FB Bazele fizice ale mecanicii

November 24, 2013

Cuprins
1 FB01. Sisteme de particule. Mecanica newtoniană 2
1.1 Cinematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.1.1 Sisteme de referinţă. Vectorul de poziţie. Viteza, ac-
celeraţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.1.2 Mişcarea rectilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.3 Miscarea circulară uniformă . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1.4 Mişcarea circulară neuniformă . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2 Dinamica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.1 Principiile lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.2 Principiul fundamental al dinamicii (lex secunda) . . . 11
1.2.3 Principiul actiunii si reactiunii (lex tertia) . . . . . . . 12
1.2.4 Principiul superpoziţiei forţelor (lex quarta) . . . . . . 12
1.2.5 Aplicaţii ale principiului fundamental al dinamicii (lex
secunda) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2.6 Impulsul mecanic. Conservarea impulsului . . . . . . . 15
1.2.7 Momentul cinetic. Conservarea momentului cinetic . . 16
1.2.8 Lucrul mecanic, energia cinetică şi puterea . . . . . . . 17
1.3 Centrul de masă pentru două corpuri . . . . . . . . . . . . . . 18
1.4 Sisteme formate din  > 3 corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.4.1 Conservarea impulsului total al sistemului . . . . . . . 19
1.4.2 Centrul de masă al sistemului format din mai multe
corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.4.3 Conservarea momentului cinetic total al sistemului . . 22
1.4.4 Conservarea energiei totale a sistemului . . . . . . . . . 23
1.5 Ciocniri elastice şi neelastice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.5.1 Ciocnirea plastică unidimensională dintre două corpuri 25
1.5.2 Ciocnirea elastică unidimensională dintre două corpuri 26
1.5.3 Coeficienţi de restituire . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

1
 1.5.4 Ciocniri speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.6 Forţe conservative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.6.1 Miscarea în câmp central. Legile lui Kepler . . . . . . . 31
1.6.2 Vectorul Runge-Lenz-Laplace . . . . . . . . . . . . . . 32
1.6.3 Legile lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.6.4 Viteze cosmice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.6.5 Miscarea sub acţiunea unor tipuri de forţe . . . . . . . 39
1.7 Oscilaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.7.1 Oscilaţii armonice libere . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.7.2 Oscilaţii armonice amortizate . . . . . . . . . . . . . . 44

2 FB.05. Mecanica fluidelor 47

2.1 Generalităţi ale fluidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.1.1 Variabile care caracterizează fluidul . . . . . . . . . . . 47
2.2 Ecuaţia de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3 Fluide ideale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.4 Ecuaţia Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.5 Ecuaţia Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.5.1 Aplicaţii ale ecuaţiei lui Bernoulli. Formula lui Torricelli 54
2.6 Hidrostatica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.6.1 Formula barometrică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.6.2 Legea lui Arhimede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.7 Potenţiale complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.8 Fluide cu vâscozitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

1 FB01. Sisteme de particule. Mecanica new-

toniană
1.1 Cinematica
1.1.1 Sisteme de referinţă. Vectorul de poziţie. Viteza, acceler-
aţia
O noţiune fundamentală a mecanicii este aceea de punct material; punctul
material este practic orice corp care este studiat dar ale cărui dimensiuni
sunt neglijabile. Dacă studiem mişcarea Pamântului în jurul Soarelui se pot
neglija dimensiunile Pamântului dar dacă se studiază mişcarea Pamântului în
jurul axei sale atunci nu se pot neglija dimensiunile acestuia. Punctelor ma-
teriale li se ataşează diferite proprietăţi în funcţie de subdomeniul din fizică
unde sunt introduse. Un ansamblu de puncte materiale formează un sistem

2
 Figura 1: Vectori de poziţie în două sisteme de referinţă diferite.

fizic de puncte materiale. Corpul solid este un sistem de puncte materiale

cu proprietatea că distanţa dintre oricare două puncte materiale este con-
stantă. Fenomenele fizice se studiază în raport cu un sistem de referinţă.
Acesta este ales de fizicieni şi constă într-un sistem de corpuri rigide care nu
se mişcă unul faţă de celălalt şi un cronometru necesar măsurării timpului.
În figura (1) este reprezentat un punct material  raportat la două sisteme
0 0 0 0 0
de referinţă  ≡  şi  ≡     . Punctul material este reprezentat de
0
vectorul de poziţie r faţă de sistemul de referinţă  şi r faţă de sistemul
0
de referinţă  . Relaţia dintre cei doi vectori de poziţie este
0
r−r =R
unde R este vectorul de poziţie al sistemului de referinţă  faţă de sistemul
0
de referinţă  .

În figura (2) este reprezentată variaţia vectorului de poziţie al unui punct

material, adică ∆r ≡ r ( + ∆) − r () pe traiectoria . Viteza instanta-
nee a punctului material se defineşte astfel:
∆r r ( + ∆) − r () r ·
v = lim = lim ≡ ≡r
∆→0 ∆ ∆→0 ∆ 
iar acceleraţia instantanee
∆v v ( + ∆) − v () v 2 r ··
a = lim = lim ≡ ≡ 2 ≡r
∆→0 ∆ ∆→0 ∆  

3
 Figura 2: Variaţia vectorului de poziţie în timp.

Aplicaţie.
Dacă vectorul de poziţie al unui corp punctiform depinde de timp conform
relaţiei £ ¤
r () = 2 i + j exp (−) + 3k ≡ 2  exp (−)  3
să se calculeze vectorii viteză şi acceleraţie la momentul  = 1 sec precum şi
modulele acestora la acelaşi moment de timp. Vectorii i j k sunt versorii
axelor de coordonate   .
Rezolvare:
Din definiţia vitezei, derivând vectorul de poziţie în raport cu timpul
obţinem
r ·
v = ≡ r = 2i − j exp (−)

sau
v () ≡ [2 − exp (−)  0] ≡ [   ]
De aici rezultă că v (1) ≡ [2 −1 0] .
Derivând viteza în raport cu timpul obţinem acceleraţia
v ··
a= ≡ r = 2i + j exp (−)

sau
a () ≡ [2 exp (−)  0] ≡ [   ]
De aici rezultă că a (1) ≡ [2 1 0] 
Modulele instantanee ale celor doi vectori sunt
¡ ¢12
|v ()| ≡  = 2 + 2 = [42 + exp (−2)]12

4
respectiv
¡ ¢12
|a ()| ≡  = 2 + 2 = [4 + exp (−2)]12
La momentul  = 1 acestea devin

|v (1)| ≡  = [4 + exp (−2)]12 

respectiv
|a (1)| ≡  = [4 + exp (−2)]12 2

1.1.2 Mişcarea rectilinie

Mişcarea rectilinie are loc pe o traiectorie care conţine doar porţiuni rec-
tilinii, fără curbe. De obicei în plan orizontal se alege ca traiectorie rectilinie
axa  iar în cazul în care mişcarea are loc în plan vertical se alege axa .
Legea mişcării rectilinii uniforme (viteza este constantă în modul) în
plan orizontal este
 () = 0 +  ( − 0 )
unde 0 este coordonata iniţială (distanţa de la origine la locul începerii
deplasării de-a lungul axei ),  este viteza constantă în modul a mişcarii
iar 0 este timpul scurs din momentul în care am dat drumul la cronometru
ca să analizăm mişcarea până la plecarea mobilului; de obicei acest timp este
nul. În cazul în care mişcarea rectilinie are loc în planul  atunci legea se
scrie în general astfel
r () = r0 + v ( − 0 )
care proiectată pe cele două axe permite scrierea legilor de mişcare pe ambele
direcţii.
Legea mişcării rectilinii uniform variate (viteza nu este constantă în
modul şi acceleraţia este nenulă şi constantă în modul) este
a
r () = r0 + v0 ( − 0 ) + ( − 0 )2
2
unde v0 este viteza mobilului în momentul începerii cronometrării iar a este
acceleraţia mobilului. Legea vitezei este

v () = v0 + a ( − 0 )

Legile anterioare proiectate pe axele de coordonate conduc la legile corespun-

zatoare de-a lungul axelor. De exemplu, de-a lungul axei , dacă se elimină
timpul între legea de mişcare şi legea vitezei se obţine legea lui Galilei

2 = 0
2
+ 2 [ − 0 ]

5
 Figura 3: Miscare circulară uniformă.

Precizare importantă
Coordonata nu este acelaşi lucru cu spatiul parcurs. De exemplu, un
mobil poate pleca dintr-un punct O, cu viteza iniţială diferită de zero dar cu
acceleraţie orientată în sens invers deplasării sale. Prin urmare la un moment
dat el se va opri şi va porni în sens invers cu acceleraţie în acelaşi sens cu
sensul mişcării. Este evident că la un anumit moment mobilul ajunge din
nou în punctul de unde a plecat căruia îi corespunde coordonata zero dar
spaţiul parcurs de mobil este clar diferit de zero.

1.1.3 Miscarea circulară uniformă

În figura (3) este reprezentată mişcarea circulară a unui punct material în
planul 
Vectorul de poziţie este r () iar proiecţiile sale pe cele două axe de coor-
donate sunt  () şi  ().  este raza cercului, v () este viteza instantanee
a corpului. ω este viteza unghiulară sau corect pulsaţia mişcării circu-
lare, care în acest tip de mişcare este constantă. Modulul vitezei unghiulare
se defineşte astfel
2
=

unde  este timpul în care corpul efectuează o rotaţie completă şi se numeşte
perioada de rotaţie.
Este evident din figură că
 () =  cos 

6
  () =  sin 
 () = 0
deoarece mişcarea are loc în planul . Derivând în raport cu timpul ecuaţi-
ile precedente obţinem
·
 () = − sin 
·
 () =  cos 
·
 () = 0
care sunt vitezele instantanee ale corpului pe cele trei direcţii.
Dacă înmulţim scalar vectorul de poziţie

r () = i cos  + j sin 

cu vectorul viteză

v () = i (− sin ) + j cos 

şi ţinând cont că versorii axelor de coordonate sunt reciproc perpendiculari,
obţinem
r () · v () = 0
ceea ce înseamnă că în orice punct al traiectoriei circulare viteza instanta-
nee este perpendiculară pe vectorul de poziţie raportat la centrul cercului.
Modulul vitezei este dat de relaţia
¡ ¢12
|v ()| ≡  = 2 + 2 =
£ ¤12 2
= (− sin )2 + ( cos )2 ≡  = 

unde  este perioada de rotaţie a corpului pe cercul de raza .
Acceleraţia corpului se obţine din relaţia
v ·· ¡ ¢
a () = ≡ r = i − 2 cos  − j2 sin  ≡

≡ −2 [i cos  + j sin ] ≡ − 2 r ()
adică acceleraţia (care se numeşte acceleraţie centripetă sau acceleraţie
normală) este orientată de-a lungul vectorului de poziţie faţă de centrul
cercului spre centrul cercului (sens invers vectorului de poziţie). Modulul
acceleraţiei centripete este

2 2
|a ()| ≡  =  |r ()| ≡

7
Vectorial putem scrie
2
a () ≡n

unde n este versorul normalei la tangenta la traiectorie în fiecare punct şi
prin urmare este îndreptat spre centrul cercului [vezi (4)].

1.1.4 Mişcarea circulară neuniformă

Viteza mobilului se poate reprezenta şi sub forma

v = s

unde s este un versor care corespunde tangentei la traiectorie în orice punct

iar  este modulul vitezei. Dacă mişcarea este circulară uniformă rezultă
v s
a () = =
 
deoarece modulul vitezei este constant. Combinând cele două expresii ale
acceleraţiilor rezultă
s 
= n
 
Cu viteza  corpul parcurge în intervalul  spaţiul  de-a lungul traiectoriei,
adică
 = 
Înlocuind  în relaţia precedentă obţinem
s 1
= n
 
care este o relaţie pur geometrică.
În cazul în care viteza unghiulară ω nu este constantă, atunci pe lângă
acceleraţia centripetă există şi acceleraţia tangenţială a (). Derivând în
raport cu timpul expresia v = s, obţinem

 (s) s 
a () = = +s ≡
  
2 
≡ n+s ≡
 
≡ a () + a ()

8
 Figura 4: Acceleraţii în mişcarea circulară neuniformă.

Se observă de aici că există două acceleraţii şi anume: acceleraţia normală
orientată de-a lungul normalei şi acceleraţia tangenţială orientată de-a
lungul traiectoriei
¯ ¯ ¯ ¯
¯  ¯ ¯ ω ¯
|a ()| ≡ ¯¯s ¯¯ =  ¯¯ ¯¯ ≡ 
 

În figura (4) se observă că unghiul  este de fapt Viteza unghiulară se

defineşte clar că fiind derivata unghiului în raport cu timpul

=

iar dacă mişcarea este circulară este uniformă ca în paragraful precedent
atunci desigur avem
 =  + 
Variaţia în timp a vitezei unghiulare  este acceleraţia unghiulară , adică

=

Între viteza v (), viteza unghiulară ω şi vectorul de poziţie r () există relaţia
vectorială
v () = ω × r ()

9
şi de aici rezultă că viteza unghiulară ω este perpendiculară pe planul care
conţine v () şi r (), adică planul  în cazul nostru. Acceleraţia totală a
corpului este atunci de forma
£ ¤12
|a ()| = |a ()|2 + |a ()|2

În figura (4) arcul de cerc 0 are lungimea  şi există relaţia geometrică
în care intervine şi raza cercului 

 = 

În acest caz viteza liniară de-a lungul arcului de cerc este


=

iar acceleraţia corespunzatoare este
2 
=
2
Dacă derivăm relaţia geometrică anterioară în raport cu timpul obţinem ceea
ce deja ştiam
 = 
cu varianta vectorială generală

v () = ω × r ()

Problema
Să se determine ecuaţia traiectoriei şi acceleraţia unui mobil care se de-
plasează conform următoarelor legi de mişcare de-a lungul axelor  şi :

 () =  cos 

respectiv
 () =  sin 
Rezolvare
Eliminând timpul între cele două ecuaţii obţinem
2 ()  2 ()
+ =1
2 2
adică ecuaţia unei elipse cu semiaxele  şi . Raza vectoare a mobilului are
forma
r () = i cos  + j sin 

10
care derivată în raport cu timpul de două ori conduce la expresia acceleraţiei
·· ¡ ¢
r () = i − 2 cos  − j 2 sin 

adică
a () = −2 [i cos  + j sin ] ≡ −2 r ()
care este orientată spre centrul elipsei.

1.2 Dinamica
1.2.1 Principiile lui Newton
Mecanica Newtoniană sau mecanica clasică este guvernată de trei axiome
care nu sunt independente între ele.
1. legea inerţiei.
2. legea fundamentală a dinamicii.
3. legea interacţiunii dintre corpuri
şi în plus principiul superpoziţiei forţelor şi al mişcărilor.
a) În mecanica Newtoniană timpul este considerat absolut, adică este
acelaşi în orice sistem de referinţă şi prin urmare este un invariant.
b) În mecanica Newtoniană spaţiul este considerat absolut.
c) În mecanica Newtoniană masa este independentă de viteză.
Aceste prime trei aserţiuni nu mai sunt valabile în teoria relativităţii.
d) Masa unui sistem închis de corpuri este independentă de procesele care
au loc în sistem.
Legile lui Newton sunt următoarele
Lex prima
Orice corp rămâne în starea de repaus sau mişcare rectilinie uniformă
atât timp cât asupra sa nu acţionează forţe care să-i schimbe starea.
Lex secunda
Modificarea mişcării corpului este un efect al unei forţe şi are loc în di-
recţia de acţiune a forţei.
Lex tertia
Forţa numită acţiune întotdeauna este egală în modul cu cea numită
reacţiune şi au aceeaşi direcţie dar sensuri contrare.
Lex quarta
Principiul superpoziţiei forţelor

1.2.2 Principiul fundamental al dinamicii (lex secunda)

Dacă asupra unui corp acţionează mai multe forţe atunci acel corp capătă o
acceleraţie a care este egală în modul cu raportul dintre modulul rezultantei

11
 Figura 5: Principiul acţiunii şi reacţiunii.

forţelor F şi masa corpului  şi are ca sens sensul rezultantei forţelor
a = F
În cazul mecanicii clasice, când masa nu depinde explicit de viteză, relaţia
anterioară se scrie astfel
v  (v) p
 = = =F
  
unde p =v este impulsul corpului de masa . Principiul fundamental
al dinamicii stă la baza rezolvării oricărei probleme de mişcare şi o să vedem
în cursurile care urmează că este echivalent cu ecuaţiile Lagrange.

1.2.3 Principiul actiunii si reactiunii (lex tertia)

Dacă două corpuri se influentează reciproc (interacţionează) atunci forţa cu
care corpul 1 acţionează asupra corpului 2, F12 , este egală în modul şi de
sens contrar cu forţa cu care corpul 2 acţionează asupra corpului 1, F21 [vezi
figura (5)]
adică
F12 = −F21

1.2.4 Principiul superpoziţiei forţelor (lex quarta)

Dacă asupra unui corp acţionează simultan forţele F ( = 1) atunci fiecare
forţă va crea o acceleraţie a = F  iar acceleraţia totală va fi dată de
expresia
X
a= a
=1
adică va fi datorată acţiunii unei forţe F egală cu rezultanta forţelor F , adică
X

F= F
=1

12
 Forţele naturale cunoscute până acum sunt forţa de atracţie gravi-
taţională, forţele electromagnetice, forţele nucleare şi interacţiile
slabe.

1.2.5 Aplicaţii ale principiului fundamental al dinamicii (lex se-

cunda)
Dacă asupra unui corp acţionează o forţă F atunci

v 2 r
a =  = 2 =F
 
Această ecuaţie vectorială este echivalentă, dacă mişcarea este tridimension-
ală, cu trei ecuaţii scalare care se obţin prin proiectarea ecuaţiei vectoriale
pe cele trei axe de coordonate. Se obţine astfel un sistem de ecuaţii difer-
enţiale în care se cunosc componentele forţei pe cele trei direcţii şi condiţiile
iniţiale, adică poziţia şi viteza la momentul iniţial. Dacă se rezolvă sistemul
de ecuaţii diferenţiale atunci se găsesc soluţiile r = r (). Acestea conduc la
găsirea traiectoriei, vitezei şi acceleraţiei corpului.
Problema 1
Un corp este aruncat în sus cu viteza iniţială v0 şi sub unghiul  faţă
de orizontală. Să se stabilească ecuaţia traiectoriei, înalţimea maximă şi
distanţa maximă parcursă pe orizontală. Se neglijează frecările şi orice alte
forţe cu excepţia forţei de atracţie gravitaţională.
Rezolvare
Se alege un sistem de referinţă cu originea în locul aruncării, axa 
axa orizontală şi axa  axa verticală orientată în sus. Vitezele iniţiale de-a
lungul celor două axe sunt:

0 = 0 cos 

şi
0 = 0 sin 
Deoarece asupra corpului acţionează doar forţa de atracţie gravitaţională,
din legea fundamentală a dinamicii obţinem

2 r
 = g
2
sau proiectând pe cele două axe alese

2 
 :  =0
2

13
 2 
 : = −
2
Întegrând în raport cu timpul cele două ecuaţii diferenţiale rezultă succesiv

 () = 0  cos 

 () = 0  sin  − 2 2

 () = 0 sin  − 
Eliminând timpul între ecuaţiile de mişcare pe cele două axe,  () şi  ()
obţinem
2
 =  tan  − 2
20 cos2 
care este ecuaţia unei parabole şi reprezintă ecuaţia traiectoriei corpului.
Distanţa parcursă pe orizontală este obţinută făcând  = 0, adică

02
 ( = 0) = sin 2


care este maximă dacă unghiul de aruncare  = 4. Înalţimea maximă,

max se obţine derivând  în raport cu coordonata  şi egalând cu zero (este
chiar condiţia de extrem a unei funcţii). În acest fel se obţine

02
max = sin2 
2
care este evident maximă dacă aruncarea este perfect verticală, adică  =
2.
Problema 2
Să se determine legea de mişcare a unui oscilator armonic unidimen-
sional (deplasarea se face de-a lungul axei orizontale ) ideal pentru care
·
condiţiile iniţiale sunt:  (0) = 0 şi  (0) = 0.
Rezolvare
Fiind vorba de oscilator armonic unidimensional înseamnă că asupra cor-
pului acţionează forţa elastică de forma

 () = −

unde  este constanta elastică. Legea a doua a lui Newton conduce la ecuaţia

 = −

14
sau
·· 
+ =0


Notaţia  20 ≡  este consacrată. Ecuaţia este o ecuaţie diferenţială de ordinul
II, cu coeficienţi constanţi, omogenă de tip Euler. Pentru acest tip de ecuaţie
se caută o soluţie de forma

 () ∼ exp()

După rezolvarea ecuaţiei caracteristice

2 +  20 = 0

se obţine conform cursului de matematică soluţia generală

 () = 1 exp( 0 ) + 2 exp(−0 )

Constantele 1 şi 2 se determină din condiţiile iniţiale (temă de seminar)

şi soluţia finală are forma

 () =  sin( 0  + )

unde constantele  şi  se determină după determinarea constantelor 1 şi

2 (temă de seminar).

1.2.6 Impulsul mecanic. Conservarea impulsului

Din expresia matematică a principiului fundamental al dinamicii
p
=F

rezultă prin integrare între momentele 1 şi 2
Z2
p2 − p1 = F
1

unde p2 = p (2 ) şi p1 = p (1 ). Dacă sistemul este izolat, adică rezultanta
forţelor F este nulă atunci impulsul se conservă, adică p2 = p1 .
Să analizăm acum cele două forţe corespunzatoare interacţiunii dintre
două corpuri 1 şi 2 şi definiţia variaţiei impulsului p

= F. Avem

F12 = −F21

15
sau
p1 p2
=−
 
adică
p1 p2
+ =0
 
De aici rezultă că dacă sistemul celor două corpuri este izolat (singurele forţe
care acţionează asupra corpurilor sunt forţe interne sistemului, adică forţe
care satisfac principiul acţiunii şi reacţiunii) atunci

 (p1 + p2 )
=0

adică impulsul total al sistemului este invariant (impulsul unui sistem format
din cel puţin două corpuri izolate se conservă)

p1 + p2 = 

1.2.7 Momentul cinetic. Conservarea momentului cinetic

Înmulţim vectorial ecuaţia matematică a principiului fundamental al dinam-
icii, a = F, la stânga cu vectorul de poziţie r şi ţinem cont că acceleraţia
este derivata vitezei în raport cu timpul
v
r× =r×F

În membrul stâng adunăm termenul identic nul r 
× v (deoarece produsul
vectorial dintre doi vectori paraleli este nul) şi obţinem

r v
× v + r ×  =r×F
 

Membrul stâng este chiar (r×v)

≡ L

, unde L = r × v este momen-
tul cinetic (sau momentul unghiular al particulei de masă  care se
deplasează cu viteza v). Membrul drept este chiar momentul forţei F care
acţionează asupra particulei. Prin urmare teorema variaţiei momentului ci-
netic are forma
L
=r×F

Dacă rezultanta forţelor este nulă sau dacă aceasta este paralelă cu vectorul
de poziţie atunci momentul cinetic se conservă, adică L
= 0.

16
1.2.8 Lucrul mecanic, energia cinetică şi puterea
Înmulţim scalar ecuaţia matematică a principiului fundamental al dinamicii,
a = F, la dreapta cu vectorul de poziţie infinitezimal r şi ţinem cont că
acceleraţia este derivata vitezei în raport cu timpul. Obţinem
v
 · r = F·r

sau µ 2¶
v r 
 ·  ≡ v · v ≡ = F·r
  2
De aici, rezultă lucrul mecanic infinitezimal 
 = F·r = |F| · |r| · cos 
( este unghiul dintre rezultanta forţelor F şi deplasarea infinitezimală r)
şi energia cinetică  a corpului de masa 
 =  2 2
Lucrul mecanic ()r →r  efectuat de forţa F (rezultanta forţelor care acţionează
asupra corpului) pe toata deplasarea corpului între poziţiile r şi r  este
dat de integrala definită
rZ
 

()r →r  = F·r

r

Se observă că variaţia infinitezimală a lucrului mecanic este egală cu variaţia

infinitezimală a energiei cinetice, adică
 = 
Prin integrare rezultă între poziţiile iniţială şi finală, rezultă
rZ
 

( )  − ( ) = F·r

r

care este teorema variaţiei energiei cinetice.

Dacă împărţim relaţia  = F·r cu  obţinem
 r
= F·
 

Expresia  se numeşte putere mecanică, adică lucrul mecanic produs în
unitatea de timp

 = =F·v

şi se măsoară în Watt (Joule/sec).

17
1.3 Centrul de masă pentru două corpuri
În cazul în care corpurile care interacţionează au mase comparabile [nu ca
la mişcarea Pamântului (masa ) în jurul Soarelui (masa  À )] se for-
mulează problema celor două corpuri. Forţele de interacţiune dintre
corpuri sunt de tip gravitaţional, coulombian etc. Dacă două corpuri de
mase 1 şi 2 interacţionează între ele atunci putem scrie
2 r1
1 2 = F12

respectiv
2 r2
2 = F21
2
Dacă înmulţim prima ecuaţie cu 2 şi pe a doua cu 1 şi scădem din a doua
ecuaţie pe prima rezultă
∙ 2 ¸
 r2 2 r1
1 2 − 2 =
2 
= (2 + 1 ) F21
unde am folosit principiul al treilea al dinamicii, adică F12 = −F21 . Dacă
definim r12 = r2 − r1 , atunci obţinem
1 2 2 r12
= F21
2 + 1 2
În relaţia precedentă definim masa redusă  (a nu se confunda cu coeficien-
tul de frecare) a sistemului celor două corpuri
1 2
=
2 + 1
Prin urmare
2 r12
 = F21
2
ceea ce corespunde mişcării unui singur corp, cu masa  sub acţiunea forţei
F21 (practic una din cele două forţe de interacţiune dintre cele două cor-
puri). Rezolvarea sistemului de ecuaţii diferenţiale conduce la determinarea
lui r12 (). Dorim să calculăm însă legile de mişcare pentru fiecare corp,
adică r1 (), r2 (). Pentru aceasta definim poziţia centrului de masă (CM)
al sistemului prin relaţia
1 r1 + 2 r2
r =
2 + 1

18
 Figura 6: Centrul de masă

Dacă vom considera un sistem de referinţă SCM cu originea în CM atunci

r | = 0
şi implicit
1 r1 | + 2 r2 | = 0
Din figură rezultă vectorii de poziţie faţă de SCM
2
r1 | = r12
2 + 1
respectiv
1
r2 | = − r12
2 + 1
dar şi faţă de sistemul de referinţă iniţial (sistemul laboratorului)
2
r1 = r + r12
2 + 1
respectiv
1
r2 = r − r12
2 + 1

1.4 Sisteme formate din  > 3 corpuri

1.4.1 Conservarea impulsului total al sistemului
Sistemele fizice reale sunt formate din multe corpuri. Gazele reale, fluidele,
solidele etc sunt formate din foarte multe corpuri. Acestea pot avea o dis-
tribuţie discretă (atomi, molecule etc) sau continuă (fluide, solide etc). Vom

19
 Figura 7: Forţe interne

considera aici un sistem discret de corpuri urmând ca în capitolul de fluide

să studiem un sistem continuu.
Presupunem că sistemul este alcătuit din  corpuri de mase  unde
 = 1. Atunci masa totală a sistemului este
X

= 
=1

Impulsul total al sistemului este suma vectorială a impulsurilor corpurilor

componente, adică
X

P= p
=1
Corpurile interacţionează atât între ele cât şi cu corpuri sau câmpuri externe
sistemului. Pentru fiecare corp scriem legea a doua a lui Newton
p
= F = F 
 + F

si deci
X

F
 = F   = 1
=1

iar rezultanta tuturor forţelor care acţionează asupra corpului  este

X

F = F + F
   = 1
=1

20
şi legea a doua a lui Newton pentru corpul  devine

p X

= F + F

 =1

Orice corp  interacţioneaza cu toate celelalte corpuri adică sumând după 

avem
X p XX  X
= F + F


  =1 

Pe de altă parte rezultanta tuturor forţelor interne F este zero

XX 
1 XX

F = (F + F ) = 0
 =1
2  =1

deoarece toate forţele interne respectă principiul al III-lea al dinamicii, adică

F = −F

În final avem à !
X
 p
 P X 
= = F = F
  

adică legea a doua a lui Newton pentru un sistem de puncte materiale sau
legea variaţiei impulsului total al sistemului
P
= F

Dacă rezultanta forţelor externe este zero atunci impulsul total al sistemului
se conservă.

1.4.2 Centrul de masă al sistemului format din mai multe corpuri

Vectorul de poziţie al centrului de masă al sistemului format din 
corpuri este
P
 r
=1
r = 
P

=1

21
Viteza centrului de masă se obţine derivând relaţia precedentă în raport
cu timpul
P
 r


r =1
= 
 P

=1

adică
P

 v
=1
v =

sau
X

v =  v
=1

ceea ce arată că impulsul centrului de masă este chiar impulsul total al sis-
temului de corpuri. Acceleraţia sistemului se obţine derivând relaţia prece-
dentă în raport cu timpul

v X v X p

 
 =  ≡
 =1
 =1


adică
X

a =  a = F
=1

Din relaţia precedentă rezultă că un corp cu masa egală cu masa sistemu-
lui are o acceleraţie egală cu cea generată de rezultanta forţelor exterioare
sistemului.

1.4.3 Conservarea momentului cinetic total al sistemului

Momentul cinetic total pentru sistemul de corpuri este

X

L= (r × p )
=1

Înmulţind legea a doua a lui Newton pentru corpul  la stânga cu r obţinem

p X

r × = (r × F ) + r × F

 =1

22
iar dacă efectuăm suma după  avem succesiv
 µ ¶ X
L X

p
= r × = M
 =1  =1

X

¡ ¢ X
M = r × F
 = M

=1 =1

respectiv

X
 X

1 XX
 
(r × F ) = [(r × F ) + (r × F )] =
=1 =1
2 =1 =1

X
 X

1
= (r − r ) × F ≡ 0
=1 =1
2

deoarece vectorul relativ r − r ≡ r este paralel cu forţa F . În final avem

L X 

= M = M
 =1

Dacă momentul rezultant al forţelor externe este zero atunci momentul ci-
netic total se conservă.

1.4.4 Conservarea energiei totale a sistemului

Lucrul mecanic total efectuat asupra corpului  atunci când deplasarea are
loc între r şi r  este dat de expresia
rZ
 
¡  ¢
 
 +  = F + F
 ·r =
r

rZ
  rZ
 
¡  ¢ p
= F + F
 ·r = ·r =

r r
rZ
  rZ
 

= p ·v =  v · v =

r r

23
 rZ
  µ ¶
 v2
=  = ( )  − ( )

2
r

Efectuând sumarea după  avem

X  h i

¡  ¢ X

 +  = ( )  − ( )

=1 =1

sau
 = ( )

− ( )


adică teorema variaţiei energiei cinetice pentru un sistem de corpuri. Aici

contribuie şi forţele interne, nu numai cele externe. Dacă toate forţele sunt
conservative atunci sunt valabile relaţiile
 (r )
F
 =− ≡ −∇  (r )   = 1
r
unde  (r ) este energia potenţială externă corespunzătoare corpului  re-
spectiv
 (r  r )
F = − ≡ −∇  (r  r )   = 1
r
unde  (r  r ) este energia potenţială internă corespunzătoare interacţiunii
corpurilor  şi . Vectorul de poziţie al centrului de masă al corpurilor  şi 
este
 r +  r
R =
 + 
Energia  (r  r ) poate depinde de R şi de vectorul de poziţie relativ
al celor două corpuri r = r − r   (r  R ). Se poate arăta că  nu
depinde de R ci doar de r (temă de seminar). Dacă interacţia este izotropă
atunci  (|r |) ≡  ( ) adică energia potenţială depinde doar de modulul
vectorului de poziţie relativ al celor două corpuri. Energia cinetică totală a
sistemului de corpuri este

1X 1 X p2
 
( )̆ =  v2 ≡
2 =1 2 =1 

Energia potenţială totală (dacă forţele sunt conservative) este

X
1 XX
 

( )̆ =  (r ) +  ( )
=1
2 =1 =1

24
 Figura 8: Ciocnire plastică dintre corpuri.

1.5 Ciocniri elastice şi neelastice

Procesul de interacţiune, proces care are loc un timp scurt (sistem izolat de
exterior), dintre două sau mai multe corpuri se numeşte ciocnire. Deoarece
sistemul este izolat se conservă impulsul total şi energia totală în procesul de
ciocnire.

1.5.1 Ciocnirea plastică unidimensională dintre două corpuri

Dacă ciocnirea dintre două corpuri de mase 1 şi 2 este plastică atunci după
ciocnire cele două corpuri se lipesc şi rezultă un corp de masă  = 1 + 2 .
Dacă vitezele celor două corpuri înainte de ciocnire sunt v1 şi v2 atunci din
conservarea impulsului rezultă viteza corpului după ciocnire
1 v1 + 2 v2
v=

Presupunem situaţia din figură, unde trebuie ca |v1 |  |v2 | pentru ca respec-
tivele corpuri să se ciocnească.Energia degajată în urma ciocnirii are forma
∙ ¸2
(1 + 2 ) 1 v1 + 2 v2 1 v12 + 2 v22
= − =
2  2

1 1 2 (v1 − v2 )2 1 1
= =  (v1 − v2 )2 ≡  (v )2
2 (1 + 2 ) 2 2
unde v = v1 − v2 este viteza relativă a corpurilor care se ciocnesc iar
 este masa redusă. În cazul în care ciocnirea nu mai este unidimensionala
[adică cele două viteze fac unghiul  între ele şi (v1 − v2 )2 = 12 + 22 −
21 2 cos ] se disting cazurile următoare.
a) Dacă vitezele sunt paralele şi de acelaşi sens ( = 0) atunci  devine

1 1 2 (1 − 2 )2
1 =
2 (1 + 2 )

25
 Figura 9: Corpuri înainte de ciocnire.

b) Dacă vitezele sunt paralele şi de sens contrar ( = ) atunci  devine

1 1 2 (1 + 2 )2
2 =
2 (1 + 2 )

c) Dacă vitezele sunt perpendiculare ( = 2) atunci  devine

1 1 2 (12 + 22 )
3 =
2 (1 + 2 )

Se observă că există relaţia 2  3  1 adică atunci când vitezele sunt

paralele şi de sens contrar se degajă cea mai mare cantitate de căldură.

1.5.2 Ciocnirea elastică unidimensională dintre două corpuri

Dacă ciocnirea dintre două corpuri de mase 1 şi 2 este elastică atunci după
0 0
ciocnire cele două corpuri se deplasează cu vitezele v1 şi v2 . Dacă vitezele
celor două corpuri înainte de ciocnire sunt v1 şi v2 atunci din conservarea
impulsului rezultă vitezele corpurilor după ciocnire

0 2 (1 v1 + 2 v2 )
v1 = − v1
1 + 2
respectiv
0 2 (1 v1 + 2 v2 )
v2 = − v2
1 + 2
Presupunem situaţia din figură, unde trebuie ca |v1 |  |v2 | pentru ca respec-
tivele corpuri să se ciocnească.Cazuri particulare
a) Iniţial unul din corpuri este în repaus: v2 = 0. Expresiile precedente
devin
0 1 −2
v1 = v1
1 + 2
0 21
v2 = v1
1 + 2

26
 b) Iniţial unul din corpuri este în repaus: v2 = 0 iar masele celor două
corpuri sunt egale, 1 =2 . Acesta este cazul bilei de biliard care loveşte o
bilă identică care este în repaus. Expresiile vitezelor devin
0
v1 = 0
0
v2 = v1
c) Iniţial unul din corpuri este în repaus: v2 = 0 iar masele celor două
corpuri satisfac relaţia, 1 À2 . Expresiile vitezelor devin
0
v1 = v1
0
v2 = 2v1
d) Iniţial unul din corpuri este în repaus: v2 = 0 iar masele celor două
corpuri satisfac relaţia, 1 ¿2 (ciocnirea cu un perete). Expresiile vitezelor
devin
0
v1 = −v1
0
v2 = 0

1.5.3 Coeficienţi de restituire

În cazul ciocnirilor frontale unidimensionale care nu sunt perfect elastice se
pot defini coeficienţii de restituire astfel
0 0
 − 1
= 2 1
2 − 1
0 0
unde 2 −1 este viteza relativă a celor două particule după ciocnire iar 2 −1
viteza relativă a celor două particule înainte de ciocnire. Dacă ciocnirea este
perfect elastică atunci  = 1 iar dacă ciocnirea este perfect inelastică atunci
 = 0.

1.5.4 Ciocniri speciale

O situaţie de mare interes este cea reprezentată în figura următoare (10).
Corpul de masă 1 se deplasează cu viteza v1 de-a lungul axei  la distanţa
 (care se numeşte parametru de ciocnire) de aceasta. În originea axei  se
află corpul de masă 2 în repaus. Când cele două corpuri ajung la distanţa 0
unul de celălalt ele se pot respinge (ca în cazul nostru) sau atrage. Potenţialul
corespunzător are forma
||
 () =

27
 Figura 10: Ciocnire oblică

Ciocnirea dintre corpuri fiind elastică acestea se vor deplasa conform fig-
urii cu respectarea legii conservării energiei şi legii conservării impulsului.
Raportul dintre vitezele corpului cu masa 1 se obţine scriind legea con-
servării impulsului proiectată pe cele două axe si legea conservării energiei
(temă de seminar) şi este
" µ ¶ #
0 2 2 12
1 1  − 
= cos 1 ± cos2 1 − 1 2 2
1 1 + 2 1

respectiv relaţia
0 1 ³ 2 0
´
22 = 1 − 12
2
Cazuri particulare
a) 1 este zero. În cazul cu + avem
0 0
1 = 1  2 = 0
adică nu este ciocnire, iar în cazul cu − vitezele sunt
0 1 − 2
1 = 1
1 + 2
respectiv
0 21
2 = 1
1 + 2
b) 1 este diferit de zero. Cantitatea de sub radical
22
 (1  2 ) = cos2 1 − 1 +
21

28
 0
1
pozitiv definită dacă 2  1 . Dacă 1  2 pentru ca mărimea 1
să aibă
sens fizic trebuie ca
21 − 22 22
cos2 1 > ≡ 1 −
21 21
De aici rezultă că există o valoare maximă 1 max a unghiului de împraştiere
dată de expresia
2
cos2 1 max = 1 − 22
1
sau
2
sin 1 max =
1
De aici rezultă că 1 max ∈ [0 2]. 1 max = 0 corespunde cazului 1 À 2
iar 1 max = 2 corespunde cazului 1 = 2 . Pentru 2  1 cantitatea
 (1  2 ) este pozitiv definită şi nu există restricţii pentru unghiul 1 .
In cazul general, dacă masele sunt egale, 1 = 2 , rezultă  (1  2 ) =
2
cos 1 şi prin urmare
0
1
= cos 1
1
Utilizând proiecţiile pe axele  şi  ale legii conservării impulsului şi
relaţia precedentă avem
1 + 2 = 2
ceea ce înseamnă că cele două particule se deplasează pe traiectorii perpen-
diculare după ciocnire.
Dacă una din particule este în repaus, atunci particula în mişcare va fi
împraştiată ca în figura (11).Particula care împraştie are masa 2 şi sarcina
electrică 2 şi se află în originea axelor de coordonate. Particula împraştiată
are masa 1 şi sarcina electrică 1 . În experimentul lui Rutherford particula
cu masa 2 şi sarcina electrică 2 este nucleu de Aur iar particula cu masa 1
şi sarcina electrică 1 este nucleu de Heliu (particulă ). Forţa de interacţiune
dintre cele două corpuri este de tip Coulomb
1 1 2
F=− r
40 3
În figura (11) unghiul  este unghi de împraştiere iar valoarea sa este
 1 2
tan =  2
2 80  2 0
2
unde  este parametrul de ciocnire iar 2 0 este energia cinetică a particulei
 înainte de ciocnire (undeva foarte departe de nucleul de Aur).

29
 Figura 11: Ciocnire Rutherford.

1.6 Forţe conservative

În cazul în care lucrul mecanic efectuat de o forţa F pe un contur închis
oarecare  este nul atunci acea forţă se numeşte conservativă. Matematic se
scrie expresia I
F·r =0


Utilizând teorema lui Stokes (vezi elemente de matematică) obţinem

I Z Z
F·r = (∇ × F) · S = (∇ × F) · n = 0

 

unde  este o suprafaţă oarecare care se sprijină pe conturul închis  iar n

este versorul normalei la suprafaţa infinitezimală . Din relaţia precedentă
rezultă
∇×F=0
adică rezultanta forţelor F se poate scrie ca fiind gradientul unei funcţii
scalare (vezi elemente de matematică)

F = −∇

30
unde  este o funcţie scalară iar semnul minus este ales prin Iconvenţie.
Funcţia scalară  se numeşte energie potentială. Integrala F·r se
I I 

poate descompune în suma a două integrale: F·r şi F·r a căror

12 21
sumă este nulă I I
F·r+ F·r =0
12 21
de unde rezultă că lucrul mecanic al unei forţe conservative la deplasarea
corpului între două puncte (în cazul nostru 1 şi 2) nu depinde de drumul
ales. În cazul forţelor de frecare de exemplu afirmaţiile anterioare nu mai
sunt valabile: forţele de frecare nu sunt conservative şi lucrul mecanic al
acestor forţe depinde de drum.
Din relaţia F = −∇ , prin înmulţire scalară cu r şi integrare între poz-
iţiile r şi r  , rezultă
rZ
 

F·r = (r ) − (r  )

r

adică variaţia energiei potenţiale între două puncte este egală cu lucrul mecanic
al rezultantei între acele puncte luat cu semn schimbat. Adunând variaţia
energiei cinetice cu variaţia energiei potenţiale rezultă
 (r ) − (r  ) = ( )  − ( )
sau
 (r  ) + ( )  =  (r ) + ( )
adică energia totală se conservă în cazul sistemelor conservative. Uneori
energia potenţială se notează cu  sau  .

1.6.1 Miscarea în câmp central. Legile lui Kepler

Ne propunem să studiem acum mişcarea Pamântului (care are masa ) în
jurul Soarelui (care are masa ). Forţa cu care o planetă oarecare (în cazul
nostru Pamântul) este atrasă de Soare se numeşte forţă centrală (deoarece
dreapta suport a forţei trece tot timpul printr-un punct fix) şi are forma

F = − r
3
unde  = 6 67 · 10−11 2 2 este constanta atracţiei universale. Datorită
caracterului central al forţei, momentul cinetic al planetei se conservă. Într-
adevar din
L=r×p

31
derivând în raport cu timpul şi ţinând cont de legea a doua a lui Newton
obţinem
L r p
= × p + r× =
  
µ ¶

= v × v + r× − 3 r ≡ 0

deoarece produsele vectoriale dintre vectori paraleli sunt nule. Prin urmare
vectorul L este constant şi deci şi traiectoria în câmp central este plană (dacă
nu ar fi plană atunci vectorul L care este perpendicular prin definiţie asupra
lui r şi p şi-ar schimba direcţia). Din expresia F = −∇ , prin integrare
găsim energia potenţială corespunzatoare forţei conservative F = −  3
r,
adică Z
 = − F·r =
Z

=  3 r·r+

Pe de altă parte r·r =. Înlocuind şi efectuând integrala, rezultă

 () = − + 

La distanţe mari de Soare ( → ∞), putem spune că  () → 0 şi atunci
constanta de integrare este nulă. Prin urmare
 
 () = − ≡
 

1.6.2 Vectorul Runge-Lenz-Laplace

Să se demonstreze că vectorul
r
A=v×L+

este un invariant dacă particula se mişcă într-un câmp central caracterizat
de energia potenţială  () =  . Utilizând rezultatul obţinut să se determine
ecuaţia traiectoriei în câmpul central menţionat.
Din expresia potenţialului rezultă

F = 3r

Derivând expresia vectorului A în raport cu timpul obţinem
A v L  ³ r ´
= ×L+v× + 
    
32
 L
Deoarece momentul cinetic¡ ¢ se conservă rezultă că 
= 0. Pe de altă parte
să calculăm separat   r

 ³ r´
· ·
r2 − r
 =
  3
unde am înmulţit numărătorul şi numitorul cu modulul vectorului de poziţie
. În expresia v

× L vom înlocui din legea a doua a lui Newton v 

=  3r

şi rezultă
v  ³ ·
´
× L = 3 r× r × r =
 
 ³ ·
´ · ·
r2 − r
= 3 r× r × r = −
 3
În obţinerea expresiei finale am folosit faptul că
· ·
r·r ≡
A
De aici rezultă clar că 
= 0, adică vectorul Runge-Lenz-Laplace se conservă
în timp, adică
r
v × L +  = A0 = 

Modulul vectorului Runge-Lenz-Laplace se calculează astfel
³ r ´2
v×L+ = (A0 )2

În paranteza din membrul stâng avem

(v × L)2 = (v × L) · (v × L) =

=  2 2
În plus avem ³ r ´2
 = 2

şi
r 22
2 (v × L) ·  =
 
(a se verifica rezultatele precedente prin calcul la seminar). Se observă că

22
(A0 )2 =  2 2 + + 2 =


33
 µ ¶
22 2 
= + + 2 =
 2 
22
= + 2

2
unde  = 2 +  este energia totală a corpului. Prin urmare modulul
vectorului Runge-Lenz-Laplace are forma
µ ¶12
22
|A0 | = || +1
2

Înmulţind scalar v × L +  r = A0 cu vectorul de poziţie r obţinem

³ r´
A0 · r = v × L +  · r =

2
= + 

sau µ ¶12
22 2
|| + 1  cos  = + 
2 
unde  este unghiul dintre vectorii A0 şi r. Împărţind cu  obţinem
µ ¶12
|| 22 2
+1 cos  = 1 +
 2 
sau utilizând notaţiile
µ ¶12
2 22
=  = +1
 2
avem
 ||
− =1−  cos 
 
care este ecuaţia unei conice în coordonate polare ( se numeşte parametrul
conicei iar  se numeşte excentricitatea conicei). Dacă   0 avem
ecuaţia unei hiperbole sau parabole (traiectorii deschise), dacă   0 (cazul
forţei de atracţie gravitaţională) este posibil ca traiectoriile să fie deschise
(hiperbole sau parabole) sau închise (elipse sau cercuri) în funcţie de valorile
concrete ale parametrilor.
Analiza diferitelor cazuri particulare
În cazurile în care   0, adică  = − || atunci rezultă

= 1 +  cos 

34
cu
2
=
|| 
Există trei cazuri diferenţiate în funcţie de parametrul .
a)   1, conica este o elipsă sau un cerc dacă  = 0. Din expresia
³ 2 ´12
2
excentricitătii,  = 2 + 1 rezultă că  trebuie sa fie negativă în
2
cazul elipsei şi trebuie să fie negativă şi egală cu  = − 
22
în cazul cercului.
Acestea sunt cazurile care corespund mişcării planetelor în jurul Soarelui.
Semiaxele elipsei  (semiaxa mare) şi  (semiaxa mica) se pot determină cu
ajutorul lui  şi  astfel
 
=  =
1 − 2 (1 − 2 )12

În cazul planetelor, deoarece  = − ||  0, obţinem

|| 
=  =
2 || (2 ||)12
care algebric rezultă că sunt în relaţia

2 = 
 ||

1.6.3 Legile lui Kepler

Legea întâi a lui Kepler
Traiectoria planetelor este de formă eliptică şi Soarele este în unul din
focarele elipsei. Practic această lege a fost analizată în paragraful precedent.
Legea a doua a lui Kepler
În planul elipsei raza vectoare mătură arii egale în intervale de timp egale,
adică viteza areolară este constantă. Într-un interval de timp foarte mic
 raza vectoare r trece în r+r iar aria infinitezimală maturată de raza vec-
toare este practic jumătate din aria paralelogramului determinat de produsul
vectorial dintre r şi r, adică
1
 = |r × r|
2
Împărţind cu  şi înmulţind în membrul drept cu masa  la numărător şi
numitor rezultă
¯ ¯
 1 ¯¯ r ¯¯ 
= ¯r× ¯ ≡ = 
 2  2

35
adică viteza areolară este constantă.
Legea a treia a lui Kepler
Pătratul perioadei de revoluţie  , adică a timpului în care planeta
face o rotaţie completă în jurul Soarelui este proporţional cu cubul semiaxei
mari .
Aria unei elipse este  = . Pe de altă parte dacă integrăm viteza
areolară pe un interval de timp egal cu perioada de revoluţie obţinem
Z Z
  
 =  =  = 
 2 2
0 0

 
Înlocuind  = 1−2
si  = (1−2 )12
în expresia precedentă obţinem

2 4 2
= = 
3 ||

În câmp gravitaţional || = , deci

2 4 2
= = 
3 
b)  = 1, conica este o parabolă
c)   1, conica este o hiperbolă.
Cazurile b) şi c) nu corespund planetelor dar corespund unor comete
şi unor corpuri lansate de pe Pamânt şi care în funcţie de valorile specifice
parametrilor pot avea astfel de traiectorii.

1.6.4 Viteze cosmice

Vrem să exprimăm energiile în coordonate polare care se definesc astfel:

 =  cos   =  sin 

Derivând în raport cu timpul obţinem

· · · · · ·
 =  cos  −  sin   =  sin  +  cos 

Energia cinetică a particulei în coordonate polare este

∙³ ´ ³ · ´2 ¸
· 2
  +  ∙ ¸
 ·2 ·2
2
 = =  + 
2 2

36
Dacă  este planul mişcării atunci momentul cinetic constant este orientat
de-a lungul axei  şi are valoarea
h · ·
i ·
 =   −   = 2  = 

·
Înlocuind  = 2 în energia totală  =  +  obţinem
∙ ¸
 · 2 ||
= + 2 2 −
2  
De aici efectuând calcule simple rezultă
∙ ¸12
· 2
= [ −  ()]


unde
|| 2
 () = − +
 22
se numeşte energie potenţială efectivă care este compusă din energia
2
potenţiala centrifugă 2 2 şi energia potenţială care corespunde forţei
||
centrale de atracţie −  . Au sens fizic doar situaţiile în care

 ≥  ()

Prin anularea derivatei energiei potentiale efective în raport cu modulul vec-

torului de poziţie  se obţine valoarea lui  pentru care energia potenţială
efectivă este extremă (maximă sau minimă)

2
 =
 ||

şi corespunzător valoarea minimă (în acest caz) a energiei potenţiale efective

 ||2
 ()|min =  ( ) = −
22
De aici rezultă că au sens fizic situaţiile pentru care

 ||2
 ≥  ()|min = −
22
La înălţimi  nu prea mari în comparaţie cu raza Pamântului ( ¿   =
2
6400) şi în cazul în care forţa centrifugă F = 
2
r este egală cu forţa

37
de atracţie gravitaţională F = − 3
r este îndeplinită condiţia de satelit
artificial al Pamântului
¯ 2 ¯ ¯ ¯
¯  ¯ ¯  ¯¯
¯ ¯ ¯
¯ 2 r¯ = ¯− 3 r¯

unde  =  +  ( fiind altitudinea satelitului,  ¿ ). De aici rezultă


2 =   = 0 
2
sau
 = (0 )12  0 = 981 sec2
care este prima viteza cosmică, adică viteza minimă pe care trebuie să o
aibă un corp ca să poată deveni satelit artificial într-o zonă nu foarte departe
de suprafaţa Pamântului. Acelaşi rezultat se obţine dacă se pune condiţia ca
energia totală  să fie egală cu energia potenţială minimă, adică
 ||2
=−
22
Înlocuind expresia precedentă în expresia energiei totale
 · 2 ||  ||
= r − = 2 −
2  2 
2
şi ţinând cont că în această situaţie  = ||
, obţinem

 ||2  ||
− 2
=  2 − 2
2 2 ||

unde  = . Efectuând calculele algebrice simple reobţinem

||
2 =  || = 

adică
 = (0 )12  0 = 981 sec2
Numeric
 = (0 )12 = 7 9 sec
A doua viteză cosmică este viteza minimă pentru ca un corp să părăsească
zona de atracţie a Pamântului; aceasta situaţie este echivalentă cu o traiecto-
rie parabolică a corpului, adică  = 0 (deoarece în acest caz excentricitatea
este  = 1). De aici rezultă simplu că
 2 ||
 =
2 
38
sau
 = (20 )12  0 = 981 sec2
Numeric
 = (20 )12 = 11 2 sec
Daca viteza de lansare este    atunci traiectoria este tot deschisă dar
este hiperbolică.

1.6.5 Miscarea sub acţiunea unor tipuri de forţe

a) În cazul în care forţa care acţionează asupra unui corp este constantă,
mişcarea este rectilinie uniformă (forţa nulă) sau uniformă variată şi am
analizat în paragrafele precedente mişcarea aceasta.
b) În cazul în care forţa depinde de modulul vitezei corpului (în general
în cazul forţelor de contact), adică F = F() avem

v
 = F()

În caz unidimensional, la deplasarea unui corp mic într-un fluid cu vâscoz-
itate, forţa care depinde de viteză joacă rol de forţă de frecare şi are forma
 () = −  ≥ 0. Legea a doua a lui Newton conduce la ecuaţia difer-
enţială

 =  () = −

Ecuaţia diferenţială obţinută este cu variabile separabile (se pot separa în cei
doi membri ai ecuaţiei viteza şi timpul) şi avem

 
= − 
 
care integrată în ambii membri conduce la soluţia

ln  = −  + 

sau dacă se ţine cont de condiţiile iniţiale

 (0) = 0   (0) = 0

la legea vitezei
µ ¶ µ ¶ µ ¶
  
 () = 0 exp −  ≡ 0 exp −  ≡ 0 exp −
 


39
 ¡  ¢
Figura 12: Variaţia exponentială a vitezei  () = 0 exp −   pentru
diferite valori ale lui 

al cărei grafic este reprezentat în figura (12) pentru diferite valori ale lui 
adică practic ale lui  .Observăm că viteza tinde către zero exponenţial dacă


este foarte mare (tinde către infinit). Acest infinit se interpretează însă că
trebuie să treacă un timp suficient de mare faţă de timpul specific problemei
sau aşa numitul timp de relaxare, adică  =  
astfel încât exponenţiala să
fie practic nulă. Presupunând că la momentul iniţial avem  (0) = 0 , atunci
integrând legea vitezei obţinem legea de mişcare
∙ µ ¶¸

 () = 0 + 0  1 − exp −

Se observă că după un timp suficient de lung coordonata tinde către o valoare
constantă, numită valoare asimptotică iar atunci practic viteza este nulă. În
figura (13) este reprezentată coordonata  () pentru diferite valori ale lui 
şi 0 = 0.Dacă se dezvoltă în serie Taylor exponenţiala din legea vitezei (şi
se reţin termenii până la cel liniar în timp) şi legea de mişcare (şi se reţin
termenii până la cel pătratic în timp) se obţin legile corespunzătoare mişcării
rectilinii uniform variate (adică legile în cazul acţiunii unei forţe constante).
Temă: Să se studieze aceeaşi problemă dacă  () = − 2   ≥ 0.
c) În cazul unidimensional în care forţa depinde poziţie, adică  =  ()
am studiat deja situaţia când  () = −, adică am studiat cazul oscila-
torului armonic unidimensional ideal. Este însă interesant şi util de studiat
cazul general care cuprinde forţe gravitationale, electrice, elastice. Principiul
al doilea al dinamicii are forma unidimensională

 =  ()

40
 £ ¡ ¢¤
Figura 13: Legea de mişcare  () = 0 + 0  1 − exp −  pentru diferite
valori ale lui  = 

Înmulţim convenabil expresia precedentă cu  = 


şi obţinem
µ 2¶
   
 = =  ()
  2 
sau µ 2¶

 =  ()
2
sau
 = 
Întegrând în ambii membri obţinem
Z
 () − 0 =  ()
0

În cazul unidimensional şi al unei traiectorii deschise expresia F = −∇ =

−∇ , devine

 () = −

de unde rezultă
Z


 () − 0 = −  ()

0

Combinând obţinem conservarea energiei totale în caz unidimensional

 () − 0 = − () + 0

41
Figura 14: Dependenţa energiei potenţiale în funcţie de poziţia . Diferite
cazuri de echilibru

sau
 () +  () = 0 + 0 =  = 
De aici rezultă
 () =  −  ()
sau deoarece ³ · ´2
 2  
 () = =
2 2
³ · ´2
 
=  −  ()
2
de unde ∙ ¸12
 2 [ −  ()]
=±
 
Separând variabilele şi întegrând rezultă
Z ∙ ¸−12
2 [ −  ()]
 () − 0 = ± 

0

După integrare se obţine în final legea de mişcare  ().

Temă: Să se calculeze  () dacă  () = 2  2 . În cazul unei depen-
denţe a energiei potenţiale ca aceea din figură (14) se pot face analize intere-
sante.Deoarece energia cinetică este pozitiv definită şi  () =  −  ()
rezultă din figură că regiunile interzise din punct de vedere fizic sunt regiunile

42
pentru care  ∈ (1  2 ) ∪ (3  ∞) deoarece în aceste regiuni  ()  0
( este energia totală a particulei). Punctele 1  2  3 se numesc puncte
de întoarcere deoarece în aceste puncte energia totală este egală cu energia
potenţială deci energia cinetică este zero adică are loc o oprire a corpului
şi apoi o întoarcere a sa. În regiunea  ∈ (1  2 ) punctul  este punct
de echilibru instabil. În regiunea  ∈ (2  3 ) punctul  este punct de
echilibru stabil iar în regiunea  ∈ (4  ∞) punctul  este de echilibru
indiferent.

1.7 Oscilaţii
1.7.1 Oscilaţii armonice libere
Oscilatorul armonic este important în foarte multe domenii din fizică: mecanica,
electrodinamica, mecanica cuantică etc. Procese complicate de vi-
braţii se pot descrie aproximativ prin oscilatori armonici deoarece la echili-
bru forţele care acţionează au rezultanta nulă şi atunci

F = −∇ = 0

Dacă dezvoltăm în serie Taylor potenţialul  avem

2
 () = 0 + 1  + 2 + 
2!
dar pe de altă parte deoarece F (0) = 0, rezultă că 1 = 0 şi avem

2
 () = 0 + 2 + 
2!
de unde, în caz unidimensional (pentru simplitate) obţinem
³ ´
2
   0 + 2 2!
+ 
 = − (∇ ) = − =− = −2 
 
Mărimea 2 se notează de obicei cu  şi se numeşte constanta elastică.
Versorul i este orientat de-a lungul axei  şi vectorial avem

F = − (∇ ) i = −i

Deoarece ∇ × F = 0 rezultă că forţa F este conservativă şi energia totală se

conservă
2 2
 +  = + =  = 
2 2

43
 Figura 15: Oscilator armonic unidimensional orizontal.

Figura 16: Asupra oscilatorului acţionează şi o forţă în sens invers forţei
elastice  .

1.7.2 Oscilaţii armonice amortizate

Lăsat liber în poziţia  asupra oscilatorului acţionează şi forţa f care este o
forţă de frânare proporţională cu viteza corpului

f = −v

Legea a doua a lui Newton se scrie vectorial astfel

v
= −i − v

sau proiectată pe axa 

= − − 

adică păstrând ca variabila doar pe 
2  
2
= − − 
 
44
 ·
Figura 17: Condiţiile iniţiale sunt:  (0) = 0 şi  (0) = 0  0.

Împărţind cu masa  şi notând

 
 20 =  2 =
 
ecuaţia diferenţială de ordinul doi cu coeficienţi constanţi şi omogenă devine
·· ·
 + 2  +  20  = 0

Căutăm o soluţie de forma

 () = exp ()

Deoarece exp () este nenulă rezultă următoarea ecuaţie caracteristică

2 + 2 +  20 = 0

care are soluţiile q

12 = − ±  2 −  20
a) Dacă  2   20 soluţiile sunt imaginare
b) Dacă  2 = 20 există o singură soluţie
c) Dacă  2   20 soluţiile sunt reale.
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este de forma

 () =  exp (1 ) +  exp (1 )

unde constantele  şi  se determină din condiţiile iniţiale,  (0) = 0 şi

·
 (0) = 0  0.
În cazul a) are loc o slabă atenuare a oscilaţiilor conform figurii (17)În

45
cazul acesta soluţia are forma

 () =  exp (1 ) +  exp (1 ) =

∙ µ q ¶ µ q ¶¸
2 2 2 2
=  exp   0 −  +  exp − 0 −  exp (−)

Notăm
Ω2 = 20 −  2
şi ţinem cont de relaţiile lui Euler

exp (±) = cos  ±  sin 

obţinând forma generală a soluţiei

 () = exp (−) [1 cos Ω + 1 sin Ω]

unde 1  1 sunt reali. Se mai poate scrie relaţia precedentă şi astfel

 () =  exp (−) cos (Ω − )

unde  si  se determină în funcţie de 1  1 :

¡ ¢12 1
 = 21 + 12  tan  =
1

În figura (17) amplitudinile  şi +1 se ating la momentele  şi +1 =

 +  =  + 2
Ω
. Din expresia  () =  exp (−) cos (Ω − ) rezultă
µ ¶
 2
= exp 
+1 Ω
care logaritmată conduce la expresia
 2
ln =  = 
+1 Ω
care se numeşte decrement logaritmic.
b) Dacă  2 = 20 , adică 1 = 2 = − există o singură soluţie generală
care are forma
 () = [ + ] exp (1 )
şi care este reprezentată prin linie continuă în figura (18). Dacă în cazul
oscilaţiilor atenuate forţa de frecare continuă să crească atunci deja ampli-
tudinea a doua este mai mică şi corpul nu mai depăşeste poziţia de echilibru
ci chiar se va opri în această poziţie. Acesta este cazul  2 =  20 .

46
 Figura 18: Soluţiile  () în cazurile b) şi c).

c) Dacă  2   20 soluţiile sunt reale şi exponenţiale, adică

∙ µq ¶ µ q ¶¸
2 2 2 2
 () =  exp   −  0 +  exp −  −  0 exp (−)

şi corpul se întoarce în poziţia de echilibru mult mai lent decât în cazul
anterior al atenuarii critice.
Să analizăm modul de variaţie în timp al energiei totale. Înmulţim ecuaţia
·· · ·
  = − −   cu  şi obţinem după calcule algebrice simple
·· · · · ·
+ = − 

adică " ·2 #
  2 ³ · ´2
+ = −   0
 2 2
ceea ce înseamnă că energia totală scade continuu în cazul unor astfel de
sisteme fizice şi energia este transformată complet în căldură prin frecare.

2 FB.05. Mecanica fluidelor

2.1 Generalităţi ale fluidelor
2.1.1 Variabile care caracterizează fluidul
Mecanica fluidelor se ocupă cu studiul mişcării lichidelor si gazelor. Un fluid
este un mediu continuu adică fiecare element mic de volum este suficient
de mare astfel încât să fie format dintr-un număr mare de molecule. Prin
urmare un element de volum de fluid este suficient de mic în raport cu corpul

47
dar mare în raport cu distanţele intermoleculare. Densitatea de fluid  se
defineşte astfel
∆
 = lim
∆ →0 ∆

unde densitatea poate depinde de vectorul de poziţie al particulei de masă

∆ şi timp, adică  (x ). Importante sunt următoarele mărimi care carac-
terizează fluidul:

• Densitatea de masă,  (x)

• Viteza de curgere, v (x)

• Presiunea fluidului,  (x)

• Temperatura fluidului,  (x)

unde x reprezintă setul de coordonate carteziene (  ) iar  este timpul.

Descrierea unui fluid se face determinând viteza v (x) şi două dintre celelalte
mărimi, de exemplu  (x) şi  (x).
Analiza fluidelor se poate face şi fără implicarea directă a ecuaţiilor de
mişcare. În acest caz proprietăţile fluidului sunt dependente de anumite
funcţii diferenţiale ale vitezei de curgere:
- câmp solenoidal (divergenţa nulă):

∇ · v =0 v = ∇ × C (1)

pentru orice câmp vectorial C, care se numeşte potenţial vector.

- câmp irotaţional (rotorul nul):

∇ × v =0 v = ∇Φ (2)

pentru orice câmp scalar Φ, care se numeşte potenţial scalar. Dacă un fluid
este solenoidal şi irotaţional în acelaşi timp, atunci potenţialul scalar Φ sat-
isface ecuaţia Laplace:
∇2 Φ = 0 (3)
Dacă rotorul vitezei de curgere este diferit de zero adică:

∇×v =ω (4)

ω se numeşte funcţie de vârtej (sau vorticitate) şi este extrem de

importantă pentru studiul fluidelor. Funcţia ω este o măsură a rotaţiei locale
a fluidului în vecinătatea unui punct (această rotaţie este diferită de rotaţia
globală a fluidului).

48
 Linia de curent este o curbă care are aceeaşi direcţie ca şi viteza de
curgere v (x). Dacă o particulă introdusă în fluid are la un moment dat
aceeaşi viteză cu cea a fluidului din imediata vecinătate a particulei, atunci
se poate defini o traiectorie a particulei prin sistemul de ecuaţii:
x
= v (x) (5)

sau
  
= =
  
Într-o curgere staţionară (nu există mărimi fizice care depind explicit de

timp, adică  = 0) particula urmăreşte fidel linia de curent.

• Descrierea Euler

În această descriere x şi  sunt variabile independente,   v sunt funcţii

de x şi  iar derivatele lor se exprimă prin derivate parţiale! De exemplu,
acceleraţia se defineşte astfel:
v (x)
a (x) = (6)

• Descrierea Lagrange

În această abordare fluidul este descris în funcţie de elementele sale con-

stitutive. Diferitele elemente ale fluidului depind de exemplu de poziţie care
este etichetată să zicem prin litera r. Variabilele independente sunt în acest
caz eticheta particulei şi timpul; pozitia particulei este o variabilă depen-
dentă, x (r ).
Dacă un element de fluid are viteza v (r ) atunci acceleraţia acestuia
este: µ ¶
v (r)
a= (7)
 r=

• Concepte de bază

Deoarece există două abordări ale studiului fluidelor, adică descrierile

Euler şi Lagrange, este necesar să se stabilească relaţia dintre acestea. Acest
lucru este însă extrem de dificil de realizat. Să analizăm conceptul de derivată
şi să considerăm o funcţie care caracterizează fluidul,  (x); aceasta poate
reprezenta, de exemplu, densitatea, temperatura, componente ale vitezei de
curgere etc.). Derivata parţială  
reprezintă modul de schimbare al lui
 în timp dar pentru valori fixate ale lui x. Putem însă calcula modul

49
de schimbare al lui  şi raportat la mişcarea fluidului. Această derivată se
numeşte derivată Lagrange, derivată convectivă sau derivată mobilă;
definiţia acesteia este:
 (x)  (x )
≡ + (v · ∇)  (x ) (8)
 
Termenul al doilea din membrul drept al expresiei (8) se numeşte termen
convectiv. ¡ ¢
Într-o curgere staţionară 

≡ 0 relaţia,
(v · ∇)  (x ) = 0 (9)
este echivalentă cu a spune că funcţia  (x) este constantă de-a lungul
liniei de curent dar nu în întregul fluid!
Dacă,
 (x)
=0 (10)

atunci se spune că  (x) este constantă pentru un element particular
de fluid.

2.2 Ecuaţia de continuitate

Una din ecuaţiile fundamentale ale mecanicii fluidelor este cea care exprimă
legea conservării masei de fluid. Dacă presupunem că orice funcţie care carac-
terizează fluidul este continuă atunci este valabilă ecuaţia de continuitate:
 (x )
+ ∇· (v (x )) = 0 (11)

Dacă se utilizează identitatea unde intervin un scalar  şi un vector A
∇· ( A) = ∇ · A + A · ∇ (12)
şi definiţia (8) rezultă:
 (x)
+  (x ) (∇ · v) = 0 (13)

Dacă este îndeplinită condiţia,
∇ · v =0 (14)
fluidul se numeşte incompresibil. Vectorul j = v se numeşte densitate
de flux de masă. Direcţia sa este cea de mişcare a fluidului şi reprezintă
cantitatea de fluid care traversează în unitatea de timp unitatea de arie a
suprafeţei perpendiculară pe direcţia vitezei.

50
2.3 Fluide ideale
Proprietăţile fluidului ideal sunt:
a) are vâscozitate zero.
b) temperatura nu depinde de timp şi este aceeaşi pentru orice element
de fluid.
c) este incompresibil.
d) densitatea de masă  nu depinde de timp şi este aceeaşi pentru orice
element de fluid.
Studiul unui fluid ideal presupune neglijarea schimburilor de căldură (ter-
moconducţie zero) şi a frecării interne între diferite straturi de fluid (vâsco-
zitate zero). Asta presupune o mişcare ¡adiabatică ¢ peste tot în fluid adică
entropia fiecărei regiuni este constantă  
= 0 . Această mişcare se nu-
meşte izoentropică. Dacă notăm cu  entropia unităţii de masă de fluid
atunci conform celor discutate avem
 [ (x )]
+ ∇· (v (x )) = 0

unde v (x ) este densitatea de flux de entropie iar ecuaţia de continuitate
pentru entropie este

+ (v · ∇)  = 0


2.4 Ecuaţia Euler

Această ecuaţie este valabilă pentru un fluid ideal şi a fost obţinută de Euler
în 1755. Ecuaţia are forma

v (x) 1
= − ∇ (x)
 
∇ · v (xt) = 0 (15)

iar dacă fluidul este în câmp gravitaţional (g este acceleraţia gravitaţională)

are forma
v (x) 1
+ [v (x) · ∇] v (x) = − ∇ [ (x)] + g
 
Utilizând gradientul contracţiei simple dintre doi vectori A şi B:

∇ (A · B) = (B · ∇) A + (A · ∇) B + A× (∇ × B) + B× (∇ × A) (16)

51
care pentru A = B = v devine
1
∇ (v · v) = (v · ∇) v + v× (∇ × v)
2
adică
1
(v · ∇) v = ∇ (v · v) − v× (∇ × v)
2
şi expresia g = −∇ unde  este potenţialul gravitaţional, din (15) obţinem:
∙ ¸
v (x)  (x) 1 2
− ∇× (∇ × v (x)) = −∇ + v +  ≡ −∇ (x)
  2
(17)
unde  (x) este "entalpia" fluidului. Dacă nu se consideră influenţa gravi-
taţiei atunci ecuaţia Euler devine
µ ¶
v (x) 1 2
+∇ v − ∇× (∇ × v (x)) = −∇ (x) (18)
 2
unde  (x) este entalpia unităţii de masă de fluid. ∇ (x) poate fi obţinut
în acest caz din principiul al doilea al termodinamicii pentru procese izoen-
tropice ale unităţii de masă de fluid ( = 1), adică

 (x) =   +  ;  = 0

Prin urmare
 (x) =   = (1) 
sau
∇ (x) = (1) ∇

2.5 Ecuaţia Bernoulli

În caz staţionar ecuaţia Euler (17) devine
∙ ¸
 (x) 1 2
− ∇× (∇ × v (x)) = −∇ + v +  ≡ −∇ (x) (19)
 2
Dacă înmulţim scalar la stânga ecuaţia (19) cu v (x) obţinem:

[v (x) ·∇]  (x) = 0 (20)

care conform (9) concluzionează că mărimea fizică

 (x) 1 2
 (x) = + v + =
 2

52
 1
=  (x) + v2 + 
2
este
h constantă
i de-a lungul liniei de curent. Pentru un fluid ideal staţionar
v(x)

= 0 ecuaţia (18) devine:
µ ¶
1 2
∇× (∇ × v (x)) = ∇ (x) + ∇ v (21)
2
De aici, dacă înmulţim scalar la stânga ecuaţia (21) cu v (x), rezultă că
 (x) 1 2
1 (x) ≡ + v = 
 2
care se numeşte ecuaţia Bernoulli. Dacă nu se neglijează câmpul gravitaţional
atunci ecuaţia Bernoulli devine
 (x) 1 2
 (x) ≡ + v +  = 
 2
adică de-a lungul unei linii de curent mărimea  (x) = . Relaţia
anterioară se mai poate scrie dacă se consideră axa  ca axă verticală astfel:

 (x) + v2 +  =  (22)
2
În ecuaţia Bernoulli,  (x) reprezintă presiunea statică dintr-o zonă de fluid
delimitată de un volum infinitezimal  care este datorată acţiunii forţelor
cu care restul de fluid acţionează asupra zonei respective, 2 v2 este presiunea
dinamică care este asociată forţelor care determină mişcarea fluidului iar
 este presiunea de poziţie şi ea este asociată forţelor conservative externe
fluidului. Reamintim că g = −∇ unde  este potenţialul gravitaţional.
Elementar,  ≡ .
• Ecuaţia Bernoulli pentru curgeri irotaţionale
Pentru un fluid irotaţional şi staţionar, din (2, 21) se obţine:
∇ (x) = 0 (23)
adică "entalpia" este constantă în tot fluidul.
• Ecuaţia pentru vorticitate (vârtej)
Aplicând operatorul rotor ecuaţiei (17), ţinând cont de definiţia (4) şi de
identitatea (16) se obţine:
ω (x)
= (ω (x) ·∇) v (x) (24)


53
 Figura 19: Curgerea printr-un orificiu de arie 1 .

2.5.1 Aplicaţii ale ecuaţiei lui Bernoulli. Formula lui Torricelli

Să analizăm curgerea de fluid dintr-un vas care are suprafaţa superioară
de arie 2 în contact direct cu aerul a cărui presiune este 0 [vezi figura
(19)].Curgerea de fluid are loc printr-un orificiu de arie 1 practicat în peretele
lateral al vasului. Ne interesează viteza de curgere prin orificiul 1 aflat la
înălţimea 1 . Vasul este umplut până la înălţimea 2  1 . Utilizăm ecuaţia
lui Bernoulli (22), adică

 (x) + v2 +  = 
2
astfel

0 + v12 + 1 =
2

= 0 + v22 + 2
2
De aici rezultă
1 2 1
v1 + 1 = v22 + 2
2 2
sau
v12 = v22 + 2 (1 − 2 )
Din ecuaţia de continuitate avem

1 1 = 2 2

54
Înlocuind obţinem viteza prin orificiul de arie 1
⎛ ⎞12
2 2 ⎜ 2 ⎟
1 = =⎝ ³ ´2 ⎠
1
1 − 12

Dacă 1 ¿ 2 atunci se obţine formula lui Torricelli

1 ≈ (2)12

2.6 Hidrostatica
Pentru un fluid care se găseşte în repaus (v (x) = 0) din ecuaţia Euler avem
1
∇ [ (x)] = g

ecuaţie care descrie echilibrul mecanic al fluidului. Dacă forţele exterioare
(aici e vorba de greutate) sunt nule atunci ∇ [ (x)] = 0 şi deci presiunea
este aceeaşi în orice punct din interiorul fluidului care este practic legea
lui Pascal: În orice punct din interiorul unui fluid, presiunea se transmite
în toate direcţiile, cu aceeasi intensitate. Relaţia vectorială precedentă este
echivalentă cu sistemul
∇ [ (x)] = 0
∇ [ (x)] = 0
∇ [ (x)] = −
care integrate conduc la soluţia

 () = − + 

Suprafaţa liberă a fluidului în repaus este la înălţimea  iar pe suprafaţa

liberă este aplicată o presiune exterioară peste tot cu condiţia  () = 0 .
Prin urmare
 () =  ( − ) + 0 (25)
adică presiunea scade cu creşterea lui , adică cea mai mare presiune este
pentru  = 0. Expresia dependenţei presiunii de poziţie (25) este legea fun-
damentală a hidrostaticii. Dacă fluidul este şi în echilibru termic atunci
temperatura este constantă şi din principiul I al termodinamicii avem

Φ = − +  

55
sau
1
Φ = 

sau deoarece g este de-a lungul lui  în sens invers acesteia
1
∇Φ = ∇ = g ≡ −∇ ()

echivalentă cu
∇ (Φ + ) = 0
de unde rezultă
Φ +  = 
Aici  este energia potenţială gravitaţională a unităţii de masă de fluid.

2.6.1 Formula barometrică

Dacă densitatea nu mai este constantă atunci integrarea ecuaţiei

 ()
= −

conduce la dependenţa presiunii de poziţie (temperatura fiind constantă).

Din ecuaţia de stare a gazului perfect  = 

 rezultă densitatea  = 
conduce la ecuaţia diferenţială
 ()  () 
=−
 
Prin separarea variabilelor, integrarea în ambii membri conduce la
Z Z
 () 
=−
 () 

adică

ln  () = −  + 

Dacă  (0) = 0 atunci
³  ´
 () = 0 exp − 

care se numeşte formula barometrică şi reprezintă dependenţa de înălţime
(altitudine) a presiunii.

56
2.6.2 Legea lui Arhimede
Un corp solid scufundat într-un fluid este împins de jos în sus, pe verticală,
de o forţă ascensională (denumită si forţă arhimedică), egală cu greutatea
volumului de fluid dezlocuit de acel corp.

F = −   g

Important este de menţionat faptul că o "forţă arhimedică" poate acţiona

asupra unui corp care se găseşte într-un fluid şi pe alte direcţii decât cea
verticală. De exemplu, dacă un corp se găseşte într-un fluid care execută
o mişcare de rotaţie în jurul unei axe verticale atunci asupra corpului va
acţiona forţa centrifugă care va avea rol de forţă gravitaţională. Acceleraţia
centrifugă joacă acum rolul de acceleraţie gravitaţională şi în anumite condiţii
poate apărea forţa arhimedică de forma

F = −   a  = −    2 r

2.7 Potenţiale complexe

Uneori în probleme se utilizează potenţialul complex. Din (14) rezultă
componentele vitezei exprimate astfel:
 
 =   = − (26)
 
unde  se numeşte funcţie de curent. Din (2) rezultă:
Φ Φ
 =   = (27)
 
Diferenţiala funcţiei de curent se scrie atunci:
  Φ Φ
 =  +  ≡  −  (28)
   
Integrând (28) obţinem:
Z Z
Φ Φ
 ( ) = −  +  +  (29)
 
0 0

Condiţiile (26) şi (27) reprezintă de fapt condiţiile Cauchy-Riemann care

exprimă faptul că funcţia complexă  () = Φ ( ) +  ( ) este analitică
de variabilă complexă  =  + . Prin alegerea unui potenţial Φ adecvat

57
problemei se obţine funcţia de curent  şi astfel se poate calcula potenţialul
de complex:
 () = Φ ( ) +  ( )  = (−1)12 (30)
 Φ 
= + (31)
  

2.8 Fluide cu vâscozitate

• Ecuaţia Navier-Stokes

v (x) 1
+ (v (x) ·∇) v (x) − ∇2 v (x) = − ∇ (x) + g
 
∇ · v (x) = 0 (32)

unde  este coeficientul de vâscozitate cinematică. Ecuaţia (32) a fost dedusă

de Navier în 1822 şi independent de Stokes în 1845. O mărime importantă
în analiza fluidelor cu vâscozitate este numărul Reynolds care se defineşte
astfel:

= (33)

unde  şi  sunt viteza de curgere tipică respectiv lungimea pe care variază
semnificativ diferitele mărimi ce caracterizează fluidul iar  este vâscozitatea
cinematică. Termenul (v (x) ·∇) v (x) se numeşte termen inerţial (T.I.)
iar ∇2 v (x) termen de vâscozitate (T.V.). Se observă că:

||  ( 2 )
' '  () (34)
||  ( 2 )
Pentru numere Reynolds mari se neglijează efectul de vâscozitate cu excepţia
frontierelor fluidului şi neglijând turbulenţele şi instabilităţile de curgere.
Există şi alte ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale de tip Navier-Stokes.
Un exemplu îl reprezintă ecuaţia distribuţiei de temperatură în curgerea unui
fluid vâscos incompresibil:
∙ ¸
 (x)
 + (v (x) ·∇)  (x) − ∇2  (x) =  (x) (35)


În cazul curgerii plane a fluidului funcţia  (x) are expresia:

"µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 #
  1  
 (x) = 2 + + + (36)
  2  

58
 Figura 20: Straturi paralele în curgere.

În expresiile (35) şi (36) coeficienţii au următoarele semnificaţii:  este

densitatea fluidului,  este căldura specifică la presiune constantă a acestuia,
 este conductivitatea termică iar  =  este coeficientul de vâscozitate.

• Ecuaţia pentru vorticitate (vârtej)

Ecuaţia pentru vorticitate în cazul fluidelor cu vâscozitate este analogă

ecuaţiei (24):

ω (x)
= (ω (x ) ·∇) v (x) + ∇2 ω (x) (37)

numai că în plus apare ultimul termen care este specific vâscozităţii.

• Ecuaţia Poiseuille-Hagen

În realitate fluidele sunt vâscoase din cauza frecării interne dintre stra-
turile de fluid alăturate care se deplasează unele în raport cu altele. Forţele
de frecare care apar sunt tangenţiale şi tind să reducă viteza relativă dintre
particule sau straturile de fluid. În figura (20) sunt reprezentate două stra-
turi de fluid care se deplasează cu viteze diferite: stratul superior are viteza
mai mare.Expresia forţei de frecare este

 = 

unde  este suprafaţa comună a straturilor,  este vâscozitatea dinamică
care se măsoară în Poise ( · ) după numele fizicianului francez Jean
Louis Marie Poiseuille care a avut studii în domeniul fizicii fluidelor.

59
 Figura 21: Curgere printr-o conductă orizontală.

În cazul curgerii printr-o conductă orizontală ca în figura (21) expresia

forţei de frecare devine:

 = 2

Forţa de frecare este echilibrată de forţa generată de diferenţa de presiuni,
 = 2 (2 − 1 ) ≡ 2 ∆. Integrând ecuaţia


2 + 2 ∆ = 0

obţinem
2 ∆
 () −  (0) = −
4
unde  (0) este viteza de-a lungul axei cilindrului iar  () = 0 este viteza la
marginea cilindrului. De aici avem

2 ∆
 (0) =
4
şi prin urmare obţinem:
µ ¶
2 ∆ 2 ∆ 2 ∆ 2
 () = − ≡ 1− 2
4 4 4 

adică o dependenţă parabolică a vitezei de raza  conform figurii (21). Deb-

itul volumic infinitezimal este dat de expresia

 =  ()  ≡  () 2 =

60
 µ ¶
2 ∆ 2
= 1 − 2 2
4 
Integrând pe intervalul  ∈ (0 ) avem

4 ∆
 =
8
care este ecuaţia Poiseuille-Hagen.

Referinte
[1] Walter Greiner, Ludwig Neise, Horst Stocker, Classical Mechanics,
Springer Verlag Inc., 2004.

[2] Uliu Florea, Curs de fizica pentru ingineri, Craiova, 1982.

[3] Negrea Marian, Iulian Petrisor, Culegere de probleme de medii deforma-

bile, Craiova, 2005.

[4] Dumitru Luca si Cristina Stan, Mecanica clasica, Iasi si Bucuresti, 2003.

[5] L.D. Landau, E.M. Lifshitz, Fluid Mechanics, second edition, Pergamon
Press 1987.

61