Geometrie analitică şi

diferenţială

asist. Ciprian Deliu

Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” Iaşi
Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului

2014
Cuprins

1 Conice 3
1.1 Dreapta ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Conice pe ecuaţii reduse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.1 Cercul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.2.2 Elipsa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.2.3 Hiperbola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2.4 Parabola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Schimbări de repere carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.3.1 Rotaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.3.2 Translaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.4 Reducerea conicelor la forma canonică . . . . . . . . . . . . . . 12
1.4.1 Invarianţii unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4.2 Forma canonică a conicelor cu centru . . . . . . . . . . 14
1.4.3 Forma canonică a conicelor fără centru . . . . . . . . . 17
1.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

2 Cuadrice 26
2.1 Cuadrice pe ecuaţii reduse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.1.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.1.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.1.3 Hiperboloidul cu o pânză . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.1.4 Hiperboloidul cu două pânze . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.1.5 Conul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.1.6 Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.1.7 Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.1.8 Cilindri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.1.9 Generatoare rectilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.2 Reducerea cuadricelor la forma canonică . . . . . . . . . . . . . 39
2.2.1 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.3 Generări de suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.3.1 Suprafeţe cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

1
 2.3.2 Suprafeţe conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.3.3 Suprafeţe de rotaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

3 Geometria diferenţială a curbelor şi suprafeţelor 50

3.1 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.1.2 Tangenta şi normala la o curbă plană . . . . . . . . . . 52
3.1.3 Elementul de arc al unei curbe plane . . . . . . . . . . 54
3.1.4 Curbura unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.1.5 Înfăşurătoarea unei familii de curbe plane . . . . . . . 57
3.2 Curbe ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.2.1 Reprezentări analitice. Puncte ordinare . . . . . . . . . 59
3.2.2 Triedrul Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.2.3 Elementul de arc. Curbură şi torsiune . . . . . . . . . . 63
3.3 Suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.3.1 Generalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.3.2 Plan tangent şi normală la o suprafaţă . . . . . . . . . 67
3.3.3 Prima formă fundamentală a unei suprafeţe . . . . . . 69
3.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

2
Capitolul 1

Conice

1.1 Dreapta ı̂n plan

Ð→ Ð →
Fie {O, i , j } un reper cartezian ortogonal ı̂n plan. Ecuaţia canonică
a dreptei determinată de punctul M0 (x0 , y0 ) şi de vectorul director Ð
→
v =
Ð
→ Ð
→
l i + m j (cu l2 + m2 > 0) este
x − x0 y − y0
=
l m
sau echivalent
mx − ly − mx0 + ly0 = 0
Notând a = m, b = −l şi c = −mx0 + ly0 , obţinem ecuaţia

ax + by + c = 0

cu a2 + b2 > 0, ecuaţie care se numeşte ecuaţia generală a dreptei ı̂n plan.

Dacă egalăm rapoartele din ecuaţia dreptei cu λ:
x − x0 y − y 0
= =λ
l m
se obţin ecuaţiile parametrice ale dreptei:
⎧
⎪
⎪x = x0 + λl
⎨
⎪
⎩y = y0 + λm
⎪

De asemenea ecuaţia canonică a dreptei determinată de două puncte

M1 (x1 , y1 ) şi M2 (x2 , y2 ) este:
x − x1 y − y1
=
x2 − x1 y2 − y1

3
ecuaţie care se poate rescrie
RRR x y 1 RRR
RRR R
RRR x1 y1 1 RRRRR = 0
RRR R
RR x2 y2 1 RRRR
Cazuri particulare

ˆ Ecuaţia axei Ox: y = 0

ˆ Ecuaţia unei drepte paralele cu Ox: y = y0

ˆ Ecuaţia axei Oy: x = 0

ˆ Ecuaţia unei drepte paralele cu Oy: x = x0

ˆ Ecuaţia primei bisectoare: y = x

ˆ Ecuaţia celei de-a doua bisectoare: y = −x

ˆ Ecuaţia dreptei prin tăieturi:

Fie o dreaptă care nu trece prin origine şi nu este paralelă cu axele de
coordonate şi fie A(a, 0), B(0, b) punctele de intersecţie ale dreptei cu
axele de coordonate, cu a ⋅ b ≠ 0. Obţinem:
x−a y−0 x y
= ⇔ bx + ay − ab = 0 ⇔ + − 1 = 0.
0−a b−0 a b

Fie o dreaptă d de ecuaţie

ax + by + c = 0, a2 + b2 > 0

Atunci şi λax + λby + λc = 0, λ ∈ R∗ este o ecuaţie a dreptei d, deci o

dreaptă are o infinitate de ecuaţii. Două ecuaţii reprezintă aceeaşi dreaptă
dacă şi numai dacă au coeficienţii proporţionali.
Dacă dreapta d nu este paralelă cu Oy (deci b ≠ 0), ecuaţia dreptei se
poate rescrie:
a c
y =− x−
b b
a c
Notănd m = − , n = − obţinem
b b
y = mx + n

care se numeşte ecuaţia explicită a dreptei d. Coeficientul m se numeşte

panta dreptei, iar n este ordonata intersecţiei dreptei cu axa Oy.

4
 Fie A(xA , yA ) şi B(xB , yB ) două puncte distincte pe dreapta d. Dreapta
nefiind paralelă cu Oy, avem că xA ≠ xB . Punând condiţia ca cele două
puncte să verifice ecuaţia dreptei obţinem
yA = mxA + n şi yB = mxB + n.
Scăzând cele două ecuaţii obţinem
yB − yA
yB − yA = m(xB − xA ) ⇒ m = = tg θ
xB − xA
unde θ este unghiul dintre semiaxa pozitivă a axei Ox şi semidreapta de pe
dreapta d situată deasupra axei Ox. Avem:
ˆ m > 0 ⇔ θ unghi ascuţit
ˆ m < 0 ⇔ θ unghi obtuz
ˆ m = 0 ⇔ dreapta este paralelă cu Ox
Observaţii
1. Dreapta d care are ecuaţia explicită y = mx + n trece prin punctele
de coordonate (0, n) şi (1, m + n), deci ecuaţia canonică a dreptei este
x y−n Ð
→ Ð→
= , aşadar un vector director al dreptei este Ð→
v =1⋅ i +m⋅ j
1 m
2. O dreaptă este unic determinată de un punct M0 (x0 , y0 ) şi de panta
m. Pentru un punct oarecare M (x, y) de pe dreaptă avem
y − y0
m= ⇔ y − y0 = m(x − x0 )
x − x0
3. Două drepte d1 şi d2 neparalele cu Oy având pantele m1 şi m2 sunt
paralele dacă şi numai dacă m1 = m2 .
4. Două drepte d1 şi d2 neparalele cu Oy având pantele m1 şi m2 sunt
perpendiculare dacă şi numai dacă m1 ⋅ m2 = −1.

1.2 Conice pe ecuaţii reduse

Definiţia 1.1. Se numeşte conică o curbă plană definită ı̂n reperul cartezian
Ð→ Ð→
ortonormat {O; i , j } printr-o ecuaţie algebrică de gradul al doilea de forma
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0,
unde aij ∈ R, i, j ∈ {1, 2, 3}, a211 + a212 + a222 > 0 (adică cel puţin unul dintre
coeficienţii termenilor de gradul al doilea este nenul), iar (x, y) sunt coordo-
natele euclidiene ı̂n reperul dat ale unui punct oarecare al conicei.

5
 Conicele se mai numesc şi curbe de gradul al doilea. Exemple de conice:
cercul, elipsa, hiperbola, parabola.

1.2.1 Cercul
Definiţia 1.2. Fie un punct fixat C(a, b) şi r > 0 un număr real fixat. Se
numeşte cerc de centru C şi rază r este locul geometric al punctelor M (x, y)
care satisfac egalitatea
ÐÐ→
∥CM ∥ = r. (1.1)
ÐÐ→ Ð
→ Ð→
Avem CM = (x − a) i + (y − b) j , deci (1.1) se rescrie
√
(x − a)2 + (y − b)2 = r

sau echivalent
(x − a)2 + (y − b)2 = r2 (1.2)
care se numeşte ecuaţia carteziană implicită a cercului de centru C(a, b)
şi rază r.
Efectuând calculele ı̂n ecuaţia (1.2) obţinem:

x2 + y 2 − 2ax − 2by + a2 + b2 − r2 = 0.

Notând m = −a, n = −b şi p = a2 + b2 − r2 , ecuaţia se rescrie

x2 + y 2 + 2mx + 2ny + p = 0,

care se numeşte ecuaţia generală a cercului .

Ecuaţia (1.2) este de asemenea echivalentă cu ecuaţiile
⎧
⎪
⎪x = a + r cos t
⎨ , t ∈ [0, 2π)
⎪
⎩y = b + r sin t
⎪

numite ecuaţiile parametrice ale cercului.

1.2.2 Elipsa
Definiţia 1.3. Fie F, F ′ două puncte ı̂n plan şi a > 0. Locul geometric al
punctelor M din plan cu proprietatea

M F + M F ′ = 2a

se numeşte elipsă.

6
 ˆ Punctele F, F ′ se numesc focarele elipsei

ˆ Dreapta F F ′ se numeşte axă focală.

ˆ Distanţa dintre focare se numeşte distanţă focală:

F F ′ = 2c < 2a

ˆ distanţele M F şi M F ′ se numesc raze focale

Pentru a găsi ecuaţia elipsei alegem ca axă a absciselor axa focală F F ′ , iar
ca axă a ordonatelor mediatoarea segmentului F F ′ . Originea reperului este
mijlocul segmentului F F ′ , deci focarele au coordonatele F (c, 0) şi F ′ (−c, 0).
Din definiţia elipsei, punctul M (x, y) aparţine elipsei dacă şi numai dacă
√ √
(x − c)2 + y 2 + (x + c)2 + y 2 = 2a ⇔
√ √
(x + c)2 + y 2 = 2a − (x − c)2 + y 2 ⇔
√
x2 + 2cx + c2 + y 2 = 4a2 − 4a (x − c)2 + y 2 + x2 − 2cx + c2 + y 2 ⇔
√
a (x − c)2 + y 2 = a2 − cx ⇔ a2 (x2 − 2cx + c2 + y 2 ) = a4 − 2a2 cx + c2 x2
(a2 − c2 )x2 + a2 y 2 = a2 (a2 − c2 )

Notând b2 = a2 − c2 , ecuaţia anterioară devine

x2 y 2
b 2 x 2 + a2 y 2 = a2 b 2 ⇔ + = 1,
a2 b 2
ecuaţie care se numeşte ecuaţia carteziană implicită a elipsei.
Observaţii
ˆ Dacă M (x, y) este un punct pe elipsă, atunci şi simetricul lui faţă de
Ox, punctul de coordonate (x, −y) verifică ecuaţia elipsei, deci Ox este
axă de simetrie a elipsei.

ˆ Simetricul lui M faţă de Oy, punctul de coordonate (−x, y) verifică

ecuaţia elipsei, deci Oy este axă de simetrie a elipsei.

ˆ Simetricul lui M faţă de O, punctul de coordonate (−x, −y) verifică

ecuaţia elipsei, deci O este centru de simetrie al elipsei.

ˆ Intersecţiile elipsei cu axele de coordonate, punctele A(a, 0), A′ (−a, 0),

B(0, b), B ′ (0, −b) se numesc vârfurile elipsei.
Ð→ Ð→
ˆ ∥OA∥ = a şi ∥OB∥ = b se numesc semiaxa mare şi respectiv semiaxa
mică a elipsei.

7
 c
ˆ Raportul e = < 1 se numeşte excentricitatea elipsei. Avem:
a
c2 a2 − b2 b 2 b √
e2 = = = 1 − ( ) ⇒ = 1 − e2
a2 a2 a a
deci excentricitatea caracterizează forma elipsei.

ˆ Ecuaţia carteziană a elipsei este echivalentă cu ecuaţiile

⎧
⎪
⎪x = a cos t
⎨ , t ∈ [0, 2π)
⎪
⎩y = b sin t
⎪

numite ecuaţiile parametrice ale elipsei.

ˆ Ecuaţia tangentei la elipsă dusă printr-un punct M0 (x0 , y0 ) de pe elipsă

se obţine prin dedublare:
xx0 yy0
+ 2 − 1 = 0.
a2 b

1.2.3 Hiperbola
Definiţia 1.4. Fie F, F ′ două puncte ı̂n plan şi a > 0. Locul geometric al
punctelor M din plan cu proprietatea

∣M F − M F ′ ∣ = 2a

se numeşte hiperbolă.

ˆ Punctele F, F ′ se numesc focarele hiperbolei

ˆ Dreapta F F ′ se numeşte axă focală.

ˆ Distanţa dintre focare se numeşte distanţă focală:

F F ′ = 2c > 2a

ˆ distanţele M F şi M F ′ se numesc raze focale

Pentru a găsi ecuaţia carteziană implicită a hiperbolei alegem ca axă a

absciselor axa focală F F ′ , iar ca axă a ordonatelor mediatoarea segmentului
F F ′ . Originea reperului este mijlocul segmentului F F ′ , deci focarele au

8
coordonatele F (c, 0) şi F ′ (−c, 0). Prin definiţie, punctul M (x, y) aparţine
hiperbolei dacă şi numai dacă
√ √
(x + c)2 + y 2 − (x − c)2 + y 2 = ±2a ⇔
√ √
(x + c)2 + y 2 = (x − c)2 + y 2 ± 2a ⇔
√
x2 + 2cx + c2 + y 2 = x2 − 2cx + c2 + y 2 ± 4a (x − c)2 + y 2 + 4a2 ⇔
√
±a (x − c)2 + y 2 = cx − a2 ⇔
a2 (x2 − 2cx + c2 + y 2 ) = a4 − 2a2 cx + c2 x2 ⇔
(c2 − a2 )x2 − a2 y 2 = a2 (c2 − a2 ) ⇔
x2 y 2
b2 x2 − a2 y 2 = a2 b2 ⇔ 2 − 2 = 1.
a b
Observaţii

ˆ Axele Ox şi Oy sunt axe de simetrie ale hiperbolei;

ˆ Intersecţiile hiperbolei cu axa Ox, punctele A(a, 0), A′ (−a, 0), se numesc
vârfurile hiperbolei, iar axa Ox se numeşte axa transversă a hiper-
bolei;
b
ˆ Dreptele de ecuaţii y = ± x sunt asimptotele hiperbolei şi se obţin ca
a
asimptote oblice ale funcţiilor
b√ 2 b√ 2
f1 (x) = x − a2 şi f2 (x) = − x − a2 ;
a a

ˆ Dacă a = b, hiperbola are ecuaţia x2 − y 2 = a2 şi se numeşte hiperbolă

echilateră, iar asimptotele sunt bisectoarele axelor y = x şi y = −x;

ˆ O ecuaţie de forma xy = ±a2 reprezintă tot o hiperbolă echilateră, având

ca asimptote axele de coordonate, iar ca axe de simetrie bisectoarele
axelor.
c
ˆ Raportul e = < 1 se numeşte excentricitatea hiperbolei. Avem:
a
c2 a2 + b2 b 2 b √
e2 = 2
= 2
= 1 + ( ) ⇒ = e2 − 1
a a a a
deci excentricitatea caracterizează forma hiperbolei.

9
 ˆ Ecuaţia carteziană a elipsei este echivalentă cu ecuaţiile
⎧
⎪
⎪x = a ch t
⎨ , t∈R
⎪
⎩y = b sh t
⎪
numite ecuaţiile parametrice ale hiperbolei.
ˆ Ecuaţia tangentei la hiperbolă dusă printr-un punct M0 (x0 , y0 ) de pe
hiperbolă se obţine prin dedublare:
xx0 yy0
− 2 − 1 = 0.
a2 b

1.2.4 Parabola
Definiţia 1.5. Fie o dreaptă fixă d ı̂n plan şi un punct fix F ∉ d. Locul
geometric al punctelor M din plan cu proprietatea că distanţa la punctul F
este egală cu distanţa la dreapta d se numeşte parabolă.

ˆ Punctul F se numeşte focar;

ˆ Dreapta d se numeşte dreaptă directoare;

ˆ Distanţa de la focar la dreapta directoare se numeşte parametrul

parabolei şi se notează cu p.

Pentru a găsi ecuaţia parabolei alegem ca axă a absciselor perpendiculara

dusă prin F la d, care intersectează dreapta d ı̂n punctul A şi are sensul
pozitiv de la directoare către focar, iar axa ordonatelor este mediatoarea
segmentului AF .
Focarul F are coordonatele ( p2 , 0), iar prin definiţie un punct oarecare
ÐÐ→ ÐÐ→
M (x, y) se află pe parabolă dacă şi numai dacă ∥M F ∥ = ∥M B∥ unde B este
proiecţia lui M pe dreapta d şi are coordonatele (− p2 , y). Obţinem:
√
p 2 p p2 p2
(x − ) + y 2 = x + ⇔ x2 − px + + y 2 = x2 + px +
2 2 4 4
de unde se obţine ecuaţia carteziană implicită a parabolei:

y 2 = 2px

Axa Ox se numeşte axa parabolei (sau axa transversă a parabolei) şi

este axă de simetrie pentru parabolă, iar punctul O(0, 0) se numeşte vârful
parabolei.
Observaţii

10
 ˆ Ecuaţia carteziană a parabolei este echivalentă cu ecuaţiile
⎧
⎪ t2
⎪
⎪x =
⎨ 2p , t∈R
⎪
⎪
⎪
⎩y = t
numite ecuaţiile parametrice ale parabolei;
ˆ Ecuaţia tangentei la parabolă dusă printr-un punct M0 (x0 , y0 ) de pe
parabolă se obţine prin dedublare:
yy0 = p(x + x0 );

ˆ Ecuaţia y 2 = −2px, p > 0 reprezintă tot o parabolă cu axa transversă

Ox, vârful ı̂n origine, dar situată ı̂n semiplanul din stânga axei Oy;
ˆ Ecuaţiile x2 = 2py şi x2 = −2py, cu p > 0 reprezintă parabole având axa
transversă Oy şi vârful ı̂n origine.

1.3 Schimbări de repere carteziene

1.3.1 Rotaţia
Ð→ Ð →
Fie {O; i ′ , j ′ } un reper cartezian ortonormat obţinut prin rotirea reperului
Ð
→ Ð →
{O; i , j } cu un unghi θ ∈ [0, π). Notăm cu (x, y) coordonatele unui punct
oarecare M din plan ı̂n reperul iniţial şi cu (x′ , y ′ ) coordonatele aceluiaşi
punct ı̂n reperul rotit. Avem:
ÐÐ→ Ð→ Ð → Ð→ Ð
→
OM = x i + y j = x′ i ′ + y ′ j ′
Ð
→ Ð
→
Înmulţind scalar această egalitate cu i , respectiv j , obţinem:
⎧
⎪ Ð
→ Ð → Ð → Ð → Ð
→ Ð → Ð
→ Ð →
⎪ x i ⋅ i + y j ⋅ i = x′ i ′ ⋅ i + y ′ j ′ ⋅ i
⎨ Ð→ Ð → Ð → Ð → Ð
→ Ð → ′Ð →′ Ð →
⎪
⎩x i ⋅ j + y j ⋅ j = x i ⋅ j + y j ⋅ j
⎪ ′ ′

Ð
→ Ð → Ð → Ð → Ð→ Ð → Ð → Ð →
Avem i ⋅ i = j ⋅ j = 1 şi i ⋅ j = j ⋅ i = 0, deci
⎧
⎪ Ð→ Ð → Ð→ Ð →
⎪ x = x′ i ′ ⋅ i + y ′ j ′ ⋅ i
⎨ Ð→ Ð → Ð→ Ð → (1.3)
⎪
⎪ y = x ′ i ′ ⋅ j + y′ j ′ ⋅ j
⎩
Avem
⎧
⎪ Ð
→ Ð → Ð
→ Ð →
⎪ i ′ ⋅ i = cos θ, j ′ ⋅ i = cos (θ + π2 ) = − sin θ
⎨Ð→′ Ð → Ð
→′ Ð →
⎪
⎪ i ⋅ j = cos ( π
− θ) = sin θ, j ⋅ j = cos θ
⎩ 2

11
şi ı̂nlocuind ı̂n (1.3) găsim
⎧
⎪
⎪x = x′ cos θ − y ′ sin θ
⎨
⎪
⎩y = x sin θ + y cos θ
⎪ ′ ′

sau echivalent
x cos θ − sin θ x′
( )=( )( ′ ).
y sin θ cos θ y
cos θ − sin θ
Matricea C = ( ) este o matrice ortogonală (C −1 = C T ), deci
sin θ cos θ
rotaţia ı̂n plan de unghi θ este o transformare ortogonală.

1.3.2 Translaţia
Ð→ Ð →
Fie reperul {O; i , j }, un punct A(x0 , y0 ) şi considerăm reperul cartezian
Ð→ Ð →
ortonormat {A; i , j }. Notăm cu (x, y) coordonatele unui punct oarecare
M din plan ı̂n reperul iniţial şi cu (x′ , y ′ ) coordonatele aceluiaşi punct ı̂n
reperul nou . Avem:
ÐÐ→ Ð→ ÐÐ→ Ð→ Ð → Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð
→
OM = OA + AM ⇔ x i + y j = x0 i + y0 j + x′ i + y ′ j
de unde obţinem
⎧
⎪
⎪ x = x0 + x ′
⎨ .
⎪
⎪ y = y 0+y
′
⎩
Prin compunerea unei translaţii cu o rotaţie se obţine rototranslaţia de
ecuaţii
⎧
⎪
⎪x = x0 + X cos θ − Y sin θ
⎨ ,
⎪y = y0 + X sin θ + Y cos θ
⎪
⎩
Ð
→ Ð →
unde (X, Y ) sunt coordonatele punctului M ı̂n {A; i ′ , j ′ }.

1.4 Reducerea conicelor la forma canonică

Fie o conică de ecuaţie
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0.
Prin schimbarea reperului, se schimbă şi coordonatele punctelor de pe conică,
deci se schimbă şi ecuaţia pe care o verifică acestea. Vom căuta reperul ı̂n care
ecuaţia conicei are o formă particulară (de elipsă, hiperbolă sau parabolă),
numită formă canonică.

12
1.4.1 Invarianţii unei conice
Definiţia 1.6. Fie o conică de ecuaţie

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0, (1.4)

´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
f (x,y)

cu aij ∈ R, i, j ∈ {1, 2, 3}, a211 + a212 + a222 > 0. Numerele reale

RRR a RRR
a11 a12 RRR 11 a12 a13 RRR
I = a11 + a22 , δ = ∣ ∣ , ∆ = RRR a12 a22 a23 RRR
a12 a22 RRR RRR
RR a13 a23 a33 RR
se numesc invarianţii conicei.

Teorema 1.1. Invarianţii I, δ, ∆ nu se schimbă la translaţii sau rotaţii.

Demonstraţie:
⎧
⎪
⎪ x = x0 + x′
Înlocuind ecuaţiile translaţiei ⎨ ı̂n (1.4) obţinem
⎪
⎩y = y0 + y
⎪ ′

a11 x′2 + 2a12 x′ y ′ + a22 y ′2 + 2a′13 x′ + 2a′23 y ′ + a′33 = 0, (1.5)

⎧
⎪ a′13 = a11 x0 + a12 y0 + a13
⎪
⎪
⎪ ′
unde ⎨a23 = a12 x0 + a22 y0 + a23 , deci coeficienţii termenilor de grad 2 nu se
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩a33 = f (x0 , y0 )
′

modifică, aşadar I şi δ rămân neschimbaţi. Efectuând operaţii pe coloane ı̂n

∆′ avem:
RRR a ′ R R RRR
R 11 a12 a13 RRR C3 − x0 C1 RRR a11 a12 a13 RRR
R R R
∆′ = RRRR a12 a22 a′23 RRRR = RRR a
R 12 a22 a23 RRR
RRR ′ ′ RRR RRR ′ R
RR a13 a23 a33 RR C3 − y0 C2 RR a13 a23 a13 x0 + a23 y0 + a33 RRRR
′ ′

Efectuând operaţii pe linii ı̂n ∆′ avem :

RRR a RRR L − x L RRR a RRR
RRR 11 a12 a13 RRR 3 0 1 RRR 11 a12 a13 RRR
RRR a12 a22 a23 RRR = RRR a12 a22 a23 RRR = ∆.
RRR ′ RRR RRR RRR
RR a13 a23 a13 x0 + a23 y0 + a33 RR L3 − y0 L2 RR a13 a23 a33 RR
′

Fie acum o rotaţie de unghi θ. Avem:

⎧
⎪
⎪x = x′ cos θ − y ′ sin θ x cos θ − sin θ x′
⎨ ⇔( )=( ) ( ′ ) ⇔ X = CX ′ ,
⎪
⎩y = x sin θ + y cos θ
⎪ ′ ′ y sin θ cos θ y

13
 cos θ − sin θ x x′
unde C = ( ) , X = ( ) , X ′ = ( ′ ).
sin θ cos θ y y
a a
Introducem de asemenea notaţiile A = ( 11 12 ) , B = ( a13 a23 ). Ecuaţia
a12 a22
conicei se rescrie matriceal X AX + 2BX + a33 = 0.
T

Înlocuind ecuaţiile rotaţiei X = CX ′ ı̂n ecuaţia matriceală anterioară

obţinem
X ′T (C T AC)X ′ + 2B(CX ′ ) + a33 = 0
Matricea C fiind ortogonală, A şi C T AC au acelaşi polinom caracteristic, iar
coeficienţii acestuia fiind chiar I şi δ, deducem că aceştia nu se schimbă la
efectuarea unei rotaţii. Introducem notaţiile

⎛ a11 a12 a13 ⎞ ⎛ cos θ − sin θ 0 ⎞ ⎛ a11 a12 a13 ⎞

′ ′ ′

Ā = ⎜ a12 a22 a23 ⎟ , C̄ = ⎜ sin θ cos θ 0 ⎟ , Ā′ = ⎜ a′12 a′22 a′23 ⎟

⎝ a13 a23 a33 ⎠ ⎝ 0 0 1 ⎠ ⎝ a′13 a′23 a′33 ⎠

Considerăm forma pătratică având matricea Ā ı̂n baza canonică din R3 .

Atunci Ā′ este matricea aceleiaşi forme pătratice ı̂n baza dată de matricea
C̄, deci avem

∆′ = det Ā′ = det(C̄ T ĀC̄) = det C̄ T det Ā det C̄ = det Ā = ∆.

1.4.2 Forma canonică a conicelor cu centru

Fie conica de ecuaţie

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0, (1.6)

´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
f (x,y)

cu aij ∈ R, i, j ∈ {1, 2, 3}, a211 + a212 + a222 > 0. Căutăm o translaţie de ecuaţii
⎧
⎪
⎪ x = x0 + x′
⎨ astfel ı̂ncât ı̂n noile coordonate ecuaţia conicei
⎪
⎩y = y 0 + y
⎪ ′

a11 x′2 + 2a12 x′ y ′ + a22 y ′2 + 2a′13 x′ + 2a′23 y ′ + a′33 = 0, (1.7)

⎧
⎪
⎪a′ = a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0
să nu conţină termeni de grad 1, adică ⎨ ′13 .
⎪
⎪ a = a 12 x0 + a22 y0 + a23 = 0
⎩ 23
Caz 1. Dacă δ ≠ 0, sistemul anterior are soluţie unică, iar ı̂n reperul translatat
cu centrul ı̂n O′ (x0 , y0 ) ecuaţia conicei este

a11 x′2 + 2a12 x′ y ′ + a22 y ′2 + f (x0 , y0 ) = 0, (1.8)

14
 Dacă punctul de coordonate (x′ , y ′ ) verifică (1.8), atunci şi punctul de
coordonate (−x′ , −y ′ ) verifică (1.8), deci O′ este centru de simetrie pentru
conică, iar coordonatele lui sunt:

a13 a12 a11 a13

−∣ ∣ −∣ ∣
a23 a22 a12 a23
x0 = , y0 = (1.9)
δ δ
Termenul liber f (x0 , y0 ) din (1.8) se rescrie astfel:

f (x0 , y0 ) = a11 x20 + 2a12 x0 y0 + a22 y02 + 2a13 x0 + 2a23 y0 + a33

= (a11 x0 + a12 y0 + a13 )x0 + (a12 x0 + a22 y0 + a23 )y0 +
+a13 x0 + a23 y0 + a33 = a13 x0 + a23 y0 + a33
RRR a a12 a13 RRR
RR 11 RRR
Avem ∆ = RRRR a12 a22 a23 RRR = a13 x0 δ + a23 y0 δ + a33 δ = δf (x0 , y0 )
RRR RRR
RR a13 a23 a33 RR
Ecuaţia (1.8) devine

∆
a11 x′2 + 2a12 x′ y ′ + a22 y ′2 + = 0, (1.10)
δ
Dacă a12 = 0, atunci (1.10) este formă canonică.
Dacă a12 ≠ 0, considerăm forma pătratică

Φ ∶ R2 → R, Φ(x′ , y ′ ) = a11 x′2 + 2a12 x′ y ′ + a22 y ′2 ,

a11 a12
având matricea A = ( ) ı̂n baza canonică. Există o bază ortonor-
a12 a22
mată formată din vectori proprii ai lui A ı̂n care Φ are forma canonică
λ1 X 2 + λ2 Y 2 , unde λ1 şi λ2 sunt valorile proprii ale lui A, adică rădăcinile
ecuaţiei caracteristice:

a11 − λ a12
∣ ∣ = 0 ⇔ λ2 − Iλ + δ = 0.
a12 a22 − λ

În noile coordonate ecuaţia conicei (1.10) devine

∆
λ1 X 2 + λ2 Y 2 + = 0, (1.11)
δ
deci are formă canonică. Putem presupune că baza {Ð→v 1, Ð
→
v 2 } ı̂n care avem
Ð
→ Ð →
forma canonică se obţine din baza { i , j } printr-o rotaţie de unghi θ ∈

15
 ⎧ Ð→ Ð→
⎪Ð
⎪ →
v 1 = cos θ i + sin θ j
(0,π
),aşadar ⎨Ð→ Ð
→ Ð
→ . Cum Ð
→
v 1 şi Ð
→
v 2 sunt vectori proprii
2 ⎪
⎩ v 2 = − sin θ i + cos θ j
⎪
corespunzători matricei A obţinem:

a11 a12 cos θ cos θ

( )( ) = λ1 ( ) ⇒ λ1 cos θ = a11 cos θ + a12 sin θ
a12 a22 sin θ sin θ

a11 a12 − sin θ − sin θ

( )( ) = λ2 ( ) ⇒ −λ2 sin θ = −a11 sin θ + a12 cos θ
a12 a22 cos θ cos θ

Înmulţind prima relaţie cu sin θ, pe a doua cu cos θ şi sumându-le obţinem

(λ1 − λ2 ) sin θ cos θ = a12

Cum a12 ≠ 0 şi θ ∈ (0, π2 ), deducem că λ1 ≠ λ2 şi λ1 − λ2 are acelaşi semn
cu a12 . Din cele două formule anterioare se poate obţine unghiul θ:
λ1 − a11
λ1 cos θ = a11 cos θ + a12 sin θ ⇒ tg θ =
a12
a12
−λ2 sin θ = −a11 sin θ + a12 cos θ ⇒ tg θ =
a11 − λ2
Legătura ı̂ntre coordonatele iniţiale x, y şi coordonatele X, Y ı̂n care avem
forma canonică sunt:
⎧
⎪
⎪x = x0 + X cos θ − Y sin θ
⎨ .
⎪
⎩y = y0 + X sin θ + Y cos θ
⎪

Coeficienţii formei canonice λ1 X 2 + λ2 Y 2 + ∆δ = 0 fiind rădăcinile ecuaţiei

caracteristice λ2 − Iλ + δ = 0, distingem următoarele cazuri:

1. δ > 0, I > 0, ∆ < 0 ⇒ λ1 > 0, λ2 > 0, ∆δ < 0 ⇒ elipsă

2. δ > 0, I > 0, ∆ = 0 ⇒ λ1 > 0, λ2 > 0, ∆δ = 0 ⇒ un punct

3. δ > 0, I > 0, ∆ > 0 ⇒ λ1 > 0, λ2 > 0, ∆δ > 0 ⇒ ∅

4. δ > 0, I < 0, ∆ < 0 ⇒ λ1 < 0, λ2 < 0, ∆δ < 0 ⇒ ∅

5. δ > 0, I < 0, ∆ = 0 ⇒ λ1 < 0, λ2 < 0, ∆δ = 0 ⇒ un punct

6. δ > 0, I < 0, ∆ > 0 ⇒ λ1 < 0, λ2 < 0, ∆δ > 0 ⇒ elipsă

7. δ < 0, ∆ ≠ 0 ⇒ hiperbolă

16
 8. δ < 0, ∆ = 0 ⇒ două drepte concurente

Dacă ∆ ≠ 0 conica se numeşte nedegenerată, iar dacă ∆ = 0 conica se

numeşte degenerată.
⎧
⎪
a11 a12 a13 ⎪a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0
Caz 2. Dacă δ = 0 şi rang( ) = 1, sistemul ⎨
⎪
⎩a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0
a12 a22 a23 ⎪
are o infinitate de soluţii, deci conica are o infinitate de centre.
Dacă (x0 , y0 ) este o soluţie a sistemului anterior, atunci ı̂n reperul trans-
latat cu centrul ı̂n O′ (x0 , y0 ) ecuaţia conicei este

a11 x′2 + 2a12 x′ y ′ + a22 y ′2 + f (x0 , y0 ) = 0, (1.12)

unde f (x0 , y0 ) = a13 x0 + a23 y0 + a33 . Distingem cazurile:

1. Dacă a12 = 0, cum a11 a22 = a212 ⇒ a11 = 0 sau a22 = 0, deci conica
degenerează ı̂n două drepte paralele sau confundate sau mulţimea vidă.

2. Dacă a12 ≠ 0, cum a11 a22 = a212 ⇒ a11 şi a22 au acelaşi semn . Înmulţind
eventual ecuaţia (1.12) cu −1, putem presupune că a11 > 0 şi a22 > 0,
iar (1.12) devine
√ √ 2
( a11 x′ ± a22 y ′ ) ± f (x0 , y0 ) = 0

deci conica degenerează ı̂n două drepte paralele sau confundate sau
mulţimea vidă.

1.4.3 Forma canonică a conicelor fără centru

Fie din nou conica de ecuaţie

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0, (1.13)

´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
f (x,y)

cu aij ∈ R, i, j ∈ {1, 2, 3}, a211 + a212 + a222 > 0.

⎧
⎪
a11 a12 a13 ⎪a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0
Caz 3. Dacă δ = 0 şi rang( ) = 2, sistemul ⎨
⎪
⎩a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0
a12 a22 a23 ⎪
este incompatibil, deci nu există o translaţie ı̂n urma căreia să dispară ter-
menii de grad 1 din ecuaţie, altfel spus conica nu are centru de simetrie.
Dacă a12 ≠ 0, considerăm forma pătratică

Φ ∶ R2 → R, Φ(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 ,

17
 a11 a12
având matricea A = ( ) ı̂n baza canonică. Există o bază ortonor-
a12 a22
mată formată din vectori proprii ai lui A ı̂n care Φ are forma canonică
λ1 x′2 + λ2 y ′2 , unde λ1 şi λ2 sunt valorile proprii ale lui A, adică rădăcinile
ecuaţiei caracteristice:

a11 − λ a12
∣ ∣ = 0 ⇔ λ2 − Iλ + δ = 0
a12 a22 − λ

Cum δ = 0 ⇒ λ1 λ2 = 0. Presupunem λ1 = 0, λ2 = I ≠ 0 (dacă ambele valori

proprii ar fi nule, ar rezulta a11 = a12 = a22 = 0). În noile coordonate x′ , y ′
ecuaţia conicei devine

Iy ′2 + 2a′13 x′ + 2a′23 y ′ + a33 = 0 (1.14)

Putem presupune că baza {Ð →

v 1, Ð
→
v 2 } ı̂n care avem forma canonică se obţine
Ð
→ Ð →
din baza { i , j } printr-o rotaţie de unghi θ ∈ (0, π2 ), aşadar
⎧ Ð→ Ð→ ⎧
⎪Ð
⎪ →
v 1 = cos θ i + sin θ j ⎪
⎪x = x′ cos θ − y ′ sin θ
⎨Ð→ Ð
→ Ð
→ ⇔⎨
⎪ ⎪
⎩ v 2 = − sin θ i + cos θ j
⎪ ⎩y = x sin θ + y cos θ
⎪ ′ ′

Cum Ð
→
v 1 este vector propriu corespunzător valorii proprii 0 obţinem:

a11 a12 cos θ 0 a11

( )( ) = ( ) ⇒ a11 cos θ + a12 sin θ = 0 ⇒ tg θ = −
a12 a22 sin θ 0 a12
⎧
⎪
⎪a′13 = a13 cos θ + a23 sin θ
Prin calcul se obţine de asemenea ⎨ ′
⎪
⎩a23 = −a13 sin θ + a23 cos θ
⎪
a13 a11 a a a
Dacă a′13 = 0 ⇒ = − tg θ = ⇒ rang ( 11 12 13 ) = 1, deci a′13 ≠ 0
a23 a12 a12 a22 a23
ı̂n Iy + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0.
′2 ′ ′ ′ ′

Grupând corespunzător termenii ı̂n ecuaţia anterioară obţinem

a′23 2 c
I (y +
′
) + 2a′13 (x′ + ′ ) = 0
I a23
⎧
⎪X = x′ + ac′
a′2 ⎪
unde c = a33 − 23
. Efectuând translaţia ⎨ 23 ecuaţia conicei devine
⎪
′
= ′ + a23
I ⎪
⎩ Y y I

IY 2 + 2a′13 X = 0

18
Cum ∆ este invariant la rotaţii şi translaţii, avem
RRR 0 0 a′ RRR
RR 13 RRR ∆
∆ = RRRR 0 I 0 RRR = −a′2
13 I ⇒ a13 = −
′2
RRR ′ RRR I
RR a13 0 0 RR
deci găsim forma canonică
√
∆
Y 2 = ±2pX, unde p = − .
I3
Semnul ± ı̂n ecuaţia anterioară se alege ı̂n funcţie de poziţia parabolei
faţă de axele de coordonate ale reperului iniţial, intersectând parabola cu
aceste axe.
Ecuaţia axei de simetrie a parabolei este

a11 (a11 x + a12 y + a13 ) + a12 (a12 x + a22 y + a23 ) = 0

iar coordonatele vârfului parabolei se obţin intersectând parabola cu axa

de simetrie, deci rezolvând sistemul format din ecuaţia anterioară şi ecuaţia
iniţială a conicei.
Dacă a12 = 0, din δ = 0 ⇒ a11 = 0 sau a22 = 0. Pentru a11 = 0, ecuaţia
conicei devine
a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0
a13 = 0 ⇒ conică degenerată.
a13 ≠ 0 ⇒ parabolă (făcând o translaţie ca mai sus).
Exemplu:
Fie conica de ecuaţie x2 − 4xy + 4y 2 − 6x + 2y + 1 = 0.
ˆ coeficienţii a11 = 1, a22 = 4, a12 = −2, a13 = −3, a23 = 1, a33 = 1;
RRR 1 −2 −3 RRR
1 −2 RR RR
ˆ invarianţii I = 5, δ = ∣ ∣ = 0, ∆ = RRRR −2 4 1 RRRR = −25
−2 4 RRR R
RR −3 1 1 RRRR
deci conica este o parabolă nedegenerată
√
∆ 1 2
ˆ p = − 3 = √ ⇒ forma canonică Y 2 = ± √ X
I 5 5
ˆ axa de simetrie: a11 (a11 x + a12 y + a13 ) + a12 (a12 x + a22 y + a23 ) = 0
⇒ x − 2y − 1 = 0
⎧
⎪
⎪x2 − 4xy + 4y 2 − 6x + 2y + 1 = 0 1 2
ˆ vârful ⎨ ⇒ V ( ,− )
⎪
⎩x − 2y − 1 = 0
⎪ 5 5

19
ˆ intersecţia parabolei cu axa Ox:
⎧ √
⎪
⎪x2 − 4xy + 4y 2 − 6x + 2y + 1 = 0 6± 32
⎨ ⇒ x1,2 =
⎪y = 0
⎪ 2
⎩
parabola

1
y

−1

−2
−1 0 1 2 3 4 5 6
x

Concluzii:
În funcţie de semnul invarianţilor distingem cazurile:
δ ∆ Forma canonică Tip
X2 Y 2
+ −1=0 elipsă
≠0 a22 b22
>0 X Y
2
+ 2 +1=0 ∅
a 2 b 2
X Y
=0 2
+ 2 =0 punct
a
2
b
2
X Y
≠0 − 2 −1=0 hiperbolă
<0 2
a 2 b 2
X Y
=0 − =0 două drepte concurente
a22 b2
≠0 Y − 2pX = 0 parabolă
Y −a =0
2 2
două drepte paralele
=0
=0 Y2 =0 două drepte confundate
Y 2 + a2 = 0 ∅

20
1.5 Exerciţii
1. Să se scrie ecuaţiile cercurilor determinate de:

(a) centrul ı̂n C(2, −3) şi raza r = 7

(b) centrul ı̂n C(1, 1) şi o tangetă la cerc este dreapta 3x + 4y + 8 = 0
(c) extremităţile unui diametru sunt A(3, 2) şi B(−1, 6)
(d) trece prin punctele M1 (−1, 5), M2 (−2, −2), M3 (5, 5)
(e) trece prin origine şi are centrul C(2, 0)

2. Să se determine centrul şi raza următoarelor cercuri; să se scrie ecuaţiile
parametrice şi să se reprezinte grafic:

(a) x2 + y 2 − 6x − 4y + 9 = 0
(b) x2 + y 2 − 4x + 2y − 4 = 0
(c) x2 + y 2 − 2x = 0
(d) x2 + y 2 − y = 0
(e) x2 + y 2 − 4x + 3 = 0
(f) x2 + y 2 − 2x − 2y = 0

3. Să se determine intersecţia cercului cu dreapta:

(a) (C) ∶ x2 + y 2 − 2y = 0, (d) ∶ x + y = 1

(b) (C) ∶ x2 + y 2 − x = 0, (d) ∶ x = y

4. Să se scrie ecuaţiile elipselor date prin elementele:

(a) F ′ (−1, 0), F (1, 0) şi semiaxa mare 5

(b) axa mare 10 şi distanţa dintre focare 8
(c) axa mică 16 şi F (3, 0)
(d) semiaxele 4 şi 2
(e) distanţa dintre focare 6 şi semiaxa mare 5
(f) semiaxa mare 25 şi excentricitatea 0, 6

5. Să se determine semiaxele, focarele şi excentricitatea elipselor, şi să se

scrie ecuaţiile lor parametrice:
2
x2
(a) 9 + y4 − 1 = 0

21
 (b) 9x2 + 25y 2 = 225
(c) 3x2 + 4y 2 = 12
(d) x2 + 2y 2 − 6 = 0
(e) 25x2 + 169y 2 = 225

6. Să se afle punctele de intersecţie ale elipsei cu dreapta:

x2
(a) 4 + y 2 − 1 = 0, 2x + 2y − 3 = 0
(b) 5x2 + 8y 2 − 77 = 0, x + 2y − 7 = 0

7. Să se scrie ecuaţia tangentei la elipsa 2x2 +y 2 −6 = 0 ı̂n punctul M (2, −3)
de pe elipsă

8. Să se scrie ecuaţiile hiperbolelor având focarele pe axa Ox şi cunoscând

următoarele elemente:

(a) semiaxele sunt 4 şi 3

(b) distanţa dintre vârfuri 6 iar distanţa ı̂ntre focare 10
(c) semiaxa transversă este 12 şi e = 5
4
(d) F ′ (0, −10), F (0, 10) şi distanţa ı̂ntre vârfuri 8

9. Să se afle semiaxele, focarele, excentricitatea şi asimptotele hiperbolelor

(a) 16x2 − 25y 2 = 400

2
x2
(b) 9 − y16 = 1
(c) 2x2 − 5y 2 − 10 = 0

10. Să se reprezinte hiperbolele şi asimptotele lor:

(a) x2 − y 2 = 1
(b) x2 − 4y 2 − 4 = 0
(c) 4y 2 − 9x2 − 36 = 0
(d) xy = 2; xy = −2
2
x2
(e) 25 − y49 − 1 = 0

11. Să se scrie ecuaţia tangentei la hiperbola

x2 y 2
− =1
5 4
ı̂n punctul M0 (5, −4)

22
12. Să se scrie ecuaţiile tangentelor duse din M0 (2, −1) la hiperbola

x2 − 4y 2 − 1 = 0

şi să se afle punctele de contact.

13. Să se scrie ecuaţia unei parabole cu vârful ı̂n originea reperului ştiind
că:

(a) focarul este F (1, 0)

(b) focarul este F (0, 2)
(c) axa de simetrie este Ox, cu p = 0, 5, situată ı̂n semiplanul stâng
(d) axa de simetrie este Oy, p = 3 şi situată ı̂n semiplanul inferior

14. Să se determine focarul, axa de simetrie, şi să se reprezinte grafic
parabolele:

(a) y 2 = 2x
(b) y 2 = −4x
(c) x2 = −5y
(d) x2 = y

15. Să se scrie ecuaţia tangentei şi ecuaţia normalei la parabola y 2 = 3x ı̂n
punctul de abscisă x = 3

16. Să se recunoască şi să se reprezinte grafic curbele:

(a) 4x2 − 5y 2 = 20 (g) y + 2x2 = 20

(b) x2 + y 2 − 9 = 0 (h) 16x2 − 9y 2 + 144 = 0

(c) y 2 − x = 0 (i) 2x2 + 2y 2 − 1 = 0

(d) x2 + y 2 − 2x = 0 ⎧
⎪
⎪x = 1 + 2 cos t
(j) ⎨ , t ∈ [0, 2π]
⎪
(e) 2x2 + y 2 − 4 = 0 ⎩y = 2 sin t
⎪
⎧
⎪ (k) y 2 + 4x = 0
⎪x = 2 cos t
(f) ⎨ , t ∈ [0, 2π]
⎪ ⎧
⎩y = sin t
⎪ ⎪
⎪x = 3 cos t
(l) ⎨ , t ∈ [0, 2π]
⎪
⎩y = 2 sin t
⎪

23
17. Să se reprezinte domeniile din plan mărginite de curbele:

⎧ ⎧ ⎧
⎪ y=x
⎪
⎪y 2 = x ⎪
⎪ y = x2 ⎪
⎪
⎪
a) ⎨ 2 b) ⎨ c) ⎨y = −x
⎪ ⎪ ⎪
⎩x = y
⎪ ⎩y = 1
⎪ ⎪
⎪
⎪
⎩x = 2

18. Să se reprezinte domeniile din plan determinate de:

⎧
⎪ x2 + y 2 ≤ 2
⎧
⎪ x2 + y 2 ≤ 2y ⎧
⎪ x2 + y 2 ≤ 4 ⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ ⎪
⎪ ⎧
⎪ ⎪
⎪
⎪ ⎪ 2 ⎪ x2 + y 2 ≤ 4 ⎪x ≤ y 2
a) ⎨y ≤ x2 b) ⎨x2 + y4 ≥ 1 c) ⎨ 2 d) ⎨
⎪ ⎪ ⎪ ⎪
⎪ ⎪ ⎩x + y ≥ 2x
⎪ ⎪ x ≥ −y 2
2
⎪
⎪ ⎪
⎪ ⎪
⎪
⎩x ≥ 0 ⎩x ≥ 0 ⎪
⎪
⎪
⎩y ≤ 0

19. Să se aducă la forma canonică şi să se reprezinte grafic conicele:
(a) 5x2 + 8xy + 5y 2 − 18x − 18y + 9 = 0
2 2
R: X1 + Y9 − 1 = 0, C(1, 1), α = π4 .
(b) 5x2 + 6xy + 5y 2 − 16x − 16y − 16 = 0
2 2
R: X4 + Y16 − 1 = 0, C(1, 1), α = π4 .
(c) x2 − xy + y 2 − 5x + y − 2 = 0
2 2
R: X18 + Y6 − 1 = 0, C(3, 1), α = π4 .
(d) 3x2 − 2xy + 3y 2 − 4x − 4y − 36 = 0
2 2
R: X20 + Y10 − 1 = 0, C(1, 1), α = π4 .
(e) 5x2 − 8xy + 5y 2 − 12x + 6y = 0
2 2
R: X9 + Y1 − 1 = 0, C(2, 1), α = π4 .
(f) x2 − xy + y 2 − 5x + y − 2 = 0
2 2
R: X18 + Y6 − 1 = 0, C(3, 1), α = π4 .
(g) 3x2 + 10xy + 3y 2 − 2x − 14y − 13 = 0
2 2
R: X1 − Y4 − 1 = 0, C(2, −1), α = π4 .
(h) x2 − 8xy + 7y 2 + 6x − 6y + 9 = 0
2 2
R: X9 − Y1 − 1 = 0, C(1, 1), α = arctg 21 .
(i) 3xy + 6x − y − 8 = 0
2 2
R: X4 − Y4 − 1 = 0, C( 13 , −2), α = π4 .
(j) 6xy + 8y 2 − 12x − 26y + 11 = 0
2 2
R: X1 − Y9 − 1 = 0, C(−1, 2), α = arctg 3.
(k) 5x2 + 12xy − 22x − 12y − 19 = 0
2 2
R: X4 − Y9 − 1 = 0, C(1, 1), α = arctg 32 .

24
 (l) 5x2 − 6xy + 5y 2 + 2x − 14y + 21 = 0
2
R: X4 + Y 2 + 1 = 0
(m) 5x2 − 2xy + 5y 2 + 12x − 12y + 12 = 0
R: 2X 2 + 3Y 2 = 0, C(−1, 1)
(n) 2x2 + 3xy + y 2 − x − 1 = 0
R: y = −x + 1, y = −2x − 1.
(o) 3x2 − 7xy + 2y 2 − 4x + 3y + 1 = 0
R: x − 2y − 1 = 0, 3x − y − 1 = 0
(p) x2 − 2xy + y 2 − 10x −√6y + 25 = 0
R: ∆ = −64, Y 2 = 4 2X, x − y − 1 = 0, V (2, 1).
(q) x2 + 4xy + 4y 2 + 2x − y − 1 = 0
R: ∆ = − 25
4 , Y = − 5 X, x + 2y = 0, V ( 5 , − 5 ).
2 √1 2 1

(r) x2 − 4xy + 4y 2 − 4x − 2y + 10 = 0
R: ∆ = −25, Y 2 = √25 X, x − 2y = 0, V (2, 1).
(s) x2 − 4xy + 4y 2 − 26x − 38y + 25 = 0
R: ∆ = −2025, Y 2 = √185 X, x − 2y + 5 = 0, V (−1, 2).
(t) 4x2 − 4xy + y 2 − 8x − 8y + 4 = 0
R: ∆ = −144, Y 2 = 524√ X, 10x − 5y − 4 = 0, V ( 23 , 3 ).
5 50 25

(u) x2 + 4xy + 4y 2 + x + 2y − 2 = 0
R: x + 2y = 1, x + 2y = −2.
(v) x2 − 4xy + 4y 2 + 10x − 20y + 25 = 0
R: x − 2y + 5 = 0.
(w) x2 − 4xy + 4y 2 + 3x − 6y + 2 = 0
R: x − 2y + 1 = 0, x − 2y + 2 = 0.

25
Capitolul 2

Cuadrice

Definiţia 2.1. Se numeşte cuadrică o suprafaţă ı̂n spaţiu definită ı̂n reperul
Ð
→ Ð→ Ð→
cartezian ortonormat {O; i , j , k } printr-o ecuaţie algebrică de gradul al
doilea de forma

a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0,

unde aij ∈ R, i, j ∈ {1, 2, 3, 4}, j ≥ i, iar coeficienţii termenilor de gradul al

doilea a11 , a22 , a33 , a12 , a13 , a23 nu sunt toţi nuli.

Aşadar o cuadrică este o mulţime de puncte ı̂n spaţiu ale căror coordonate
(x, y, z) verifică o ecuaţie de gradul al doilea de forma celei de mai sus.

ˆ cuadricele se mai numesc şi suprafeţe algebrice de ordinul al doilea

ˆ exemple de cuadrice: sferă, elipsoid, hiperboloizi, paraboloizi

2.1 Cuadrice pe ecuaţii reduse

2.1.1 Sfera
Definiţia 2.2. Fie un punct fixat C(a, b, c) şi R > 0 un număr real fixat.
Sfera de centru C şi rază R este locul geometric al punctelor M (x, y, z)
care satisfac egalitatea
ÐÐ→
∥CM ∥ = R. (2.1)
ÐÐ→ Ð
→ Ð→ Ð→
Avem CM = (x − a) i + (y − b) j + (z − c) k , deci (2.1) se rescrie
√
(x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 = R

26
sau echivalent
(x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 = R2 (2.2)
care se numeşte ecuaţia carteziană implicită a sferei de centru C(a, b, c)
şi rază R.
Efectuând calculele ı̂n ecuaţia (2.2) obţinem:

x2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + d = 0, (2.3)

unde d = a2 + b2 + c2 − R2 . Se pune problema dacă orice ecuaţie de forma (2.3)

reprezintă ecuaţia unei sfere. Cum (2.3) este echivalentă cu

(x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 = a2 + b2 + c2 − d,

distingem următoarele cazuri:

1. dacă a2 + b2 + c2 − d > 0 atunci mulţimea punctelor√ care satisfac (2.3)

reprezintă sfera cu centrul C(a, b, c) şi rază R = a2 + b2 + c2 − d;

2. dacă a2 + b2 + c2 − d = 0 atunci mulţimea punctelor care satisfac (2.3) se

reduce la punctul de coordonate (a, b, c);

3. dacă a2 + b2 + c2 − d < 0 atunci mulţimea punctelor care satisfac (2.3)

este mulţimea vidă.

Ecuaţia (2.3) ı̂n care a2 + b2 + c2 − d > 0 se numeşte ecuaţia generală a

sferei.
Fie M (x, y, z) un punct din spaţiu şi M ′ (x, y, 0) proiecţia lui M pe planul
xOy. Introducem notaţiile:
ÐÐ→
ˆ ρ = ∥OM ∥ - distanţa de la M la origine
ÐÐ→
ˆ θ ∈ [0, π] - unghiul dintre Oz şi OM
ÐÐ→
ˆ ϕ ∈ [0, 2π) - unghiul dintre Ox şi OM ′

Numerele reale ρ, θ, ϕ se numesc coordonatele sferice ale lui M .

Relaţiile de legătură ı̂ntre coordonatele carteziene şi coordonatele sferice ale
punctului M sunt:
⎧
⎪ x = ρ sin θ cos ϕ
⎪
⎪
⎪
⎨y = ρ sin θ sin ϕ , ρ ≥ 0, θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π).
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = ρ cos θ

27
 Considerând coordonatele sferice ale punctelor din sistemul de coordonate
cu centrul ı̂n C(a, b, c) şi axele paralele cu cele iniţiale, obţinem ecuaţiile
parametrice ale sferei cu centrul ı̂n C şi rază R:
⎧
⎪ x = a + R sin θ cos ϕ
⎪
⎪
⎪
⎨y = b + R sin θ sin ϕ , θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π).
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = c + R cos θ
Considerăm un plan (p) şi notăm cu d distanţa de la C la acest plan. Avem
următoarele situaţii posibile:
ˆ d > R ⇒ intersecţia dintre plan şi sferă este vidă, deci planul este
exterior sferei;

ˆ d = R ⇒ intersecţia dintre plan şi sferă este un punct, deci planul este
tangent la sferă;

ˆ d < R ⇒ intersecţia dintre plan şi sferă este un cerc, deci planul este
secant la sferă.

2.1.2 Elipsoidul
Definiţia 2.3. Se numeşte elipsoid o cuadrică pentru care există un reper
ortogonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are ecuaţia canonică
x2 y 2 z 2
+ + − 1 = 0,
a2 b 2 c 2
unde a > 0, b > 0, c > 0.
Fie M (x0 , y0 , z0 ) un punct pe elipsoid. Atunci:
ˆ punctele de coordonate (x0 , y0 , −z0 ), (x0 , −y0 , z0 ), (−x0 , y0 , z0 ) aparţin
elipsoidului, deci planele xOy, xOz, yOz sunt plane de simetrie ale elip-
soidului;

ˆ punctele de coordonate (x0 , −y0 , −z0 ), (−x0 , y0 , −z0 ), (−x0 , −y0 , z0 ) aparţin
elipsoidului, deci axele Ox, Oy, Oz sunt axe de simetrie ale elipsoidului;

ˆ punctul de coordonate (−x0 , −y0 , −z0 ) aparţine elipsoidului, deci O este

centru de simetrie al elipsoidului.
x2 y 2 z 2
Intersecţiile elipsoidului de ecuaţie 2 + 2 + 2 − 1 = 0 cu planele şi axele
a b c
de coordonate sunt:

28
 x2 y 2
ˆ intersecţia cu xOy(z = 0): + − 1 = 0 ⇒ elipsă
a2 b 2
x2 z 2
ˆ intersecţia cu xOz(y = 0): + − 1 = 0 ⇒ elipsă
a2 c 2
y2 z2
ˆ intersecţia cu yOz(x = 0): + − 1 = 0 ⇒ elipsă
b2 c 2
x2
ˆ intersecţia cu Ox(y = z = 0): − 1 = 0 ⇒ A(a, 0, 0), A′ (−a, 0, 0)
a2
y2
ˆ intersecţia cu Oy(x = z = 0): − 1 = 0 ⇒ B(0, b, 0), B ′ (0, −b, 0)
b2
z2
ˆ intersecţia cu Oz(x = y = 0): − 1 = 0 ⇒ C(0, 0, c), C ′ (0, 0, −c)
c2

Numerele a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului. Dacă a = b = c, elip-

soidul este o sferă. Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului sunt:
⎧
⎪ x = a sin θ cos ϕ
⎪
⎪
⎪
⎨y = b sin θ sin ϕ , θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π).
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = c cos θ

29
2.1.3 Hiperboloidul cu o pânză
Definiţia 2.4. Se numeşte hiperboloid cu o pânză o cuadrică pentru care
există un reper ortogonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are ecuaţia
canonică
x2 y 2 z 2
+ − − 1 = 0,
a2 b 2 c 2
unde a > 0, b > 0, c > 0.
Ca şi ı̂n cazul elipsoidului, avem:
ˆ planele de coordonate sunt plane de simetrie

ˆ axele de coordonate sunt axe de simetrie

ˆ originea este centru de simetrie

Tot hiperboloizi cu o pânză sunt şi cuadricele de ecuaţii
x2 y 2 z 2 x2 y 2 z 2
− + − 1 = 0 sau − − + 1 = 0.
a2 b 2 c 2 a2 b 2 c 2

x2 y 2 z 2
Intersecţiile hiperboloidului cu o pânză de ecuaţie 2 + 2 − 2 − 1 = 0 cu
a b c
planele şi axele de coordonate sunt:

30
 x2 y 2
ˆ intersecţia cu xOy(z = 0): + − 1 = 0 ⇒ elipsă
a2 b 2
x2 z 2
ˆ intersecţia cu xOz(y = 0) : − − 1 = 0 ⇒ hiperbolă
a2 c 2
y2 z2
ˆ intersecţia cu yOz(x = 0): − − 1 = 0 ⇒ hiperbolă
b2 c 2
x2
ˆ intersecţia cu Ox(y = z = 0): − 1 = 0 ⇒ A(a, 0, 0), A′ (−a, 0, 0)
a2
y2
ˆ intersecţia cu Oy(x = z = 0): − 1 = 0 ⇒ B(0, b, 0), B ′ (0, −b, 0)
b2
z2
ˆ intersecţia cu Oz(x = y = 0): − −1=0⇒∅
c2
x2 y 2 z02
ˆ intersecţia cu plane paralele cu xOy(z = z0 ): + − +1 = 0 ⇒
a2 b 2 c 2
elipsă

2.1.4 Hiperboloidul cu două pânze

Definiţia 2.5. Se numeşte hiperboloid cu două pânze o cuadrică pentru
care există un reper ortogonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are ecuaţia
canonică
x2 y 2 z 2
+ − + 1 = 0,
a2 b 2 c 2
unde a > 0, b > 0, c > 0.

31
 Ca şi ı̂n cazurile anterioare, avem:

ˆ planele de coordonate sunt plane de simetrie

ˆ axele de coordonate sunt axe de simetrie

ˆ originea este centru de simetrie

Tot hiperboloizi cu două pânze sunt şi cuadricele de ecuaţii

x2 y 2 z 2 x2 y 2 z 2
− + + 1 = 0 sau − − − 1 = 0.
a2 b 2 c 2 a2 b 2 c 2
x2 y 2 z 2
Intersecţiile hiperboloidului cu două pânze de ecuaţie 2 + 2 − 2 + 1 = 0
a b c
cu planele şi axele de coordonate sunt:
x2 y 2
ˆ intersecţia cu xOy(z = 0): + +1=0⇒∅
a2 b 2
x2 z 2
ˆ intersecţia cu xOz(y = 0): − + 1 = 0 ⇒ hiperbolă
a2 c 2
y2 z2
ˆ intersecţia cu yOz(x = 0): − + 1 = 0 ⇒ hiperbolă
b2 c 2
x2
ˆ intersecţia cu Ox(y = z = 0): +1=0⇒∅
a2
y2
ˆ intersecţia cu Oy(x = z = 0): +1=0⇒∅
b2
z2
ˆ intersecţia cu Oz(x = y = 0): − + 1 = 0 ⇒ C(0, 0, c), C ′ (0, 0, −c)
c2
x2 y 2 z02
ˆ intersecţia cu plane paralele cu xOy(z = z0 ): + − +1 = 0 ⇒
a2 b 2 c 2
elipsă sau punct sau ∅

2.1.5 Conul
Definiţia 2.6. Se numeşte con o cuadrică pentru care există un reper or-
togonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are ecuaţia canonică
x2 y 2 z 2
+ − = 0,
a2 b 2 c 2
unde a > 0, b > 0, c > 0.

32
 Ca şi ı̂n cazurile anterioare, avem:
ˆ planele de coordonate sunt plane de simetrie

ˆ axele de coordonate sunt axe de simetrie

ˆ originea este centru de simetrie

Tot conuri sunt şi cuadricele de ecuaţii

x2 y 2 z 2 x2 y 2 z 2
− + = 0 sau − − = 0.
a2 b 2 c 2 a2 b 2 c 2

x2 y 2 z 2
Intersecţiile conului de ecuaţie 2 + 2 − 2 = 0 cu planele şi axele de
a b c
coordonate sunt:
x2 y 2
ˆ intersecţia cu xOy(z = 0): + = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
a2 b 2
x2 z 2
ˆ intersecţia cu xOz(y = 0): − = 0 ⇒ două drepte
a2 c 2
y2 z2
ˆ intersecţia cu yOz(x = 0): − = 0 ⇒ două drepte
b2 c 2

33
 x2
ˆ intersecţia cu Ox(y = z = 0): = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
a2
y2
ˆ intersecţia cu Oy(x = z = 0): = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
b2
z2
ˆ intersecţia cu Oz(x = y = 0): − = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
c2
x2 y 2 z02
ˆ intersecţia cu plane paralele cu xOy(z = z0 ): + − = 0 ⇒ elipsă
a2 b 2 c 2

2.1.6 Paraboloidul eliptic

Definiţia 2.7. Se numeşte paraboloid eliptic o cuadrică pentru care există
un reper ortogonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are ecuaţia canonică

x2 y 2
+ = 2z,
a2 b 2
unde a > 0, b > 0.

Avem:

ˆ planele xOz şi yOz sunt plane de simetrie

ˆ axa Oz este axă de simetrie

Tot paraboloizi eliptici sunt şi cuadricele de ecuaţii

x2 z 2 y2 z2
+ = 2y sau + = 2x.
a2 c 2 b2 c 2

34
 x2 y 2
Intersecţiile paraboloidului eliptic de ecuaţie 2 + 2 = 2z cu planele şi
a b
axele de coordonate sunt:
x2 y 2
ˆ intersecţia cu xOy(z = 0): + = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
a2 b 2
x2
ˆ intersecţia cu xOz(y = 0): = 2z ⇒ parabolă
a2
y2
ˆ intersecţia cu yOz(x = 0): = 2z ⇒ parabolă
b2
x2
ˆ intersecţia cu Ox(y = z = 0): = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
a2
y2
ˆ intersecţia cu Oy(x = z = 0): = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
b2
ˆ intersecţia cu Oz(x = y = 0): 2z = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
x2 y 2
ˆ intersecţia cu plane paralele cu xOy(z = z0 ): + = 2z0 ⇒ elipsă
a2 b 2
(pentru z0 > 0)

2.1.7 Paraboloidul hiperbolic

Definiţia 2.8. Se numeşte paraboloid hiperbolic o cuadrică pentru care
există un reper ortogonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are ecuaţia
canonică
x2 y 2
− = 2z,
a2 b 2
unde a > 0, b > 0.
Avem:
ˆ planele xOz şi yOz sunt plane de simetrie

ˆ axa Oz este axă de simetrie

Tot paraboloizi eliptici sunt şi cuadricele de ecuaţii

x2 z 2 y2 z2
− = 2y sau − = 2x.
a2 c 2 b2 c 2
x2 y 2
Intersecţiile paraboloidului hiperbolic de ecuaţie 2 − 2 = 2z cu planele
a b
şi axele de coordonate sunt:

35
 x2 y 2
ˆ intersecţia cu xOy(z = 0): − = 0 ⇒ două drepte
a2 b 2
x2
ˆ intersecţia cu xOz(y = 0): = 2z ⇒ parabolă
a2
y2
ˆ intersecţia cu yOz(x = 0): − = 2z ⇒ parabolă
b2
x2
ˆ intersecţia cu Ox(y = z = 0): = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
a2
y2
ˆ intersecţia cu Oy(x = z = 0): = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
b2
ˆ intersecţia cu Oz(x = y = 0): 2z = 0 ⇒ O(0, 0, 0)
x2 y 2
ˆ intersecţia cu plane paralele cu xOy(z = z0 ): − = 2z0 ⇒ hiperbolă
a2 b 2

2.1.8 Cilindri
Definiţia 2.9. 1. Se numeşte cilindru eliptic o cuadrică pentru care
există un reper ortogonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are
ecuaţia canonică
x2 y 2
+ − 1 = 0, unde a > 0, b > 0.
a2 b 2

36
2. Se numeşte cilindru hiperbolic o cuadrică pentru care există un reper
ortogonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are ecuaţia canonică
x2 y 2
− − 1 = 0, unde a > 0, b > 0.
a2 b 2
3. Se numeşte cilindru parabolic o cuadrică pentru care există un reper
ortogonal ı̂n spaţiu ı̂n raport cu care suprafaţa are ecuaţia canonică
y 2 = 2px, unde p ∈ R.

37
2.1.9 Generatoare rectilinii
Conul şi cilindrii sunt suprafeţe riglate, adică pot fi scrise ca reuniunea unei
familii de drepte. În afară de acestea, hiperboloidul cu o pânză şi paraboloidul
hiperbolic sunt de asemenea suprafeţe riglate.
Ecuaţia hiperboloidului cu o pânză

x2 y 2 z 2
+ − −1=0
a2 b 2 c 2
se poate rescrie sub forma

x2 z 2 y2 x z x z y y
− = 1 − ⇔ ( + ) ⋅ ( − ) = (1 + ) ⋅ (1 − ) (2.4)
a2 c2 b2 a c a c b b
⎧
⎪ x z y
⎪
⎪α ( a + c ) = β (1 + b )
⎪
Considerăm familia de drepte dα,β ∶ ⎨ x z unde α şi β
⎪
⎪
⎪ β ( − ) = α (1 −
y
)
⎪
⎩ a c b
nu sunt simultan nuli. Reuniunea acestei familii de drepte este chiar hiper-
boloidul cu o pânză anterior.
⎧
⎪ x0 z0 y0
⎪
⎪
⎪ α ( + ) = β (1 + )
Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ dα,β , deci ⎨ xa zc b .
⎪
⎪
⎪
0 0
β ( − ) = α (1 − )
y0
⎪
⎩ a c b
ˆ dacă αβ ≠ 0, atunci ı̂nmulţind ecuaţiile anterioare şi ı̂mpărţind prin αβ
x2 y2 z2
obţinem a20 + b20 − c02 − 1 = 0 deci M0 este pe hiperboloid;

ˆ dacă α = 0, β ≠ 0 ⇒ 1 + yb0 = 0, xa0 − zc0 = 0, aşadar ı̂n (2.4) ambii membri

sunt nuli, deci M0 verifică ecuaţia hiperboloidului;

ˆ dacă α ≠ 0, β = 0 ⇒ 1 − yb0 = 0, xa0 + zc0 = 0, aşadar ı̂n (2.4) ambii membri

sunt nuli, deci M0 verifică ecuaţia hiperboloidului;

Aşadar orice dreaptă din familia dα,β este inclusă ı̂n hiperboloid.
Reciproc, se poate arăta că petru orice punct M0 (x0 , y0 , z0 ) de pe hiperbo-
⎧
⎪ x0 z0 y0
⎪
⎪α ( a + c ) = β (1 + b )
⎪
loid există α, β ∈ R astfel ı̂ncât ⎨ x aşadar M0 ∈ dα,β .
⎪
⎪
⎪ β (
0
−
z0
) = α (1 −
y0
)
⎪
⎩ a c b
Dreptele din familia dα,β se numesc generatoare rectilinii ale hiper-
boloidului cu o pânză.

38
 O altă familie de generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză
x2 y 2 z 2
+ − − 1 = 0 este
a2 b 2 c 2
⎧
⎪ x z y
⎪
⎪λ ( a + c ) = µ (1 − b )
⎪
dλ,µ ∶ ⎨ x z .
⎪
⎪
⎪ µ ( − ) = λ (1 + )
y
⎪
⎩ a c b
x2 y 2
În mod analog găsim pentru paraboloidul hiperbolic 2 − 2 = 2z următoarele
a b
familii de generatoare rectilinii:
⎧
⎪ x y ⎧
⎪ x y
⎪
⎪α ( a + b ) = 2βz
⎪ ⎪
⎪λ ( a + b ) = µ
⎪
dα,β ∶⎨ x y şi dλ,µ ∶ ⎨ x y .
⎪
⎪
⎪ β( − )=α ⎪
⎪
⎪ µ ( − ) = 2λz
⎪
⎩ a b ⎪
⎩ a b

2.2 Reducerea cuadricelor la forma canonică

Fie cuadrica definită prin ecuaţia generală

a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0,
´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
f (x,y,z)

Ca şi ı̂n cazul conicelor, pentru orice cuadrică se poate determina un reper
cartezian ortogonal convenabil ı̂n raport cu care ecuaţia cuadricei are forma
cea mai simplă, numită formă canonică sau redusă. La această formă
se poate ajunge printr-o translaţie şi o rotaţie adecvată a reperului iniţial
Ð→ Ð → Ð→
{O; i , j , k }.
Un punct C se numeşte centru de simetrie al cuadricei dacă simetricul
oricărui punct M al cuadricei ı̂n raport cu C aparţine de asemenea cuadricei.
Elipsoidul, hiperboloizii şi conul sunt cuadrice cu centru, iar paraboloizii
sunt cuadrice fără centru.
Căutăm o translaţie a sistemului Oxyz astfel ı̂ncât originea noului sistem
de coordonate C(x0 , y0 , z0 ) să fie centru de simetrie al cuadricei. Relaţiile
Ð → Ð
→ Ð →
dintre coordonatele x, y, z din reperul iniţial {O; i , j , k } şi coordonatele
Ð→ Ð → Ð →
x′ , y ′ , z ′ din sistemul translatat {C; i , j , k } sunt:
⎧
⎪ x = x0 + x′
⎪
⎪
⎪
⎨y = y 0 + y ′
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z0 + z
′

39
 Înlocuind ı̂n ecuaţia iniţială a cuadricei obţinem
a11 x′2 +a22 y ′2 +a33 z ′2 +2a12 x′ y ′ +2a13 x′ z ′ +2a23 y ′ z ′ +2a′14 x′ +2a′24 y ′ +2a′34 z ′ +a′44 = 0,
⎧
⎪ a′14 = a11 x0 + a12 y0 + a13 z0 + a14
⎪
⎪
⎪
unde ⎨a′24 = a12 x0 + a22 y0 + a23 z0 + a24 , iar a′44 = f (x0 , y0 , z0 ).
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩a34 = a13 x0 + a23 y0 + a33 z0 + a34
′

Pentru ca C(x0 , y0 , z0 ) să fie centru de simetrie, trebuie ca ecuaţia ı̂n noile
coordonate să nu conţină termeni de gradul 1, aşadar a′14 = a′24 = a′34 = 0, deci
(x0 , y0 , z0 ) sunt soluţii ale sistemului
⎧
⎪ a11 x0 + a12 y0 + a13 z0 + a14 = 0
⎪
⎪
⎪
⎨a12 x0 + a22 y0 + a23 z0 + a24 = 0 .
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩a13 x0 + a23 y0 + a33 z0 + a34 = 0
RRR a a13 RRRR
RRR 11 a12 R
Dacă δ = RRR a12 a22 a23 RRRR ≠ 0, sistemul anterior are soluţie unică, iar ecuaţia
RRR R
RR a13 a23 a33 RRRR
cuadricei este
a11 x′2 + a22 y ′2 + a33 z ′2 + 2a12 x′ y ′ + 2a13 x′ z ′ + 2a23 y ′ z ′ + f (x0 , y0 , z0 ) = 0.
Dacă a12 = a13 = a23 = 0, atunci cuadrica este ı̂n formă canonică.
Dacă cel puţin unul din coeficienţii a12 , a13 , a23 este nenul, atunci efectuăm
o rotaţie a reperului cartezian, folosind metoda valorilor şi vectorilor proprii.
Considerăm forma pătratică Φ ∶ R3 → R,
Φ(x′ , y ′ , z ′ ) = a11 x′2 + a22 y ′2 + a33 z ′2 + 2a12 x′ y ′ + 2a13 x′ z ′ + 2a23 y ′ z ′
Se determină valorile proprii λ1 , λ2 , λ3 ale matricei

⎛ a11 a12 a13 ⎞

A = ⎜ a12 a22 a23 ⎟ ,
⎝ a13 a23 a33 ⎠

precum şi vectorii proprii ortonormaţi corespunzători Ð v→1 , Ð

v→2 , Ð
v→3 .
În reperul cartezian {C; Ðv→1 , Ð
v→2 , Ð
v→3 }, cuadrica are ecuaţia canonică
λ1 X 2 + λ2 Y 2 + λ3 Z 2 + f (x0 , y0 , z0 ) = 0
iar relaţiile dintre coordonatele x′ , y ′ , z ′ şi X, Y, Z sunt

⎛ x ⎞ ⎛ X ⎞
′

⎜ y ⎟ = SBB ′ ⎜ Y ⎟
′
⎝ z′ ⎠ ⎝ Z ⎠

40
 Ð→ Ð → Ð→
unde SBB ′ este matricea de trecere de la baza B = { i , j , k } la baza B ′ =
{Ð
v→1 , Ð
v→2 , Ð
v→3 }.
Dacă δ = 0, atunci cuadrica este fără centru. În acest caz se efectuează
mai ı̂ntâi o rotaţie folosind metoda valorilor şi vectorilor proprii, urmată de
o translaţie adecvată.

2.2.1 Exemple
1. Reducerea la forma canonică a cuadricei de ecuaţie

5x2 + 7y 2 + 5z 2 + 2xy + 2xz + 2yz − 6y + 4z + 1 = 0.

ˆ a11 = a33 = 5, a22 = 7, a12 = a13 = a23 = 1,a14 = 0, a24 = −3, a34 = 2, a44 = 1
RRR a R R R
RRR 11 a12 a13 RRRRR RRRRR 5 1 1 RRRRR
ˆ δ = RRR a12 a22 a23 RRR = RRR 1 7 1 RRR = 160 ≠ 0
RRR RR RR RR
RR a13 a23 a33 RRR RRR 1 1 5 RRR
⎧
⎪ 5x0 + y0 + z0 = 0
⎪
⎪
⎪
ˆ centrul de simetrie: ⎨x0 + 7y0 + z0 − 3 = 0 ⇒ C (0, 21 , − 12 )
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩x0 + y0 + 5z0 + 2 = 0
⎧
⎪ x = 0 + x′
⎪
⎪
⎪
ˆ translaţia ⎨y = 21 + y ′
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = − 2 + z
1 ′

ˆ 5x′2 + 7y ′2 + 5z ′2 + 2x′ y ′ + 2x′ z ′ + 2y ′ z ′ − 23 = 0

RRR 5 − λ 1 1 RRRR
RRR R
ˆ valorile proprii RRR 1 7−λ 1 RRRR = 0 ⇒ λ1 = 4, λ2 = 5, λ3 = 8
RRR R
RR 1 1 5 − λ RRRR
ˆ vectorii proprii Ð v→1 = (1, 0, −1), Ð
v→2 = (1, −1, 1), Ð
v→3 = (1, 2, 1)
1 1 √1
⎛ x ⎞ ⎛ 2 ⎞⎛ X ⎞
′ √ √
3 6
ˆ rotaţia ⎜ y ⎟ ⎜
=⎜ 0 − 1 √2 ⎟⎜ Y ⎟
⎟
′ √
3 6
⎝ z ′ ⎠ ⎝ − √1 √1 √1 ⎠⎝ Z ⎠
2 3 6
ˆ ecuaţia canonică

3 X2 Y 2 Z2
4X 2 + 5Y 2 + 8Z 2 − =0⇔ 3 + 3 + 3 −1=0
2 8 10 16

deci cuadrica este un elipsoid.

41
 2. Reducerea la forma canonică a cuadricei de ecuaţie

2y 2 + 4xy − 8xz − 4yz + 6x − 5 = 0.

ˆ a11 = a33 = 0, a22 = 2, a12 = 2, a13 = −4, a23 = −2, a14 = 3, a24 = a34 = 0, a44 = −5
RRR a R R R
RRR 11 a12 a13 RRRRR RRRRR 0 2 −4 RRRRR
ˆ δ = RRR a12 a22 a23 RRR = RRR 2 2 −2 RRR = 0
RRR RRR RRR RR
RR a13 a23 a33 RR RR −4 −2 0 RRR
RRR −λ 2 −4 RRRR
RRR R
ˆ valorile proprii RRR 2 2 − λ −2 RRRR = 0 ⇒ λ1 = 0, λ2 = 6, λ3 = −4
RRR R
RR −4 −2 −λ RRRR
ˆ vectorii proprii Ð 1 v→ = (−1, 2, 1), Ð
2 v→ = (1, 1, −1), Ð
3 v→ = (1, 0, 1)

⎛ x ⎞ ⎛ − √16 √1
3
√1
⎞ ⎛ x′ ⎞
2
ˆ rotaţia ⎜ y ⎟ = ⎜⎜ √2
6
√1
3
0 ⎟⎟⎜ y ⎟
′
⎝ z ⎠ ⎝ √1 √ ⎠⎝ z ⎠
− √131 ′
6 2
√ √ √
ˆ 6y − 4z − 6x + 2 3y + 3 2z ′ − 5 = 0
′2 ′2 ′ ′
√ 2 √ 2
3 3 2 √ 35
ˆ 6 (y +′
) − 4 (z −′
) − 6 (x′ + √ ) = 0
6 8 8 6
⎧
⎪ 35
⎪
⎪
⎪ X = x′ + √
⎪
⎪
⎪ √
8 6
⎪
⎪
ˆ translaţia ⎨Y = y ′ + 3
⎪
⎪
⎪ 6√
⎪
⎪
⎪ 3 2
⎪
⎪
⎪ Z=z − ′
⎩ 8
ˆ ecuaţia canonică √
6Y 2 − 4Z 2 − 6X = 0

deci cuadrica este un paraboloid hiperbolic.

2.3 Generări de suprafeţe

Prin ecuaţia unei suprafeţe ı̂n spaţiu se ı̂nţelege o ecuaţie ı̂n 3 variabile de
forma
F (x, y, z) = 0, unde F ∶ D ⊂ R3 → R,
ecuaţie care este satisfăcută de coordonatele tuturor punctelor de pe suprafaţă
ı̂n raport cu un reper fixat, dar nu este satisfăcută de coordonatele nici unui
alt punct din afara suprafeţei.

42
 Orice curbă ı̂n spaţiu poate fi privită ca intersecţia a două suprafeţe care
conţin acea curbă şi care nu mai au alte puncte comune. Aşadar o curbă ı̂n
spaţiu poate fi definită prin două ecuaţii de forma
⎧
⎪
⎪F (x, y, z) = 0
⎨ .
⎪
⎩G(x, y, z) = 0
⎪

Exemple: o dreaptă este intersecţia dintre două plane , un cerc este intersecţia
dintre o sferă şi un plan, etc.

2.3.1 Suprafeţe cilindrice

⎧
⎪
Ð→ Ð
→ Ð → Ð → ⎪F (x, y, z) = 0
Definiţia 2.10. Fie v = l i +m j +n k ≠ 0 şi o curbă (C) ∶ ⎨ .
⎪
⎩G(x, y, z) = 0
⎪
Se numeşte suprafaţă cilindrică o suprafaţă generată prin mişcarea unei
drepte de direcţie Ð
→
v , numită generatoare, care se sprijină pe curba C,
numită curbă directoare a suprafeţei.
Ecuaţiile unei drepte oarecare de direcţie Ð
→
v
x − x0 y − y0 z − z0
= =
l m n
pot fi rescrise sub forma de intersecţie de plane
⎧
⎪
⎪nx − lz = λ
dλ,µ ∶ ⎨ , λ, µ ∈ R. (2.5)
⎪
⎩ny − mz = µ
⎪

Suprafaţa cilindrică este generată de acele drepte din familia dλ,µ care se
sprijină pe curba C (deci intersectează această curbă). Aşadar căutăm acele
valori ale lui λ şi µ pentru care sistemul
⎧
⎪ nx − lz = λ
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ny − mz = µ
⎨ (2.6)
⎪
⎪
⎪ F (x, y, z) = 0
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩G(x, y, z) = 0
este compatibil. Eliminând x, y, z din acest sistem, obţinem o relaţie ı̂ntre λ
şi µ
Φ(λ, µ) = 0 (2.7)
numită condiţie de compatibilitate. Suprafaţa cilindrică este formată din
toate dreptele dλ,µ corespunzătoare valorilor lui λ şi µ care satisfac condiţia de

43
compatibilitate (2.7), aşadar coordonatele punctelor acestei suprafeţe satisfac
ecuaţia
Φ(nx − lz, ny − mz) = 0
Exemplu: Să se găsească ecuaţia cilindrului având curba directoare de
⎧
⎪
⎪ x2 − y 2 = z
ecuaţii ⎨ iar generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei.
⎪
⎪ x + y + z = 0
⎩
⎧
⎪
Ð
→ Ð
→ Ð → Ð → ⎪x − z = λ
ˆ v = i + j + k ⇒ generatoarele ⎨
⎪
⎩y − z = µ
⎪
⎧
⎪ x−z =λ
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪y − z = µ
ˆ sistemul ⎨ 2 este compatibil
⎪
⎪
⎪ x − y2 = z
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩x + y + z = 0
ˆ condiţia de compatibilitate (2λ − µ)2 − (2µ − λ)2 + 3(µ + λ) = 0

ˆ ecuaţia suprafeţei cilindrice

x2 − y 2 − 2xz + 2yz + x + y − 2z = 0

2.3.2 Suprafeţe conice

⎧
⎪
⎪F (x, y, z) = 0
Definiţia 2.11. Fie V (x0 , y0 , z0 ) şi o curbă (C) ∶ ⎨ . Se
⎪
⎪ G(x, y, z) = 0
⎩
numeşte suprafaţă conică o suprafaţă generată prin mişcarea unei drepte,
numită generatoare , care trece prin punctul fix V şi se sprijină pe curba
C, numită curbă directoare a suprafeţei.

Ecuaţiile unei drepte oarecare care trece prin V

x − x0 y − y0 z − z0
= =
l m n
pot fi rescrise sub forma
x − x0 y − y0 z − z0 l m
dλ,µ ∶ = = , λ = ,µ = ∈ R. (2.8)
λ µ 1 n n
Suprafaţa conică este generată de acele drepte din familia dλ,µ care se
sprijină pe curba C (deci intersectează această curbă). Aşadar căutăm acele

44
valori ale lui λ şi µ pentru care sistemul
⎧
⎪ x − x0 y − y0 z − z0
⎪
⎪
⎪ = =
⎪
⎪ λ µ 1
⎨F (x, y, z) = 0 (2.9)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩G(x, y, z) = 0
⎪

este compatibil. Eliminând x, y, z din acest sistem, obţinem o relaţie ı̂ntre λ

şi µ
Φ(λ, µ) = 0 (2.10)
numită condiţie de compatibilitate. Suprafaţa conică este formată din toate
dreptele dλ,µ corespunzătoare valorilor lui λ şi µ care satisfac condiţia de
compatibilitate (2.13), aşadar coordonatele punctelor acestei suprafeţe satis-
fac ecuaţia
x − x0 y − y 0
Φ( , )=0
z − z0 z − z0
Exemplu: Să se găsească ecuaţia conului cu vârful ı̂n origine şi curba
⎧
⎪
⎪ x2 + y 2 = 1
directoare de ecuaţii ⎨ .
⎪
⎪ z = 1
⎩
x y z
ˆ generatoarele = =
λ µ 1
⎧
⎪
x y z
= =
⎪
⎪
⎪
⎪λ µ 1
ˆ sistemul ⎨x2 + y 2 = 1 este compatibil
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = 1
ˆ condiţia de compatibilitate λ2 + µ2 = 1

ˆ ecuaţia suprafeţei conice

x 2 y 2
( ) + ( ) = 1 ⇔ x2 + y 2 = z 2
z z

2.3.3 Suprafeţe de rotaţie

⎧
⎪
⎪F (x, y, z) = 0
Definiţia 2.12. Fie o curbă (C) ∶ ⎨ . Se numeşte suprafaţă de
⎪
⎪ G(x, y, z) = 0
⎩
rotaţie o suprafaţă generată prin rotirea curbei C ı̂n jurul unei drepte d, numită
axă de rotaţie.

45
 Presupunem că axa de rotaţie are ecuaţiile
x − x0 y − y0 z − z0
d∶ = = .
l m n
Prin rotirea ı̂n jurul lui d, fiecare punct de pe curba C va descrie un cerc (numit
cerc generator ) care se află ı̂ntr-un plan perpendicular pe d şi are centrul pe d. Un
astfel de cerc poate fi scris ca intersecţia dintre o sferă cu centrul pe d şi un plan
perpendicular pe d:
⎧
⎪
⎪(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = λ2
Cλ,µ ∶ ⎨ (2.11)
⎪
⎪lx + my + nz = µ
⎩
Suprafaţa de rotaţie este generată de acele cercuri din familia Cλ,µ care se
sprijină pe curba C (deci intersectează această curbă). Aşadar căutăm acele valori
ale lui λ şi µ pentru care sistemul
⎧
⎪(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = λ2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪lx + my + nz = µ
⎨ (2.12)
⎪
⎪
⎪F (x, y, z) = 0
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩G(x, y, z) = 0
este compatibil. Eliminând x, y, z din acest sistem, obţinem o relaţie ı̂ntre λ şi µ
Φ(λ2 , µ) = 0 (2.13)
numită condiţie de compatibilitate. Suprafaţa de rotaţie este formată din toate
cercurile Cλ,µ corespunzătoare valorilor lui λ şi µ care satisfac condiţia de compa-
tibilitate (2.13), aşadar coordonatele punctelor acestei suprafeţe satisfac ecuaţia
Φ ((x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 , lx + my + nz) = 0.
Exemplu: Să se găsească ecuaţia suprafeţei obţinute prin rotirea dreptei de
⎧
⎪ ⎧
⎪
⎪x + z = 2 ⎪x − 2 = 0
ecuaţii ⎨ ı̂n jurul dreptei de ecuaţii ⎨ .
⎪
⎪y = 0 ⎪
⎪y − 2 = 0
⎩ ⎩
⎧
⎪(x − 2) + (y − 2) + z 2 = λ2
⎪ 2 2
● cercurile generatoare ⎨
⎪z = µ
⎪
⎩
⎧
⎪(x − 2)2 + (y − 2)2 + z 2 = λ2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪z = µ
● sistemul ⎨ este compatibil
⎪
⎪
⎪x + z = 2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩y = 0
● condiţia de compatibilitate 2µ2 − λ2 + 4 = 0
● ecuaţia suprafeţei de rotaţie
(x − 2)2 + (y − 2)2 − z 2 = 4

46
2.4 Exerciţii
1. Să se scrie ecuaţia sferei ı̂n următoarele cazuri:
(a) C(1, −2, 2), R = 3
√
(b) C = O, R = 2
(c) C = O şi trece prin punctul A(3, −1, 2)
(d) C(2, −1, 3) şi trece prin punctul B(−2, 0, 1)
(e) Punctele A(1, 2, −1) şi B(3, 4, 5) sunt extremităţile unui diametru
(f) C(1, 2, 3) şi este tangentă planului 6x + 7y − 6z + 31 = 0
(g) Sfera trece prin O(0, 0, 0), A(2, 0, 0), B(0, 5, 0), C(0, 0, 3)
R: a = 1, b = 52 , c = 23
2. Să se determine centrul şi raza sferelor:
(a) x2 + y 2 + z 2 − 2x − 4y − 6z + 5 = 0
(b) x2 + y 2 + z 2 − 8x − 4y + 2z + 17 = 0
(c) x2 + y 2 + z 2 + 2x − 6y + 4z − 11 = 0
(d) x2 + y 2 + z 2 − x + 3y − 4z + 1 = 0
(e) 2(x2 + y 2 + z 2 ) + 4x − y + 2z − 5 = 0
3. Fie sfera de ecuaţie
(S) ∶ x2 + y 2 + z 2 − 6x + 4y − 2z − 86 = 0
şi planul (p) ∶ 2x − 2y − z + 9 = 0.
(a) Să se afle centrul şi raza sferei
(b) Să se arate că S ∩ p ≠ ∅
(c) Să se afle centrul şi raza cercului de intersecţie a sferei S cu planul p
R: C(3, −2, 1), R = 10, C1 (−1, 2, 3), r = 8
Aceleaşi cerinţe pentru:
(a) (S) ∶ x2 + y 2 + z 2 − 4x − 2y + 6z + 1 = 0, (p) ∶ x + 2y − z − 3 = 0
(b) (S) ∶ (x − 4)2 + (y − 7)2 + (z + 1)2 − 36 = 0, (p) ∶ 3x + y − z − 9 = 0
4. Să se scrie ecuaţiile planelor tangente la sfera
(S) ∶ x2 + y 2 + z 2 − 4x + 2y − 6z + 8 = 0
ı̂n punctele de intersecţie ale sferei cu dreapta
x−1 y z−1
(d) ∶ = =
1 −1 2
R: S ∩ d = {M1 (1, 0, 1), M2 (3, −2, 5)}

47
 x2 y 2 z 2
5. Fie elipsoidul + + − 1 = 0. Să se afle:
4 9 16
(a) curbele de intersecţie ale elipsoidului cu planele de coordonate
(b) intersecţiile elipsoidului cu axele de coordonate
(c) ecuaţiile parametrice ale elipsoidului dat

6. Să se afle poziţia dreptei d faţă de elipsoidul

x2 y 2 z 2
+ + −1=0
16 12 4
x−4 y+6 z+2
unde (d) ∶ = = .
2 −3 −2
y2 z2
7. Să se scrie ecuaţia planului tangent la elipsoidul x2 + + −1 = 0 ı̂n punctul
9 4
M0 (1, 0, 0). Să se reprezinte grafic elipsoidul dat.

x2 y 2 z 2
8. Fie elipsoidul + + − 1 = 0 şi dreapta (d) ∶ x = y = z. Să se scrie
4 3 9
ecuaţia planului tangent la elipsoid ı̂n punctele de intersecţie ale elipsoidului
cu dreapta d.
y2 z2
9. Fie hiperboloidul cu o pânză x2 + 4 − 9 − 1 = 0.

(a) să se reprezinte grafic

(b) să se afle punctele de intersecţie cu dreapta x−1
1 = y+2
0 = z−1
1
(c) să se scrie ecuaţiile planelor tangente la hiperboloid ı̂n punctele A(1, 2, 3), B(2, 2, 6)
y2 z2
10. Fie hiperboloidul cu două pânze x2 + 4 − 9 + 1 = 0.

(a) să se reprezinte grafic

(b) să se afle punctele de intersecţie cu dreapta x−1
1 = y−3
1 = z−6
3
(c) să se scrie ecuaţia planului tangent la suprafaţă ı̂n punctul M (2, 4, −9)
y2 z2
11. Fie conul x2 + 4 − 9 = 0.

(a) să se afle intersecţiile cu planele de coordonate şi cu axele de coordonate

(b) să se afle intersecţiile conului cu planele z = 3 şi z = −3
(c) să se reprezinte grafic
x2 y2 x2 y2
12. Fie suprafeţele 4 + 9 = 2z şi 4 − 9 = 2z.

(a) să se reprezinte grafic cele două suprafeţe

48
 (b) să se afle punctele de intersecţie cu dreapta x
2 = y
3 = z
1
2 2
13. Fie suprafaţa x2 + y4 = 9z şi dreapta x = y = z. Să se scrie ecuaţiile
planelor tangente la suprafaţa dată ı̂n punctele de intersecţie ale suprafeţei
cu dreapta.

14. Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale suprafeţei S care trec prin
punctul M ı̂n următoarele cazuri:

(a) S ∶ x2 + y 2 − z 2 = 1, M (1, 1, 1)
(b) S ∶ 16x2 + 36y 2 − 9z 2 − 144 = 0, M (6, 2, 8)
(c) S ∶ 4x2 + 9y 2 − 36z 2 − 36 = 0, M (6, −2, 2)
2 2 2 √
(d) S ∶ x9 − y4 + z5 − 1 = 0, M (3, 2, 5)
(e) S ∶ 4x2 − 9y 2 = 36z, M (3, 0, 1)
(f) S ∶ 4x2 − z 2 = y, M (1, 3, −1)
(g) S ∶ 4y 2 − z 2 = 2x, M (6, 2, 2)

15. Să se recunoască următoarele cuadrice:

(a) x2 + 2y 2 + 3z 2 − 4 = 0
(b) x2 + 2y 2 − 3z 2 − 4 = 0
(c) x2 − 2y 2 − 3z 2 − 4 = 0
(d) x2 − 2y 2 − 3z 2 = 0
(e) x2 − 2y − 3z 2 = 0
(f) x2 − 2y + 3z 2 = 0
(g) x2 − 2y = 0
(h) x2 − 2y 2 − 4 = 0
(i) x2 + 3z 2 − 4 = 0

49
Capitolul 3

Geometria diferenţială a
curbelor şi suprafeţelor

3.1 Curbe plane

3.1.1 Introducere
Definiţia 3.1. Fie un interval de numere reale I = [a, b]. Se numeşte curbă
plană o mulţime de puncte din R2 ale căror coordonate sunt date prin
⎧
⎪
⎪x = x(t)
(Γ) ∶ ⎨ , t ∈ [a, b]; (3.1)
⎪
⎩y = y(t)
⎪

ˆ Ecuaţiile (3.1) se numesc ecuaţiile parametrice ale curbei, iar t se numeşte

parametrul curbei ;

ˆ Ecuaţiile (3.1) asociază fiecărei valori a parametrului t ∈ [a, b] un punct

M (x(t), y(t)) de pe curbă.

ˆ Reprezentarea parametrică poate fi scrisă sub forma vectorială

Ð
→ Ð
→ Ð→
r =Ð
→
r (t) = x(t) i + y(t) j (3.2)

ˆ Dacă funcţiile x(t), y(t) sunt continue pe [a, b], atunci reprezentările para-
metrice de mai sus se numesc drumuri.

ˆ O curbă poate fi dată prin mai multe parametrizări, deci poate fi imaginea
mai multor drumuri echivalente.

ˆ De exemplu, un cerc cu centrul ı̂n origine şi de rază R are reprezentarea

parametrică
x = R cos t, y = R sin t, t ∈ [0, 2π].

50
 În acelaşi timp, semicercul de deasupra axei Ox mai poate fi reprezentat şi
prin √
x = t, y = R2 − t2 , t ∈ [−R, R].

Definiţia 3.2. Fie r(t) = (x(t), y(t)), t ∈ [a, b] un drum ı̂n plan. Spunem că acest
drum este:

1. ı̂nchis dacă x(a) = x(b), y(a) = y(b);

2. simplu dacă r(t) este o funcţie injectivă. Aşadar curba corespunzătoare nu

are puncte multiple, nu se autointersectează;

3. neted dacă x(t), y(t) au derivată continuă şi nu există nicio valoare t ∈ [a, b]
pentru care x′ (t) = y ′ (t) = 0.

ˆ În mod similar se pot defini noţiunile de mai sus şi pentru curbe ı̂n spaţiu.

ˆ Un punct corespunzător unei valori t0 ∈ [a, b] cu proprietatea că x′ (t0 ) =

y ′ (t0 ) = 0 se numeşte punct singular al curbei.

Pe lângă ecuaţiile parametrice din definiţie, o curbă plană mai poate fi dată
prin următoarele reprezentări analitice:

ˆ ecuaţie carteziană explicită

y = f (x), x ∈ [a, b] (3.3)

ˆ ecuaţie carteziană implicită

F (x, y) = 0, (x, y) ∈ D ⊂ R2 (3.4)

ˆ ecuaţie polară explicită

ρ = f (θ), θ ∈ [θ1 , θ2 ] (3.5)

unde ρ şi θ sunt coordonatele polare ale unui punct de pe curbă:

⎧
⎪
⎪x = ρ cos θ
⎨ , ρ > 0, θ ∈ [0, 2π]
⎪
⎩y = ρ sin θ
⎪

Definiţia 3.3. 1. O curbă plană dată prin una din reprezentările (3.1), (3.3)
sau (3.5) se numeşte curbă de clasă C k (k ∈ N∗ ) dacă funcţiile care apar ı̂n
reprezentările respective admit derivate continue până la ordinul k inclusiv.

2. O curbă plană dată prin reprezentarea vectorială (3.2) se numeşte curbă

de clasă C k dacă funcţia vectorială Ð
→
r (t) are componentele x(t) şi y(t) de
k
clasă C (admit derivate continue până la ordinul k inclusiv).

51
 3. O curbă plană dată prin reprezentarea implicită (3.4) se numeşte curbă de
clasă C k dacă funcţia F (x, y) admite derivate parţiale continue până la
ordinul k inclusiv.

În continuare vom presupune că toate curbele plane la care ne referim sunt cel
puţin de clasă C 1 .

Definiţia 3.4. 1. Fie Γ o curbă plană de clasă C 1 dată prin ecuaţia vectorială
Ð→
(3.2) şi M0 ( r (t0 )) un punct al acestei curbe. Punctul M0 se numeşte punct
ordinar (sau regulat) al curbei Γ dacă ı̂n acest punct derivata funcţiei
vectoriale Ð→r (t) este diferită de vectorul nul, adică
Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð →
r ′ (t0 ) = x′ (t0 ) i + y ′ (t0 ) j ≠ 0 .

2. Fie Γ o curbă plană de clasă C 1 dată prin ecuaţia implicită (3.4) şi M0 (x0 , y0 )
un punct al acestei curbe. Punctul M0 se numeşte punct ordinar al curbei
Γ dacă derivatele parţiale ∂F∂x (x0 , y0 ) şi ∂y (x0 , y0 ) nu sunt simultan nule,
∂F

adică
2 2
∂F ∂F
( (x0 , y0 )) + ( (x0 , y0 )) ≠ 0.
∂x ∂y

3.1.2 Tangenta şi normala la o curbă plană

Fie Γ o curbă plană de clasă cel puţin C 1 reprezentată prin ecuaţia vectorială
Ð
→
r =Ð
→
r (t), t ∈ [a, b] (3.6)

şi fie M0 (Ð
→
r (t0 )) un punct ordinar fixat pe Γ corespunzător valorii t0 a parametru-
lui . Considerăm de asemenea un punct ordinar variabil M (Ð →
r (t)). Avem:
ÐÐ→ Ð ÐÐ→ →
OM0 = →
r (t0 ), OM = Ð
r (t)
ÐÐÐ→ ÐÐ→ ÐÐ→ Ð
M0 M = OM − OM0 = → r (t) − Ð →
r (t0 )
ÐÐÐ→ Ð →
M0 M r (t) − Ð→r (t0 )
=
t − t0 t − t0
ÐÐÐ→ Ð→
r (t) − Ð →r (t0 )
aşadar vectorul M0 M are aceeaşi direcţie cu .
t − t0
Trecând la limită
Ð
→
r (t) − Ð→r (t0 ) Ð
lim =→ r ′ (t0 )
t→t0 t − t0
deci direcţia secantei M0 M converge către direcţia vectorului Ð
→
r ′ (t0 ) atunci când
M → M0 .

Definiţia 3.5. Dreapta limită a secantei M0 M când punctul M tinde către M0

pe curbă se numeşte tangenta la curbă ı̂n punctul M0 .

52
 Ecuaţia analitică a tangentei la curbă ı̂n punctul M0 (x(t0 ), y(t0 )) este

x − x(t0 ) y − y(t0 )
= (3.7)
x′ (t0 ) y ′ (t0 )
Observaţii:
1. Când curba este dată printr-o ecuaţie explicită de forma y = f (x), folosind
parametrizarea
⎧
⎪
⎪x = t
⎨
⎪
⎩y = f (t)
⎪
ecuaţia (3.7) a tangentei ı̂n punctul M0 (x0 , f (x0 )) devine:

y − f (x0 ) = f ′ (x0 )(x − x0 ) (3.8)

2. Când curba este dată printr-o ecuaţie implicită de forma F (x, y) = 0, folosind
teorema funcţiilor implicite ı̂ntr-o vecinătate a punctului ordinar M0 , există o
reprezentare explicită locală y = f (x), deci

F (x, f (x)) = 0.

Prin derivare obţinem

∂F ∂F ′
+ ⋅ f (x) = 0
∂x ∂y
de unde rezultă că
∂F
(x0 , y0 )
f ′ (x0 ) = − ∂x
∂F
(x0 , y0 )
∂y
Înlocuind ı̂n ecuaţia tangentei (3.8) obţinem
∂F ∂F
(x0 , y0 ) ⋅ (x − x0 ) + (x0 , y0 ) ⋅ (y − y0 ) = 0. (3.9)
∂x ∂y
∂F
Dacă (x0 , y0 ) = 0, ecuaţia tangentei ı̂n M0 este x − x0 = 0.
∂y
Definiţia 3.6. Se numeşte normala la curba Γ ı̂n punctul M0 dreapta care trece
prin M0 şi este perpendiculară pe tangenta la curbă ı̂n M0 .

În funcţie de tipul reprezentării analitice prin care este dată curba Γ, avem
următoarele cazuri:
⎧
⎪
⎪x = x(t)
ˆ Γ∶⎨ , ecuaţia normalei la curbă ı̂n M0 (t = t0 ) este
⎪
⎩y = y(t)
⎪

x′ (t0 )(x − x(t0 )) + y ′ (t0 )(y − y(t0 )) = 0

53
 ˆ Γ ∶ y = f (x), ecuaţia normalei la curbă ı̂n M0 (x0 , y0 ) este

x − x0 + f ′ (x0 )(y − y0 ) = 0

ˆ Γ ∶ F (x, y) = 0, ecuaţia normalei la curbă ı̂n M0 (x0 , y0 ) este

x − x0 y − y0
=
∂x (x0 , y0 ) ∂y (x0 , y0 )
∂F ∂F

Exemplu
Să se scrie ecuaţia tangentei şi ecuaţia normalei la curba de ecuaţii
⎧
⎪
⎪x = t3 − 2t
⎨ , t ∈ [0, 4]
⎪
⎩y = t + 1
⎪ 2

ı̂n punctul M0 (t0 = 2).

ˆ coordonatele carteziene: M0 (4, 5);

⎧
⎪ ⎧
⎪
⎪x′ = 3t2 − 2 ⎪x′ (2) = 10
ˆ ⎨ ′ ⇒⎨ ′
⎪ ⎪
⎩y = 2t
⎪ ⎩y (2) = 4
⎪
x−4 y−5
ˆ tangenta: = ⇔ 2x − 5y + 17 = 0
10 4
ˆ normala: 10(x − 4) + 4(y − 5) = 0 ⇔ 5x + 2y − 30 = 0

3.1.3 Elementul de arc al unei curbe plane

Fie Γ o curbă plană de clasă cel puţin C 1 reprezentată parametric şi presupunem
că toate punctele ei sunt ordinare. Fie M0 şi M1 două puncte ale curbei Γ core-
spunzătoare valorilor t0 şi respectiv t1 ale parametrului. Lungimea arcului de
curbă M0 M1 este
t1 √
l(M0 M1 ) = ∫ (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt
t0

Pentru un punct oarecare M al curbei corespunzător valorii t a parametrului,

definim funcţia
t√
s(t) = ∫ (x′ (u))2 + (y ′ (u))2 du
t0

care reprezintă lungimea arcului de curbă cuprins ı̂ntre punctul fix M0 şi punctul
variabil M .
Derivata acestei funcţii este
√
ds
= (x′ (t))2 + (y ′ (t))2
dt

54
de unde deducem
2 2
ds2 = [(x′ (t)) + (y ′ (t)) ] dt2 = dx2 + dy 2
√
Diferenţiala ds = dx2 + dy 2 se numeşte elementul de arc al curbei Γ. Când
curba Γ este dată printr-o ecuaţie explicită y = f (x), elementul de arc este
√
ds = 1 + (f ′ (x))2 dx

Deoarece funcţia s = s(t) are derivată nenulă, putem explicita pe t ı̂n funcţie
de s. Înlocuind t = t(s) ı̂n ecuaţiile parametrice obţinem
⎧
⎪
⎪x = x(t(s)) = X(s)
⎨
⎪
⎩y = y(t(s)) = Y (s)
⎪

care se numeşte parametrizare naturală a curbei . Parametrul s se numeşte

parametrul natural al curbei şi este dat chiar de lungimea curbei până la
punctul curent.
Parametrizarea naturală are proprietatea

dX 2 dY 2
( ) +( ) = 1.
ds ds
Pentru o curbă dată prin parametrizare naturală convenim să notăm vectorul
dÐ
→
r Ð̇
derivatelor cu =→r (s). Folosind această notaţie, relaţia anterioară devine
ds

∥Ð̇
→r (s)∥ = 1 ⇔ ẋ2 (s) + ẏ 2 (s) = 1

Considerând din nou parametrul iniţial ca funcţie de parametrul natural t =

t(s), prin derivare ı̂n raport cu s obţinem

Ð̇
→ dÐ
→ dÐ→
r dt Ð
=→
r dt
r (s) = = ⋅ r ′ (t) ⋅
ds dt ds ds
Calculând normele ı̂n egalitatea vectorială anterioară găsim
dt 1
= →′ (3.10)
ds ∥Ðr (t)∥

3.1.4 Curbura unei curbe plane

Fie M0 un punct ordinar al unei curbe plane Γ şi M un punct arbitrar al curbei ı̂n
vecinătatea lui M0 . Notăm cu ∆ω unghiul dintre tangentele ı̂n M0 şi M la curbă
şi cu ∆s lungimea arcului de curbă M0 M .

55
Definiţia 3.7. Curbura curbei Γ ı̂n punctul M0 este prin definiţie
1 ∆ω
= lim ∣ ∣
R ∆s→0 ∆s
R se numeşte raza de curbură a curbei Γ ı̂n punctul M0 .
Observaţie:
Dacă limita din definiţia curburii este 0, atunci raza de curbură este ∞.
Teorema 3.1. Fie Γ o curbă de clasă C 2 dată prin parametrizarea naturală Ð
→
r =
Ð
→ Ð→
r (s). Atunci valoarea curburii ı̂n punctul M0 ( r (s0 )) este

= ∥Ð̈
→
1
r (s0 )∥ .
R
Demonstraţie: Fie M0 (Ð →
r (s0 )) un punct ordinar al curbei Γ şi M (Ð
→
r (s0 + ∆s))
punctul de pe curbă corespunzător valorii s0 + ∆s a parametrului natural.
Notăm cu Ð →
τ (s0 ), respectiv Ð→
τ (s0 + ∆s) versorii tangentelor ı̂n M0 , respectiv
M la curbă şi cu ∆ω unghiul dintre aceşti vectori. Avem:
Ð
→
τ (s0 ) = Ð̇
→r (s0 ) şi Ð
→
τ (s0 + ∆s) = Ð̇
→r (s0 + ∆s).
Ð→ Ð→
Fie AB şi AC doi reprezentanţi ai acestor versori cu originea ı̂n acelaşi punct
A. Avem:
Ð→ Ð→ Ð→
∥Ð̇
→r (s0 + ∆s) − Ð̇
→r (s0 )∥ = ∥Ð
→
τ (s0 + ∆s) − Ð
→
τ (s0 )∥ = ∥AC − AB∥ = ∥BC∥

Din triunghiul isoscel ABC obţinem:

Ð→ ∆ω
∥BC∥ = 2 ∣sin ∣
2
Ð→ Ð→
unde ∆ω este unghiul dintre AB şi AC. Împărţind prin ∆s găsim:
RRR sin ∆ω RRR RRR sin ∆ω RRR
∥Ð̇
→r (s0 + ∆s) − Ð̇
→r (s0 )∥
= 2 RRRRR 2 RR RR
RRR = RRR ∆ω2 RRRRR ⋅ ∣
∆ω
∣
∆s RRR ∆s RRR RRR 2 RRR ∆s

Trecând la limită ∆s → 0 se obţine

∥Ð̈
→ ∆ω 1
r (s0 )∥ = 1 ⋅ lim ∣ ∣= .
∆s→0 ∆s R
Fie o curbă Γ dată printr-o ecuaţie vectorială
Ð
→
r =Ð
→
r (t)

Scriind parametrul t ı̂n funcţie de parametrul natural s şi derivând ı̂n raport
cu s deducem
Ð
→
Ð̇
→r =Ð →r′⋅
dt r′
= Ð
ds ∥ →
r ′∥

56
 Derivăm ı̂ncă o dată ı̂n raport cu s:
Ð→ Ð
→
Ð̈
→ d
r = ( Ð
r′
) ⋅
dt d
= (
r′ 1
) ⋅ →′
dt ∥ r ′ ∥ ds dt ∥ r ′ ∥ ∥Ð
→ Ð
→ r ∥

După efectuarea calculelor obţinem

∥Ð
→
r ′×Ð →
r ′′ ∥
= ∥Ð̈
→
1
r∥= .
R ∥Ð
→r ′ ∥3

Observaţii
⎧
⎪
⎪x = x(t)
1. Când curba Γ este dată parametric prin ⎨ , obţinem
⎪
⎩y = y(t)
⎪

1 ∣x′ y ′′ − x′′ y ′ ∣
=√
R ((x′ )2 + (y ′ )2 )3

2. Când curba Γ este dată explicit prin y = f (x), obţinem

1 ∣f ′′ (x)∣
=√
R (1 + (f ′ (x))2 )3

3. Când curba Γ este dată prin reprezentarea polară explicită ρ = ρ(θ), obţinem

1 ∣ρ2 + 2(ρ′ )2 − ρρ′′ ∣

= √
R (ρ2 + (ρ′ )2 )3

3.1.5 Înfăşurătoarea unei familii de curbe plane

Fie o ecuaţie de forma
f (x, y, α) = 0 (3.11)
unde α este un parametru real, iar funcţia f are derivate parţiale continue de
ordinul 2 ı̂n raport cu x, y, α.
Pentru fiecare valoare a parametrului α, ecuaţia (3.11) reprezintă o curbă plană
Γα de clasă C 2 . Când α variază ı̂n mod continuu ı̂n R (sau ı̂ntr-un interval I ⊂ R),
spunem că ecuaţia (3.11) reprezintă o familie de curbe indexată după parametrul
α.

Definiţia 3.8. O curbă Γ tangentă la toate curbele familiei (3.11) se numeşte

ı̂nfăşurătoarea familiei (3.11).

57
 Fie Γα curba din familia (3.11) corespunzătoare valorii α a parametrului şi
fie M punctul de tangenţă al curbei Γα cu ı̂nfăşurătoarea Γ. Punctul M se mai
numeşte punct caracteristic al curbei Γα .
Presupunem că M este punct ordinar pentru curbele Γα şi Γ. Coordonatele
acestui punct depind de valoarea parametrului α, aşadar atunci când α variază
punctul M descrie curba Γ, deci putem reprezenta ı̂nfăşurătoarea Γ prin ecuaţii
parametrice de forma
⎧
⎪
⎪x = x(α)
⎨ .
⎪
⎩y = y(α)
⎪
Cum punctul M aparţine şi curbei Γα , avem:
f (x(α), y(α), α) = 0.
Parametrii directori ai tangentei la curba Γ ı̂n punctul M sunt x′ (α) şi y ′ (α),
∂f ∂f
iar parametrii directori ai tangentei la curba Γα ı̂n M sunt (x, y, α) şi − (x, y, α).
∂y ∂x
Impunând condiţia ca cele două curbe să aibă aceeaşi tangentă ı̂n punctul M
obţinem
x′ (α) y ′ (α)
= −
∂y (x, y, α) ∂x (x, y, α)
∂f ∂f

sau echivalent
∂f ∂f
x′ (α) ⋅ (x, y, α) + y ′ (α) ⋅ (x, y, α) = 0 (3.12)
∂x ∂y
Derivând f (x(α), y(α), α) = 0 ı̂n raport cu α găsim
∂f ∂f ∂f
(x, y, α) ⋅ x′ (α) + (x, y, α) ⋅ y ′ (α) + (x, y, α) = 0 (3.13)
∂x ∂y ∂α
Din (3.12) şi (3.13) deducem
∂f
(x, y, α) = 0
∂α
aşadar coordonatele punctelor de pe ı̂nfăşurătoare verifică ecuaţiile
⎧
⎪
⎪f (x, y, α) = 0
⎨ ∂f
⎪
⎩ ∂α (x, y, α) = 0
⎪
Rezolvând acest sistem ı̂n necunoscutele x, y se obţin ecuaţiile parametrice ale
ı̂nfăşurătoarei, sau eliminând parametrul α din cele două ecuaţii se obţine ecuaţia
carteziană implicită a ı̂nfăşurătoarei.
Teorema 3.2. Condiţia pentru ca familia de curbe (3.11) să admită o ı̂nfăşurătoare
este ca funcţia f să verifice relaţiile
RRR ∂f ∂f RRR
RRR ∂x ∂y RRR ∂2f
RRR ∂ 2 f R ≠ 0 şi ≠0
RRR ∂x∂α ∂y∂α RRRRR
2
∂ f
∂α2

58
3.2 Curbe ı̂n spaţiu
3.2.1 Reprezentări analitice. Puncte ordinare
O curbă ı̂n spaţiu poate fi dată prin una din următoarele reprezentări:

1. Reprezentare parametrică:

⎧
⎪x = x(t)
⎪
⎪
⎪
⎨y = y(t) , t ∈ [a, b]. (3.14)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z(t)

2. Reprezentare vectorială:
Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð→
r =Ð
→
r (t) = x(t) i + y(t) j + z(t) k , t ∈ [a, b]. (3.15)

3. Reprezentare carteziană explicită:

⎧
⎪
⎪y = y(x)
⎨ , x ∈ [a, b]. (3.16)
⎪
⎩z = z(x)
⎪

4. Reprezentare carteziană implicită:

⎧
⎪
⎪F (x, y, z) = 0
⎨ . (3.17)
⎪
⎩G(x, y, z) = 0
⎪

Definiţia 3.9. 1. O curbă ı̂n spaţiu dată prin una din reprezentările (3.14) sau
(3.16) se numeşte curbă de clasă C k (k ∈ N∗ ) dacă funcţiile care apar ı̂n
reprezentările respective admit derivate continue până la ordinul k inclusiv.

2. O curbă ı̂n spaţiu dată prin reprezentarea vectorială (3.15) se numeşte curbă
de clasă C k dacă funcţia vectorială Ð
→
r (t) are componentele x(t), y(t) şi z(t)
k
de clasă C (admit derivate continue până la ordinul k inclusiv).

3. O curbă ı̂n spaţiu dată prin reprezentarea implicită (3.17) se numeşte curbă
de clasă C k dacă funcţiile F (x, y, z) şi G(x, y, z) admit derivate parţiale
continue până la ordinul k inclusiv.

Definiţia 3.10. 1. Fie Γ o curbă ı̂n spaţiu de clasă C 1 dată prin ecuaţia vecto-
rială (3.15) şi M0 (Ð
→
r (t0 )) un punct al acestei curbe. Punctul M0 se numeşte
punct ordinar (sau regulat) al curbei Γ dacă ı̂n acest punct derivata
funcţiei vectoriale Ð→r (t) este diferită de vectorul nul, adică

Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð→ Ð →
r ′ (t0 ) = x′ (t0 ) i + y ′ (t0 ) j + z ′ (t0 ) k ≠ 0 .

59
 2. Fie Γ o curbă ı̂n spaţiu de clasă C 1 dată prin ecuaţia implicită (3.17) şi
M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct al acestei curbe. Punctul M0 se numeşte punct
ordinar al curbei Γ dacă ı̂n acest punct este verificată condiţia

⎛ ∂F ∂F ∂F
⎞
rang ∂x
∂G
∂y
∂G
∂z
∂G = 2.
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠

Un punct de pe o curbă ı̂n spaţiu Γ care nu este punct regulat se numeşte

punct singular.

3.2.2 Triedrul Frenet

Definiţia 3.11. Fie Γ o curbă ı̂n spaţiu de clasă C 1 reprezentată prin ecuaţia
vectorială
Ð→
r =Ð →
r (t), t ∈ [a, b]
şi fie M0 (Ð
→
r (t0 )) un punct ordinar fixat pe Γ corespunzător valorii t0 a parametru-
lui. Considerăm de asemenea un punct ordinar variabil M (Ð →
r (t)). Dreapta limită
a secantei M0 M când punctul M tinde către M0 pe curbă se numeşte tangenta
la curbă ı̂n punctul M0 .

Direcţia secantei M0 M converge către direcţia vectorului Ð

→
r ′ (t0 ) atunci când
M → M0 , deci ecuaţiile tangentei la curbă ı̂n M0 sunt
x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )
= = ′ (3.18)
x′ (t0 ) y ′ (t0 ) z (t0 )

ˆ Pentru o curbă dată prin ecuaţii explicite de forma (3.16), ecuaţiile tangentei
sunt ı̂n punctul M0 (x0 , y(x0 ), z(x0 )) sunt:

x − x0 y − y(x0 ) z − z(x0 )
= = ′ (3.19)
1 y ′ (x0 ) z (x0 )

ˆ Pentru o curbă dată prin ecuaţii implicite de forma (3.17), ecuaţiile tangentei
sunt ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) sunt:
x − x0 y − y0 z − z0
D(F,G)
= D(F,G)
= D(F,G)
(3.20)
D(y,z) (M0 ) D(z,x) (M0 ) D(x,y) (M0 )

unde
R RRR R RRR
D(F, G) RRRR ∂F ∂F
RRR , D(F, G) = ∣
∂F ∂F D(F, G) RRRR ∂F ∂F
RRR .
= RRR ∂y
∂G
∂z
∂G RRR D(z, x)
∂z
∂G
∂x
∂G ∣, = RRR ∂x
∂G
∂y
∂G RRR
D(y, z) RR RR D(x, y) RR RR
R ∂y ∂z ∂z ∂x R ∂x ∂y

Definiţia 3.12. Planul perpendicular pe tangenta la o curbă Γ ı̂n punctul M0 ∈ Γ

se numeşte plan normal la curba Γ ı̂n punctul M0 .

60
 ˆ pentru o curbă dată prin ecuaţie vectorială sau ecuaţii parametrice, ecuaţia
planului normal ı̂n M0 este:

x′ (t0 ) ⋅ (x − x(t0 )) + y ′ (t0 ) ⋅ (y − y(t0 )) + z ′ (t0 ) ⋅ (z − z(t0 )) = 0 (3.21)

ˆ pentru o curbă dată prin ecuaţii implicite, ecuaţia planului normal ı̂n M0
este:
D(F, G) D(F, G) D(F, G)
(M0 ) ⋅ (x − x0 ) + (M0 ) ⋅ (y − y0 ) + (M0 ) ⋅ (z − z0 ) = 0
D(y, z) D(z, x) D(x, y)

ˆ orice dreaptă conţinută ı̂n planul normal ı̂n M0 la curbă şi care conţine
punctul M0 se numeşte normală la curbă ı̂n M0 .

Definiţia 3.13. Fie Γ o curbă ı̂n spaţiu de clasă C 2 reprezentată prin ecuaţia
vectorială
Ð→
r =Ð →
r (t), t ∈ [a, b]
şi fie M (Ð
0
→
r (t )) un punct ordinar fixat pe Γ corespunzător valorii t a parametru-
0 0
lui. Considerăm de asemenea două puncte ordinare variabile M1 , M2 . Planul
limită la care tinde planul M0 M1 M2 când M1 , M2 tind către M0 pe curbă se
numeşte plan osculator la curbă ı̂n punctul M0 .

Direcţia normalei la M0 M1 M2 converge către direcţia vectorului Ð

→
r ′ (t0 ) ×
Ð
→
r (t0 ), deci ecuaţia planului osculator ı̂n M0 este
′′

RRR x − x(t ) y − y(t ) z − z(t ) RRR

RRR 0 0 0 RRR
RRR x′ (t0 ) y ′ (t0 ) z ′ (t0 ) RRR = 0. (3.22)
RRR RRR
RR x (t0 ) y ′′ (t0 ) z ′′ (t0 ) RR
′′

Definiţia 3.14. Se numeşte binormală la curba Γ ı̂n punctul M0 dreapta per-

pendiculară pe planul osculator ı̂n M0 ;

Un vector director al binormalei este

Ð
→ Ð
b =→r ′ (t0 ) × Ð
→
r ′′ (t0 )

deci ecuaţiile binormalei sunt

x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )
= = (3.23)
A(t0 ) B(t0 ) C(t0 )
unde
y′ z′ x′ z ′ x′ y ′
A=∣ ′′ ′′ ∣ , B = − ∣ ′′ ′′ ∣ , C = ∣ ′′ ∣
y z x z x y ′′

Definiţia 3.15. Se numeşte normală principală la curba Γ ı̂n punctul M0

dreapta de intersecţie a planului normal cu planul osculator ı̂n M0 .

61
 Un vector director al normalei principale este
Ð
→ Ð→ →′
n = b ×Ð
r (t0 )

deci ecuaţiile normalei principale sunt

x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )

= = (3.24)
l(t0 ) m(t0 ) n(t0 )

unde
B C A C A B
l=∣ ∣, m = −∣ ′ ′ ∣, n = ∣ ′ ′ ∣
y′ z′ x z x y

Definiţia 3.16. Se numeşte plan rectificant la curba Γ ı̂n punctul M0 planul

determinat de tangenta şi binormala la curba Γ ı̂n M0 .

Un vector normal la planul rectificant este chiar vectorul director al normalei

principale
Ð→ Ð
→ →′
n = b ×Ð r (t0 )
deci ecuaţia planului rectificant este

l(t0 )(x − x(t0 )) + m(t0 )(y − y(t0 )) + n(t0 )(z − z(t0 )) = 0 (3.25)

Cu notaţiile anterioare, ecuaţia planului osculator (3.22) se rescrie

A(t0 )(x − x(t0 )) + B(t0 )(y − y(t0 )) + C(t0 )(z − z(t0 )) = 0 (3.26)
Ð
→
Vectorii directori ai tangentei, normalei principale şi binormalei (Ð
→
r ′, Ð
→
n , şi b )
ı̂n punctul M0 de pe curba Γ sunt ortogonali doi câte doi şi formează o bază ı̂n
spaţiul vectorial V3 . Versorii corespunzători acestor 3 vectori sunt:
⎧ Ð→
⎪
⎪
⎪Ð→ r′
⎪ τ =
⎪
⎪
⎪
⎪ ∥Ð→
r ′∥
⎪
⎪ Ð→ Ð
⎪
⎪Ð b ×→
⎨→
r′
ν = Ð→ →′ (3.27)
⎪
⎪
⎪
⎪ ∥ b ×Ð r ∥
⎪ Ð→
⎪
⎪
⎪
⎪
Ð→ r ′×Ð →
r ′′
⎪
⎪ β = Ð→ Ð→
⎪
⎩ ∥ r ′ × r ′′ ∥

şi formează o bază ortonormată ı̂n V3 .

Ð→
Reperul ortonormat {M0 ; Ð→
τ ,Ð →ν , β } se numeşte triedrul lui Frenet ataşat
curbei Γ ı̂n punctul M0 .
Tangenta, normala principală şi binormala sunt axele (muchiile) triedrului
Frenet, iar planul normal, planul osculator şi planul rectificant sunt planele (feţele)
triedrului Frenet.

62
3.2.3 Elementul de arc. Curbură şi torsiune
Fie Γ o curbă ı̂n spaţiu de clasă C 1 reprezentată parametric şi presupunem că toate
punctele ei sunt ordinare. Fie M0 şi M1 două puncte ale curbei Γ corespunzătoare
valorilor t0 şi respectiv t1 ale parametrului. Lungimea arcului de curbă M0 M1 este
t1 √
l(M0 M1 ) = ∫ (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 dt
t0

Pentru un punct oarecare M al curbei corespunzător valorii t a parametrului,

definim funcţia
t√
s(t) = ∫ (x′ (u))2 + (y ′ (u))2 + (z ′ (u))2 du
t0

care reprezintă lungimea arcului de curbă cuprins ı̂ntre punctul fix M0 şi punctul
variabil M .
Diferenţiala acestei funcţii
√
ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 dt

se numeşte elementul de arc al curbei Γ. Ridicând la pătrat obţinem:

ds2 = [(x′ (t)) + (y ′ (t)) + (z ′ (t)) ] dt2 = dx2 + dy 2 + dz 2 = dÐ

→
2 2 2
r2

de unde rezultă
dÐ
→
r
∥ ∥=1
ds
Deoarece funcţia s = s(t) are derivată nenulă, putem explicita pe t ı̂n funcţie
de s. Înlocuind t = t(s) ı̂n ecuaţiile parametrice obţinem
⎧
⎪x = x(t(s)) = X(s)
⎪
⎪
⎪
⎨y = y(t(s)) = Y (s)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z(t(s)) = Z(s)
care se numeşte parametrizare naturală a curbei. Parametrul s se numeşte
parametrul natural al curbei şi este dat chiar de lungimea curbei până la punctul
curent.
Parametrizarea naturală are proprietatea

dX 2 dY 2 dZ 2
( ) +( ) + ( ) = 1.
ds ds ds
Pentru o curbă dată prin parametrizare naturală convenim să notăm vectorul
dÐ
→
r Ð̇
derivatelor cu =→r (s). Folosind această notaţie, relaţia anterioară devine
ds

∥Ð̇
→r (s)∥ = 1 ⇔ ẋ2 (s) + ẏ 2 (s) + ż 2 (s) = 1

63
Considerând din nou parametrul iniţial ca funcţie de parametrul natural t = t(s),
prin derivare ı̂n raport cu s obţinem

Ð̇
→ dÐ
→ dÐ→
r dt Ð
=→
r dt
r (s) = = ⋅ r ′ (t) ⋅
ds dt ds ds
Calculând normele ı̂n egalitatea vectorială anterioară găsim
dt 1
= Ð
→ (3.28)
ds ∥ r (t)∥
′

Din
∥Ð̇
→r (s)∥ = 1 ⇔ Ð̇
→r (s) ⋅ Ð̇
→r (s) = 1
prin derivare obţinem
Ð̇
→r (s) ⋅ Ð̈
→r (s) = 0

aşadar vectorii Ð̇
→r (s) şi Ð̈
→r (s) sunt ortogonali. Folosind aceste proprietăţi, obţinem
din (3.27) următoarele expresii pentru versorii triedrului Frenet:
⎧Ð→
⎪
⎪
⎪ τ = Ð̇
→r
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ Ð̈
→
⎪
⎪Ð→ =
r
⎪ ν
⎨
⎪ ∥Ð̈
→r∥ (3.29)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪Ð→ r × Ð̈
Ð̇
→ →
r
⎪
⎪
⎪ β =
⎪
⎪ Ð̈
→
∥r∥
⎩
Fie M0 un punct ordinar al unei curbe ı̂n spaţiu Γ şi M un punct arbitrar al
curbei ı̂n vecinătatea lui M0 . Notăm cu ∆ω unghiul dintre tangentele ı̂n M0 şi M
la curbă şi cu ∆s lungimea arcului de curbă M0 M .

Definiţia 3.17. Curbura curbei Γ ı̂n punctul M0 este prin definiţie

1 ∆ω
= lim ∣ ∣
R ∆s→0 ∆s
R se numeşte raza de curbură a curbei Γ ı̂n punctul M0 .

La fel ca şi pentru curbe plane, se poate demonstra că

∥Ð
→
r ′×Ð →
r ′′ ∥
= ∥Ð̈
→
1
r∥= .
R ∥Ð
→r ′ ∥3

Fie M0 un punct ordinar şi neinflexionar al unei curbe ı̂n spaţiu Γ de clasă C 3
şi M un punct arbitrar al curbei ı̂n vecinătatea lui M0 . Notăm cu ∆ϕ unghiul
dintre binormalele ı̂n M0 şi M la curbă şi cu ∆s lungimea arcului de curbă M0 M .

64
Definiţia 3.18. Torsiunea curbei Γ ı̂n punctul M0 este prin definiţie
1 ∆ϕ
= lim ∣ ∣
T ∆s→0 ∆s
T se numeşte raza de torsiune a curbei Γ ı̂n punctul M0 .
Se poate demonstra că
...
1 (Ð̇
→r , Ð̈
→r ,Ð
→r) (Ð
→
r ′, Ð
→
r ′′ , Ð
→
r ′′′ )
= = .
T ∥Ð̈
→r ∥2 ∥Ð
→
r ′×Ð →r ′′ ∥2

Derivatele versorilor triedrului Frenet ı̂n raport cu parametrul natural s pot fi

scrise astfel:
Ð̇
→τ = Ð
1→
ν (3.30)
R
Ð̇
→ 1 → 1Ð →
ν =− Ð τ + β (3.31)
R T
Ð̇
→
β =− Ð
1→
ν (3.32)
T
ecuaţii care se numesc formulele lui Frenet.

3.3 Suprafeţe
3.3.1 Generalităţi
O suprafaţă S poate fi dată prin una din următoarele reprezentări:
1. Reprezentare parametrică:
⎧
⎪x = x(u, v)
⎪
⎪
⎪
⎨y = y(u, v) , (u, v) ∈ D ⊂ R2 . (3.33)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z(u, v)

2. Reprezentare vectorială:
Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð→
r =Ð
→
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k , (u, v) ∈ D ⊂ R2 . (3.34)

3. Reprezentare carteziană explicită:

z = f (x, y), (x, y) ∈ D ⊂ R2 . (3.35)

4. Reprezentare carteziană implicită:

F (x, y, z) = 0. (3.36)

65
Definiţia 3.19. Spunem că funcţia vectorială
Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð→
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k

este de clasă C k dacă are derivate parţiale continue până la ordinul k inclusiv.

ˆ funcţia vectorială Ð
→
r (u, v) este de clasă C k dacă toate componentele sale
k
sunt de clasă C ;

ˆ u şi v se numesc parametri sau coordonate curbilinii pe suprafaţă;

ˆ un punct M0 ∈ S este unic determinat de coordonatele sale curbilinii u = u0

şi v = v0 .

Definiţia 3.20. Spunem că o suprafaţă S dată prin reprezentarea vectorială (3.34)
este o suprafaţă elementară dacă sunt satisfăcute condiţiile:

1. suprafaţa este de clasă C 1

2. ecuaţia Ð
→
r = Ð→
r (u, v) realizează o corespondenţă biunivocă ı̂ntre mulţimea
punctelor de pe suprafaţă şi mulţimea perechilor (u, v) ∈ D
Ð
→
r ′u × Ð
3. Ð
→ →
r ′v ≠ 0 , ∀(u, v) ∈ D

Definiţia 3.21. Punctul M0 (u0 , v0 ) se numeşte punct ordinar al unei suprafeţe

Ð
→
S de clasă C 1 dacă Ð
→
r ′u × Ð
→
r ′v (M0 ) ≠ 0 . În caz contrar, punctul M0 se numeşte
punct singular al suprafeţei S.

Fie o suprafaţă elementară S de ecuaţie

Ð
→
r =Ð
→
r (u, v), (u, v) ∈ D ⊂ R2 .

O curbă pe suprafaţa S este reprezentată ı̂n mod analog curbelor plane, dar
folosind coordonatele curbilinii u şi v ı̂n locul coordonatelor carteziene x, y:
⎧
⎪
⎪u = u(t)
1. parametric: ⎨ , t ∈ [a, b];
⎪
⎩v = v(t)
⎪

2. explicit: u = ϕ(v) sau v = ψ(u);

3. implicit: g(u, v) = 0.

Pentru o curbă Γ de pe suprafaţa S reprezentată parametric,

Ð
→
r =Ð
→
r (u(t), v(t)) , t ∈ [a, b]

reprezintă ecuaţia vectorială a curbei Γ ı̂n spaţiu.

66
 O curbă Γ de pe suprafaţa S dată prin ecuaţia explicită u = ϕ(v) sau v = ψ(u)
are ecuaţia ı̂n spaţiu Ð
→
r =Ð →r (ϕ(v), v) sau Ð →
r =Ð →
r (u, ψ(u)).
În particular, dacă funcţia ϕ (sau ψ) este constantă, pe curbele corespunzătoare
de pe suprafaţa S variază doar v (respectiv u).
Notăm cu Γ0u curba de pe suprafaţa S corespunzătoare lui v = v0 şi având
ecuaţia ı̂n spaţiu Ð→
r = Ð →
r (u, v0 ), respectiv cu Γ0v curba de pe suprafaţa S core-
spunzătoare lui u = u0 şi având ecuaţia ı̂n spaţiu Ð →
r =Ð→
r (u0 , v).
0 0
Curbele Γu şi Γv se numesc curbe de coordonate sau curbe caracteristice
pe suprafaţa S.
Fiecare punct M0 (Ð →
r (u0 , v0 )) este intersecţia a două curbe de coordonate.

3.3.2 Plan tangent şi normală la o suprafaţă

În continuare vom presupune că suprafaţa S precum şi curbele de pe a această
suprafaţă sunt de clasă C 1 .
Fie suprafaţa S de ecuaţie
Ð
→
r =Ð
→
r (u, v), (u, v) ∈ D ⊂ R2 ,

punctul M0 ∈ S şi Γ o curbă arbitrară pe S care trece prin M0 . Pentru o

parametrizare u = u(t), v = v(t) a curbei Γ, obţinem ecuaţia vectorială ı̂n spaţiu
a curbei Γ:
Ð
→r =Ð→
r (u(t), v(t))
Notăm cu t0 valoarea parametrului t care corespunde punctului M0 pe curba Γ şi
cu u0 = u(t0 ), v0 = v(t0 ) coordonatele curbilinii ale punctului M0 pe suprafaţa S.
Tangenta ı̂n M0 la curba Γ are direcţia dată de vectorul

Ð
→ ∂Ð→
r ∂Ð
→
r
r ′ (t0 ) = (u0 , v0 ) ⋅ u′ (t0 ) + (u0 , v0 ) ⋅ v ′ (t0 ).
∂u ∂v
Ð
→ Ð→
Vectorii Ð
→ (u0 , v0 ) şi Ð→
∂r ∂r
r 0u = r 0v = (u0 , v0 ) depind doar de suprafaţa S şi de
∂u ∂v
punctul M0 ∈ S, iar vectorul director al tangentei la orice curbă de pe S care trece
prin M0 este o combinaţie liniară de aceşti doi vectori.
Definiţia 3.22. Se numeşte plan tangent la suprafaţa S ı̂n punctul M0 planul
determinat de vectorii Ð
→
r 0u şi Ð
→
r 0v .
Observaţie: Vectorii Ð
→
r 0u şi Ð
→
r 0v sunt chiar vectorii directori ai tangentelor la
curbele de coordonate de pe S care trec prin M0 .
Ecuaţia planului tangent ı̂n M0 este
RRR x − x(u0 , v0 ) y − y(u0 , v0 ) z − z(u0 , v0 ) RRR
RRR RRR
RRR ∂x ∂y ∂z RRR
RRR (u0 , v0 ) (u0 , v0 ) (u0 , v0 ) RRR = 0
RRR ∂u
∂x
∂u
∂y
∂u
∂z RRRR
RRR (u0 , v0 ) (u0 , v0 ) (u0 , v0 ) RRR
RR ∂v ∂v ∂v R

67
sau echivalent
A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0
unde
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
A=∣ ∂u
∂y
∂u
∂z ∣ (M0 ), B = ∣ ∂u
∂z
∂u
∂x ∣ (M0 ), C = ∣ ∂u
∂x
∂u
∂y ∣ (M0 )
∂v ∂v ∂v ∂v ∂v ∂v

iar (x0 , y0 , z0 ) sunt coordonatele carteziene ale lui M0 .

Dacă suprafaţa S este dată prin ecuaţia explicită z = f (x, y), folosind parametrizarea

⎧
⎪x=u
⎪
⎪
⎪
⎨y = v
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = f (u, v)

obţinem ecuaţia planului tangent

p(x − x0 ) + q(y − y0 ) − (z − z0 ) = 0

unde p = ∂f
∂x (x0 , y0 ) şi q = ∂y (x0 , y0 ).
∂f

Dacă suprafaţa S este dată prin ecuaţia implicită F (x, y, z) = 0, obţinem

ecuaţia planului tangent
∂F ∂F ∂F
(M0 )(x − x0 ) + (M0 )(y − y0 ) + (M0 )(z − z0 ) = 0
∂x ∂y ∂z

Definiţia 3.23. Se numeşte normală la suprafaţa S ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ S

dreapta perpendiculară pe planul tangent la S ı̂n M0 .

În funcţie de tipul reprezentării suprafeţei S, ecuaţia normalei este:

1. parametric x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v):

x − x0 y − y0 z − z0
= =
A B C

2. explicit z = f (x, y):

x − x0 y − y0 z − z0
= =
p q −1

3. implicit F (x, y, z) = 0:
x − x 0 y − y0 z − z0
= =
Fx′ Fy′ Fz′

68
 Exemplu 1:
Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţa
⎧
⎪x = u cos v
⎪
⎪
⎪
⎨y = u sin v ı̂n punctul M0 (u0 = 1, v0 = 0).
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = u + v
Coordonatele carteziene: M0 (1, 0, 1). Derivatele parţiale:
⎧
⎪x′u = cos v ⎧
⎪x′u (1, 0) = 1 ⎧
⎪x′v = −u sin v ⎧
⎪x′v (1, 0) = 0
⎪
⎪
⎪ ′ ⎪
⎪
⎪ ′ ⎪
⎪
⎪ ′ ⎪
⎪
⎪ ′
⎨yu = sin v ⎨yu (1, 0) = 0 ⎨yv = u cos v ⎨yv (1, 0) = 1
⎪
⎪
⎪ ⎪
⎪
⎪ ⎪
⎪
⎪ ⎪
⎪
⎪
⎪
⎩zu = 1
′ ⎪
⎩zu (1, 0) = 1
′ ⎪
⎩zv = 1
′ ⎪
⎩zv (1, 0) = 1
′

RRR x − 1 y z − 1 RRR
RR RR
Planul tangent: RRRR 1 0 1 RRRR = 0 ⇔ −x − y + z = 0
RRR R
RR 0 1 1 RRRR
x−1 y z−1
Normala: = =
−1 −1 1
Exemplu 2:
Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţa
1
z(x2 + y 2 ) − 1 = 0 ı̂n punctul M0 (1, 1, ) .
2
Derivatele parţiale:
⎧
⎪ ⎧
⎪
∂x = 2xz ∂x (M0 ) = 1
∂F ∂F
⎪
⎪
⎪ ⎪
⎪
⎪
⎪ ∂F ⎪ ∂F
⎨ ∂y = 2yz ⎨ ∂y (M0 ) = 1
⎪
⎪
⎪ ⎪
⎪
⎪
⎪ ⎪
⎩ ∂z = x + y
⎪ ⎩ ∂z (M0 ) = 2
⎪
∂F 2 2 ∂F

Planul tangent:
1
1 ⋅ (x − 1) + 1 ⋅ (y − 1) + 2 ⋅ (z − ) = 0 ⇔ x + y + 2z − 3 = 0
2

x−1 y−1 z−
1
Normala: = = 2
1 1 2

3.3.3 Prima formă fundamentală a unei suprafeţe

Fie suprafaţa S dată prin ecuaţia vectorială
Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð→
r =Ð →
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k , (u, v) ∈ D ⊂ R2
sau prin ecuaţii parametrice
⎧
⎪x = x(u, v)
⎪
⎪
⎪
⎨y = y(u, v) , (u, v) ∈ D ⊂ R2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z(u, v)

69
 ⎧
⎪
⎪u = u(t)
şi o curbă oarecare Γ pe S de ecuaţii parametrice ⎨ .
⎪
⎩v = v(t)
⎪

Definiţia 3.24. Se numeşte prima formă fundamentală a suprafeţei S pătratul

elementului de arc (ds2 ) al curbei Γ de pe suprafaţa S.

Ecuaţia vectorială a curbei Γ este Ð

→
r =Ð
→
r (u(t), v(t)). Avem:

dÐ
→
∥ = 1 ⇔ ds = ∥dÐ
→
r ∥ ⇔ ds2 = dÐ
→
r ⋅ dÐ
→
r
∥ r
ds

Înlocuind
dÐ
→
r =Ð
→
r ′u du + Ð
→
r ′v dv
obţinem
dÐ
→
r ⋅ dÐ
→
r = ∥Ð
→
r ′u ∥2 du2 + 2Ð
→
r ′u Ð
→
r ′v dudv + ∥Ð
→
r ′v ∥2 dv 2
aşadar prima formă fundamentală este forma pătratică

ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2

⎧
⎪
⎪E = ∥Ð r ′u ∥2 = Ð
→ →
r ′u ⋅ Ð→
r ′u
⎪
⎪
unde ⎨F = Ð →
r ′u ⋅ Ð
→
r ′v
⎪
⎪
⎪ Ð→′ 2 Ð →′ Ð →′
⎪
⎩G = ∥ r v ∥ = r v ⋅ r v
E, F şi G se numesc coeficienţii primei forme fundamentale sau coeficienţii
lui Gauss .
Scriind vectorii Ð →
r ′u şi Ð
→
r ′v pe componente şi calculând produsele scalare găsim

⎧
⎪E = (x′u )2 + (yu′ )2 + (zu′ )2
⎪
⎪
⎪
⎨F = x′u x′v + yu′ yv′ + zu′ zv′
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩G = (xv ) + (yv ) + (zv )
′ 2 ′ 2 ′ 2

Pentru o suprafaţă S dată prin ecuaţia explicită

z = f (x, y)

coeficienţii primei forme fundamentale sunt

⎧
⎪E = 1 + p2
⎪
⎪
⎪
⎨F = pq
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩G = 1 + q
2

Pentru o suprafaţă S dată prin ecuaţia implicită

F (x, y, z) = 0

70
coeficienţii primei forme fundamentale sunt
⎧
⎪ (Fx′ )2 + (Fz′ )2
⎪
⎪
⎪E=
⎪
⎪
⎪ (Fz′ )2
⎪
⎪
⎪
⎪ Fx′ ⋅ Fy′
⎨F =
⎪
⎪
⎪ (Fz′ )2
⎪
⎪
⎪ (Fy′ )2 + (Fz′ )2
⎪
⎪
⎪G=
⎪
⎪ (Fz′ )2
⎩
Lungimea unui arc de curbă Γ ⊂ S cuprins ı̂ntre punctele M1 (t1 ) şi M2 (t2 ) este
¿
t2 t2 Á 2 2
Á
ÀE ( du ) + 2F du ⋅ dv + G ( dv ) dt
∫ ds = ∫
dt dt dt dt
t1 t1

Definiţia 3.25. Fie Γ1 şi Γ2 două curbe pe suprafaţa S care se intersectează ı̂n
punctul M de pe suprafaţă. Unghiul θ dintre tangentele duse la cele două curbe ı̂n
M se numeşte unghiul dintre curbele Γ1 şi Γ2 pe suprafaţa S.

Vom nota cu d deplasarea de-a lungul curbei Γ1 şi cu δ deplasarea de-a lungul
curbei Γ2 . Vectorii dÐ→
r şi δ Ð
→
r dau direcţiile tangentelor la cele două curbe ı̂n
punctul M , aşadar avem:
dÐ→
r ⋅ δÐ→r
cos θ = Ð
∥d r ∥ ⋅ ∥δ Ð
→ →
r∥
Înlocuind
dÐ
→ r ′v dv şi δ Ð
r ′u du + Ð
r =Ð
→ → → r ′u δu + Ð
r =Ð
→ →
r ′v δv
obţinem:

dÐ
→
r ⋅ δÐ
→
r = (Ð
→
r ′u )2 duδu + Ð
→
r ′u Ð
→
r ′v (duδv + δudv) + (Ð
→
r ′v )2 dvδv
= Eduδu + F (duδv + δudv) + Gdvδv
Ð
dr→ 2
= ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
δÐ→
r 2 = δs2 = Eδu2 + 2F δuδv + Gδv 2
Eduδu + F (duδv + δudv) + Gdvδv
cos θ = √ √
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 ⋅ Eδu2 + 2F δuδv + Gδv 2
unde E, F, G sunt coeficienţii primei forme fundamentale calculaţi ı̂n punctul M
comun celor două curbe.
În particular pentru curbele de coordonate Γ1 ∶ u = u0 şi Γ2 ∶ v = v0 , găsim
du = 0 şi δv = 0, iar cosinusul unghiului dintre cele două curbe devine
F
cos θ = √ .
E⋅G

71
Definiţia 3.26. Se numeşte element de arie pe suprafaţa S ı̂n punctul M ∈
S, notat cu dσ, aria paralelogramului construit pe vectorii Ð
→
r ′u du şi Ð
→
r ′v dv când
creşterile parametrilor du şi dv au acelaşi semn.

Avem:

dσ = ∥Ð
→
r ′ du × Ð
→
r ′v dv∥ = ∥Ð
→
r ′u × Ð
→
r ′v ∥dudv
√ u
= A2 + B 2 + C 2 dudv
√
= EG − F 2 dudv

Dacă suprafaţa este dată prin ecuaţie carteziană explicită z = f (x, y), elementul
de arie este √
dσ = 1 + p2 + q 2 dxdy.

3.4 Exerciţii
Ð
→ Ð→
1. Fie curba C ∶ Ð
→
r (t) = (t2 + 3t) i + (t2 + 2t) j . Să se afle:

(a) intersecţiile curbei cu axele de coordonate

(b) intersecţiile curbei cu prima bisectoare
(c) ecuaţia carteziană implicită a curbei
(d) ecuaţia tangentei ı̂n punctul M0 (t0 = −2)

2. Să se scrie ecuaţia tangentei şi normalei la curba dată ı̂n punctul indicat:
⎧
⎪ t3
⎪
⎪
⎪x =
(a) ⎨ 1 − t22 , A(t0 = 2)
⎪
⎪ 1 +t
⎪
⎪y =
⎩ 1 − t2
⎧
⎪
⎪x = t3 − 2t
(b) ⎨ , A(t0 = 2)
⎪
⎩y = t + 1
⎪ 2

(c) y = x3 + 2x2 − 4x + 3, M0 (−2, 5)

(d) y = x ln x + 1, M0 (x = 1)
(e) x3 + 3x2 y − y 2 − 2x + 9 = 0, A(2, −1)
(f) x3 − xy 2 + 2x + y − 3 = 0, A(y = 0)

3. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi normalei la elipsa

x2
+ y2 − 1 = 0
4
√
ı̂n punctul M0 ( 3, 12 )

72
4. Să se calculeze elementul de arc şi lungimea arcului de curbă AB pentru
curbele:
⎧
⎪
⎪x = a(t − sin t)
(a) ⎨ , A(t = 0), B(t = 2π)
⎪
⎪y = a(1 − cos t)
⎩
(b) y 2 = 4x, A(0, 0), B(1, 2)
(c) ρ = a sin3 3θ , A(θ = 0), B (θ = 3π
2
)

5. Să se calculeze curbura următoarelor curbe ı̂n punctele indicate:

Ð→ Ð→
(a) Ð
→
r (t) = t2 i + t3 j , A(1, 1)
6
R: √
13 13
⎧
⎪
⎪x = sin t
(b) ⎨ , M (t = π2 )
⎪
⎩y = t cos t
⎪
R: π42
(c) y = x3 − x2 + 2x − 2, A(1, 0)
R: √2
5 10
(d) y = x − 1, M (1, 0)
2
2
R: √
5 5

(e) ρ = a sin 2θ, M (θ = π4 )

6. Să se determine ı̂nfăşurătoarea următoarelor familii de curbe:

(a) αx − α2 y − 1 = 0
R: x2 = 4y
(b) α2 x − (α − 1)y + 2 = 0
R: y 2 − 4xy − 8x = 0
(c) (α2 − 1)x − 2αy + 2α2 − 1 = 0
R: x3 + xy 2 + 4x2 + 3y 2 + 4x + 4y+ = 0
(d) (x − α)2 + y 2 = 4α
R: y 2 + 4x + 4 = 0

7. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curba C ı̂n punctul
specificat:
⎧
⎪x = 1 − cos t
⎪
⎪
⎪
(a) (C) ∶ ⎨y = sin t ; M0 (t = π2 )
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = t
⎧
⎪
⎪y = x2
(b) (C) ∶ ⎨ ; A(1, 1, 1)
⎪
⎪z = 1
⎩ x 3

73
 ⎧
⎪ x = a cos2 t
⎪
⎪
⎪
(c) (C) ∶ ⎨y = a sin t cos t ; M0 (t = π4 )
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = a sin t
⎧
⎪ √
⎪x2 + z 2 − 4 = 0
(d) (C) ∶ ⎨ 2 ; M0 ( 3, 1, 1)
⎪
⎩x + y − 4 = 0
⎪ 2

Ð→ Ð→ Ð→
(e) (C) ∶ Ð
→
r (t) = t i + t2 j + t3 k ; A(2, 4, 8)

8. Să se calculeze versorii triedrului Frenet ı̂n următoarele cazuri:

⎧
⎪x = 1 − cos t
⎪
⎪
⎪
(a) (C) ∶ ⎨y = sin t ; M0 (t = π2 )
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = t
⎧
⎪
⎪y 2 = x
(b) (C) ∶ ⎨ 2 ; A(1, 1, 1)
⎪
⎩x = z
⎪
Ð→ Ð→ Ð
→
(c) (C) ∶ Ð
→
r (t) = et ( i cos t + j sin t + k )

9. Să se scrie ecuaţiile muchiilor şi feţelor triedrului Frenet ı̂n următoarele
cazuri:
⎧
⎪x=t
⎪
⎪
⎪
(a) (C) ∶ ⎨y = −t ; M0 (t0 = 2)
⎪
⎪
⎪
⎪ t2
⎩z = 2
√
⎧
⎪x = 2 2 cos t
⎪
⎪
⎪
(b) (C) ∶ ⎨y = 2 + 2 sin t ; M0 (0, 4, 0)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = 2(1 − sin t)
10. Să se calculeze elementul de arc pentru curba
⎧
⎪x=t
⎪
⎪
⎪
(C) ∶ ⎨y = t2
⎪
⎪
⎪
⎪ 2t3
⎩z = 3

11. Să se calculeze lungimea arcului (AB), unde:

⎧
⎪x = et cos t
⎪
⎪
⎪
(a) (C) ∶ ⎨y = et sin t , A(t = 0), B (t = π2 )
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = e
t

⎧
⎪
2
⎪y = x2
(b) (C) ∶ ⎨ , A(x = 0), B(x = 6)
⎪
⎪z = x3
⎩ 6

74
 Ð
→ Ð→ Ð→
(c) (C) ∶ Ð
→
r (t) = a cos t i + a sin t j + bt k , A(t = 0), B(t = 1)

12. Să se afle versorii triedrului Frenet, curbura şi torsiunea la curba (C) ı̂n
punctul indicat:
Ð→ Ð→ Ð→
(a) (C) ∶ Ð
→
r (t) = (2t − 1) i + t3 j + (1 − t2 ) k , M0 (t = 0)
⎧
⎪x = cos t
⎪
⎪
⎪
(b) (C) ∶ ⎨y = sin t , A(t = 0)
⎪
⎪
⎪
⎪ t2
⎩z = 2
Ð
→ Ð→ Ð→
(c) (C) ∶ Ð
→
r (t) = t cos t i + t sin t j + at k ı̂n origine.

13. Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţa S ı̂n
punctul specificat:
Ð
→ Ð→ Ð→
(a) (S) ∶ Ð
→
r (u, v) = (u2 + v + 1) i + (u2 − v + 1) j + (uv + 2) k ,
M0 (u = 1, v = −1)
⎧
⎪x = 1 + uv
⎪
⎪
⎪
(b) (S) ∶ ⎨y = u + u2 v , M0 (3, 3, 3)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = u + u v
2 3

(c) (S) ∶ z = x2 + y 2 , M0 (1, −2, 5)

(d) (S) ∶ x2 + y 2 + z 2 + 2xy + 4xz + 2x + 4y − 6z + 8 = 0, M0 (0, 0, 2)
Ð
→ Ð→
(e) (S) ∶ Ð
→ Ð→
r (u, v) = (u − v)2 i + (u2 − 3v 2 ) j + v(u − 2v) k2 , M0 (u = 1, v = 0)
(f) (S) ∶ z = x3 + y 3 , M1 (1, 2, 9), M2 (1, 1, 2)
x2 y2 z2
(g) (S) ∶ 16 + 9 − 8 = 0, M0 (4, 3, 4)

14. Să se scrie prima formă fundamentală a următoarelor suprafeţe:

⎧
⎪x = u cos v
⎪
⎪
⎪
(a) (S) ∶ ⎨y = u sin v
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = u
2

Ð
→ Ð→ Ð→
(b) (S) ∶ Ð
→
r (u, v) = (u2 + v) i + (u + v 2 ) j + (u + v) k
(c) (S) ∶ z = xy 2
x2 y2 z2
(d) (S) ∶ a2
+ b2
+ c2
−1=0
⎧
⎪x = u cos v
⎪
⎪
⎪
(e) (S) ∶ ⎨y = u sin v
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = a ⋅ v
(f) (S) ∶ x2 + y 2 + z 2 − a2 = 0

75
15. Fie suprafaţa
Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð→
r (u, v) = (u2 + v 2 ) i + (u2 − v 2 ) j + uv k .

(a) Să se scrie prima formă fundamentală a suprafeţei S;

(b) Să se scrie elementul de arc pentru curbele (C1 ) ∶ u = 2, (C2 ) ∶ v = 1 şi
(C3 ) ∶ v = au;
(c) Să se calculeze lungimea arcului curbei C3 cuprins ı̂ntre punctele core-
spunzătoare lui u = 1 şi u = 2.

16. Să se calculeze elementul de arie pentru suprafeţele:

u + vÐ → u − vÐ → uv Ð →
(a) Ð
→
r (u, v) = i + j + k;
2 2 2
Ð→ Ð→ Ð→
(b) Ð
→
r (u, v) = u cos v i + u sin v j + u2 k ;
(c) xyz = 2.

17. Se consideră suprafaţa

Ð
→ Ð→ Ð→ Ð→
r (u, v) = u cos v i + u sin v j + (u + v) k

Să se calculeze unghiul dintre curbele de coordonate pe această suprafaţă.

Pentru ce curbe de coordonate este acest unghi de 600 ?

18. Fie suprafaţa

Ð→ Ð→ Ð→
(S) ∶ Ð
→
r (u, v) = u cos v i + u sin v j + u2 k

şi pe această suprafaţă curbele (C1 ) ∶ u = 1, (C2 ) ∶ v = u şi (C3 ) ∶ v = −u. Să
se calculeze perimetrul şi unghiurile triunghiului curbiliniu determinat pe
suprafaţa S de aceste curbe.

19. Fie suprafaţa

Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð→
r (u, v) = (u2 + v 2 ) i + (u2 − v 2 ) j + uv k

şi pe această suprafaţă curbele (C1 ) ∶ u = 2, (C2 ) ∶ v = 1 şi (C3 ) ∶ u = v. Să

se calculeze perimetrul şi unghiurile triunghiului curbiliniu determinat pe
suprafaţa S de aceste curbe.

76