Teoria relativitatii restranse

Stefan Nastase

Octombrie 2023
Contents

1 Relativitatea Clasica 2
1.1 Sistemul de referinta.Transformarile Newton-Galilei . . . . . . . . . 2
1.2 Consecinte ale transformarilor Newton-Galilei . . . . . . . . . . . . 3

2 Postulatele lui Einstein

Transformarile Lorentz 5
2.1 Derivarea Transformarilor Lorentz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2.2 Consecintele transformarilor Lorentz . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2.2.1 Contractia lungimilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2.2.2 Dilatarea timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.2.3 Relativitatea simultaneitatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

3 Elemente de cinematica si dinamica relativista 8

3.1 Compunerea vitezelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
3.2 Masa relativista. Impulsul relativist . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
3.2.1 Masa relativista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
3.2.2 Impulsul relativist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
3.3 Forta si energia relativista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
3.3.1 Forta relativista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
3.3.2 Energia relativista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

4 Formularea Spatiu-timpului 11
4.1 Spatiu-timpul Minkowski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
4.1.1 Pozitia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
4.1.2 Viteza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
4.1.3 Impulsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
4.1.4 Forta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

1
Chapter 1

Relativitatea Clasica

1.1 Sistemul de referinta.Transformarile Newton-Galilei

În mecanica clasica exista ideea de sistem de referinta numit s, i sistem inert, ial,un
concept fundamental fără de care nu putem descrie nimic. În viat, a de zi cu zi
ne intalnim extrem de des cu acest concept. De fiecare data cand vorbim despre
o pozit, ie sau o viteza ne raportăm la un obiect “static”(originea sistemului de
referinta).Cand spunem că ne miscam cu 2 km/h ne raportăm la suprafat, a Pa-
mantului sau la orice alt obiect static(un copac, o masina parcata etc.) dar putem
la fel de corect sa ne luăm ca sistem de referinta, orice alt obiect care ı̂ndeplines, te
următoarea condit, ie:se misca lipsit de acceleratie.Astfel,cand ne descriem pozit, ia
s, i viteza ne putem raporta la orice are o viteza constanta,ca o masina de pe au-
tostrada,centrul soarelui,centrul galaxiei etc.Este foarte important să ret, inem că
ı̂n orice sistem inert, ial legile fizicii au aceasi valoare de adevăr. Începuturile teoriei
relativităt, ii apar cand ne ı̂ntrebam cum se transforma coordonatele unui corp dacă
schimbăm sistemul de referinta ı̂n care le descriem,aceste transformări se numesc
transformarile Newton-Galilei s, i ele dau nas, tere relativităt, ii clasice.
Fie doua sisteme referentiale R si R′ , in care stabilim cate un sistem de coor-
donate (Oxyz si O’x’y’z’) si cate un sistem de masurat itmpul (t si t’). Intital, la
un moment t = t′ = 0 originile O si O’ coincid, Sistemul R′ incepe sa se miste fata
de sistemul R cu viteza constanta ⃗v ca in imaginea (1).
Matematic,un eveniment care se petrece intr-un punct anume la un anumit timp
intr-un anumit sistem inertial este numit eveniment spatio-temporal si are forma
unui cuadruplu (x, y, z, t). Vom considera (x, y, z, t),coordonatele evenimentului
spatio-temporal in sistemul R si (x′ , y ′ , z ′ , t′ ) in sistemul R′ iar relatia dintre ele
este data de transformarile Galilei:

x′ = x − vt
y′ = y
z′ = z

2
 Figure 1.1:

t′ = t
(Sau in forma matriceala:)
 ′   
x 1 0 0 −v x
 y ′  0 1 0 0  y 
 
 = 
 z ′  0 0 1 0   z
t′ 0 0 0 1 t
Putem observa ca aceastra transformare acopera doar cazul particular al unui
spatiu tridimensional si al miscarii sistemului referential R′ fata de R pe axa Ox
insa putem generaliza aceastra transformare pt un spatiu n-dimensional in care
R′ se misca fara de R cu o viteza ⃗v care are o directie oarecare:

r⃗′
    
1 −⃗v ⃗r
⃗r = j eˆj xj ; r⃗′ = j eˆj x′j
P P
′ =
t 0 1 t

1.2 Consecinte ale transformarilor Newton-Galilei

• Durata dintre doua evenimente este invarianta :

∆t′ = t′2 − t′1 = t2 − t1 = ∆t
• Viteza(si implicit impulsul mecanic) unui corp se schimba din trecerea de la
un sistem la altul:
u⃗′ = ⃗u − ⃗v

3
 • Acceleratia unui corp este invarianta:

⃗′
du⃗′ d(⃗u − ⃗v ) d⃗u
a = ′ = = = ⃗a
dt dt dt
• Forta care actioneaza asupra unui corp este invarianta:
F⃗ ′ = ma⃗′ = m⃗a = F⃗
• Distanta spatiala dintre doua eventimente este invarianta:
||∆r⃗′ || = ||r⃗2′ − r⃗1′ || = ||⃗
r2 − ⃗v t − r⃗1 + ⃗v t|| = ||∆⃗r||

Dupa toate aceste defintii si consecinte putem sa reflectam asupra ideilor prin-
cipale care rasar din relativitatea clasica.Exista o infinitate de sisteme de referinta
in care putem descrie evenimente spatio-temporale.In orice sistem de referinta se
pastreaza invariante:acceleratia unui corp,fortele exercitate asupra unui,intervalele
spatiale si temporale fiind relative doar viteza si pozitia corpului in diferitele sis-
teme referentiale.

4
Chapter 2

Postulatele lui Einstein

Transformarile Lorentz

Primul postulat

Legile fizicii au aceiasi valoare de adevar in orice sistem inertial.

Al doilea postulat

Viteza luminii in vid are aceiasi valoare in orice sistem inertial.

In urma experimentelor care au demonstrat iar si iar ca viteza luminii in vid este
o constanta universala si ca timpul si spatiul nu sunt invariante,fizicienii si-au dat
seama ca transformarile Galilei nu erau suficiente pentru a descrie realitatea.Asa
au aparut transformarile Lorentz, o generalizare a transformarilor Galilei in sitatii
relativiste.Folosesc cuvantul generalizare pentru ca vom reusi sa demonstram ca
transformarile clasice sunt nimic altceva decat un caz particular.
In prima instanta vom considera o situatie identica cu cea de la sectiunea 0.1 din
imaginea 1 in care avem doua sisteme interiale formate din doua sisteme carteziene
si doua sisteme de masurat timpul.Intital, la un moment t = t′ = 0 originile O si
O’ coincid, Sistemul R′ incepe sa se miste fata de sistemul R cu viteza constanta
⃗v pe directia versorului ⃗i
q Inainte q de a arata transformarile vom defini β = vc si factorul Lorentz: γ =
1 1
1−β 2 = v2
1− c2
unde c este viteza luminii in vid.



 ct′ = γ(ct − βx)
x′ = γ(x − βct)




 y′ = y
z ′ = z


Sau in forma matriceala:

5
 ct′
    
γ −γβ 0 0 ct
′
 x  γβ γ 0 0  x 
 =  
 y′   0 0 1 0  y 
z′ 0 0 0 1 z
Aceste transformari mai pot fi formulate cu ajutorul unui unghi hiperbolic ζ
numit ”rapiditate” care are proprietatea tanh(ζ) = β.Vom putea intelege mai
bine acest unghi hiperbolic in viitor,cand vom discuta despre formularea spatiu-
timpului Minkowski.
 ′   
ct cosh ζ − sinh ζ 0 0 ct
 x′  − sinh ζ cosh ζ 0 0  x 
 =  
 y′   0 0 1 0  y 
z′ 0 0 0 1 z

2.1 Derivarea Transformarilor Lorentz

...

2.2 Consecintele transformarilor Lorentz

2.2.1 Contractia lungimilor

Daca una din consecintele relativitatii clasice este invarianta intervalelor spa-
tiale(lungimilor) observam ca in relativitatea restransa un obiect care se misca
pe directia ⃗v va suferi contractia lungimilor,fenomenul prin care lungimea unui
corp(cea paralela cu directia de miscare) se micsoreaza.
Vom considera o rigla asezata de-a dreptul axei O’x’ in sistemul de referinta
R .Lungimea acestui segment este data de relatia” ∆l′ = x′2 − x′2 .Observam ca in
′

sistemul in care rigla se afla in miscare (sistemul R) lunimea riglei este data de
relatia: ∆l = x2 − x2 .Daca scriem lungimea riglei in sistemul R’ in raport cu R
obtinem:
∆l′ = x′2 − x′2 = γ(x2 − vt2 − x2 + vt1 ) = γ∆l

(Deoarece masuratoarea se face in pacealsi moment t2 = t1 )

∆l′ ′
De aici obtinem ∆l = γ = ∆l 1 − β 2 adica lungimea riglei este mai mare in
sistemul de referinta in care ea este fixa deci lungimea ei se contracta in sistemul
fata de care se afla in miscare.

6
2.2.2 Dilatarea timpului

In relativitatea clasica am concluzionat ca intervalele temporale sunt invariante,

adica trecerea timpului este absoluta in orice sistem inertial.Una din proprietatile
cele mai importante ale teoriei relativitatii este demonstrarea faptului ca timpul nu
curge la fel pentru toti pbservatorii si ca odata cu viteza el se dilata, scurgandu-se
din ce in ce mai greu cu atat viteza se apropie de cea a luminii.
Vom considera in sistemul R’ un doua evenimente care se pentrec in acelasi
punct spatial la o distanta ∆τ ′ = t′2 − t′1 .In sistemul R aces interval temporal are
valoarea:∆τ .Intre cele doua intervale exista relatia:
(Obs. :ct′ = γct − γβx ⇐⇒ t′ = γ(t − vx c2 ))

vx′ vx′ ∆τ ′
 
′ ′ ′
∆τ = t2 − t1 ⇐⇒ ∆τ = γ t2 + 2 − t1 − 2 ⇐⇒ ∆τ = γ∆τ = p
c c 1 − β2

2.2.3 Relativitatea simultaneitatii

O alta consecinta a transformarilor Lorentz este reprezentata de relativitatea si-

multaneitatii a doua evenimente care nu se pterec in acelasi loc.Daca in mecanica
Newtoniana consideram ca doua evenimente sunt simultane in orice sistem inertial
obsrevam ca in teoria relativitatii restransa nu mai este cazul,doua evenimente si-
multane intr un sistem inertial se pot intampla dupa un anumit interval temporal
in alt sistem.Fie doua evenimente in R care se petrec simultan (t1 = t2 ) la pozitiile
x1 respectiv x2 .Observam ca in R′ intervalul temporal ∆t′ este:
∆t′ = t′2 − t′1 ⇐⇒
∆t′ = γct2 − γβx2 − γct1 + γβx1 ⇐⇒
∆t′ = γc∆t − γβ(x2 − x1 ) ⇐⇒
∆t′ = −γβ∆x ̸= 0

7
Chapter 3

Elemente de cinematica si dinamica

relativista

3.1 Compunerea vitezelor

Daca in capitolul anterior am vorbit despre T.L. si despre cum ele schimba coor-
donatele spatiale si temporale in trecerea de la un sistem de referinta la altul,in
sectiunea asta vom incerca sa vedem cum se schimba vitezele unui corp dupa T.L
Pentru inceput vom considera aceiasi situatie initiala folosita la transformarile
Galilei si la cele Lorentz in care cel de-al doilea sistem se deplaseaza fata de primul
pe directia axei Ox cu viteza ⃗v .
Vom considera ca un punct material se misca cu o viteza w ⃗ = (wx , wy , wz ) in R
′ ⃗ ′ ′ ′ ′
a carui corespondent in R este vectorul w = (wx , wy , wz ).In cele ce urmeaza vom
incerca sa gasim pe cale matematica relatiile dintre cei doi vectori.
In primul rand ne vom folosi de definitia vitezei:
∆α dα
wα = lim = ∀α = (x, y, z)
∆t→0 ∆t dt
′ ∆α′ dα′
wα = lim = ∀α = (x, y, z)
∆t→0 ∆t dt
Vom folosi urmatoarea forma a transformarilor Lorentz in concordanta cu situ-
atia descrisa:

′ ′ ′ ′
 vx 
x = γ(x − vt) y = y z = z t = γ t − 2
c
Inainte de a scire vectorul w⃗ ′ in functie de componentele lui w⃗ vom trata derivata
ca fiind raportul dintre diferentialele dα si dt,
dx
dx′ γ(dx − vdt) dt − v wx − v
wx′ = ′ = = =
vdx vdx 1 − wx cv2


dt γ dt − c2 1 − c2 dt
dy
dy ′ dy wy
wy′ = ′ =
= dx
=
dt γ dt − vdx
c2 γ(1 − vdx
c2 dt )
γ(1 − wx cv2 )

8
 xz
wz′ =
γ(1 − wx cv2 )
In concluzie, putem scrie componentele vectorului w ⃗ in urmatorul mod:
p p
w − v w 1 − β 2 x 1 − β2
′ x ′ y ′ z
wx = wy = wz =
1 − wx v/c2 1 − wx v/c2 1 − wx v/c2

3.2 Masa relativista. Impulsul relativist

3.2.1 Masa relativista

Masa unui corp este relativa.Ea are valori diferite in sistemele ineriale difer-
inte.Masa unui corp in referentialul R este diferita de cea in referentialul R’ care
se misca fata de R cu viteza v.Dependenta masei de viteza este data de relatia:
m0 mo
m=p =p
1 − β2 1 − v 2 /c2
unde mo este masa de repaus si m este masa de miscare.

3.2.2 Impulsul relativist

Definitia impulsului in teoria clasica este: p⃗ = m⃗v . Dar in cazul relativist m

reprezinta masa de miscare asa ca impulsul relativist are forma: p⃗ = γm0⃗v ,forma
pe care o vom folosi pentru a deriva forta relativista.

3.3 Forta si energia relativista

3.3.1 Forta relativista

In aceasta sectiune ne vom folosi de definitia clasica a fortei care actioneaza asupra
unui corp de formula impulsului relativ pentru a deriva o formula pentru forta
relativista.
d⃗p d(γm0⃗v )
F⃗ = =
dt dt
 
dγ d⃗v
= m0 +γ
dt dt
2
 
2 −3/2 v d⃗ v 2 −1/2 d⃗
v
= mo (1 − β ) − (1 − β )
c2 dt dt
 2
v2
  
v
= m0 (1 − β 2 )−3/2 2 ⃗a + 1 − 2 ⃗a
c c
3
= m0 γ ⃗a

9
3.3.2 Energia relativista

Pentru a generaliza toate conceptele bine cunoscute din mecanica clasica in cazul
relativist mai avem de abordat conceptul energiei relativiste. Vom pleca de la
definitia energiei cinetice si a Rlucrului mecanic pentru un punct material care se
misca unidimensional. W = F dx = ∆Ec = Ecf − ERci . Daca asumam energia
cinetica initiala ca fiind nula ajungem la formula:Ec = F dx,formula in care vom
substitui forta relativista.

Z v Z v
d dγmo v
Ec = pdx = dx
0 dt 0 Z dt
v
dγv dx
= mo dt
0 dt dt
Z v !
d v
= mo v p
0 dt 1 − v 2 /c2
v Z v !
v dv v
= mo v p + p dt
1 − v 2 /c2 0 0 dt 1 − v 2 /c2
v Z v !
v vdv
= mo v p + p
1 − v 2 /c2 0 0 1 − v 2 /c2

Pentru a calcula a doua intregrala va trebui sa ne folosim de formula:

−2λxdx
Z Z Z
xdx 1 1 −1/2 ′ 1p
√ =− √ = φ (x)φ (x)dx = − 1 − λx2 + C
1 − λx 2 2λ 1 − λx 2 2λ λ

v ! v v!
Z v
v vdv v p
Ec = mo v p + p = mo v p + c2 1 − v 2 /c2
1 − v 2 /c2 0
0 1 − v 2 /c2 1 − v 2 /c2 0 0!
v2 p
= m0 p + c 1 − v 2 /c2 − c2
2
1 − v 2 /c2
= γm0 v 2 − m0 c2
= (γ − 1)m0 c2

10
Chapter 4

Formularea Spatiu-timpului

4.1 Spatiu-timpul Minkowski

In teoriile clasica ale fizicii spatiul si timpu nu interactioneaza deloc, operand

aproape independent unul de celalalt.Teoria relativitatii restranse ne arata ca nu
asta este cazul si ca,de fapt, spatiul si timpul sunt interconectate,variind unul in
funtie de cealalalt.De aici a rasarit ideea ca lumea in care traim ascunde multe
privirii,ideea ca spatiul in care ne aflam are 4 dimensiuni,3 spatiale si una tempo-
rala,spatiul fiind unit cu timpul.Aceast spatiu,a fost propus pentru prima oara de
profesorul de matematica al lui Einstein,Hermann Minkowski.
Din punct de vedere matematic acesta este un spatiu vectorial deoarece pe el
sunt definite operatiile de adunare si inmultire cu scalari care respecta axiomele
unui spatiu vectorial. Baza canonica a acestui spatiu are 4 elemente deci el are
4 dimensiuni.Tot pe acest spatiu a fost definit produsul scalar cu care putem
determina normele vectorilor.Aici,produsul scalar nu determina un spatiu euclid-
ian,metrica sa fiind construita pentru a pastra normele vectorilor invariante in
raport cu transformarile Lorentz.
Vom nota multimea tuturor vectorilor Minkowski cu M,un vector oarecare are
aceasta forma:  0
v
0 1 2 3
v 1 
⃗v = (v , v , v , v ) =  
v 2 
v3
unde prin conventie de notatie vom considera: v 0 = ct, v 1 = x, v 2 = y, v 3 = z,
Baza canonica in acest spatiu vectorial este :
⃗e0 = (1, 0, 0, 0) ⃗e1 = (0, 1, 0, 0) ⃗e2 = (0, 0, 1, 0) ⃗e3 = (0, 0, 0, 1)
Definima operatiile de adunare si inmultire cu scalari ca fiind:
+, · : M × M → M
⃗+B
A ⃗ = (A0 + B 0 , A1 + B 1 , A2 + B 2 , A3 + B 3 )

11
 ⃗ = (λA0 , λA1 , λA2 , λA3 )
λA
Acum ca stim versorii si am definit operatiile elementare vom putea scrie orice
vector ca o combinatie liniara a acestor versori utilizant notatia lui Einstein:
3
X
⃗=
A Aµ⃗eµ = Aµ⃗eµ
µ=1
Ultimul pas pentru a putea considera incheiata definita spatiu-timpului Minkowski
estte definirea produsului scalar cu care vom putea masura magnitudinea unui vec-
tor.Pentru acest produs scalar avem nevoie de ceea ce se numeste metrica acestui
spatiu,metrica este o matrice patratica cu elemente pe diagonala,elemnte sunt co-
eficientii care ne ajuta sa masuram lungimea vectorilor,in continuare voi defini
metrica spatiului euclidian R3 pentru a avea un exemplu concret.
Pe spatiul R3 pe care asumam definita operatia de adunare si de inmultire
cu scalari vom defini produsul scalar cu ajutorul unei matrici numite metrica
spatiului.
2
X
⟨⃗a, ⃗b⟩ = Eµν aµ bν
µ,ν=0
   
e00 e01 e02 1 0 0
E = e10 e11 e12  = 0 1 0
e20 e21 e22 0 0 1
Observam ca extragand radacina patrata din produsul scalar al unui vector cu
el insusi obtinem teorema lui Pitagora, adica lungimea unui segment(modului unui
vector in spatiul euclidian).
p q
⟨⃗a, ⃗a⟩ = a20 + a21 + a22 = ||⃗a||
Folosind o metoda similara vom defini metrica Minkowski si produsul scalar
astfel incat, normele vectorilor sa fie invariante transformarilor Lorentz
 
−1 0 0 0
 0 1 0 0
η=  0 0 1 0


0 0 0 1
3
X
⃗ B)
η : M × M → R η(A, ⃗ = ηµν Aµ B ν = −A0 B 0 + A1 B 1 + A2 B 2 + A3 B 3
µ,ν=0
⃗ = η(A,
||A|| ⃗ A)
⃗
Folosind aceasta metrica a spatiu-timpului putem incadra vectorii in 3 categorii:

12
 • Spatial daca: η(A,
⃗ A)
⃗ >0

• Temporal daca: η(A,

⃗ A)
⃗ <0

• Nul daca: η(A,

⃗ A)
⃗ =0

Acum ca am definit toatate formalismele matematice putem sa vorbim despre el-

ementele acestui spatiu-timp si despre relevanta lor in viata de zi cu zi.In mecanica
clasica in cele una doua sau chiar 3 dimensiuni spatiale am studiat fenomenele fiz-
ice prin a defini concepte ca pozitie,viteza,acceleratie,impulsuri,forte. Obsrevam
ca in spatiu-timp orice eveniment este descris de un vector Minkowski iar acesta
precizeaza pozitia in spatiu a evenimentului si pozitia pe axa timpului,astfel incat
putem vorbi de pozitie in spatiu-timp si daca introducem notiunea de pozitie o
putem introduce si pe cea de viteza,acceleratie..etc.

4.1.1 Pozitia

In spatiul Minkowski putem defini vectorul de pozitie in umratorul mod:

⃗ = (ct, x, y, z)
R
”Distanta dintre doua evenimente este data de vectorul ∆R ⃗ = (c∆t, ∆x, ∆y, ∆z)”
Definim intervalul spatio-temporal infinitezimal ca fiind norma diferentialei vec-
⃗ = η(dR,
torului de pozitie: ||dR|| ⃗ dR)
⃗ = ds2

4.1.2 Viteza

In mecanica clasica am descris notiunea de viteza ca un vector care este dependent

de timp,mai exact ca o functie vectoriala rezultata din derivarea pozitiei in func-
tie de timp.In spatiu-timp vom descrie viteza in acelasi mod derivand in functie
de timp,timpul masurat intr-un sistem inertial care este chiar spatiul Minkowski
in care facem masuratoarea. Problema este ca in mecaninca Newtoniana tim-
pul era absolut deci timpul masurat de un sistem inertial in care se misca un
corp are aceiasi valoare cu timpul masurat in sistemul inertial atasat corpului in
miscare(asumant viteza constanta). Aici insa stim ca timpul se dilata asa ca tre-
buie sa ne gandim in functie de ce timp derivam pozitia pentru a obtine o viteza
corecta.Relatia dintre intervalele temporale este data de formula dilatarii timpului
∆t = γ∆t′ care poate fi generalizata pentru fragmentele infinitezimale temporale:
dt = γdτ unde cu τ vom nota timpul care se scurge in sistemul referential atasat
corpului in miscare numit si timpul propriu.Prin a calcula raportul celor doua
diferentiale obtinem derivata dt/dτ = γ.Acum putem defini viteza in spatiu timp
ca derivata pozitiei X

13
 dX⃗ dX⃗ dt 
dct dX 1 dX 2 dX 3

⃗ =
U = =γ , , , , = γ(c, U1 , U2 , U3 )
dτ dt dτ dt dt dt dt
O proprietate fascinanta a vectorului viteza este norma lui care ea mereu aceiasi
valoare:

⃗ ||2 = η(U
⃗,U
⃗ ) = ηµν U µ U ν = ηµν Xµ Xν
||U = −c2
dτ dτ

4.1.3 Impulsul

Acum ca stim care este viteza spatio-temporala putem defini impulsul in spatiu-
timp folosindu-ne de definitia clasica a impulsuli.
 
E/c
⃗ = m0 (γc, γU1 , γU2 , γU3 ) = (mc, mU1 , mU2 , mU3 ) =  P1 
P⃗ = m0 U
 
 P2 
P3
Observam ca norma impulsului este de asemenea ca norma impulsului este in-
varianta,cu ajutorul careia putem demonstra echivalenta energie-masa.
||P⃗ ||2 = η(P⃗ , P⃗ ) = ηµν P µ P ν = −m20 c2

4.1.4 Forta

Ultimul concept care trebuie definit in spatiu-timp este forta,concept care reiese
foarte usor in urma definitiei sale clasica in mecanica Newtoniana.

dP⃗
   
1 dE dP1 dP2 dP3 1 dE
F⃗ = =γ , , , =γ , F1 , F2 , F3
dτ c dt dt dt dt c dt

14