig. 2.2. Model dinamic simplu
&&(t) + kx(t) = 0 .
mx (2.10)
Prin împărţirea termenilor ecuaţiei prim masă, ecuaţia (2.10)
devine:
&&(t) + k x(t) = 0 .
x (2.11)
m
Pentru a defini pulsaţia proprie a sistemului se introduce relaţia:
k
ω2 = , (2.12)
m
în care: ω reprezintă pulsaţia proprie a sistemului vibrant.
Ecuaţia (2.10) are alura:
&&(t) + ω 2 x(t) = 0 .
x (2.13)
Deoarece vibraţiile unui sistem dinamic, fără a fi acţionat de forţe

perturbatoare, au un caracter armonic, soluţia ecuaţiei (2.13) este:
x(t) = C1 sin ω t + C 2 cos ω t . (2.14)

Prin derivări succesive se calculează expresiile vitezelor şi
acceleraţiilor:
x& (t) = C1ω cos ω t − C 2 sin ω t , (2.15)
&&(t) = −C1ω 2 sin ω t − C 2 ω 2 cos ω t .

x (2.16)
Constantele C1 şi C 2 se determină din condiţiile iniţiale ale
mişcării, pentru o deplasare şi o viteză. Deci, la momentul t = 0 ,
cunoaştem:
x(0) = x 0
t = 0 . (2.17)
x& (0) = v 0
Introducând condiţiile (2.17) în relaţiile (2.14) şi (2.15) se obţin
expresiile:
v0
C1 = , C2 = x0 . (2.18)
ω
Cu expresiile (2.18), relaţia (2.14) devine:
v0
x(t) = sin ω t + x 0 cos ω t (2.19)
ω
sau comparând cele două mişcări rezultă:
x(t) = A sin(ωt + φ) . (2.20)
Amplitudinea mişcării, notată A, se determină cu relaţia:

2
 v0 
A =   + x 0 2 , (2.21)
 ω 
iar faza iniţială a vibraţiei, φ :
x ω
φ = arctg 0 . (2.22)
v0
Derivând succesiv relaţia (2.20) se deduc variaţiile vitezelor şi
acceleraţiilor sistemului vibrant:
x& (t) = ωA cos(ω t + φ) , (2.23)
&&(t) = −ω 2 A sin(ω t + φ) = −ω 2 x(t) .

x (2.24)
Vibraţiile libere
Conform relaţiilor de mai sus, viteza este defazată cu π / 2

înaintea deplasării, iar acceleraţia cu π / 2 înaintea deplasării.
În figura 2.3 sunt prezentate reprezentările grafice ale
expresiilor: (2.20), (2.23), (2.24).
x( t )
x0 A t
φ
ω
2π
T =
ω
x& ( t )
Aω
v 0 = ωx 0 t
φ
ω 2π
T =
ω
x
&&( t )
t
ω 2 x0
Aω 2
φ
ω 2π
T =
ω
Fig.2.3. Sistem cu 1GLD. Reprezentarea grafică
a deplasărilor, vitezelor şi acceleraţiilor
Analizând reprezentările grafice constatăm:
a. reprezentările definesc vibraţii armonice;
b. mişcările (deplasări, viteze şi acceleraţii) au aceeaşi pulsaţie
ω şi, deci, aceeaşi pulsaţie T;
c. vibraţia liberă are un caracter permanent şi de durată infinită,

datorită absenţei forţei de amortizare.
Din studiul relaţiei (2.12) rezultă că pulsaţia proprie de vibraţie,
ω, este o caracteristică intrinsecă a sistemului vibrant, deoarece depinde
de doi parametri de definire ai sistemului: masa, m şi rigiditatea, k. Se
k
ω= , (2.25)
m
iar dacă înlocuim rigiditatea cu flexibilitatea, deoarece kδ=1, rezultă:
ω = (mδ)−0.5 . (2.26)
Pulsaţia proprie de vibraţie reprezintă numărul de vibraţii
complete care se produc într-un interval de timp egal cu 2π secunde.
Perioada proprie de vibraţie se identifică cu timpul minim necesar
pentru ca o mişcare simplă periodică sau oarecare să se repete identic.
Se calculează cu relaţia:
2π
T = , [s] . (2.27)
ω
Frecvenţa proprie semnifică numărul de vibraţii complete produse
într-un interval de timp egal cu o secundă, se determină cu expresia:
1 ω
f = = , [s -1 ] sau [Hz] . (2.28)
T 2π
2.1.3. Etape pentru calculul caracteristicilor proprii ale

unei vibraţii
Pentru determinarea caracteristicilor proprii de vibraţie ale unui
sistem vibrant se folosesc relaţiile de calcul: (2.25) sau (2.26), (2.27) şi
(2.28), urmând următoarea eşalonare a calculelor:
a) Stabilirea sistemului vibrant. Se pleacă de la sistemul
constructiv real, pentru care se construieşte modelul static
(schema statică a structurii), iar prin concentrarea masei într-
o secţiune şi acordarea gradului de libertate semnificativ se
obţine sistemul vibrant (modelul dinamic), cu un GLD.
b) Determinarea flexibilităţii sau a rigidităţii sistemului vibrant:
b.1.) Calculul flexibilităţii, figura 2.4:
i. notaţii: δ sau f;
ii. definiţie – flexibilitatea reprezintă deplasarea măsurată
pe direcţia gradului de libertate dinamică a unui sistem
Vibraţiile libere
vibrant, produsă de o forţă egală cu unitatea aplicată

în dreptul masei şi pe direcţia gradului de libertate;
[
iii. unitate de măsură – mN −1 ; ]
iv. schema de calcul, figura 2.4;
δ
m MD
m
1
1GLD
1 MS
MD MS
δ
δ
1
MD MS
δ
1
MD MS
Fig. 2.4. Modele dinamice şi situaţii de încărcare

pentru calculul flexibilităţii
v. relaţie de calcul:
l M(t)M(t)
δ= ∫
0 EI
dx . (2.29)
Aplicarea relaţiei (2.29) presupune existenţa a două situaţii

(stări) de încărcare: starea reală şi starea virtuală (fictivă). Starea reală
a fost definită în figura 2.4. Starea virtuală se constituie din structura
dată (schema statică, modelul static) acţionată în dreptul masei şi pe
direcţia pe care dorim să determinăm deplasarea, aici direcţia este tot
direcţie GLD, de o forţă egală cu unitatea. Rezultă că în cazul sistemelor
cu 1GLD cele două stări, reală şi virtuală, coincid;
vi. Metode pentru trasarea diagramelor de eforturi. În
cazul structurilor static nedeterminate, în vederea
trasării diagramelor de eforturi – momente
încovoietoare, se folosesc două metode: a eforturilor
(a forţelor) şi a deplasărilor (deformaţiilor).
b.2.) Calculul rigidităţii, figura 2.5:
i. notaţie: k;
ii. definiţie – rigiditatea reprezintă forţa care aplicată în
dreptul masei şi pe direcţia GLD, produce pe această
direcţie o deplasare egală cu unitatea;
[
iii. unitate de măsură – m −1N ; ]
iv. scheme de calcul, figura 2.5.
Există două posibilităţi de a afla valoarea unei rigidităţi. Prima
metodă constă în aplicarea definiţiei. Forţa aplicată pe structură, figura
2.5.a sau b, notată k , necunoscută, determină pe direcţia GLD o
deplasare egală cu unitatea. Se aplică metoda Mohr-Maxwell şi se
calculează expresia deplasării produse de forţa k , care prin egalare cu
unitatea evidenţiază o ecuaţie, în care necunoscuta este forţa k . Prin
soluţionarea ecuaţiei se obţine valoarea rigidităţii.
A doua cale pentru găsirea valorii rigidităţii constă în blocarea
deplasării pe direcţia GLD, figura 2.5.c sau d, printr-un blocaj de tip
reazem simplu, pentru deplasarea liniară sau un blocaj de nod, pentru
deplasarea unghiulară. Reacţiunea din blocaj (blocaj de nod sau reazem
simplu), în cazul în care sistemul este acţionat cu o cedare de reazem
egală cu unitatea, în blocajul introdus fictiv, pe direcţia GLD, reprezintă
rigiditatea sistemului.
Prin introducerea blocajelor (pentru deplasări liniare sau
unghiulare) sistemul vibrant îşi măreşte nedeterminarea statică, în cazul
unei structuri static nedeterminată şi devine static nedeterminată, în
cazul unei structuri static determinată.
Vibraţiile libere
a. m MD
1GLD
b. c.
MS MS
k
∆ =1 1
k
∆ =1
1
m
k k
a. b. c.
MD MS MS
Fig. 2.5. Modele dinamice şi situaţii de încărcare

pentru aflarea rigidităţii: a. model dinamic. b. schemă de calcul cu
rigiditatea aplicată ca acţiune; c. schemă de calcul pentru
determinarea rigidităţii ca reacţiune
c) Determinarea pulsaţiei, frecvenţei şi perioadei proprii de

vibraţie:
c.1.) În cazul în care se lucrează cu flexibilitatea sistemului,
pentru aflarea caracteristicilor dinamice se utilizează
relaţiile: (2.26), (2.27) şi (2.28).
c.2.) Atunci când se foloseşte rigiditatea în soluţionarea
unui sistem dinamic cu un grad de libertate
dinamic, la calculul caracteristicilor dinamice se folosesc
expresiile: (2.25), (2.27) şi (2.28).
2.2. Vibraţii libere cu amortizare vâscoasă

Se consideră un sistem vibrant, figura 2.6, definit prin trei
caracteristici:
a) masa (inerţială), m ;
b) disipativă, definită prin intermediul coeficientului de
amortizare vâscoasă, c ;
c) elastică, coeficientul de rigiditate, k .
x(t)
c m
Fig. 2.6. Model dinamic complet
Un astfel de sistem, supus acţiunii unui şoc: deplasare şi viteză

iniţiale, întră în vibraţii libere. Dar, deoarece posedă capacitate de
amortizare, mişcarea sa încetează după un interval de timp, datorită
producerii unei disipări de energie.
În ecuaţia de echilibru dinamic instantaneu intervin următoarele
forţe:
a) forţa de inerţie:
&&(t) ;
Fi (t) = −mx (2.30)
b) forţa de amortizare:
Fa (t) = cx& (t) ; (2.31)

c) forţa elastică:
Fe (t) = kx(t) . (2.32)

Ecuaţia de mişcare va avea forma de mai jos:
Fa (t) + Fe (t) = Fi (t) (2.33)

Vibraţiile libere
Se introduce în ecuaţia (2.33) expresiile forţelor, relaţiile (2.30),

(2.31) şi (2.32), şi se obţine ecuaţia:
&&(t) + cx& (t) + kx(t) = 0 .
mx (2.34)
Pentru a transforma ecuaţia (2.34) într-o ecuaţie integrabilă, toţi
termenii ecuaţiei se împart prin masa sistemului, m , rezultă:
&&(t) + c x& (t) + k x(t) = 0 .

x (2.35)
m m
Se introduc notaţiile:
c
= 2β (2.36)
m
şi
k
= ω2 , (2.37)
m
iar ecuaţia (2.35) devine:
&&(t) + 2βx& (t) + ω 2 x(t) = 0 ,
x (2.38)
cu ecuaţia caracteristică:
r 2 + 2βr + ω 2 = 0 , (2.39)
ale cărei rădăcini sunt:
r1,2 = −β ± β 2 − ω 2 . (2.40)
În funcţie de valoarea discriminantului, distingem următoarele
cazuri de amortizare în sistemul vibrant:
a) amortizare critică când este îndeplinită condiţia:
β2 − ω2 = 0 ; (2.41)
b) amortizare supracritică:
β2 − ω2 > 0 ; (2.42)
c) amortizare subcritică:
β2 − ω2 < 0 . (2.43)
În cazul amortizării critice valoarea coeficientului de amortizare,
pentru care se anulează discriminantul, poartă denumirea de coeficient
de amortizare critică, notat c cr . Se introduce expresia (2.36) în relaţia
(2.41):
2
c cr
− ω2 = 0
4m 2
de unde
c cr = 2mω . (2.44)
Se introduce noţiunea de fracţiune din amortizarea critică, notată
ν , care, prin definiţie, reprezintă raportul dintre coeficientul de
amortizare, c şi coeficientul de amortizare critică, c cr , astfel:
c
ν = (2.45)
c cr
sau dacă expresiile (2.36) şi (2.44) se introduc în relaţia (2.45), aceasta
devine:
2mβ
ν = . (2.46)
2mω
Din ultima expresie, se poate pune în evidenţă o relaţie de calcul
pentru coeficientul de amortizare β, funcţie de fracţiunea din
amortizarea critică şi pulsaţia proprie:
β = νω . (2.47)
Mişcarea vibratorie, în cazul amortizării critice, îşi pierde
caracterul vibratori şi poartă denumirea de mişcare aperiodică.
Amortizarea supracritică nu este proprie construcţiilor, mişcarea
sistemului este tot o mişcare aperiodică.
Se vor analiza, în continuare, sistemele vibratorii care posedă
amortizarea subcritică, propriii construcţiilor. Aceste sisteme sunt
caracterizate prin:
c < c cr
şi
ν < 1,
iar rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt imaginare:
r1,2 = −β ± j ω 2 − β 2 , (2.48)
unde j = −1
şi
r1,2 = −β ± jω ∗ , (2.49)
în care
ω∗ = ω2 − β2 , (2.50)
Vibraţiile libere
iar ω ∗ reprezintă pulsaţia proprie a sistemului vibrant, când se ia în

considerare amortizarea.
Soluţia ecuaţiei (2.38) este:
x(t) = Aer1t + Ber2t (2.51)

şi
∗ ∗
x(t) = Ae (−β + jω )t
+ Be (−β − jω )t
(2.52)
sau
∗ ∗
x(t) = e −βt (Ae jω t + Be − jω t ) . (2.53)
De asemenea, se poate exprima deplasarea prin relaţia:
x(t) = e −βt (C1 sin ω ∗ t + C 2 cos ω ∗ t (2.54)

sau
x(t) = Ae−νωt sin(ω∗t + φ∗) , (2.55)
unde
A = C12 + C 22 , (2.56)
C2
tgψ ∗ = . (2.57)
C1
Constantele de integrare se determină din condiţii iniţiale:
x(0) = x 0
t=0  , (2.58)
x& (0) = v 0
rezultă:
v 0 + νωx 0
C1 = , (2.59)
ω∗
C2 = x0 . (2.60)
Mişcarea descrisă de funcţia (2.55) reprezintă o mişcare

* −βt
armonică de pulsaţie ω şi amplitudine Ae , care descreşte
exponenţial în timp şi care se numeşte mişcare pseudoarmonică.
Reprezentarea unei astfel de mişcări este prezentată în figura 2.7.
Caracteristicile dinamice proprii ale mişcării sunt:
a) pulsaţia proprie, calculată cu relaţia:
ω* = ω2 − β2 (2.61)
x(t )
A∗
− Ae − βt
x0
tn t
tn +1
xn +1
φ∗ xn
ω∗
2π
T∗ =
− Ae − βt ω∗
− A∗
Fig. 2.7. Reprezentarea grafică a unei mişcări

pseudoarmonice
şi conform expresiei (2.47) rezultă:
ω* = ω 1 − ν 2 ; 2.62)
b) frecvenţa proprie:
f* = f 1 − ν2 ; (2.63)
c) perioada proprie:
T
T* = . (2.64)
1 − ν2
Experimental s-au obţinut valori ale fracţiunii din amortizarea
critică pentru diferite materiale şi construcţii, acestea sunt prezentate în
tabelul nr.1.
Vibraţiile libere
Tabelul nr.1. Fracţiunea din amortizarea critică

Construcţii şi terenuri ν , fracţiunea din
amortizarea critică
Construcţie cu structura din beton armat monolit 0.02 – 0.14

Construcţie cu structura din zidărie 0.06 – 0.18
Construcţie industrială cu structura monolită 0.02 – 0.06
Poduri din beton armat 0.03 – 0.016
Poduri metalice 0.02 – 0.08
Construcţii masive 0.05 – 0.1
Terenuri de fundare 0.06 – 0.3
Nisip compact 0.1
Analizând global valorile din tabel, se constată că pentru sectorul

de construcţii se poate accepta, referitor la fracţiunea din amortizarea
critică, valoarea:
ν ≈ 0.2 (2.65)
şi, deci
ω * ≈ ω, f * ≈ f, T* = T . (2.66)
Gradul de amortizare al unei construcţii se defineşte prin
intermediul decrementului logaritmic, notat ∆ .
Decrementul logaritmic al amortizării reprezintă logaritmul
natural al raportului dintre două amplitudinii succesive decalate de o
perioadă, figura 2.7.
xn
∆ = ln . (2.67)
xn +1
Dar, se cunoaşte că
x n = Ae −βt n (2.68)
si
x n + 1 = Ae −β n + 1 . (2.69)
Introducând (2.68) şi (2.69) în (2.67) rezultă
2π *
∆ = βT * = νωT * = ν T (2.70)
T
sau ∆ = 2πν . (2.71)
PROBLEME REZOLVATE 1
SISTEME CU 1 GLD – VIBRAŢII LIBERE
Problema 1.1
Să se calculeze pulsaţia, perioada şi frecvenţa proprie de vibraţie pentru
următoarele sisteme dinamice.
1.1.1 EI = const
m
.
1
0.5 ⋅l 0.5 ⋅l
Fig.1.1
38 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere
1.1.2
m
EI = const
1
2⋅l l
Fig.1.2
1.1.3 m
1
1.1.4. m
1
0.5 ⋅h
h
EI=const h
l 2⋅l
Fig.1.3 Fig.1.4
1.1.5.
h
EA=const. m
l l 1 l
Fig. 1.5
Tabelul 1.1. Date numerice

Nr. E I A l h m F0 Obs.
apl. (Nm-2) (m4) (m2) (m) (m) (kg)
1.1.1. 2.1·1011 5·10-5 0.375 5.0 - 4·10-3 104 G=0.4E
·10-1 EI=c
1.1.2. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.1.3. 2.1·1011 5·10-5 0.25· - 3.5 4·10-3 104 G=0.4E
10-1 EI=c
1.1.4. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 3.5 4·10-3 104 EI=c
1.1.5. 2.1·1011 5·10-5 0.375 5.0 3.5 4·10-3 104 EI=c
·10-1
1.2.1. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.2.2. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.2.3. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.2.4. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.2.5. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 3.5 4·10-3 104 EI=c
Breviar teoretic
1. Sistem vibrant, SV
Sistemul vibrant este constituit din următoarele mărimi:
o caracteristica inerţială, masa m[kg];
o caracteristica disipativă, coeficientul de amortizare vâscoasă c
[kgs-1];
caracteristica elastică, coeficientul de flexibilitate δ [mN-1] sau
coeficientul de rigiditate k[Nm-1].
2. Flexibilitate, δ
Flexibilitatea reprezintă deplasarea măsurată pe direcţia GLD la
structura acţionată în dreptul masei şi pe direcţia GLD de o forţă egală
cu unitatea. Flexibilitatea se calculează cu relaţia Mohr - Maxwell:
M(x) ⋅ M(x) T(x) ⋅ T(x) N(x) ⋅ N(x)

δ= ∑∫ EI
dx + ∑ K∫ GA
dx + ∑∫ EA
dx (1.1).
Flexibilitatea se obţine prin integrarea diagramelor de eforturi M, N, T,

trasate în starea reală, SR, de acţionare a structurii (o forţă egală cu
unitatea aplicată în dreptul masei şi pe direcţia GLD) cu diagramele de
eforturi M, N, T, trasate în starea virtuală, SV, de acţionare a structurii
(o forţă egală cu unitatea aplicat în dreptul secţiunii şi pe direcţia de
determinare a deplasării).
3. Rigiditate, k
Rigiditatea reprezintă forţa care acţionând structura considerată în
dreptul masei şi pe direcţia GLD produce pe acea direcţie o deplasare
egală cu unitatea. Rigiditatea se poate determina şi prin inversarea

flexibilităţii:
1
K = (1.2)
δ
Rigiditatea se defineşte şi ca reacţiunea din blocajul introdus pe direcţia
GLD, în structura dată şi în care se produce o cedare egală cu unitatea.
Conform acestei definiţii, rigiditatea se poate calcula prin metodele
Staticii Construcţiilor.
4. Forţe
Forţele care participă la echilibrul dinamic instantaneu, în cazul
vibraţiilor libere neamortizate ale unui SV, sunt:
o forţa de inerţie,
Fi(t) = - m x
&& (t); (1.3)
o forţa elastică,
Fe(t) = kx(t); (1.4)
în care:
x(t) reprezintă deplasarea măsurată pe direcţia GLD;
&& (t) reprezintă acceleraţia sistemului.
x
5. Ecuaţia de echilibru
Echilibrul dinamic instantaneu se exprimă prin aplicarea principiului lui
d′Alambert:
- Fi(t) + Fe(t) = 0 (1.5)
sau
- mx
&& (t) + kx(t) = 0
Soluţia ecuaţiei de mişcare de mai sus are forma:
x(t) = A sin(ω t + ϕ) (1.6)
în care:
2
 V0 
A=   + x20
 ω 
reprezintă amplitudinea mişcării;

x 0ω
tg ϕ =
V0
apreciază faza iniţială a oscilaţiei (ϕ).

Condiţiile iniţiale sunt: x0 şi V0 (deplasarea şi viteza la timpul t=0).
6. Pulsaţia proprie, ω
Pulsaţia proprie reprezintă numărul de vibraţii complete efectuate de un
SV în timp de 2π secunde. Pentru calculul pulsaţiei proprii se utilizează
relaţia:
k 1
ω= = [rad s-1] (1.7)
m mδ
7. Perioada proprie, T. Frecvenţa proprie, f.
Pentru determinarea perioadei proprii şi frecvenţei proprii se utilizează
relaţiile:
2π
T= [s]
ω
şi
1 −1
f= [s ], [Hz] (1.8)
T
Aplicaţii
Aplicaţia 1.1 (fig.1.1.)
1. Trasarea diagramelor de eforturi
Se constituie cele două stări de acţionare: starea reală (SR) prin
încărcarea sistemului oscilant în dreptul masei şi pe direcţia GLD cu o
forţă egală cu unitatea şi starea virtuală (SV) prin încărcarea sistemului
cu o forţă egală cu unitatea în secţiunea şi pe direcţia pentru care se
determină deplasarea δ. Diagramele de eforturi se trasează utilizând
metodele din Statica Construcţiilor.
2. Calculul flexibilităţii, δ
Coeficientul de flexibilitate, δ, se determină prin integrarea diagramelor
de eforturi, fig.1.6:
M(x) ⋅ M(x) 1 l/2 l l l3

δ(M) = ∑∫ EI
dx = 2
EI
⋅
3
⋅ ⋅
4 4
=
48EI
T(x) ⋅ T(x) 1 l 1 1 l
δ(T) = ∑ k∫ GA
dx = 2k ⋅ ⋅ ⋅ =k
GA 2 2 2 4GA
l3 l
δ = δ(M) + δ(T) = +k
48EI 4GA
3. Determinarea pulsaţiei proprii, ω
1 1
ω= −
mδ l 3
l
m( +k )
48EI 4GA
SR SV
1,1
l/2 l/2
M.M
l/4
T.T
1/2
1/2
Fig.1.6
Înlocuind datele numerice din tabelul 1.1 în relaţiile de mai sus rezultă:
δ(M) = 2,480159⋅10-7 (mN-1),
δ(T) = 4,7619048⋅10-10 (mN-1),
ω(M+T) = 31,71858 (rad.s-1),
ω(M) = 31,749016 (rad.s-1).
4. Calculul perioadei şi frecvenţei:
2π
T= = 0,1979 (s),
ω(M)
1
f= = 5,053 (s-1).
T
Aplicaţia 1.2, (fig.1.2)

1. Trasarea diagramelor de eforturi M şi M
Diagramele de eforturi în cele două stări de încărcare (SR şi SV) sunt
prezentate în figura 1.7
SV SR 1,1
2l l
M.M
Fig.1.7
Integrând diagramele de momente, figura 1.8 se obţine valoarea
coeficientului de flexibilitate:
M(x) ⋅ M(x) 2l l l3
δ= ∑∫ EI
dx =
3EI
l⋅l +
3EI
l⋅l =
EI
3 şi 4. Determinarea caracteristicilor dinamice, ω, T şi f
Pulsaţia proprie se determină cu relaţia:
1 EI
ω= =
mδ ml3
şi prin aplicarea datelor numerice din tabelul 1.1 rezultă:
δ = 1,1904761⋅10-5(mN-1), ω = 4,58257(rad.s-1)
2π 1
T= = 1,3711(s), f = = 0,7293s −1 .
ω T
Aplicaţia 1.3 (fig.1.3)

1. Trasarea diagramelor de eforturi, M şi M
În figura 1.6 sunt trasate cele două diagrame de eforturi.
1,1
SR h +
SV T
M.M
T
h 1
Fig.1.8
Integrând diagramele de eforturi obţinem mărirea coeficientului de
flexibilitate:
h3 h
δ= +k
3EI GA
şi utilizând datele numerice din tabelul 1.1, rezultă:
δ = 1,36244⋅10-6 (mN-1).
1
ω= =13,546 (rad s-1)
mδ
2π 1
T= =0,4628 (s) f = =2,1559 (s-1).
T T
1. Trasarea diagramelor de eforturi, figura 1.9
2
 h 2
l1 =   + l
2
1,1 h
h/2
h/3
h M.M
H1=1/3 H2=2/3
V1=h/2l l 2l V2=4/2l
Fig. 1.9
Prin integrarea diagramelor de eforturi, M şi M , rezultă:
h h h l h h 2l 1,5h
δ= ⋅ ⋅ + 1 ⋅ ⋅ + ⋅h⋅h + ⋅h⋅h =
3EI 3 3 3EI 3 3 3EI 3EI
1 10h3 h2 ⋅ l1
= ( + + 2h2 ⋅ l)
3EI 9 9
şi utilizând datele numerice din tabelul 1.1 se obţine:
δ = 5,4339⋅10-6 (mN-1)
ω = 6,782859 (rad s-1),
T = 0,92633 (s),
f = 1,07952 (s-1).
1. Determinarea eforturilor din barele structurii
Structura fiind o grindă cu zăbrele articulată în noduri, pentru calculul
eforturilor din bare se foloseşte metoda izolării nodurilor. Cele două stări
de încărcare sunt prezentate în figura 1.10
Eforturile din bare se determină prin echilibrul forţelor ce concură în
nodurile grinzii cu zăbrele, figura 1.11 obţinându-se următorul sistem de
ecuaţii:
∑ x = 0;N12 cos α + N13 = 0



nodul 1:  1
∑ y = 0; 3 + N12 sin α = 0


6 SR
2 4
SV h
1 3 5 7
V1=1/3 V2=2/3
l l l
Fig. 1.10
2 4 6
N24 N46
α
α α
N12 N23 N56 N67

N34 N45
α α α α α α
N13 N35 N57
1 5 7
3
V1=1/3
1 V2=2/3
Fig.11
nodul 2:



∑ x = 0;
∑ y = 0;

−N12 cos ∝ +N23 cos ∝ +N24 = 0

N12 sin ∝ +N23 sin ∝= 0
nodul 3:



∑ x = 0;
 ∑ y = 0;
−N13 − N23 cos ∝ +N35N34 cos ∝= 0
N23 cos(90− ∝) + N34 cos(90− ∝) = 0
nodul 4:



∑ x = 0;
 ∑ y = 0;
−N24 − N34 cos ∝ −N46 − N45 cos ∝= 0
N34 sin ∝ +N45 sin ∝= 0
nodul 5:



∑ x = 0;
∑ y = 0;

−N35 − N45 cos ∝ +N57 + N56 cos ∝= 0

N45 sin ∝ +N56 sin ∝ −1 = 0
nodul 6:



∑ x = 0;
∑ y = 0;

−N46 − N56 cos ∝ +N57 cos ∝= 0

N56 sin ∝ +N57 sin ∝= 0
Tabelul 1.2.
Bare i,j li,j (m) EA (N) Ni,j, Ni,j (N) Ni,j·Ni,j·li,j
1.2 4,3 7.875⋅108 -0.4095 0.721
1,3 5,0 0.238 0.283
2,3 4,3 0.4095 0.721
2,4 5,0 -0.476 1.133
3,4 4,3 -0.4095 0.721
3,5 5,0 0.714 2.549
4,5 4,3 0.4095 0.721
4,6 5,0 -0.952 4.532
5,6 4,3 0.819 2.884
5,7 5,0 0.476 1.133
6,7 4,3 -0.819 2.894
EAi,jδ=ΣNi,jNi,j 10.282
nodul 7:



∑ x = 0;
∑ y = 0;
−N57 − N67 cos ∝= 0
2
+ N67 sin ∝= 0
3
Rezolvând sistemele de ecuaţii de mai sus şi utilizând datele numerice
din tabelul 1.1, se obţin eforturile axiale din tabelul 1.2.
În cazul structurilor cu zăbrele cu barele articulate în noduri, coeficientul
de flexibilitate se determină cu relaţia:
Ni, jNi, j
δ= ∑ EAi, j
li, j
şi folosind datele din tabelul 1.2 rezultă:

18,282
δ= = 2,3215 (mN-1).
7,875 ⋅ 10 8
CAPITOLUL 3
SISTEME VIBRANTE CU 1GLD
3.1 Vibraţii forţate neamortizate

Se consideră un sistem vibrant cu 1GLD acţionat de o forţă
perturbatoare de tip armonic, figura 3.1.
Forţele care îşi fac echilibru sunt:
a) forţa de inerţie
&&(t) ;
Fi (t) = −mx (3.1)
50 Sisteme vibrante cu 1GLD.
Vibraţii forţate neamortizate
b) forţa elastică
Fe (t) = kx(t) ; (3.2)
c) forţa perturbatoare
F(t) = F0 sin θt . (3.3)
x(t)
F(t)
m
Fig. 3.1. Sistem vibrant acţionat

de o forţă armonică
Conform principiului lui d’Alembert ecuaţia de echilibru dinamic

instantaneu va avea forma:
Fe (t) = Fi (t) + F(t) (3.4)

sau înlocuind expresiile forţelor, relaţiile (3.1), (3.2) şi (3.3), în ecuaţia
(3.4), aceasta devine:
&&(t) + kx(t) = F0 sin θt .
mx (3.5)
Se împarte fiecare termen al ecuaţiei prin masa sistemului
vibrant şi se obţine o nouă formă a ecuaţiei
F0
&&(t) + ω 2 x(t) =
x sin θt . (3.6)
m
Soluţia generală a ecuaţiei (3.6) este:
x(t) = x L (t) + x F (t) , (3.7)

unde: x L (t) reprezintă soluţia ecuaţiei omogene corespunzătoare
vibraţiilor libere şi are forma:
x L (t) = C1 sin ωt + C 2 cos ωt ; (3.8)

xF (t) - soluţia particulară, corespunde perturbaţiei armonice şi

reprezintă răspunsul forţat al sistemului, se prezintă sub forma:
x F (t) = M sin θt + N cos θt . (3.9)

Această soluţie, relaţia (3.9), trebuie să satisfacă ecuaţia
mişcării (3.6). Pentru aceasta, soluţia (3.9) se derivează succesiv de
două ori:
x& F (t) = Mθ cos θt - Nθ sin θt (3.10)

şi
&&& (t) = - Mθ 2 sin θt - Nθ 2 cos θt .
x (3.11)
F
Introducând expresiile (3.9), (3.10) şi (3.11) în ecuaţia (3.6) se

obţine:
F0
− θ 2 (M sin θt + N cos θt) + ω 2 (M sin θt + N cos θt) = sin θt (3.12)
m
sau
F0
M(ω 2 − θ 2 ) sin θt + N((ω 2 − θ 2 ) cos θt = sin θt . (3.13)
m
Prin identificarea coeficienţilor funcţiilor trigonometrice se
determină constantele M şi N :
F0
M(ω 2 − θ 2 ) = (3.14)
m
şi
N((ω 2 − θ 2 ) cos θt = 0 (3.15)
sau
F0
M= (3.16)
m(ω 2 − θ 2 )
şi
N=0 (3.17)
Soluţia particulară devine:
F0
x F (t) = sin θt , (3.18)
m(ω 2 − θ 2 )
iar cea generală:
F0
X (t) = C1 sin ωt + C 2 cos ωt + sin θt (3.19)
m(ω 2 − θ 2 )
şi
& (t) = C ω cos ωt − C ω sin ωt + F0 θ

X 1 2 cos θt . (3.20)
m(ω 2 − θ 2 )
Constantele C1 şi C1 se determină din condiţii iniţiale:
x( 0 ) = x 0
t = 0 . (3.21)
 x& ( 0 ) = v 0
Conform relaţiilor (3.19), (3.20) şi (3.21) rezultă:
v0 θ F0
C1 = − , (3.22)
ω ω m(ω 2 − θ 2 )
C2 = x0 . (3.23)
Soluţia generală ia forma:
v0 F0 θ
X (t) = sin ωt + x 0 cos ωt + (sin θt − sin ωt) . (3.24)
ω 2 2
m(ω − θ ) ω
În regim staţionar soluţia este:
F0 θ
X (t) = (sin θt − sin ωt) . (3.25)
m(ω − θ ) 2 2 ω
Factorul adimensional al relaţiei (3.25) se rearanjează sub forma:
F0 F0 F0 F0 1
= = = = µδF0 ,(3.26)
2
m(ω − θ ) 2
2 θ 2
k θ 2 k θ2
mω (1 − ) ω 2 (1 − 2 ) (1 −
ω2 ω2 ω ω2
unde µ poartă numele de coeficient dinamic sau factor de amplificare
dinamică, se determină cu relaţia:
1
µ= . (3.27)
θ2
1−
ω2
Cu notaţiile de mai sus, expresia deplasării dinamice, x(t) se
θ
X (t) = µF0 δ(sin θt − sin ωt) . (3.28)
ω
Luând în considerare faptul că vibraţiile proprii se amortizează
(sunt caracterizate, după cum rezultă în relaţia (3.28), prin funcţia
sin ωt ) relaţia de mai sus se simplifică devenind:
X (t) = µF0 δ sin θt . (3.29)
3.2. Vibraţii forţate amortizate

Se consideră un sistem vibrant, alcătuit prin asocierea a trei
caracteristici: inerţială, disipativă şi elastică, acţionat de o forţă
perturbatoare, figura 3.2.
x(t)
F(t)
m
k,c
Fig. 3.2. Sistem vibrant complet

acţionat de o forţă armonică
F(t) = F0 sin θt . (3.30)

Ecuaţia mişcării este:
mx
&&(t) + cx& (x) + kx(t) = F0 sin θt (3.31)
sau
F
&&(t) + c x& (t) + k x(t) = 0 sin θt
x (3.32)
m m m
şi
F0
&&(t) + 2βx& (t) + ω 2 x(t) =
x sin θt . (3.33)
m
Soluţia generală a ecuaţiei (3.33) are forma:
x(t) = x L (t) + x F (t) . (3.34)

Soluţia vibraţiilor libere este:
X L (t) = e −βt (C1 sin ω * t + C 2 cos ω * t) (3.35)

sau
x L (t) = Ae −βt sin(ω * t + φ * ) . (3.36)
Soluţia particulară se adoptă de forma:
x F (t) = M sin θt + cos θt , (3.37)

Soluţie (3.37) trebuie să verifice ecuaţia (3.33) şi astfel se
determina constantele de integrare (M şi N):
− Mθ 2 sin θt − Nθ 2 cos θt + 2β(Mθ cos θt − Nθ sin θt) +

F (3.38)
+ Mω 2 sin θt + Nβω 2 cos θt = 0 sin θt
m
sau
F0
(M(ω 2 - θ2 ) - 2Nβθ) sin θt + (N(ω 2 - θ 2 ) + 2Mβθ) cos θt = sin θt .(3.39)
m
Constantele M şi N se determină prin identificarea coeficienţilor
funcţiilor trigonometrice din relaţia (3.39):
F0
M(ω 2 - θ 2 ) - 2Nβθ =
m . (3.40)
N(ω 2 - θ 2 ) + 2Mβθ = 0
Constantele de integrare se obţin prin rezolvarea sistemul de
ecuaţii (3.40), astfel:
F0 2βθ
N=- , (3.41)
m (ω 2 - θ 2 ) 2 + 4β 2 θ 2
F0 (ω 2 - θ 2 )
M= . (3.42)
m (ω 2 - θ 2 ) 2 + β 2 θ 2
Se introduc constantele (3.41) şi (3.42) în expresia soluţiei
particulare (3.37) şi se obţine soluţia vibraţiilor forţate:
x F (t) = A 1 sin(θt − ψ1 ) , (3.43)

unde
A1 = N2 + M2 (3.44)
sau introducând relaţiile (3.41) şi (3.42), rezultă:
A 1 = δF0µ* (3.45)
în care
1
µ* = (3.46)
2
θ 2 2 θ2
(1 − ) + 4ν
ω2 ω2
şi
θ
2ν
N ω .
tgψ1 = − = (3.47)
M θ
1−
ω
Parametrul µ* poartă numele de factor de amplificare dinamică şi
se calculează în funcţie de amortizarea sistemului.
Soluţia generală are forma:
νωt
X(t) = e (C1 sin ω * t + C 2 cos ω * t) + δF0µ * sin(θt ψ1 ) . (3.48)
Constantele C1 şi C 2 se determină din condiţii iniţiale:
x( 0 ) = x 0
t = 0 . (3.49)
 x& ( 0 ) = v 0
Se deduc constantele:
θ β
C1 = −M *
−N , (3.50)
ω ω*
C 2 = −N . (3.51)
3.3. Etape de calcul pentru trasarea diagramelor de

eforturi maxime şi minime în cazul vibraţiilor forţate
În vederea trasării diagramelor de eforturi minime şi maxime,
pentru modelele dinamice ale unor structuri, se parcurg următoarele
etape de calculul:
a) Se determină rigiditatea sistemului, k Nm −1 ; [ ]

b) Se calculează pulsaţia proprie de vibraţie, ω , cu relaţia:
ω=
k
m
[
, rads −1 ; ]
c) Se determină factorul de amplificare dinamică, µ , aplicând
relaţia (3.26) sau (3.46), după cum luăm sau nu în considerare
amortizarea în procedura de calcul;
d) Se încarcă structura dată, sistemul dinamic, cu amplitudinea
forţei de inerţie şi amplitudinea forţei perturbatoare.
Dacă forţa perturbatoare este aplicată în dreptul masei şi pe
direcţia GLD, atunci cele două forţe se însumează formând aşa zisa forţă
dinamică, notată Fd (t) , deci:
Fd (t) = Fi (t) + F(t)
sau
&&(t) + F0 sin θt ,
Fd (t) = −mx (3.52)
iar utilizând relaţia (3.29), expresia (3.52) devine:
Fd(t) = mµδF0θ2 sin θt + F0 sin θt (3.53)

ori
Fd (t) = µF0 sin θt . (3.54)
Amplitudinea forţei dinamice se calculează cu relaţia:
Fd = µF0 , (3.55)
în cazul vibraţiilor forţate neamortizate şi cu relaţia:
Fd = µ*F0 , (3.56)
în cazul vibraţiilor forţate amortizate.
Pentru trasarea diagramelor de eforturi minime şi maxime, forţa
dinamică are dublu sens.
3.4. Vibraţii forţate produse de forţe perturbatoare în

alte situaţii de încărcare
Se vor analiza mai multe situaţii de încărcare:
a) Acţiunea unei forţe perturbatoare aplicată pe sistem în altă
secţiune decât în cea în care este concentrată masa, figura 3.3.
Pentru aflarea răspunsului în deplasări al sistemului vibrant
acţionat de o forţă perturbatoare armonică în secţiunea k se utilizează
relaţiile (3.29), în cazul vibraţiilor forţate neamortizate şi (3.43)
coroborat cu (3.45), în cazul vibraţiilor amortizate. Rezultă expresiile:
x j (t) = µδ jk F0,k (t) sin θt (3.57)

şi
x j (t) = µ*δ jk F0,k (t) sin(θt − φ1 ) . (3.58)
b) Acţiunea mai multor forţe de aceeaşi pulsaţie, de forma
Fk (t) = F0,k sin θt (3.59)
Fk ( t ) = F0 , k sin θt
m
j k
xj(t)
1
δii
1
δ ik
Fig. 3.3. Sistem vibrant încărcat cu o forţă perturbatoare
Răspunsul în deplasări se calculează cu expresia (3.29), în cazul

vibraţiilor forţate neamortizate, şi (3.43) coroborat cu (3.45), în cazul
vibraţiilor amortizate. Se deduc relaţiile:
m
x j (t) = µ ∑δ
k =1
jk F0,k (t) sin θt (3.60)
şi
n
x j (t) = µ* ∑δ
k =1
jk F0,k (t) sin(θt − φ1 ) . (3.61)
c) Acţiunea mai multor forţe perturbatoare de pulsaţii diferite:

Fl (t) = F0,l sin θi t (3.62)
Fk (t) = F0,k sin θk t . (3.63)
Pentru aflarea răspunsului în deplasări se folosesc relaţiile (3.29),

(3.43) şi (3.45). Se găsesc relaţiile:
x j (t) = µlδ jlF0,l (t) sin θlt + µk δ jk F0,k (t) sin θk t (3.64)
sau
n
x j (t) = ∑µ δ
k =1
k jk F0,k (t) sin θk t k = 1,2,....., n , (3.65)
şi
n
x j (t) = ∑ µk* δ jk F0,k sin(θ k t - φ1 ) (3.66)
k =1
unde
1
µk = (3.67)
θk2
1−
ω2
şi
1
µl = , (3.68)
θ l2
1-
ω2
referitor la relaţia (3.65) şi
1
µk* = , (3.69)
θk2 θk2
(1 − ) 2 + 4ν 2
ω2 ω2
în ceea ce priveşte expresia (3.66),
iar ω = (mδ jj ) -0.5 . (3.70)

PROBLEME REZOLVATE 2
SISTEME CU 1 GLD – VIBRAŢII FORŢATE
Problema 2.1
Pentru următoarele structuri acţionate de încărcarea gravitaţională, Q şi
forţa perturbatoare, F(t), să se traseze diagramele de eforturi maxime şi
minime, în regim staţionar, figurile 2.1 – 2.4.
2.1
F(t)=F0sinθt
EI=const
m
0.5l 0.5l
Fig.2.1
60 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
2.2. F(t)=F0sinθt
EI=const
m
2l l
Fig.2.2
2.3.
F(t)=F0sinθt
EI=const
m
l 2l 0.5l
Fig.2.3
2.4 F(t)=F0sinθt
EI=const
.
m
l 2l l 2l
Fig.2.4
Problema 2.2
Să se reprezinte grafic vibraţiile masei m exprimate în deplasări, viteze
şi acceleraţii pentru:
2.1. Vibraţiile libere neamortizate ale sistemului vibrant2.1, x0=0.02m şi
v0=1ms-1;
2.2. Vibraţiile libere amortizate ale sistemului 2.1, x0=0.02m, v0=0.5ms-
1
şi ν=0.1;
2.3. Vibraţiile forţate în regim staţionar de acţionare a forţei
perturbatoare ale sistemelor din figurile 2.2- 2.5
m
2.5.
F(t)=F0sinθt
EI 0.5h
EI
2EI EI h
Fig.2.5 Cadru static nedeterminat

Problema 2.3
Să se determine presiunile pe talpa unei fundaţii paralelipipedice din
beton care susţine o maşină cu greutatea Q1 şi care produce o încărcare
dinamică pe verticală F(t)=F0sinθt, figura 2.6.
F(t)
Q1
1.50m
Q2
2.00m
2.00m
Fig.2.6 Fundaţie de maşini

Breviar teoretic
1. Forţe
Forţele care intervin în echilibrul dinamic instantaneu în cazul vibraţiilor
forţate cu amortizare vâscoasă, sunt următoarele:
o forţa de inerţie
Fi(t) = - m· x
&&(t) (2.1)
o forţa de amortizare
Fa(t) = c· x& (t) (2.2)
o forţa elastică
Fe(t) = k·x(t) (2.3)
o forţa perturbatoare
F(t) = F0·sinθt (2.4)
2. Ecuaţii de condiţie
Ecuaţia de mişcare va avea forma finală:
F
&&(t) + 2βx& (t) + ω2 x(t) = 0 sin θt
x (2.5)
m
unde s-au introdus notaţiile:
c
2β = ,
m
β reprezintă un factor de amortizare
k
ω2 = ,
m
pulsaţia proprie a sistemului oscilant neamortizat.
3. Răspunsul exprimat în deplasări
Răspunsul forţat staţionar, fără a considera amortizarea se determină cu
expresia:
θ
x(t) = µF0 δ(sin θt − sin θt) (2.6)
ω
sau
x(t) = µ·F0·δ·sinθt, (2.7)
considerând numai influenţa răspunsului forţat.
În expresiile de mai sus cu µ s-a notat coeficientul dinamic sau

factorul de amplificare dinamică care se determină cu relaţia:
1 1
µ= = (2.8)
θ 1 − p2
1 − ( )2
ω
în care p = θ/ω.
Răspunsul forţat, în cazul vibraţiilor forţate cu amortizare, se
calculează cu relaţia:
x(t) = µ∗F0·δ·sin(θt - ϕ) = X0·sin(θt - ϕ∗) (2.9)
unde factorul dinamic cu considerarea amortizării este:
1
µ∗ = (2.10)
(1 − p2 )2 + 4ν 2p2
şi x0=µ∗F0δ reprezintă amplitudinea deplasării forţate, iar:

2νp
ϕ∗ = arc tg (2.11)
1 − p2
în care factorul sau procentul din amortizarea critică ν are expresia:

c 2βm β Λ
ν= = = =
c cr 2ωm ω 2π
c
ν% = 100
c cr
4. Răspunsul exprimat în eforturi

Pentru trasarea diagramelor de eforturi maxime şi minime, în cazul unui
sistem oscilant acţionat de forţe perturbatoare, structura se încarcă cu
următoarele forţe:
- amplitudinea forţei de inerţie, I0:
&& (t) = mθ2µF0·δ·sinθt
Fi(t) = - m x (2.12)
2 2
I0 = m·θ µ·F0·δ = m·θ ·X0 (2.13)
- amplitudinea forţei perturbatoare,
F0 (F(t) = F0·sinθt);
- forţa gravitaţională,
G = m·g.
Obs. 1. In cazul vibraţiilor forţate cu amortizare în relaţiile de mai sus se

înlocuieşte µ cu µ∗.
Obs. 2. In cazul în care forţa perturbatoare este aplicată în dreptul
masei pe direcţia GLD, primele două forţe de mai sus se înlocuiesc cu
amplitudinile forţei dinamice, Fd:
Fd(t) = F(t)+Fi(t) (2.14)
cu amplitudinea:
Fd = ±µF0;
sau
Fd = ±µ∗F0 (2.15)
Aplicaţii
Aplicaţia 2.1
1-3. Calculul pulsaţiei proprii, ω
Conform aplicaţiei 1.1.1
δ=2,480159⋅10-7mN-1
ω=31,749016 rad s-1
4. Determinarea factorului de amplificare dinamică, µ
1 1
µ= = = 1,657895
θ 20
1 − ( )2 1−( )2
ω 31,744016
5. Calculul forţei dinamice, Fd

Amplitudinea forţei dinamice se calculează cu relaţia:
Fd = µFo=1,657895⋅104N;
iar forţa gravitaţională:
Q = mg = 4⋅103⋅9,81=3,924⋅104N
6. Trasarea diagramelor de eforturi maxime şi minime
Diagramele de eforturi se trasează prin suprapunerea efectelor şi sunt
prezentate în figura 2.7.
Aplicaţia 2.2
1-3. Calculul pulsaţiei proprii, ω
Conform aplicaţiei 1.2:
δ=1,1905⋅10-5 mN-1
ω=4,5826 rad S-1
4. Determinarea factorului de amplificare dinamică, µ

1 1
µ= = = −0,35
θ 2 9
1− 1−( )2
4,5826
ω2
5. Calculul forţei dinamice, Fd
Amplitudinea forţei dinamice, Fd, rezultă:
±Fd
Mmax
(Fd+Q)l/4=6.97737⋅104 N⋅m
Tmax
l/2(Fd+Q)=2.79095⋅104 N
Mmin
(Q-Fd)l/4=2.8326⋅104 N⋅m
l/2(Q-Fd)=1.133⋅104 N
Tmin
Fig.2.7
Fd = µFo = -3,5⋅103N
iar a forţei gravitaţionale
Q=mg=4⋅103⋅9,81=3,924⋅104N
6. Diagramele de eforturi maxime şi minime: Mmax şi Mmin
Diagramele de momente încovoietoare sunt prezentate în figura 2.8.
Q ±Fd
Mmax
(Fd+Q)l=1.787⋅105 N⋅m
Mmin
(Q-Fd)l=2.137⋅105 N⋅m
Fig.2.8
Aplicaţia 2.3
1. Calculul factorului de amplificare dinamică, µ.
Diagrama de momente pentru calculul flexibilităţii este trasată în
figura 2.9.
Coeficientul de flexibilitate rezultă:
11l3
δ= = 2,72817 ⋅ 10 − 6 mN−1 ,
48EI
iar pulsaţia proprie
ω = 9,57269 rad s-1
şi factorul de amplificare:
1 1
µ= = = 2,14925
θ 2 7 2
1− 1−( )
9,57269
ω2
2. Determinarea răspunsului exprimat în deplasări
y(t)=µF0 δ sinθt=0,0586352 sin7t
1,1
l/2
l/4
M,M
Fig.2.9
yd = µF0 δ=0,0586352m
Deplasarea produsă de forţa gravitaţională
YQ = Q δ = 4⋅103⋅9,81⋅2,72817⋅10-6
YQ = 0,1070534 m
Deplasările finale (maxime şi minime) rezultă:
Ymax = Yd+YQ=0,1656886m
Ymin = YQ-Yd=0,0484182m
3. Determinarea răspunsului exprimat în eforturi
Calculăm valorile forţelor maxime şi minime:
Fd = µF0 = 2,14925⋅104N
Q = mg = 3,924⋅104N
Fmax = Q + Fd = 6,07325⋅104N
Fmin = Q - Fd = 1,77475⋅104N
şi trasăm diagramele de eforturi, figura 2.10.
Aplicaţia 2.4
Constituim cele două stări de acţionare: reale şi virtuale, figura 2.11.
15.183⋅104
Q Fmax
Mmax
7.59156⋅104
4.436875⋅104 N⋅m Fmin
Mmin
2.2184375⋅104 N⋅m
Fig.2.10
1.1 SR, SV
l 2l l 2l
1 SV
1.1
1 2 3 4
Fig.2.11
Diagramele de momente M, M vor fi trasate prin procedeul distribuirii şi

transmiterii momentelor, figurile 2.12, 2.13 şi 2.14.
Determinăm rigidităţile la rotire, rigidităţile nodurilor, factorii de
distribuţie şi momentele de încastrare perfectă:
3EI 13EI
K21 = K2 = K21+K23 =
l 3l
K 21
d21 = = 0,6923
K2
4EI
K23 =
3l
4EI 10EI
K32 = K3 = K32+K34 =
3l 3l
K 32
d32 = = 0,4
K3
-1481.4808
1111.0672 0.0906
-1.0196 -0.2266
1.4728 2.9456 1481.4808 740.7404
-14.7279 -7.3639
47.8645 95.7289 0.136
-1111.0672
-478.6444 -239.3222 4.4183
-1.0196
-444.444 888.888 143.5933
-33.1366
-1076.911 1111.111 -2222.222 1333.3332
0.6923 0.3077 0.4 0.6
Fig.2.12
4EI
K34 =
2l
K 34
d34 = = 0,6
K3
Pab2 1 ⋅ 2l ⋅ l2 2
M23 = = = l = 1,11111Nm
2 2 9
l (3l)
Pa2b 1 ⋅ (2l)2 ⋅ l 4
M32 = = = l = 2,22222Nm
2 2 9
l (3l)
Verificarea diagramei M:
M1M l 2l
dx = − ⋅ 1,111067 ⋅ 1 + (−2 ⋅ 1,111067 ⋅ 1 +
∑∫ EI 3EI
l
6EI
+ 2 ⋅ 1,975324 ⋅ + 1 ⋅ 1,975324 −
3
1 l 1 1
− ⋅ 1,111067) + (2 ⋅ 1,975324 ⋅ − ⋅ 1,481481) =
3 6EI 3 3
l
= (7,901296 − 7,90094)
6EI
1.111067 1.481481
1.975324
0.7074
M,M
1 1.481481
1.11067
2l l
Fig.2.13
7,901296 − 7,90094
εT% = ⋅ 100 = 4,5 ⋅ 10 − 3 < 0,1
7,901296
Calculăm coeficientul de flexibilitate:

1 1/3
1
l 2l l 2l
Fig.2.14
MM l 2l
dx = ⋅ 1,111067 ⋅ 1,111067 + ⋅ (2 ⋅ (1,111067)2
δ= ∑∫ EI 3EI 6EI
+ 2 ⋅ (1,975324)2 −
l
− 2 ⋅ 1,111067 ⋅ 1,975324) + 2 ⋅ (1,975324)2 + 2 ⋅ (1,481481)2
6EI
− 2 ⋅ 1,975324 ⋅ 1,481481 +
2l
+ ⋅ 2 ⋅ (1,481481)2 + 2 ⋅ (0,74074)2 − 2 ⋅ 1,481481 ⋅ 0,74074
6EI
l
= 27,16049927
6EI
δ=2,155595⋅10-6 mN-1
1
ω= = 10,7693radS −1
mδ
2. Determinarea factorului de amplificare dinamică, µ.
1
µ∗= = 1,72072
2
7 2 2 72
(1 − ) + 4(0,05)
10,46932 10,76932
Fd = µ∗Fo=1,72072⋅104N
3. Determinarea răspunsului în eforturi
Cunoscând mărimea forţei dinamice se determină forţele maxime şi
minime:
6.27166⋅104
8.36254⋅104
4.18127⋅104
11.15015⋅104
2.448⋅104
3.26412⋅104
1.63206⋅104
4.35219⋅104
Fig.2.15
Fmax=Q+Fd=4⋅103⋅9,81+1,72072⋅104=5,64472⋅104N
min=Q-Fd=3,924⋅104-1,72072⋅104=2,20328⋅104N
iar diagramele de eforturi sunt trasate în figura 2.15.
Aplicaţia 2.5
1. Calculul flexibilităţii,δ
Pentru calculul coeficientului de flexibilitate utilizăm metoda
forţelor, figura 2.16.
1,1 1 1
SR, SV
SV SR
Fig.2.16.a.
h/2 1,1
EI h h l
h
2E EI
x1 1,1
M1,M1
l x2 M2,M2 1,1
Fig. 2.16.b.
Calculul coeficienţilor:
M1M1 h3 h2l
δ11 = ∑∫ EI
dx =
2EI
+
EI
M1M2 l2h h2l

δ12 = ∑∫ EI
dx = +
2EI 4EI
1,1
(h+l) h h/2
h/2
M3,M3 1,1 Mp
l 1,1 3h/2
Fig. 2.16.c.
M2M2 l3 l2h
δ22 = ∑∫ EI
dx = +
3EI 2EI
Verificarea coeficienţilor:
h3 l3 3hl2 3h2l
δ ss = δ11 + 2δ12 + δ22 = + + +
3EI 3EI 2EI 2EI
MsMs h3 l3 3hl2 3h2l

δ ss = ∑∫ EI
dx = +
3EI 3EI
+
2EI
+
2EI
Calculul termenilor liberi:
M1Mp h2l 5h3

∆1p = ∑∫ EI
dx = − −
2EI 24EI
M2Mp hl2 h2l

∆ 2p = ∑∫ EI
dx = − −
4EI 2EI
Verificarea termenilor liberi:
5h3 hl2 h2l

∆ sp = ∆1p + ∆ 2p = − − +
24EI 4EI EI
MsMp 5h3 hl2 h2l

∆ sp = ∑∫ EI
dx = − −
24EI 4EI
+
EI
Sistemul de ecuaţii de condiţie:
δ11X1 + δ12 X 2 + ∆1p = 0


δ21X1 + δ22 X 2 + ∆ 2p = 0
Pentru datele din tabelul nr. 1 şi expresiile coeficienţilor şi

termenilor liberi determinate mai sus, rezultă soluţia:
X1=0,0777927
X2=0,5608432
Diagrama de momente finale se determină prin suprapunerea
efectelor, figura 2.17.
Mf(x)=M1(x)⋅X1+M2(x)⋅X2+Mp(x).
Verificarea diagramei finale de momente:
- deplasarea după direcţia necunoscutei X1:
M2Mf 15,42682342 − 15,42684033 A −B

∆ X1 = ∑∫ EI
dx =
EI
=
EI
A −B
εT% = 100 = 1,096 ⋅ 10 − 4 < 0,1%
A
1.75
1.3264 1.477726 h/2
0.27227
Mf Mf
M
2.4457 3h/2
Fig. 2.17
- deplasarea după direcţia necunoscutei X2:
M2Mf 16,85747708 − 16,85749667

∆ X2 = ∑∫ EI
dx =
EI
ε T % = 1,162 ⋅ 10 −4 < 0,1%
Prin integrarea diagramelor de momente Mf şi Mf , rezultă:
Mf Mf 7,8013729
δ= ∑∫ EI
dx =
EI
= 7,429879 ⋅ 10 − 7 (m)
sau prin integrarea diagramelor Mf şi M , rezultă:

MMf 7,80126
δ= ∑∫ EI
dx =
EI
= 7,429879 ⋅ 10 − 7 (m)
2. Determinarea factorului de amplificare dinamică,

1
ω= = 18,34337(rad.s −1 )
mδ
1 1
µ∗ = =
θ2 2 θ2 122 122
(1 − ) + 4ν 2 (1 − )2 + 4 ⋅ 0,052
ω2 ω2 18,34337 2 18,343372
µ∗=1,556393
3. Determinarea răspunsului în eforturi

Calculăm forţa dinamică:
Fd = µ Fo=1,556393⋅104 (N)
iar diagramele de eforturi sunt trasate în figura 2.18.
Q Q
Fd 2.06524⋅104 Fd
2.06524⋅104 2.72⋅104 2.723687⋅104 2.29⋅104
0.423765⋅104 2.299922⋅104
0.42⋅104
Mmax 3.8⋅104 Mmin
3.8066⋅104
Fig.2.18
Problema nr. 2.2
Aplicaţia 2.6
Variaţiile deplasărilor, vitezelor şi acceleraţiilor masei m a unui sistem cu
1 GLD se determină cu expresia:
x(t) = A sin(ωt + ϕ)
x(t) = A ωcos(ωt + ϕ)
x(t) = -Aω2sin(ωt + ϕ)
unde:
v
A = ( 0 )2 + x 20
ω
x ω
= arctg 0 .
v0
Sistemul oscilant are o pulsaţie proprie de oscilaţie calculată în cadrul

aplicaţiei 1.1
ω=31,7490 rad s-1,

luând în considerare şi condiţiile iniţiale, aflăm:
A=0,0373 (m), Aω=0,1846 ms-1, Aω2=37,6088 ms-2
ϕ=0,5657 (s), ϕ/ω=0,01782
&&(t) sunt reprezentate în figura 2.19.
Expresiile x(t), x& (t), x
X(t)
0.02=x0
0.0373A
t
ϕ/ω=0.017
T = 0.197 s
Fig. 2.19
x(t)
Aω=0.1846 m⋅s-1
0.5=x0
t
ϕ/ω=0.01782 s
T = 0.197 s
Fig.2.19.a
X(t)
Aω=37.6088 m⋅s-2
ϕ/ω=0.01782 s
T = 0.197 s
x0ω2
Fig.2.19.b
Aplicaţia 2.7
Pentru a reprezenta grafic variaţia deplasărilor masei m utilizăm
expresia:
x(t) = Ae −νωt sin(ω ∗ t + φ ∗ )
unde:
v + νωx 0 2
A = ( 0 ) + x 20
∗
ω
x 0ω∗
φ ∗ = arctg
v 0 + νωx 0
Introducând în expresiile de mai sus următoarele date numerice:

ω = 4,5826 rad s-1, T=1,3711 s (vezi 1.2)
ω ∗ = ω 1 − ν 2 = 4,5596radS −1
T
T∗ = = 1,378S
1 − ν2
xo = 0,02 m, vo = 0,5 ms-1 şi ν = 0,1
rezultă:
∗
A = 0,1134, ϕ∗ = 0,1772 şi = 0,0389
ω∗
Reprezentarea grafică a variaţiei deplasărilor masei m este dată în figura

2.20.
x(t
A=0.1134
(m)
Aω=0.1846
1
0.5=x0
t
ϕ/ω=0.038
T* = 1.378
Fig. 2.20
Aplicaţia 2.8
În cadrul aplicaţiei 2.5, pentru sistemul oscilant analizat s-au obţinut:
δ = 7,42977⋅10-7 (m), T = 0,3425 (s) şi µ∗ = 1,556393
Variaţia deplasărilor masei m a sistemului oscilant, în regim permanent
de acţionare a forţei perturbatoare se determină cu relaţia:
x(t) = µ∗Fo δ sin(θt - ϕ1)
unde:
µ∗ Fo δ = 1,556393⋅104⋅7,42977⋅10-7 = 0,01156 (m)
2νωθ
φ1 = arctg = 0,1193rad 1
= 6,209 ⋅ 10 − 3
ω 2 − θ2 ω
În figura 2.21 este prezentată variaţia deplasărilor masei sistemului

oscilant.
Aplicaţia 2.8
În figura 1.25 este prezentată fundaţia pentru care se cere să se
efectueze o analiză dinamică. Datele numerice ale ansamblului utilizat,
fundaţie şi teren sunt următoarele:
γb = 24 KN/m3, Q1 = 400 KN, F0 = 40 KN, θ = 60 rad/s
X(t)
Aω=0.1846 m⋅s1
µ*F0δ⋅sin(-ϕ1)
ϕ/ω
T = 0.3425 s
Fig. 2.21
ν = 18%, Rt = 2 daN/cm2, Cz = 4 daN/cm3(pt.Rt=2daN/cm2),
10
C CORECTAT
Z
= = 6,3daN / cm2
Af
Rezolvare
Pulsaţia proprie a ansamblului fundaţie + teren se determină cu relaţia:
k
ω=
m
unde:
k = C CORECTAT
Z
⋅ Af ,
Q1 + Q2
m= ,
g
Q2 = V ⋅ γb = (2 ⋅ 2 ⋅ 1,5) ⋅ 24 = 144Km ,
rezultă:
g ⋅ CZ ⋅ A f 981 ⋅ 6,3 ⋅ 200
ω= = = 67,3rad / s
Q1 + Q2 544 ⋅ 102
Factorul de amplificare dinamică:

1 θ 60
µ∗ = ;p = = = 0,89
2 2
(1 − p ) + 4ν p 2 2 ω 67,3
1
µ∗ = = 2,6 .
(1 − 0,892 )2 + 4 ⋅ 0,182 ⋅ 0,892
Presiunile maxime şi minime pe talpa fundaţiei se calculează cu

expresia:
σ max min = σθ ± µ σFo
în care:
Q Q + Q2 544 ⋅ 102
σQ = = 1 = = 1,36daN / cm2
Af Af 200 ⋅ 200
şi
Fo 40 ⋅ 102
σ Fo = = = 0,1daN / cm2
Af 200 ⋅ 200
Obţinem în final:
σ max = 1,62daN / cm2 < 2daN / cm2 = R t
σ min = 1,10daN / cm2
Deplasările maxime şi minime, pe verticală, ale fundaţiei sunt date de

relaţia:
y max min = y Q Fo
st ± µy st
unde:
Q Q + Q2 544 ⋅ 102
yQ
st = = 1 = = 0,216cm
CZ A f CZ A f 6,3 ⋅ 200 ⋅ 200
Fo 40 ⋅ 102
yFo
st = = = 0,016cm
CZ A f 6,3 ⋅ 200 ⋅ 200
şi efectuând calculele obţinem:

ymax = 0,258 cm, ymin = 0,174 cm.
PROBLEME PROPUSE 1
SISTEME CU 1GLD – VIBRAŢII LIBERE
ŞI FORŢATE
Probleme propuse spre rezolvare:
1.1 Să se determine caracteristicile dinamice T, ω, f pentru următoarele
sisteme vibrante:
m
h/3
y(t)
EI=const.
l/3 2l/3 2l/3
Fig. 1.1
y(t)
h
EI=const.
l l l
Fig.1.2
y(t) l 2
l
l/2 l/2 l/2 l
Fig. 1.3
y(t)
l/2 l/2 l/2 l l
Fig. 1.4
84 Probleme propuse. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere şi forţate
h
m
y(t)
l/2 l/2 l/2 l/2
Fig. 1.5
1.2 Să se traseze diagramele de eforturi M, T, N maxime şi minime

pentru sistemele următoare:
F(t) = F0 sin θt
h/3
y(t)
EI=const.
l/3 2l/3 2l/3
Fig.1.6
F(t) = F0 sin θt
y(t) l 2
l
l/2 l/2 l/2 l
Fig.1.7
F(t) = F0 sin θt
h
1.5 ⋅l l
Fig. 1.8
F(t) = F0 sin θt
1.5 ⋅l l 1.5 ⋅l
Fig.1.9
86 Probleme propuse. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere şi forţate
h
F(t) = F0 sin θt
m
l l
Fig. 1.10
CAPITOLUL 4
SISTEME VIBRANTE CU nGLD
4.1 Vibraţii libere. Metoda forţelor de inerţie sau
metoda matricei de flexibilitate
Se consideră un sistem vibrant cu nGLD. Sistemul este alcătuit
dintr-o grindă simplu rezemată (modelul static) cu n mase concentrate
cărora li se acordă nGLD. Deplasările necunoscute fiind deplasările
măsurate pe direcţia gradelor de libertate dinamică, notate y j (t) , figura
4.1.a.
88 Sisteme vibrante cu nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de flexibilitate
a. m1 m2 mj mn
SV
1 2 j n
b.
y1( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
c. I1 ( t ) I 2 (t ) I j (t ) I n (t )
y1 ( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
d. 1
δn1
δ11 δ j1
δ21
δ1 j δ nj
δ2 j δ jj
Fig. 4.4. Sistem vibrant cu n GLD
Sub acţiunea unui impuls iniţial (deplasare şi viteză) sistemul

vibrant va vibra în jurul unei poziţii de echilibru static, figura 4.1.b. La
momentul t al mişcării se pot măsura deplasările dinamice instantanee
pe direcţia gradelor de libertate, de exemplu y j (t) , pentru gradul de
libertate j . Pentru toate cele n deplasări se constituie vectorul
deplasărilor dinamice instantanee, vectorul (matricea coloană) {y(t)} :
y1 (t) 
 
y 2 (t)
 . 
{y(t)} =   (4.1)
y j (t) 
 . 
 
y n (t)
Pe direcţia gradelor de libertate iau naştere forţe de inerţie,

pentru GLDj, se notează forţa de inerţie I j(t) , iar pentru toate gradele
de libertate ale sistemului vibrant se constituie vectorul forţelor de
inerţie notat {I(t)} :
I1 (t)  m1y && 1 (t) 

   && 
I 2 (t) m 2 y 2 (t)
 .   . 
{I(t)} =   = − &&  = −[m]{y
&&(t)} (4.2)
I j (t)  m j y j (t) 
 .   . 
   
In (t) mn y&& n (t)
unde: [m] reprezintă matricea diagonală a maselor sau matricea de

inerţie;
{y&&(t)} - vectorul acceleraţiilor.
Prin aplicarea pe sistemul virant a forţelor de inerţie, pe direcţia
gradelor de libertate dinamică, figura 4.c, se obţine deformata dinamică
a sistemului dinamic, iar pe direcţia GLD se măsoară deplasările yi (t) .
Acest lucru se datorează principiului lui d’Alembert.
Dacă în locul forţelor de inerţie, se aplică pe sistem câte o
singură forţă, egală cu unitatea, pe direcţia GLD, în „n” situaţii de
încărcare, corespunzătoare celor nGLD, figura 4.1.d, e..., atunci pe
direcţiile gradelor de libertate dinamică se măsoară „n” seturi de câte
„n” deplasări unitare, notate: δ11 , δ 21, ....., δ j1, ......, δ jj , ...., δ nn . Cu
aceste deplasări unitare se constituie o matrice cu „n” linii şi „n”
coloane, notată [∆ ] , relaţia (4.3).
Un element al matricei [∆ ] , notat δ jn reprezintă deplasarea
măsurată pe direcţia GLDj, când sistemul vibrant este acţionat pe
direcţia GLDn cu o forţă egală cu unitatea.
 δ11 δ12 . δ1j . δ1n 

 
 δ 21 δ 22 . δ 2j . δ 2n 
 . . . . . . 
[∆] = δ δ j2 . δ jj
..
. δ jn 
(4.3)
 j1
 . . . . . . 
 
 δn1 δn2 . δ nj . δ nn 
Prin suprapunerea efectelor, deplasările pe direcţiile gradelor de

libertate „1”, „2”,..., „j” şi , respectiv, „n”, se determină cu relaţiile:
 y1 (t) = δ11I1 (t) + δ12 I 2 (t) + ... + δ1jI j (t) + ... + δ1nIn (t)

 y 2 (t) = δ 21I1 (t) + δ 22 I 2 (t) + ... + δ 2 jI j (t) + ... + δ 2nIn (t)
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
 . (4.4)
 y j (t) = δ j1I1 (t) + δ j2 I 2 (t) + ... + δ jjI j (t) + ... + δ jnIn (t)
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

 y n (t) = δn1I1 (t) + δn2 I 2 (t) + ... + δ njI j (t) + ... + δnnIn (t)
Ecuaţiile (4.4) formează un sistem de ecuaţii care, sub formă

matriceală, poate fi scrisă:
{y(t)} = [∆ ] {I(t)} (4.5)
Prin introducerea în sistemul (4.5) a vectorului forţelor de inerţie,

relaţia (4.2), se obţine:
[∆][m] {y&&(t)} + {y(t)} = {0} , (4.6)
care reprezintă ecuaţia matriceală a vibraţiilor libere ale sistemelor

vibrante cu nGLD.
Sistemul de ecuaţii (4.6) este verificat de soluţii particulare
armonice de forma:
y j (t) = A j sin(ωt + φ) (4.7)
în care A j reprezintă amplitudinea deplasării dinamice, iar pentru toate

gradele de libertate dinamice se constituie vectorul deplasărilor:
{y(t)} = {A} sin(ωt + φ) (4.8)
şi vectorul vitezelor:
{y&&(t)} = −{A}ω 2 sin(ωt + φ) (4.9)
unde {A} este vectorul amplitudinilor deplasărilor dinamice.

Soluţiile particulare (4.8) şi (4.9) caracterizează vibraţiile proprii

ale sistemului dinamic. Se introduc aceste soluţii în sistemul de ecuaţii
(4.6) şi se obţine:
− {A} sin(ωt + φ) + ω 2 [∆ ][m]{A} sin(ωt + φ) = {0} (4.10)
sau
(ω 2 [∆ ][m] − [I]){A} = {0}, (4.11)
care reprezintă ecuaţia generală a vibraţiilor proprii, unde [I] este
matricea diagonală unitate (toate elementele de pe diagonala principală
sunt egale cu unitatea, iar celelalte elemente sunt nule).
Ecuaţia matriceală (4.11) este algebrică, liniară şi omogenă.
Sistemul vibrează atunci când A j ≠ 0 , deoarece soluţia banală
verifică ecuaţia (4.11), dar nu este interensantă deoarece corespunde
unei poziţii de repaus a sistemului.
Pentru ca sistemul de ecuaţii (4.11) să admită soluţii diferite de
zero, determinantul prrincipal trebuie să fie nul:
ω 2 [∆ ][m] − [I] = 0 (4.12)
sau
ω 2 δ11m1 − 1 ω 2 δ12 m 2 . ω 2 δ1jm j . ω 2 δ1nmn 
 2 
 ω δ 21m1 ω 2 δ 22 m 2 − 1 . ω 2 δ 2 jm j . ω 2 δ 2nmn 
 . . . . . . 
 2  = 0 (4.13)
 ω δ j1m1 ω 2 δ j2 m 2 . ω 2 δ jjm j − 1 . 2
ω δ jnmn 
 
 . . . . . . 
 ω δ n1m1
2 2
ω δ n2 m 2 . 2
ω δ njm j . ω 2 δ nnmn − 1

1
Dacă se notează λ = ecuaţia (4.13) devine:
ω2
δ11m1 − λ δ12 m 2 . δ1jm j . ωδ1nmn 
 
 δ 21m1 δ 22m 2 − λ . δ 2 jm j . ωδ 2nmn 
 . . . . . . 
  =0 (4.14)
 δ j1m1 δ j2 m 2 . δ jjm j − λ . δ jnmn 
 . . . . . . 
 
 δ n1m1 δ n2 m 2 . δnjm j . δ nnmn − λ 
sau prin dezvoltare:

λn + a1λn − 1 + ....... + ak λn − k + ....... + an = 0 (4.15)
De asemenea, dezvoltând determinantul (4.13) se obţine o

ecuaţie de gradul „n” în ω 2 numită ecuaţie caracteristică sau ecuaţia
frecvenţelor (pulsaţiilor) sistemului vibrant.
Rezolvănd ecuaţia caracteristicilor (4.15) se obţin „n” rădăcini
reale şi pozitive notate:
ω1 , ω 2 ,............., ω i ,.............., ω n
reprezentând pulsaţiilor proprii (naturale) ale sistemului dinamic.

Pulsaţia proprie cu valoarea cea mai mică, notată prin ω1 , se
numeşte pulsaţie proprie fundamentală, iar celelalte valori, în general
notate, ωi , reprezintă pulsaţiile proprii de ordin superior:
ωi > ω1 , i = 2,3,....n .
Cunoscând cele n pulsaţii proprii ale sistemului dinamic se

determină direct frecvenţa proprie fundamentală, f1 , perioada proprie
fundamentală, T1 şi celelate valori proprii de ordin superior, notate
generic, fi şi Ti .
Prin urmare, valorile proprii sunt caracteristici intrinseci ale

sistemelor dinamice deoarece depind exclusiv de proprietăţile inerţiale şi
elastice ale modelelor dinamice.
Fiecărei valori proprii îi corespunde o deformată a sistemului
numită formă proprie de vibraţie (principală, naturală).
Forma proprie coincide cu deformata sistemului acţionată de
amplitudinile forţelor de inerţie:
I j,i = ωi2m j y j,i (4.16)
sau
{I}i = ωi2 [m]{y}i (4.17)
unde: I j,i reprezintă amplitudinea forţei de inerţie corespunzătoare

gradului de libertate j , în modul i de vibraţie;
y j,i - amplitudinea deplasării măsurată pe direcţia GLD în modul
i de vibraţie;
{y}i - vectorul (matricea coloană) amplitudinilor, vectorul formei
proprii i .
Ansamblulul format dintr-o formă proprie {y}i şi perioada proprie

corespunzătoare Ti , formează un mod propriu de vibraţie, în acest caz,
modul propriu i de vibraţie.
Configuraţia geometrică a formelor proprii (vectori proprii) se
determină prin introducerea succesivă a valorilor proprii ω i2 în sistemul
de ecuaţii (4.11). Se obţine ecuaţia următoare:
(ωi2 [∆ ] [m] − [I]){A}i = {0} , (4.18)
numită ecuaţia generală a vectorilor proprii (dimensionali).

Ecuaţia j din sistemul de ecuaţii (4.18) are forma:
ω i2 δ j1m1 A 1,i + ω i2 δ j2 m 2 A 2,i + ... + (ω i2 δ jjm j − 1)A 1,i + ... + ω i2 δ jnmn A n,i = 0 .
(4.19)
Se împarte ecuaţia (4.19) prin A 1,i . Se notează:
A 1,i A j,i A n,i

= 1 = y1,i , ... = y j,i , ... = y n,i (4.20)
A 1,i A 1,i A 1,i
Cu aceste notaţii ecuaţia (4.19.) devine:

ωi2 δ j2m 2 y 2,i + ... + (ωi2 δ jjm j − 1)y1,i + ... + ωi2 δ jnmn y n,i = −ωi2 δ j1m1 .(4.21)
Dacă se împart toate ecuaţiile sistemului de ecuaţii (4.18) prin

A 1,i , atunci aceast sistem, în formă matriceală, devine:
(ωi2 [∆ ][m] − [I]){y}i = {0} , (4.22)
care reprezintă ecuaţia generală a vectorilor proprii adimensionali.

Ecuaţia matriceală (4.22) are numai „n-1” necunoscute deoarece
y1,i = 1 (v. relaţiile (4.20)) şi pentru aflarea soluţiei se vor utiliza numai
primele „n-1” ecuaţii, ultima ecuaţie fiind folosită pentru verificarea
rezultatelor.
Se defineşte matricea spectrală, notată [Ω] , ca o matrice
diagonală care cuprinde pe diagonala principală pătratele pulsaţiile
proprii de vibraţie ale unui sistem dinamic cu n GLD, iar celelalte
elemente fiind nule:
ω12 
 
 ω 22 
 . 
[Ω] =  . (4.23)
 ω i2 
 . 
 
 ω n2 
De asemenea, definim matricea modală a unui sistem dinamic cu

nGLD, ca o matrice alcătuită prin scrierea pe coloane a formelor proprii
de vibraţie. Este notată [Y ] :
 y1,1 y1,2 . y 1,i . y1,n 

 
y 2,1 y 2,2 . y 2,i . y 2,n 
 . . . . . . 
[Y ] =  y y j,2 . y j,i . y j,n 
 (4.24)
 j,1
 . . . . . . 
 
y n,1 y n,2 . y n,i . y n,n 
sau
[y] = [{y}2 {y}1 . {y}i . {y}n ] . (4.25)
4.2. Aplicaţie
Se cere să se determine modurile proprii de vibraţie pentru un
sistem cu două grade de libertate dinamică pentru care se cunosc
matricea maselor:
[m] = m1 0 

 0 m2 
şi matricea de flexibilitate:
[∆] = δ11 δ12 

.
δ 21 δ 22 
Ecuaţia generală a vibraţiilor proprii dimensionale, ecuaţia (4.18)

devine:
δ δ12  m1 0  1 0  A 1  0

(ω 2  11  − )  =   .
δ 21 δ 22   0 m 2  0 1 A 2  0
Ecuaţia pulaţiilor proprii este:

δ δ12  m1 0  1 0
ω 2  11  −  =0
δ 21 δ 22   0 m 2  0 1
sau:
ω 2 δ11m1 − 1 ω 2 δ12 m 2
=0
ω 2 δ 21m1 ω 2 δ 22 m 2 − 1
şi
δ11m1 − λ δ12 m 2
= 0,
δ 21m1 δ 22 m 2 − λ
unde
1
λ = .
ω2
Se dezvoltă determinantul de mai sus şi se obţine:
λ2 − λ(δ11m1 + δ 22 m 2 ) + m1m 2 (δ11δ 22 − δ12

2
) = 0.
Se rezolvă ecuaţia anterioară şi se determină valorile proprii: λ1

şi λ 2 , respectiv (pulsaţiile proprii) ω12 şi ω 22 .
După aflarea valorilor proprii se calculează vectorii proprii

(formele proprii de vibraţie). Aceştia se obţin prin rezolvarea
următoarelor două sisteme de ecuaţii:
o primul sistem
(ω12 δ11m1 − 1)y 1,1 + ω12 δ12 m 2 y 2,1 = 0

 2 2
,
ω1 δ 21m1y 1,1 + (ω1 δ12 m 2 − 1)y 2,1 = 0
pentru y1,1 = 1 rezultă din prima ecuaţie de mai sus:

ω12 δ11m1 − 1
y 2,1 = − ;
ω12 δ12 m 2
o cel de al dolea sistem:

 (ω22δ11m1 − 1)y1,2 + ω22δ12m2y 2,2 = 0
 2 2
,
ω2δ21m1y1,2 + (ω21δ12m2 − 1)y 2,2 = 0
pentru y1,2 = 1 rezultă din prima ecuaţie a sistemului anterior:
ω 22 δ11m1 − 1
y 2,2 = − .
ω 22 δ12 m 2
Cele două forme proprii de vibraţii sunt:

 1   1 
{y}1 =  şi {y}2 =  
y 2,1  y 2,2 
4.3. Determinarea matricei de flexibilitate
Matricea de flexibilitate a unei structuri, în coordonatele dinamice
ale modelului vibrant, a fost definită în paragraful 4.1, relaţia (4.3).
Un element al matricei de flexibilitate δ jk , conform celor expuse,
reprezintă deplasarea produsă de direcţia GLDj când după direcţia GLDk,
3 3
2
m1 m1
2
a. b.
1 1
1
m4
2
1
m2 m3
3
c. d. m2
2
m1
3
m1
d. m1 m2 mj mn
1 2 j n
Fig. 4.2. Sisteme dinamice
structura considerată (sistemul vibrant) este acţionată de o forţă egală

cu unitatea.
În figura 4.2 sunt prezentate cinci sisteme dinamice având

nominalizate gradele de libertate dinamică acordate, iar în figurile 4.3 şi
4.4. situaţiile de încărcare, corespunzătoare gradelor de libertate
dinamică, în vederea determinării elementelor matricei de flexibilitate.
1,1 1,1
a1. a2.
1,1 1,1
a3. b1.
1,1
1,1
b2. b3.
Fig. 4.3. Situaţii de încărcare pentru calculul matricelor

de flexibilitate ale sistemelor din fig.4.2.a. şi b.
Pentru calculul elementelor matricei de flexibilitate se utilizează
metoda Mohr-Maxwell, materializată prin relaţia:
M j (x)Mk (x)
δ jk = ∑ EI
dx , (4.27)
δ21 1,1 δ22
c.
1,1 δ11 δ12
δ43 1,1
δ41 δ42 δ44
1,1
δ31 δ32 δ33 δ34
d. 1,1
δ21 δ22 δ23 δ24
1,1
δ11 δ12 δ13 δ14
d. 1,1
1 2 k j n
δ nk
δ1k δ jk
δ 2k δkk
1,1
1 2 k j n
δ1 j δ nj
δ2 j δ kj
δ jj
Fig. 4.4. Situaţii de încărcare pentru calculul matricelor

de flexibilitate ale sistemelor din fig.4.2.c.,d.şi e
unde: M j (x) reprezintă momentul încovoietor din secţiunea " x" măsurat
în diagrama de moment încovoietor corespunzătoare situaţiei virtuale de
încărcare " j" a sistemului vibrant;
Mk (x) - momentul încovoietor din secţiunea " x" măsurat în

diagrama de moment încovoietor corespunzătoare situaţiei reale de
încărcare " k" a sistemului vibrant.
Obs. În cazul determinării elementului δ jk al matricei de
flexibilitate, se disting următoarele situaţii de încărcare:
a) situaţia reală de încărcare, constituită din structura dată (static
nedeterminată sau determinată) acţionată în dreptul masei mk ,
a sistemului dinamic, şi pe direcţia GLDk, cu o forţă egală cu
unitatea (notată 1 );
b) situaţia virtuală de încărcare, constituită din structura considerată
înărcată, în dreptul masei m j şi pe direcţia GLDj, cu o forţă
egală cu unitatea (notată 1 ).
De asemenea, situaţia virtuală de încărcare poate fi constituită
din orice structură static determinată, obţinută din structura dată
încărată, în dreptul m j şi pe direcţie GLDj, de o forţă egală cu unitatea.
În figura 4.5. sunt reprezentate situaţile de încărcare, virtuale şi

reale ale sistemului dinamic desenat în figura 4.2.c., sistem cu două
grade de libertate dinamică acordate, corespunzător GLD 1 (a se vedea
figura 4.4.a.
Diagramele finale de moment încovoietor, în cele două situaţii de
1
încărcare, reală şi virtuală: M1f şi Mf , care în cazul desfăsurării calculelor
pe sistemul considerat sunt identice, sunt trasate în figura 4.5.c3,
folosind metoda forţelor.
Sistemul de bază este desenat în figura 4.5.b, diagrama de
moment încovoietor, produsă de încărcarea exterioară (forţa egală cu
unitatea), este arătată în figura 4.5.c1 ( M1p ), iar diagrama unitară de
moment încovoietor este schiţată în figura 4.5. c2 ( M1 ).
Sistemul analizat este o dată static nedeterminat. Ecuaţia de

echilibru elastic, corespunzătoare metodei forţelor, este:
δ11X1 + Χ 1P = 0 ,
unde coeficientul δ11 se determină cu relaţia:

1,1 1,1
x1
a. b.
SB
l1
l2
1,1
l2 1,1
c1
1 c2 1
Mp , M M1 , M 1
l1
c3 1
M f1 , M f
Fig. 4.5. Situaţii de încărcare şi diagrame de moment încovoietor

pentru calculul elementelor matricei de flexibilitate
M1 (x)M1 (x)
δ11 = ∑ EI
dx ,
iar termenul liber cu expresia:
M1 (x)M1P (x)
∆ 1P = ∑ EI
dx .

Stabilitate - Dinamica 1-100

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stabilitate - Dinamica 1-100

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONSTANTIN IONESCU

EDITURA SOCIETĂŢII ACADEMICE "MATEI-TEIU BOTEZ"

Cap.2 Sisteme cu un grad de libertate dinamică 21

P.1 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere

3.4. Vibraţii forţate produse de forţe perturbatoare în alte situaţii

P.2 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate

Cap.5 Sisteme vibrante cu n GLD 102

P.3 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – vibraţii libere

P.4 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – vibraţii forţate

Cap.8 Calculul de stabilitate. Calculul de ordinul II 180

Cap.9 Calculul de ordinul II 189

9.2. Calculul de ordinul II. Determinarea eforturilor şi deplasărilor

Cap.10 Calculul deplasărilor şi rigidităţilor de ordinul II

Cap.11 Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând

Cap.12 Calculul de ordinul II al cadrelor prin metoda

Cap.13 Studiul de stabilitate şi calculul de ordinul II al

Cap.14 Calculul de ordinul II şi de stabilitate. Cadre cu

de studiu echilibrul dinamic al structurilor, exprimat prin metode

Orice structură este capabilă, sub acţiunea unor cauze cu

a) După reprezentarea analitică:

1.2.4. Modelarea sistemelor

l/4 l/2 l/4

Fig.1.1. Grinda simplu rezemată:

Fig. 1.2. Grinda încastrată :

Orice sistem vibrant este capabil, sub acţiunea unor cauze cu

Fig. 1.3. Cadru static nedeterminat: a. cadru propriu-zis;

1.2.5. Coordonate dinamice

În vederea simplificării modelului dinamic, sistemul dinamic cu

Fig. 1.4. Cele două poziţii: iniţială şi deplasată ale unui

Prin grad de nedeterminare statică, al unei structuri static

pentru structuri plane şi cu formula

unde: N reprezintă numărul de noduri rigide,

1.2.6. Sistem dinamic (vibrant)

Fig. 1.5. Model static şi model dinamic. Comparaţie între gradele

GLD=1, acordat GLD=2, acordate

GLD=2 acordate GLD=2, acordate

Fig. 6. Modalităti de acordare a gradelor de libertate dinamică

Cel mai simplu sistem dinamic poate fi obţinut prin asamblarea

Fig. 1.7. Sisteme dinamice cu 1GLD

Fig. 1.8. Sisteme dinamice complete cu 1GLD

În Dinamica Structurilor pentru realizarea sistemelor dinamice se

Fig. 1.9. Modele reologice: a. Hooke; b. Newton;

în care: γ reprezintă greutatea specifică a materialului, unitatea de

Relaţia (1.11) se utilizează pentru determinarea masei prin

proporţională cu viteza prin intermediul coeficientului de amortizare,

unde: Fa reprezintă forţa de amortizare, [N];

Din relaţia (1.12) se exprimă coeficientul de amortizare:

şi apare evident că unitatea de măsură este: [N m-1s] sau [kg s-1].

În figura 1.10 sunt prezentate diverse situaţii de încărcare pentru

în care: b reprezintă numărul de bare dintr-un mecanism (sistem

Fig.2.1. Modalităţi de acţionare a sistemelor cu 1GLD:

Forţele care intervin în ecuaţiile generale de condiţie sunt incluse

iii. unitate de măsură – [N],

Fi(t) = −m((x &&(t)) ,

b. pentru situaţia aplicării indirecte a acţiunilor:

Fa (t) + Fe (t) = Fi (t) (2.8)

2.1.2. Vibraţii libere fără amortizare

Fig. 2.2. Model dinamic simplu

Deoarece vibraţiile unui sistem dinamic, fără a fi acţionat de forţe

x(t) = C1 sin ω t + C 2 cos ω t . (2.14)

x& (t) = C1ω cos ω t − C 2 sin ω t , (2.15)

&&(t) = −C1ω 2 sin ω t − C 2 ω 2 cos ω t .

x(t) = A sin(ωt + φ) . (2.20)