MECANICA CLASICĂ

.
Se numeşte traiectorie curba descrisă de mobil în
timpul mişcării sale, adică locul geometric al punctelor prin
care trece mobilul.
Traiectoria poate fi rectilinie sau curbilinie (în
particular, circulară). Forma traiectoriei depinde de sistemul de
coordonate folosit.
Poziţia mobilului la un moment dat t este determinată
de coordonatele sale, de exemplu, x, y, z, într-un sistem de
coordonate ortogonal, sau de vectorul de poziţie – vectorul care
uneşte originea sistemului de coordonate cu poziţia mobilului
pe traiectorie. Componentele vectorului de poziţie r pe axele
Oxyz sunt
 tocmai
  coordonatele x, y, z.

r = x i + yj + zk
r 2 = x2 + y 2 + z2
  
unde i , j , k sunt versorii axelor Ox, Oy, Oz iar x,y,z sunt
proiecţiile vectorului
  
de poziţie pe cale trei axe.
i = j = k =1
Coordonatele punctului material x, y, z sunt funcţii
finite, uniforme şi continue de timp:

1
x = f1 ( t ) ; y = f 2 ( t ) ; z = f 3 ( t ) ecuaţii cinematice ale
mişcării

Viteza

Fie P şi P’ poziţiile mobilului în momentele t şi t’ fig.

2.1. Dacă s şi s’ sunt coordonatele curbilinii ale punctelor P şi
P’ atunci s = s' − s = arcPP reprezintă deplasarea curbilinie
a mobilului în intervalul de timp t = t'−t .
Viteza medie pe o porţiune de traiectorie PP’ de
lungime s parcursă în intervalul de timp t se defineşte
astfel:
s ; m
vm = v SI = 1
t s
Viteza instantanee sau momentană în punctul P la momentul t
se obţine astfel:
s ds
v = lim = =s

t → 0 t dt

2
Vectorul viteză medie poate fi definit astfel:
→
→ r
vm=
t

şi are direcţia vectorului deplasare r adică a secantei PP' .
Vectorul viteză momentană poate fi definit astfel:
 
 r dr 
v = lim = =r
t →0 t dt
Vectorul viteză este derivata vectorului de poziţie in
raport cu timpul. Pentru componentele vitezei într-un sistem
cartezian putem scrie:
→ → → →    
dr
v = vx i + vy j + vz k = =x
i + y
j + z
k
dt
v= vx2 + v y2 + vz2 = x 2 + y 2 + z 2

Mişcarea rectilinie uniformă. Legea mişcării

3
 Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea la care
→
vectorul viteză este constant în timp v = const (traiectoria
este dreaptă iar modulul vitezei este constant).
dx
v=
dt
x = x0 + v(t − t 0 )
Acceleraţia

Într-o mişcare curbilinie oarecare viteza v variază şi ca
mărime şi ca direcţie. O măsură a acestei variaţii este vectorul
acceleraţie.
Vom defini acceleraţia medie (am) şi momentană (a)
astfel:
→
→ v ,
am = a = 1m / s 2
t SI
  
 dv d  dr  d 2 r 
a= =  = =r
dt dt  dt  dt 2
Expresia analitică a acceleraţiei:
→ → → →
a = ax i + a y j + az k
→ → → →
a = v x i + v y j + v z k
→ → → →
a = x i + y j + z k

Acceleraţia a este derivata de ordinul întâi a vitezei în
raport cu timpul sau derivata de ordinul doi a vectorului de

poziţie r în raport cu timpul.

Mişcarea rectilinie uniform variată

4
 Dacă viteza pe traiectorie v variază cu cantităţi egale în
timpuri egale mişcarea se numeşte uniform variată pe
traiectorie.
→ →
Condiţie: v = variabil, a = constan
dv
a= ,
dt
legea vitezei.

a(t − t 0 ) 2 legea mişcării.

x = x 0 + v0 (t − t 0 ) +
2
:
v = v 02 + 2a( x − x 0 )
2
formula generală a lui Galilei
Toate mărimile care apar în aceste formule pot să fie „ +
” sau „-” în funcţie de natura problemei concrete studiate.
Dacă mişcarea este rectilinie atunci vectorul viteză nu
variază în direcţie. În acest caz putem vorbi de acceleraţie doar
dacă avem o variaţie a modulului vectorului viteză. Dacă
modulul vectorului viteză creşte vv, v0 atunci a0 şi
spunem că avem o mişcare rectilinie accelerată; dacă modulul
vectorului viteză scade în timp, adică vv, v0 atunci a0
putem afirma că avem o mişcare rectilinie încetinită (frânată).

Dacă acceleraţia este constantă în timp a = const şi traiectoria
este dreaptă avem de-a face cu o mişcare rectilinie uniform
variată. Dacă a0 se pune în evidenţă o mişcare rectilinie
uniform accelerată, iar pentru a0 o mişcare rectilinie uniform
încetinită.
Mişcarea rectilinie cu acceleraţie variabilă

Mişcarea cu acceleraţie constantă reprezintă o bună

aproximaţie a mişcării unor corpuri în cădere şi a unor
automobile şi avioane aflate la începutul mişcării lor. Există
multe tipuri importante de mişcare în care acceleraţia este

5
variabilă de exemplu să considerăm mişcarea unui corp în sens
pozitiv al axei x, cu o acceleraţie al cărei sens este opus vitezei
şi a cărei mărime este proporţională cu viteza.
a = − kv ( k este o constantă)
dv ,
a=
dt
avem:
dv dv
= − kv , = − kdt ,
dt v
v dv t
 = − k  dt
v0 v 0
Integrând relaţia (2.25) obţinem:
v − kt
ln = − kt , v = v0 e
v0
Relaţia (2.26) arată că viteza scade exponenţial cu
timpul. Aceste curbe exponenţiale se întâlnesc la scăderea
activităţii unei substanţe radioactive, descărcarea unui
condensator şi amortizarea oscilaţiilor mecanice, acustice şi
electrice.

Mişcarea circulară

Un punct material execută o mişcare circulară atunci

când traiectoria lui este o circumferinţă.
Viteza pe traiectorie sau viteza liniară este
ds d(  R ) d
v= = = R =R
dt dt dt
Definim viteza unghiulară momentană sau instantanee astfel:
def
d
 = = 
dt
 SI = rad ,
 SI
= 1rad / s
6
 - unghiul deschis de raza vectoare.
Între viteza unghiulară şi viteza liniară există
următoarea relaţie:
ds d ds
v=  =
d dt d
Deoarece raportul ds reprezintă raza de curbură care
d
sete egală cu R atunci relaţia precedentă poate fi scrisă:
v = R

Acceleraţia tangenţială momentană (at) este:

dv d(  R ) d
at = = = R = R
dt dt dt
unde:
def
d d 2
 = =  = 2 = ,  SI
= 1rad / s 2
dt dt
este acceleraţia unghiulară instantanee în mişcarea circulară.
Acceleraţia normală sau centripetă (an) este:

7
 v2
an = =  2R =   v
R
iar acceleraţia totală:
atot = at2 + an2 = R  2 +  4
Viteza şi acceleraţiile pot fi scrise vectorial dacă

introducem vectorul viteză unghiulară  situat pe axa cercului
şi în sensul dat de regula burghiului. Atunci vectorul
   
acceleraţie unghiulară  =  va fi situat pe aceeaşi axă ( )
(fig. 2.5):
  
v =R
   →   → v2 
at =   R , a n =   v = − 2  R = − 2 R
R

Cazuri particulare
a) Mişcarea circulară uniformă:
 
v = const sau  = ct . Atunci  =  = 0 , at = R = 0
dar

8
 v2
an = 0
R
d  t
=   d =    dt   −  0 =  (t − t 0 )
dt 0 t0
sau:
 =  0 +  (t − t 0 )
legea mişcării în mişcarea circulară uniformă.
Perioada mişcării circulare T, reprezintă timpul în care
mobilul efectuează o rotaţie completă.
T SI = 1s
Frecvenţa  , reprezintă numărul de rotaţii efectuate de mobil
în unitatea de timp.
 SI = 1s −1 = 1Hz
Între perioadă şi frecvenţă există următoarea relaţie:
1
T=

b) Mişcarea circulară neuniformă (  este variabil)
În mişcarea circulară uniform variată avem:
d
= = const
dt
 d =   dt
După integrare se ajunge la:  =  0 +  (t − t 0 )
d
=
dt
 d =    dt
 t t t 2
 d =   0 dt +    t  dt   =  0 +  0 t +
0 0 0 2

2.2. Principiile fundamentale ale mecanicii

9
Mecanica clasică (newtoniană) se bazează pe trei principii
fundamentale formulate de către Isaac Newton (1687).

Principiul Inerţiei
A fost descoperit de Galileo Galilei în 1632 şi a fost
formulat de Newton ca fiind Principiul I al Dinamicii.
Un punct material îşi menține starea de repaus sau de mişcare
rectilinie uniformă, atâta timp cât asupra sa nu acţionează alte
forţe din exterior, care caută să-i schimbe această stare.
Este imposibil de principiul inerţiei pe calea experienţelor
directe, deoarece în mediul real care ne înconjoară, corpurile nu
se pot afla în condiţii în care să nu fie supuse deloc acţiunii
altor corpuri.
INERŢIA: este proprietatea unui corp de a-şi menţine
starea de repaus sau de mişcare rectilinie-uniformă, în absenţa
acţiunilor exterioare, de a se opune la orice acţiune din exterior
care caută să-i schimbe starea de mişcare.
SISTEMUL INERŢIAL: sistemul în care este valabil
sistemul inerţiei.
Noţiunea de forţă. Principiul fundamental al dinamicii
După cum am văzut după prima lege a lui Newton
rezultă că acţiunea unor corpuri materiale asupra altor corpuri
este capabilă să schimbe direcţia lor de mişcare. Această
acţiune a unor corpuri asupra altor corpuri, la schimbarea stării
lor de mişcare, se caracterizează printr-o mărime fizică numită:
FORŢĂ. Forţele produc efecte statice de deformare, şi efecte
dinamice de modificare a vitezei. Schimbarea stării de mişcare
a unui corp, înseamnă că acel corp iese din starea de repaus sau
de mişcare rectilinie uniformă . v = const  . Măsurarea forţelor
→

 
se face pe baza efectelor lor. Dispozitivul de măsurare al
forţelor este dinamometru.

10
 →
Acceleraţia a căpătată de un corp este direct proporţională cu
→
forţa F care acţionează asupra corpului şi invers
proporţională cu masa „m” a corpului.
 
F = ma
 
 v p - forţa medie
Fm = m  am = m =
t t
 
 dv dp 
F = ma = m = =p - forţa momentană
dt dt
unde m este un parametru pozitiv, caracteristic punctului
material, numit masă.
m
F SI = m SI  a si = 1kg  1 2 = 1N 
s
1 Newton (N) este forţa care acţionează asupra unui
corp cu masa de 1 kg şi imprimă o acceleraţie de 1m/s2.

Produsul dintre masă şi viteză se numeşte impuls,

 
p = mv . Impulsul este o mărime vectorială ce are aceeaşi

orientare ca vectorul viteză v .
m m
p SI = m SI  v si = 1kg  1 = 1kg  1 2  s = 1N  s;
s s
Principiul acţiunii şi reacţiunii sau legea a treia a lui
Newton

11
 Dacă un corp acţionează asupra altui corp cu o forţă,
atunci şi cel de-al doilea corp acţionează asupra primului corp
cu

o forţă

egală în modul şi de sens opus numiră reacţiune.
F12 = −F21
Acţiunea şi reacţiunea apar nu numai la contactul a
două corpuri ci şi în cazul interacţiunii prin intermediul unui
câmp (atracţia gravitaţională reciprocă dintre corpuri,
interacţiunea dintre două corpuri cu sarcini egale).
Principiul independenţei acţiunilor forţelor sau principiul
suprapunerii forţelor
Dacă asupra unui corp acţionează mai multe forţe, fiecare
forţă imprimă corpului o acceleraţie în mod independent de
prezenţa celorlalte forţe, acceleraţia rezultantă este suma
vectorială a acceleraţiilor individuale.
   
a = a1 + a 2 + ............. + a n
 n 
R =  Fi
i =1

Teorema de conservare a impulsului

Conform legii a doua a dinamicii se poate scrie:

 
  dv d(mv )
F = ma = m =
dt dt
 dp  
deci: F = , dp = Fdt
dt
Teorema impulsului
Impulsul forţei rezultante aplicate punctului material este egal
cu variaţia impulsului punctului material.
 
(mv ) =  F  dt
iar
    
H =  F  dt = p2 − p1 = (mv )
12
 
H se numeşte impulsul forţei.
Legea conservării impulsului
Dacă rezultanta forţelor care acţionează asupra punctului

material este nulă F = 0 , atunci din (2.57) rezultă că

p = cons tan t , adică impulsul se conservă.
 
Sau mv = cons tan t  v = ct (punctul material are o mişcare
rectilinie şi uniformă).
În procesele de ciocniri, unde apar forţe puternice în intervale
scurte de timp, impulsul forţei se mai numeşte uneori percuţie.

Teoreme de conservare a momentului cinetic

Momentul forţei (fig. 2.8) care acţionează asupra unui punct

material numit pol este definit prin:
  
M = r  F , M = 1N  m
SI

13
 Momentul cinetic al unui punct material sau momentul
impulsului poate fi definit astfel:
    
L = r  p = r  mv , L SI = J  s
Calculăm
 derivata în raport cu timpul a momentului cinetic.

dL dr   d   d   
=  mv + r  (mv ) = r  (mv ) = r  F
dt dt dt dt

dr   
 mv = v  mv = 0 (vectorii sunt paraleli).
dt

Teorema momentului cinetic.

Momentul forţei este egal cu derivata momentului cinetic în
raport
 cu timpul.
dL 
=M (2.63)
dt
Teorema conservării momentului cinetic.
Dacă momentul forţei este nul rezultă

din (2.63) că momentul
cinetic al punctului este constant, L = ct .

14
Lucrul mecanic. Forţe conservative. Energia mecanică

Lucrul mecanic elementar dL efectuat de o forţă F a

cărui punct de aplicaţie se deplasează pe o distanţă d r este dat
de relaţia:
 
dL = F  d r
L SI = 1N  1m = 1J
Lucrul mecanic elementar la o deplasare finită între
două puncte 1 şi 2 de-a lungul unei traiectorii se obţine prin
integrare
2

L =  F  dr
1
 
ca urmare a acţiunii forţei F pe drumul d r viteza punctului

material variază cu dv astfel că putem scrie:
    mv 2 
dv   
dL = F  dr = m dr = mvdv = d  = dEc

dt  2 
mv 2
Prin definiţie mărimea Ec = , reprezintă energia
2 
cinetică a corpului care se mişcă cu viteza v .
deci:
dL = dE c
Relaţia (2.67) exprimă teorema variaţiei energiei
cinetice. Lucrul mecanic elementar al rezultantei forţelor care
acţionează asupra unui corp este egal cu variaţia elementară a
energiei cinetice a corpului. Se defineşte puterea forţelor care
acţionează asupra corpului ca fiind lucrul mecanic efectuat de
forţe în unitatea de timp, dL . împărţind (2.67) cu dt se obţine:
dt
dL dEc 
= = Ec (2.68)
dt dt

15
 Relaţia (2.68) exprimă o altă formă a teoremei variaţiei
energiei cinetice: variaţia energiei cinetice în unitatea de timp
este egală cu puterea forţelor care acţionează.

Pentru o deplasare elementară teorema energiei cinetice

este de forma:
dL = dEc
Dacă forţele aplicate punctului material sunt
conservative atunci se poate scrie:
dEc = dL = −dU = −dEP şi
( )
d Ec + Ep = 0 (2.77)
Notam E = Ec + E p denumita energie mecanica
d (E ) = 0  E = const
rezultă:
E = Ec + E p = const
Într-un câmp de forţe conservativ energia mecanică
rămâne constantă - legea conservării energiei mecanice.
Separând forţele conservative de restul forţelor pe care
le vom numi neconservative se poate scrie:
( )
        
dL = Fcons + Fne  dr = Fcon dr + Fne dr = −dU + Fne dr = dEc
(2.79)
din relaţia (2.79) rezultă:
 
Fne dr = dEc + dU = d(Ec + U ) = dEmec
Adică lucrul mecanic al forţelor neconservative este
egal cu variaţia energiei mecanice a sistemului. Forţa de frecare
este o forţă neconservativă.

16
 OSCILAŢII ŞI UNDE

Oscilaţii mecanice

Noţiuni generale

Prin oscilaţie se înţelege orice fenomen în care energia

se transformă dintr-o formă de energie în alta, periodic, sau
pseudoperiodic, integral sau parţial. În funcţie de tipul energiei
care se transformă oscilaţiile pot fi:
- oscilaţii mecanice în care se transformă energia
cinetică în energie potenţială şi invers;
- oscilaţii electromagnetice în care are loc
transformarea energiei câmpului electric în energie magnetică
şi invers;
- oscilaţii electromecanice în care energia electrică se
transformă în energie mecanică şi invers.
Numim oscilaţie liniară oscilaţiile în cursul căreia
mărimile care caracterizează sistemul oscilant (masa, constanta
elastică, coeficienţii de proporţionalitate între forţele de frecare
şi viteze, sarcina electrică, etc.) rămân constante în timp.
Oscilaţia neliniară este aceea pentru care aceste
mărimi depind de timp de coordonate sau de viteze.
Oscilaţiile disipative sunt acele oscilaţii care se
efectuează cu scăderea energiei sistemului oscilant iar
17
oscilaţiile nedisipative sunt cele în care transformarea energiei
dintr-o formă în alta este reversibilă.
Dacă sistemul este izolat şi este pus în oscilaţie printr-un
impuls iniţial, oscilaţiile efectuate se numesc oscilaţii libere sau
oscilaţii proprii ele se efectuează cu frecvenţă constantă numită
frecvenţă proprie. O oscilaţie proprie disipativă este amortizată.
Dacă sistemul nu este izolat oscilaţiile sunt amortizate
iar dacă sistemul primeşte energie în acest caz oscilaţiile devin
oscilaţii forţate sau întreţinute.
Dacă energia este primită cu o frecvenţă egală cu
frecvenţa proprie a sistemului oscilant acesta intră în rezonantă
cu exteriorul.
Din punct de vedere al variaţiei in timp a mărimilor
care caracterizează oscilaţia deosebim oscilaţii periodice în
cursul cărora aceste mărimi variază periodic şi oscilaţii
pseudoperiodice în cursul cărora mărimile sunt funcţii
pseudoperiodice în timp.

Oscilaţii mecanice. Mişcarea oscilatorie armonică

Ecuaţiile mişcării

y = Asin (0 t +  0 ) (3.14)

unde:
• y este elongaţia oscilatorului la momentul t. Elongaţia
reprezintă depărtarea oscilatorului faţa de poziţia de echilibru
(m)
• A este amplitudinea şi reprezintă depărtarea maximă a
oscilatorului faţă de poziţia de echilibru (iniţială) (m)
• 0 pulsaţia proprie ( rad/s)
• 0 t + 0 faza oscilaţiei (rad)
•  0 faza iniţială (rad)

18
Perioada, T reprezintă intervalul de timp în care oscilatorul
descrie o oscilaţie completă (s).
Frecvenţa,  reprezintă numărul de oscilaţii efectuate de
oscilator în unitatea de timp (Hz).
Viteza şi acceleraţia punctului material într-o mişcare
oscilatorie armonică sunt date de relaţiile:
dy
v= = y = 0 A cos(ot + 0 )
dt
d 2y
a = 2 = y = −02 A sin(o t +  0 ) = −02 y
dt
Semnul (-) din expresia acceleraţiei reprezintă faptul că
într-o mişcare oscilatorie armonică, acceleraţia este
proporţională şi de sens contrar cu elongaţia. Acceleraţia este
defazată cu  (sau T/2) faţă de elongaţie, adică este în opoziţie
de fază cu elongaţia. Acceleraţia şi elongaţia se află în
contrafază. Când elongaţia este atinge valoarea maximă
pozitivă acceleraţia atinge valoarea maximă negativă şi invers.

Energia oscilatorului armonic liniar

Energia totală este:

kA2 m02 A 2
E = Ec + Ep = =
2 2
Energia totală este independentă de timp, deci se conservă.

Reprezentarea fazorială a mişcării oscilatorii

Orice mişcare oscilatorie armonică poate fi reprezentată

geometric prin proiecţia pe o axă a unui „vector” (fazor) de
modul A care se roteşte în sens trigonometric cu viteza
unghiulară  (fig. 3.2). Proiecţia A a extremităţii acestui
vector execută o mişcare armonică.
19
 Analog, viteza şi acceleraţia în mişcarea armonică sunt
date în fiecare moment de proiecţiile extremităţii vectorilor de

modul A ,  2 A , defazaţi cu respectiv  faţă de vectorul a
2

Unde elastice

Noţiuni introductive

Fenomenul de propagare al unei perturbaţii poartă numele de

„undă”. Propagarea sunetului prin aer, a vibraţiilor mecanice
prin clădiri, a vibraţiilor produse de maşini unelte, pot fi
considerate exemple de unde.
Mărimile care caracterizează perturbaţia sunt diferite,
pot fi: deplasarea, viteza, presiunea, temperatura, câmpul
electric sau magnetic. Caracterizăm aceste mărimi cu ajutorul
funcţiei de undă.
 =  ( x, y , z,t)

Undele pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) după natura perturbaţiei care se propagă:

20
 • unde elastice, generate de propagarea unor
deformări mecanice în medii elastice;
• unde electromagnetice, produse de propagarea în
mediile materiale sau în vid a oscilaţiilor electromagnetice;
• unde magnetohidrodinamice produse de perturbaţii
elastice şi electromagnetice;
• unde termice care iau naştere în urma unor
perturbaţii de natură termică.
b) din punct de vedere al caracterului scalar,
vectorial sau tensional al mărimii care caracterizează unda:
• unde scalare
• unde vectoriale
• unde tensionale
Undele vectoriale pot fi la rândul lor: unde
longitudinale şi unde transversale. Undele se numesc
longitudinale dacă punctele mediului atinse de perturbaţie
oscilează în lungul direcţiei de propagare; respectiv
transversale, dacă punctele mediului atinse de perturbaţie
oscilează perpendicular pe direcţia de propagare.
c) după forma frontului de undă:
• unde sferice
• unde plane
• unde cilindrice
Undele se caracterizează prin transport de energie şi nu
de substanţă. Undele elastice se caracterizează prin transferul
de energia mecanică şi transformarea energiei cinetice în
energie potenţială şi invers. Undele electromagnetice transportă
energia electrică şi magnetică, ce se transformă reciproc una în
alta.
O undă presupune pe lângă existenţa unei surse de
oscilaţie şi existenţa unui mediu. Mediile determină anumite
particularităţi ale propagării undelor. Mediile pot fi: omogene,

21
neomogene, izotrope, anizotrope, lineare, nelineare,
dispersive, nedispersive, conservative, disipative.
Mediile omogene: sunt mediile în care proprietăţile
fizice în orice funcţie, în caz contrar se numesc neomogene.
Mediile izotrope: sunt mediile pentru care proprietăţile
fizice nu variază după o anumită direcţie. În timp ce mediile
anizotrope prezintă proprietăţile fizice care variază în funcţie
de direcţie.
Mediile lineare sunt acele medii pentru care perturbaţia
globală provenită prin suprapunerea mai multor unde de acelaşi
tip este suma tuturor perturbaţiilor, în caz contrar sunt
nelineare.
În mediile dispersive viteza de propagare depinde de
caracteristicile undei, iar în cele nedispersive este constantă.
Mediile disipative: sunt mediile la care propagarea undelor se
produce cu absorbţie de energie în timp ce în mediile
conservative energia totală se conservă.
Un mediu omogen linear, izotrop, nedispersiv şi conservativ se
numeşte mediu ideal.

Ecuaţia undei plane armonice

Se consideră o undă plană armonică care se propagă în lungul

axei Ox astfel ca punctul material din origine să efectueze o
oscilaţie armonică. Notăm cu y elongaţia şi presupunând faza
iniţială egală cu zero, ecuaţia oscilaţiei din originea axelor de
coordonate este:
 = A sin   t
Considerăm un punct P de pe axa Ox aflat la distanţa x de
origine

22
În punctul S (sursă) ecuaţia oscilaţiei este:
ψS = A sin t
Iar în punctual P ecuaţia oscilaţiei va fi:
ψ P = A sin  (t − t )
Unde
x = v  t
iar
x
t' = este timpul în care oscilaţia parcurge distanţa x .
v
Relaţia (3.131) devine:
 P = A sin  t − 
x
 v
Dacă unda se propagă în sens contrar atunci ecuaţia oscilaţiei
va fi:
 x
ψ = A sin  t + 
 v
Deci în general putem scrie:
 x
ψ = A sin   t  
p  v

23
ψ P = A sin 2 
 t − x  = A sin 2  t − x 
  
 T v T  T  
t x   t x
ψ P = A sin 2    = A sin 2   
 T v T  T  
 = v T
unde  este lungimea de undă (distanţa parcursă de undă în
timp de o perioadă),
Dar
2  2 2
=  = = =k
T v T v 
iar k se numeşte număr de undă.
Relaţia (3.134) devine:
ψ = A sin(t  kx)
sau
ψ = Ae i
ψ = Ae i (t  kx)
(–) corespunde undei care se propagă spre x crescător
(+) corespunde undei care se propagă spre x descrescător

Mărimi caracteristice undelor armonice şi plane

 2 1  2
−  = 0,  (x.t ) = Ae i (kn−t +0 )
x 2 v 2 t 2
faza ( x , t ) = (kx − t +  0 ) − faza
faza iniţială  0
suprafaţa de fază sau echifază (locul geometric al punctelor
pentru care faza este constantă) kn − t +  0 = ct
d
pulsaţia:  =− (n = ct )
dt
24
 dx
viteza de fază : v=
dt

numărul de undă (k) k=
v
perioada (T)
frecvenţa ( ν )
A = (ψ * ψ)
1/ 2
amplitudinea (A)
unde ψ * expresia complex conjugată a funcţiei de undă ψ
Intensitatea (I) I = ψ * ψ = A2
v
lungimea de undă (  )  = v T =


Viteza de propagare a undelor

Unde longitudinale
Considerăm o bară elastică de lungime l , secţiune S şi
densitate  . Asupra secţiunii transversale acţionează o forţă
deformatoare F , un timp t .

Acţiunea forţei comprimă local bara pe distanţa

l = ut . În acelaşi timp deformaţia elastică se propagă în
lungul barei cu o viteză v >> u, parcurgând distanţa l = vt
Conform legii lui Hooke forţa dezvoltată prin
comprimare este :

25
 E
v=

Relaţia exprimă viteza de propagare a undelor
longitudinale în medii solide şi arată că aceasta depinde de
proprietăţile elastice ale mediului prin mărimea E şi de
densitatea corpului.
În cazul lichidelor modulul de elasticitate este înlocuit prin
modulul de compresibilitate  a lichidelor a. î. viteza de
propagare a undelor longitudinale este descrisă de relaţia :

v=

La gaze modulul de elasticitate ar trebui înlocuit cu
presiunea p, mărime caracteristică acestora. Deoarece
destinderile şi comprimările succesive sunt prea rapide
temperatura locală suferă variaţii ce nu pot fi compensate prin
schimb de căldură astfel încât procesul primeşte un caracter
adiabatic. Ca urmare presiunea se va înmulţi cu coeficientul
adiabatic  care este raportul dintre căldura specifică la
presiune constantă şi căldura specifică la volum constant.
C
 = P
CV
Viteza de propagare a undelor longitudinale în gaze va
fi :
P
v =  (la gaze biatomice  = 1,41)

Unde transversale
Aceste unde se propagă numai în medii solide şi
propagarea lor e legată de modulul de forfecare T care are o
valoare mai mică decât E.
T
v=

26
 E
Din teoria elasticităţii rezultă că v = 0 ,6


Principiul lui Huygens: orice punct de pe o suprafaţă

de undă constituie el însuşi un izvor de unde care emite unde
elementare.
Deasupra unui vas larg cu apă aşezăm vertical o pipetă
cu vârful ascuţit în care apa curge cu picături rare.

Fig.3.13
Când o picătură cade pe suprafaţa apei ea produce o
serie de unde transversale (acestea fiind ca nişte valuri circulare
care se depărtează tot mai mult de sursa de perturbaţie
Dacă aşezăm în calea undelor o placă P având un
orificiu la nivelul suprafeţei libere a apei, observăm cum
undele emise în punctul A izbesc placa P şi se întorc înapoi
(fenomenul de reflexie).
În dreptul orificiului în partea cealaltă a plăcii se
formează o serie de unde circulare cu centrul în O, adică O este
un centru de unde secundare.

Reflexia şi refracţia undelor

27
 Reflexia este fenomenul de întoarcere a undei în mediul
din care a provenit. Refracţia este fenomenul de schimbare a
direcţiei de propagare la traversarea suprafeţei de separare
dintre cele două medii.

Fig. 3.14
)
Legile reflexiei şi refracţiei:
1) i = i  , unghiul de incidenţă şi unghiul de
reflexie sunt egale(legea reflexiei)
sin i v1
2) = = n12 , n12 fiind indicele de refracţie al
sin r v 2
celui de-al doilea mediu în raport cu primul (legea refracţiei)

Interfaţa undelor

Fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde

se numeşte interferenţă.

Elongaţiile celor două unde provenite de la sursele S1 şi S2 vor

fi

28
Unde staţionare

Un caz interesant de interferenţă îl reprezintă suprapunerea

unei unde incidente cu unde reflectată pe aceeaşi direcţie Ort
având amplitudini şi frecvenţe egale.
.
Unda rezultantă se va numi undă staţionară.

Difracţia undelor

În timpul propagării, undele pot întâlni diverse

obstacole (orificii sau ecrane) pe care le ocolesc.
Fenomenul de ocolire de către undă a obstacolelor
poartă numele de difracţie.

Fig.3.18.a

Dispersia undelor
29
 Fenomenul de dispersie a vitezei de propagare a
undelor de frecvenţa oscilaţiilor poartă numele de dispersie.
Efectul Doppler

Efectul Doppler constă în variaţia frecvenţei unei unde

emise de o sursă de oscilaţii, dacă aceasta se află în mişcare
faţă de receptor. Efectul Doppler poate fi constatat atât în cazul
undelor elastice (inclusiv sunetul), cât şi în cazul undelor
electromagnetice (inclusiv lumina). În cazul în care sursa de
oscilaţii şi receptorul sunt în mişcare relativă unul faţă de altul
frecvenţa măsurată creşte atunci când sursa se apropie de
receptor şi scade când sursa se depărtează de receptor. Acest
efect poartă numele de efect Doppler.

Acustica şi ultraacustica

Este acceptată în literatură următoarea sistematizare a

undelor elastice funcţie de frecvenţa lor şi de posibilităţile de
percepere ale omului:
• Infrasunete - unde elastice a căror frecvenţă este
atât de joasă încât nu pot fi percepute de urechea omului; ele
acoperă domeniul cuprins între 0 şi 16 Hz;
• Sunete - gama undelor elastice ce pot fi percepute
de urechea omenească, având frecvenţe cuprinse între 16 şi
16000 Hz.
• Ultrasunete - undele elastice ce nu pot fi percepute
de ureche, ca urmare a frecvenţei lor ridicate dar care păstrează
posibilităţi de propagare apreciabile, mai ales în lichide şi
solide; ultrasunetele au frecvenţa cuprinsă între 20000Hz şi
1010 Hz;
Cel mai dezvoltat simţ al liliecilor este auzul, cu care se
orientează uimitor de bine. Impulsul ultrasonic emis de liliac,
după ce a întâlnit un obstacol în calea lui, se reflectă, si ecoul
30
 produs este recepţionat prin intermediul aparatului sau
auditiv.
• Hipersunete - undele elastice de frecvenţe
superioare ultrasunetelor, având lungimi de undă comparabile
cu ale luminii. Ele se atenuează complet, la orice energie, în
câţiva milimetri de aer, astfel încât nu pun probleme de
propagare. Frecvenţa hipersunetelor este cuprinsă între 1010Hz
şi 1014 Hz.
Infrasunetul este o unda acustica puternica, de frecventa
ultra-joasa, sub 16 Hertzi. Ea nu poate fi asadar perceputa de o
ureche umana, dar poate fi în schimb resimtita n de catre corp
sub forma unor vibratii ce provoaca anumite simptom: ameteli,
dureri de cap si stare de voma, pana la ruperea organelor
interne si moartea. In 1965, s-a cautat posibilitatea de a folosi
infrasunetele ca pe o arma. Cercetatorul francez Vladimir
Gavreau a demonstrat ca toate fiintele omenesti expuse la
frecvente sonore ultra-joase simt o gama de efecte fizice
paralizante.

Ultrasunetele

Pentru producerea ultrasunetelor cel mai des se utilizează

generatoare electromecanice care funcţionează pe baza
fenomenelor de piezoelectricitate şi magnetostricţiune.
Producerea ultrasunetelor
Încă din anul 1880 fraţii Curie au observat existenţa
proprietăţilor piezoelectrice. Unele cristale când sunt supuse
unor eforturi de compresiune sau de întindere după anumite
direcţii dezvoltă pe feţele lor sarcini electrice de cantităţi egale
şi de semne contrare (efect piezoelectric direct). Valoarea
sarcinilor electrice depinde de mărimea efortului aplicat
cristalului, iar semnul plus sau minus depinde de tipul de

31
deformaţii (întindere sau compresiune) la care este supus
cristalul.
Cele mai importante cristale piezoelectrice sunt:
cuarţul, sarea seignette, metatitanatul de bariu, bioxid de siliciu
SiO2, şi altele.
La astfel de cristale se observă şi efectul piezoelectric
invers: dacă se aplică cristalului o diferenţă de potenţial
exterioară, atunci ca urmare a rotirii dipolilor se observă o
deformaţie de întindere sau de comprimare.
Dacă din cuarţ se taie o plăcuţă şi pe feţele ei pe care se
pun contacte metalice, se aplică o tensiune electrică continuă,
plăcuţa se deformează.
Dacă asupra plăcuţei se aplică o tensiune alternativă ea
începe să vibreze şi poate să devină o sursă de ultrasunete.
Cristalele de cuarţ se folosesc pentru frecvenţe cuprinse între
10-15MHz, ceea ce corespunde unor grosimi ale plăcuţelor de
0,19 – 0,28mm.
Pentru obţinerea unor frecvenţe mai ridicate trebuie să
avem grosimi foarte mici, ceea ce face ca plăcuţa respectivă să
fie foarte fragilă.
Traductorul piezoelectric este dispozitivul care
transformă energia electrică în energie mecanică şi invers.
Efectul magnetostrictiv este o particularitate a
materialelor feromagnetice.
Funcţionarea generatorului magnetostrictiv se bazează
pe faptul că unele substanţe feromagnetice la magnetizare îşi
schimbă dimensiunile. Astfel dacă o bară sau un tub dintr-un
material feromagnetic este supus unui câmp magnetic paralel
cu axa lui şi oscilează cu o anumită frecvenţă, bara suferă o
alungire sau o scurtare în ritmul frecvenţei de oscilaţiei a
câmpului magnetic. Deformările barei depind de natura
materialului feromagnetic, de tratamentul termic al acestuia, de
intensitatea premagnetizării, de temperatură, fiind independentă
de sensul câmpului.
32
 Efectul este reversibil, lungirea sau scurtarea barei
dintr-un material feromagnetic duce la formarea unui câmp
magnetic în mediul dimprejur.
Proprietăţile ultrasunetelor
• ultrasunetele nu sunt percepute de către om;
• ultrasunetele se pot obţine sub forma unor fascicule
înguste;
• ultrasunetele transportă o cantitate însemnată de
energie;
• ultrasunetele sunt puternic absorbite de substanţe în
stare gazoasă.
Undele ultrasonore prezintă fenomenul de cavitaţie
ultrasonoră (acustică) la propagarea lor prin lichide. Prin
cavitaţie se înţelege în general, distrugerea continuităţii unui
lichid și refacerea imediată a acestuia sub acţiunea unor
tensiuni sau variaţii rapide şi puternice de presiune. Fenomenul
de cavitaţie hidraulică apare în cazul mişcării relative a
lichidelor în raport cu un obstacol sau la curgerea fluidelor prin
duze, la turbinele hidraulice, elicele navelor pompele
centrifuge. Din cauza acestui fenomen se reduce puterea elicei,
scade viteza de curgere a fluidului se pot distruge materiale
solide, se corodează elicea.
Fenomenul cavitaţiei ultrasonore (cavitaţia acustică)
poate fi dirijat şi controlat. Acest fenomen este folosit pentru
eroziunea unor suprafeţe solide în contact cu lichidul
ultrasonat.
Efectele produse de ultrasunete
• pot provoca încălziri locale
• duc la omogenizarea unor sisteme disperse şi anume
soluţii coloidale, emulsii;
• pot distruge starea de omogenitate a unor astfel de
sisteme;
• pot accelera sau provoca reacţii chimice;

33
 • pot favoriza procesele de polimerizare şi invers;
• produc fenomenul de cavitaţie;
• provoacă perturbaţii mecanice in interiorul celulelor
vii.
Aplicaţiile ultrasunetelor se pot împărţi în două grupe mari
:aplicaţii active şi aplicaţii pasive
Aplicaţiile active sunt acelea în care ultrasunetele de puteri
mari intervin în mod activ şi schimbă structura şi proprietăţile
mediului străbătut.
Aplicaţiile pasive sunt acelea în care ultrasunetele de puteri
relativ mici servesc la obţinerea unor informaţii referitoare la
calitatea sau dimensiunile corpului studiat.
Aplicaţii pasive
Acestea se referă la cercetarea diferitelor proprietăţi şi
caracteristici ale mediului în care se propagă ultrasunetele.
Detectarea defectelor pe baza ultrasunetelor poate fi
utilizată atât în piesele metalice cât şi nemetalice.
Dintre aplicaţiile pasive amintim: defectoscopia
ultrasonoră; sonolocaţia (SONAR); cercetarea proprietăţilor
elastice a unor materiale.
Sonolocaţia se bazează pe reflexia ultrasunetelor pe
obstacole şi utilizează ultrasunetele în localizarea diferitelor
corpuri aflate în apa mărilor. Sonolocaţia înlocuieşte locaţia
prin unde radio (radarul), folosită în atmosferă, deoarece
undele electromagnetice sunt puternic absorbite de ionii din
apa sărată a mărilor şi oceanelor. Cu ajutorul acestei metode se
pot determina foarte precis adâncimi, poziţia vapoarelor şi
submarinelor, a bancurilor de peşti se stabilesc comunicaţii
între nave la navigaţia pe timp de ceaţă.
Aplicaţii active
• Prelucrarea materialelor solide (tăiere, perforare, etc).
• Lipirea şi cositorirea ultrasonoră;
• Schimbarea structurii metalelor prin ultrasonare. dacă în
timpul solidificării masa metalului topit este supusă
34
 ultrasunetelor, se obţine o granulaţie mult mai mică decât
în cazul solidificării obişnuite.
• Sudarea, lipirea unor piese metalice.
• Realizarea în câmp ultrasonor a unor depuneri de pături
metalice cu calităţi fizico-mecanice superioare.
• Curăţirea suprafeţelor metalice de praf sau de urme de
grăsime.
• Uscarea cu ultrasunete este uscarea la rece care prezintă
avantaje considerabile pentru produsele alimentare,
farmaceutice, chimice, biologice
• Combaterea depunerii pietrei pe cazane cu aburi;
Tratamente cu ultrasunete. Tratamentul cu
ultrasunete este destinat în special tratamentelor corporale
legate de: atenuarea nodulilor anticelulitici, îmbunătăţirea
elasticităţii ţesuturilor, pătrunderea în profunzime a produselor
profesionale aplicate cum ar fi creme şi loţiuni de remodelare,
accelerarea circulaţiei sanguine şi a hidratării în profunzime a
pielii.
De asemenea, ultrasunetele sunt folosite în tratamentul
facial pentru ochi şi contur facial, lifting facial, anticearcăn,
depigmentare.

ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Generalităţi

Corpurile macroscopice sunt formate din atomi şi

molecule, constituenţi microscopici, ce se află în continuă
35
mişcare, numită mişcare de agitaţie termică. În descrierea
proprietăţilor corpurilor s-au dezvoltat două metode de
cercetare, metoda termodinamică şi metoda cinetico-
moleculară (metoda statistică).
Termodinamica – studiază relaţiile dintre fenomenele
calorice şi cele mecanice, deci la studiul condiţiilor de
transformare a căldurii în lucru mecanic. Termodinamica,
studiază problemele fundamentale ale sistemelor fizice la scară
macroscopică, stabilind relaţii cantitative între mărimile direct
observabile, cum ar fi presiunea, volumul, temperatura, fără a
lua în considerare structura internă.
Teoria cinetico-moleculară – porneşte de la structura
microscopică de atomi şi molecule, constituenţi aflaţi într-o
perpetuă mişcare dezordonată. Parametrii microscopici, cum ar
fi: masa, viteza, energia medie a constituenţilor, determină
parametrii macroscopici amintiţi mai sus.
Sistemele fizice de exemplu: automobilul care frânează,
glonţul care se topeşte prin oprire bruscă, motorul
automobilului etc., sunt corpuri sau sisteme de corpuri care
interacţionează cu mediul înconjurător prin schimburi de
energie mecanică şi căldură. Există şi posibilitatea ca sistemul
fizic să primească energie sub formă de căldură şi să transfere
mediului exterior energie mecanică sub formă de lucru
mecanic. Aceasta se produce în cazul motoarelor vehiculelor.
Aceste sisteme sunt numite sisteme termodinamice.
Numim sistem termodinamic orice corp macroscopic
sau ansamblu bine precizat de corpuri macroscopice (S.T.)
Dacă sistemul termodinamic nu interacţionează cu mediul
exterior atunci sistemul este izolat. Tot ce nu poate face parte
din sistemul termodinamic reprezintă mediul exterior. Dacă
sistemul termodinamic interacţionează cu mediul exterior
spunem că sistemul este neizolat. Sistemul termodinamic se
numeşte închis dacă nu face schimb de substanţă cu mediul
exterior. Sistemul se numeşte deschis dacă face schimb de
36
substanţă şi energie cu mediul exterior. Totalitatea
proprietăţilor unui sistem la un moment dat poartă numele de
starea sistemului. Starea unui sistem este caracterizată cu
ajutorul parametrilor de stare. Parametrii de stare sunt:
presiunea (P), volumul (V), temperatura (T), numărul de moli
( ) . Funcţiile de stare sunt mărimi care depind de parametrii de
stare fiind univoc determinate de ei a căror variaţie la
schimbarea stării sistemelor depinde numai de stările iniţiala si
finală ale acestora. Dacă parametrii rămân constanţi în timp,
sistemul termodinamic se află în echilibru termodinamic.
Trecerea unui sistem dintr-o stare în altă stare poartă numele de
transformare sau proces. Parametrii de stare se numesc
extensivi daca sunt proporţionali cu masa sistemului sau cu
numărul de particule (de exemplu volumul, energia totală,
entropia). Parametrii de stare se independenţi de masa
sistemului se numesc intensivi (de exemplu temperatura,
presiunea).
Clasificarea transformărilor de stare:
a) După viteza de variaţie a parametrilor:
transformare cvasistatică - parametrii se modifică lent în timp
transformare necvasistatică - parametrii se modifică brusc.
b) După parametrul care rămâne constant:
transformare izotermă T=const
transformare izobară P=const.
transformare izocoră V=const.
c) După drumul parcurs:
transformare reversibilă
transformare ireversibilă
Procesele cvasistatice sunt reversibile adică la revenirea
din starea finală în cea iniţială sistemul trece prin aceleaşi stări
de echilibru. In caz contrar sunt ireversibile.
Dacă starea finală coincide cu starea iniţială a
sistemului transformarea se numeşte ciclică.

37
Măsurarea temperaturii

In teoria cinetico moleculară temperatura definită ca o

mărime care caracterizează energia cinetică medie de mişcare a
moleculelor unui gaz.
Din definiţia cantităţii de căldură se poate preciza că
temperatura este legată de cantitatea de căldură transmisă prin
schimbul de căldură între două corpuri şi anume la contactul
dintre două corpuri care au temperaturi diferite cantitatea de
căldură se transmite de la corpul cu temperatură mai ridicată la
corpul cu temperatură mai scăzută.
Din punct de vedere termodinamic temperatura
caracterizează sensul schimbului de căldură într-un proces.
Temperatura este mărimea fizică care caracterizează
starea termică a unui corp aflat în stare de echilibru
termodinamic.
Există în natură o limită inferioară a temperaturii care
poartă denumirea de zero absolut. Scara de temperatură a
gazului ideal socotită de la punctul de zero absolut se numeşte
scara absolută a gazului ideal sau scara Kelvin. Unitatea de
măsură în acest caz este kelvinul (K).
Legătura între temperatura exprimată în Kelvin notată cu
T şi temperatura exprimată în grade Celsius (t) este dată de
relaţia :
T = t + 273,15 [K]
Asemănător cum scara Kelvin este asociată scării
Celsius, mai există o scară de temperatură ce pleacă de la zero
absolut şi anume scara Rankine care este asociată scării
Fahrenheit.

38
 Formule de conversia temperaturii.

Din în Formula

Celsius (C) Fahrenheit (F) F = (C  1,8) + 32

Fahrenheit (F) Celsius (C) C = (F − 32) / 1,8

Celsius (C) Kelvin (K) K = C + 273,15

Kelvin (K) Celsius (C) C = K − 273,15

Fahrenheit (F) Rankine (R) F = R − 459,67

Rankine (R) Fahrenheit (F) R = F + 459,7

Ecuaţia de stare pentru gazul ideal şi gazul real

Expresia analitică a dependenţei dintre parametrii de

stare se numeşte ecuaţie de stare:
F(P ,V ,T , m) = 0

unde:
P - presiunea
V - volumul
T - temperatura
m - masa
a) Ecuaţia de stare a gazului ideal

39
 In cazul gazului ideal ecuaţia de stare este numită şi
ecuaţia Clapeyron –Mendeleev:
m m
PV =  RT ;  =
 
unde:
J
R = 8,32  103 este constanta universală a gazelor; 
Kmol  K
masa molară a gazului;  - numărul de moli (Kilomoli).
Ecuaţia de stare este independentă de natura gazului având un
caracter universal. Astfel în condiţiile
5 2
p = p0 = 1,013  10 N m , T = T0 = 273 ,16 K (numite condiţii
normale) un volum, numit volum molar V0 = 22 ,4  10 −3 m3 din
gaze diferite, conţine acelaşi număr de constituenţi (atomi sau
molecule) numit numărul lui Avogadro N A = 6 ,02  1023 .
În raţionamentele anterioare s-a presupus că sistemul nu
schimbă substanţă cu mediul, deci m=const. şi atunci ecuaţia
de stare se mai poate scrie:
pV m
= R = const
T 
Dacă la trecerea de la o stare în altă stare parametrii
macroscopici variază toţi, transformarea se numeşte generală.
Dacă unul din parametri rămâne constant atunci se obţin
următoarele transformări particulare reprezentate şi în figură:

40
 Fig. 5.3
• Transformare izotermă A → C
T=const.; pV=const (legea Boyle-Mariotte)
• Transformare izobară A → B
V
p=const.; T =const legea Gay-Lussac).
• Transformare izocoră A → D
p
v=const.; T =const (legea Charles)

41