Seminar 1-Integrale Improprii PDF

Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi
Facultatea de Automatică şi Calculatoare

Specializarea CTI
Suport seminar
Matematici speciale
Integrale improprii
Iaşi
2
Cuprins
1 Integrale improprii 5
1.1 Breviar teoretic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2 Exerciţii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2.1 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.3 Integrale Euleriene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.3.1 Integrale Euleriene rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
1.4 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
1.4.1 Exerciţii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3
4 CUPRINS
Capitolul 1
Integrale improprii
Motivaţie
Aminitim faptul că ı̂n definiţia integralei Riemann, s-a presupus că intervalul de integrare [a, b] este un interval
ı̂nchis şi mărginit, demonstrându-se mai apoi că o funcţie integrabilă este ı̂n mod necesar şi mărginită. Totuşi,
apar ı̂n mod natural situaţii ı̂n care aceste condiţii nu sunt ı̂ndeplinite. În cele ce urmează, vom extinde noţiunea
de integrală Riemann pentru a acoperi aceste cazuri
interval de integrare nemărginit
funcţia pe care dorim să o integrăm este una nemărginită pe intervalul propus
Vom obţine astfel aşa numitele integrale improprii sau integrale generalizate.
Prin analogie cu seriile numerice, pentru care convergenţa sau divergenţa seriei erau definite cu ajutorul limitei
şirului sumelor parţiale, vom defini convergenţa sau divergenţa unor integrale improprii cu ajutorul unui procedeu
de trecere la limită pentru integrale, pe domenii mai mici, pe care se evită situaţiile problematice menţionate
anterior. Vom ı̂ncepe mai ı̂ntâi cu situaţia ı̂n care intervalul de integrare este nemărginit, continuând apoi cu
situaţia ı̂n care integrandul este nemărginit pe intervalul de integrare.
Dupăm cum am menţionat anterior, folosind integrala definită putem integra funcţii continue pe intervale
mărginite. În practică suntem nevoiţi uneori să extindem noţiunea de integrală pentru a putea manevra funcţii
nemărginite sau intervale de integrare nemarginite.
De exemplu, dacă ı̂n câmpul gravitaţional al Pământului se află un corp de masă m la distanţa r0 (măsurată
faţă de centrul Pământului) care se deplasează continuu faţă de acesta (r → ∞).
Calculul lucrului mecanic realizat W , de către forţa care deplasează corpul, conduce la urmatoarea integrală:
Z ∞ Z ∞
mM 1
W = G dr = GmM · dr
r0 r2 r0 r2
unde G-constanta gravitaţionala̧, M -masa Pamantului.
Să analizăm acum două situaţii ı̂n care vom regăsi cazurile menţionate mai sus.
Integrăm o funcţie nemărginită Să considerăm funcţia:
1
f (x) = √ , 0 ≤ x < 1.
1−x
Evident are loc lim f (x) = ∞.

x→1
x<1
5
6 CAPITOLUL 1. INTEGRALE IMPROPRII
x
β 1
Putem calcula aria haşurată aflată sub grafic cu toate că funçtia creşte necontrolat când se apropie de capătul
din dreapta a intervalului ? După cum se poate observa pe desen graficul funcţiei nu va atinge niciodata
marginea din dreapta şi ı̂ntre margine şi grafic se va forma o suprafaţă nemărginită!
Strategie: Aflăm aria suprafeţei situate sub grafic dar marginită ı̂n dreapta de o barieră β < 1 :
Z β √
1 β p
Aria = √ dx = − 2 1 − x0 = −2 1 − β + 2
0 1−x
Interpretăm aria hasurată cu roşu ca fiind limita ariilor mărginite la dreapta:
Z 1 Z β
1 1
Aria hasurata = √ dx := lim √ dx = 2
0 1−x β→1 0 1−x
β<1
Integrăm pe un intervam nemărginit

Să considerăm funcţia:
1
f (x) = , 1 ≤ x.
x2
Putem afla aria suprafetei haşurate de sub grafic chiar dacă intervalul de integrare necesar este nemărginit?
x
1 β
Vom folosi aceeaşi abordare ca ı̂n cazul precedent. Integrăm până la o margine superioară β > 1 :
Z β β
1 1 1
dx = − = − + 1
1 x2 x 1 β
şi ne imaginăm aria suprafeţei haşurate cu roşu ca fiind limita unor astfel de arii:
Z ∞ Z β
1 1
dx := lim dx = 1.
1 x2 β→∞ 1 x2
7
1.1 Breviar teoretic

Integrala de speţa I Integrala de speţa a II-a
Definiţie Fie f : [a, ∞) → R o funcţie integra- Fie f : [a, b) → R o funcţie integrabilă pe orice interval
bilă pe orice interval compact [a, c], c > a . compact de tipul [a, c], a ≤ c ≤ b pentru care lim f (x) = ∞.
Zc x↑b
Zb
Dacă lim f (x) dx există şi este finită, spu-
c→∞ Integrala f (x) dx se numeşte integrală improprie de speţa
a
Z∞ a
Zc
nem că f (x) dx este convergentă şi vom
a II-a. Dacă lim f (x) dx există şi este finită vom spune
a c↑b
Z∞ Zc a
nota f (x) dx = lim f (x) dx. Integrala Zb
c→∞
a a
că integrala improprie f (x) dx este convergentă şi vom
R∞ a
f (x)dx se numeşte integrală improprie de scrie:
a Zb Zc
speţa I.
f (x) dx = lim f (x) dx.
c↑b
a a
Punctul b se va numi punct singular.

Z∞
1 Rb 1
Exemple Fie a > 0. Atunci integrala dx este conver- Fie dx. Integrala va fi convergentă pentru p < 1
xα a (b − x)p
a şi divergentă pentru p ≥ 1.
gentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1.
Să observăm că punctul b este un punct singular deoarece
Se obţine că:  1
−α+1 lim = ∞.
Z∞
1  lim x
 b , α 6= 1 c→b (b − x)p
= b→∞ −α + 1 a = c 1 a c<b a
c
(b − x)−p+1

α−1
lim , p 6= 1  (b − a)
−p+1

 
∞, α ≤ 1
p−1

c→b
c≤b

a , p<1
c = 1−p
∞, p ≥ 1
 
 lim −ln|b − x| , p = 1


c→b
a
Definiţie Fie f : (−∞, a] → R o funcţie integra- Fie f : (a, b] → R o funcţie integrabilă pe orice interval
bilă pe orice interval compact [−c, a], c > a . compact de tipul (a, c], a ≤ c ≤ b pentru care lim f (x) =
Za x&a
Zb
Dacă lim f (x) dx există şi este finită, spu-
c→∞ ∞. Integrala f (x) dx se numeşte integrală improprie de
−c
Za a
nem că f (x) dx este convergentă şi vom Zb

speţa a II-a. Dacă lim f (x) dx există şi este finită vom
−∞ c&a
Za Za c
nota f (x) dx = lim f (x) dx. Integrala Zb
c→∞
−∞ −c
spune că integrala improprie f (x) dx este convergentă şi
Ra a
f (x)dx se numeşte integrală improprie de vom scrie:
−∞ Zb Zc
speţa I.
f (x) dx = lim f (x) dx.
c&a
a a
Punctul a se va numi punct singular.
Observaţii Dacă avem de analizat integrale de tipul Pot fi ı̂ntâlnite şi integrale improprii de speţa II cu mai mult
R∞ de un punct singular, sau integrale improprii ı̂n care atât
f (x)dx vom folosi proprietatea de aditivitate
−∞ intervalul de integrare este nemărginit, cât şi funcţia de in-
ı̂n raport cu intervalul şi vom analiza separat tegrat este nemărginit ă pe acest interval, având puncte sin-
două integrale improprii de speţa I sau: gulare finite. Acestea din urmă combină atât caracteristicile
integralelor improprii de speţa I, cât şi ale celor de speţa II.
Z∞ Zc
În această situaţie, se scrie integrala ca suma mai multor
f (x) = lim f (x)dx integrale improprii, fiecare cu câte un unic punct singular,
c→∞
−∞ −c respectiv ca suma dintre o integrală improprie de speţa I şi
una de speţa II.
Z∞ Zb
Convergenţa Fie o integrală improprie de tipul f (x) dx. Fie o integrală improprie de tipul f (x) dx, lim f (x) = ∞
x%b
absoluta a a
Spunem că integrala este absolut convergentă Spunem că integrala este absolut convergentă notat (AC)
Z∞ Zb

notat (AC) dacă f (x) dx este convergentă.
dacă f (x) dx este convergentă.
a a
1.1. BREVIAR TEORETIC 9
Integrala de speţa I Integrala de speţa a II-a
Criterii de Criteriul ı̂n α: Fie f : [a, ∞) → R astfel ı̂ncât Criteriul ı̂n λ Fie f : [a, b) → R+ , b punct singular.
convergenţă f ≥ 0 pe [a, ∞).
(i) Dacă există λ < 1 astfel ı̂ncât
(i) Dacă există α > 1 astfel ı̂ncât
λ
lim xα f (x) = l ∈ [0, ∞) atunci lim (b − x) f (x) = l ∈ [0, ∞)
x→∞ x→b
Z∞ x<b
f (x) dx este convergentă Zb

a
atunci f (x) dx este convergentă.
(ii) Dacă există α ≤ 1 astfel ı̂ncât a
lim xα f (x) = l ∈ (0, ∞) atunci
x→∞ (ii) Dacă există λ ≥ 1 astfel ı̂ncât
Z∞
f (x) dx este divergentă. λ
lim (b − x) f (x) = l ∈ (0, ∞)
x→b
a x<b
Zb
atunci f (x) dx este divergentă.
a
R∞ 1 R1 1
Exemple Studiaţi convergenţa integralei √ dx. Studiaţi convergenţa integralei √ dx.
x4 + 1
1 0 1 − x2
Soluţie: Cum integrandul are acelaţi compor- 1
1 Soluţie: Observăm că lim √ = ∞ deci x = 1 este un
tament cu 2 pentru x → ∞ putem alege λ = 2. 1 − x2
x%1
x punct singular. Deoarece termenul ı̂n care punctul singular
x2 anulează numitorul este (1−x)1/2 are puterea 1/2 vom alege
lim √ = 1 ∈ [0, ∞). Cum 2 > 1 rezultă
x→∞ x4 + 1 λ = 1/2. Se obţine
că integrala converge.
(1 − x)1/2 1
lim √ = √ ∈ [0, ∞)
x%1 1 − x2 2
1
Cum λ = < 1 rezultă că integrala converge.
2
R∞
dx 1 R1
Exemple Studiaţia convergenţa integralei √
. Să se studieze convergenţa integralei dx.
1 x+1 0 − x3 5x2
Soluţie: Deoarece funcţia de sub integrală are Soluţie: Observăm că 0 este punctul care anulează numi-
1 1 torul fracţiei de sub integrală. Deoarece termenul care anu-
acelaţi comportament cu √ vom alege α = .
x 2 lează numitorul ı̂n punctul singular este x2 vom alege pentru
1
x2 1 aplicarea criteriului λ = 2.
lim √ = 1 ∈ (0, ∞). Deoarece α = < 1 (x − 0)2 1
x→∞ x+1 2 lim 2 = ∈ (0, ∞)
obţinem că integrala este una divergentă. x&0 x (5 − x) 5
Cum λ = 2 > 1 obţinem că integrala este una divergentă cu
valoarea +∞.
Convergenţa integralei ı̂n cazul funcţiilor pozitive

Teorema 1 (Criteriul de comparaţie). Fie f, g : [a, ∞) → R două funcţii astfel ı̂ncât f ≤ g pe [a, ∞).
Z∞ Z∞
(i) Dacă integrala improprie g (x) dx este convergentă atunci şi f (x) dx este convergentă.
a a
Z∞ Z∞
ii) Dacă integrala improprie f (x) dx este divergentă atunci şi integrala g (x) dx este divergentă.
a a
Convergenţa integralei ı̂n cazul general

Teorema 2 (Criteriul lui Abel). Fie f, g : [a, ∞) → R atfel ı̂ncât
Z∞
(i) Integrala improprie f (x) dx este convergentă.
a
(ii) Funcţia g este monotonă şi mărginită.

Z∞
Atunci integrala f (x) · g (x) dx este convergentă.
a
Teorema 3 (Criteriul lui Dirichlet). Fie f, g : [a, ∞) → R atfel ı̂ncât

(i) Funcţia f este integrabilă pe [a, b], b > a şi există k > 0 astfel ı̂ncât
b
Z

f (x) dx < k, ∀a < b < ∞

a
(ii) funcţia g este monoton descrescătoare pe [a, ∞) cu lim g (x) = 0

x→∞
Z∞
atunci f (x) · g (x) dx este convergentă.
a
1.2 Exerciţii rezolvate

Exerciţiul 1. Folosind definiţia, să se cerceteze convergenţa integralelor:
R∞ dx
1. 0
;
1 + x2
R∞
2. 0
e−αx sin βxdx, a > 0;
R∞ x
3. −∞
dx
1 + x4
Soluţie:
1
1. Observăm că se integrează funcţia f : [0, ∞) → R, f (x) = 1+x 2 care este continuă pe orice interval compact
de tipul [0, b], b > 0 deci este integrabilă pe orice interval compact de tipul [0, b] ⊂ [0, ∞). Atunci, prin
definitie
Z ∞ Z b
1 1
dx = lim dx.
0 1 + x2 b→∞ 0 1 + x2
Z
1
Dar dx = arctgx deci
1 + x2
Z b
1 b π
lim 2
dx = lim arctg (x) 0 = lim (arctg (b) − arctg (0)) = lim arctg (b) = arctg (∞) =
b→∞ 0 1+x b→∞ b→∞ b→∞ 2
Z ∞
1
ceea ce ı̂nseamnă că integrala improprie de primul tip dx este convergentă şi
0 1 + x2
Z ∞
1 π
2
dx =
0 1+x 2
2. Observăm că se integrează funcţia f : [0, ∞) → R, f (x) = e−αx sin (βx) care este continuă pe orice interval
de tipul [0, b], cu ∀b > 0 deci este integrabilă pe orice interval compact [0, b] ⊂ [0, ∞). Atunci, prin definiţie
Z ∞ Z b
e−αx sin (βx) dx = lim e−αx sin (βx) dx
0 b→∞ 0
Z b
Dar pentru calculul integralei e−αx sin (βx) dx (metoda de integrare prin părti):
0
Z
α sin (βx) + β cos (βx) −αx
e−αx sin (βx) dx = − ·e
α2 + β 2
α sin (βx) + β cos (βx) −αx β

adică primitiva F (x) = − 2 2
·e . Obţinem F (0) = − 2 deci
α +β α + β2
Z ∞
β
e−αx sin (βx) dx = F (∞) − F (0) = lim F (x) +
0 x→∞ α2 + β2
Ţinând cont de faptul că funcţiile sin, cos sunt mărginite de 1 obţinem că
1.2. EXERCIŢII REZOLVATE 11

α sin (βx) + β cos (βx) α sin (βx) + β cos (βx) α + β
− ≤ ≤
α2 + β 2 α2 + β 2 α2 + β 2
1 1
Şi pe de altă parte lim e−αx = e−∞ = ∞ = = 0. Dar având ı̂n vedere că produsul dintre o funcţie
x→∞ e ∞
mărginită şi o funcţie care tinde la 0 va tinde la 0 obtinem că

α sin (βx) + β cos (βx)
lim F (x) = lim − · e−αx = 0
x→∞ x→∞ α2 + β 2
deci
Z ∞
β β
e−αx sin (βx) dx = F (∞) − F (0) = 0 + = 2
0 α2 + β 2 α + β2
3. Prin definiţie avem că:
Z∞ Z0 Z∞
x x x
dx = dx + dx
1 + x4 1 + x4 1 + x4
−∞ −∞ 0
x
Pentru prima integrală, observăm că se integrează funcţia f : (−∞, 0] → R, f (x) = pe un interval de
1 + x4
tipul [−b, 0], cu b > 0 deci este o funcţie integrabilă pe orice compact [−b, 0] ⊂ (−∞, 0]. Conform definiţiei
vom obţine:
Z0 Z0
x x
4
dx = lim dx
1+x b→∞ 1 + x4
−∞ −b
x 1
dx = arctgx2 + C deci
R
Dar 4
1+x 2
Z0
x 1 π
lim dx = lim (arctg 0 − arctg b2 ) = −
b→∞ 1 + x4 2 b→∞ 4
−b
x
În manieră similară, observăm că se integrează funcţia f : [0, ∞) → Rm f (x) = pe un interval de
1 + x4
tipul [0, b], cu b > 0 deci este o funcţie integrabilă pe orice compact [0, b] ⊂ [0, ∞). Conform definiţiei vom
obţine:
Z∞ Zb
x x
4
dx = lim dx
1+x b→∞ 1 + x4
0 0
x 1
dx = arctgx2 + C deci
R
Dar
1 + x4 2
Zb
x 1 π
lim dx = lim (arctg b2 − arctg 0) =
b→∞ 1 + x4 2 b→∞ 4
0
Deci:
Z∞
x
dx = 0
1 + x4
−∞
R∞ 2
Exerciţiul 2. Studiaţi convergenţa integralei probabilităţilor 0
e−x dx.
Soluţie: Considerăm:
Z∞ Z1 Z∞
−x2 −x2 2
e dx = e dx + e−x dx
0 0 1
Analizăm mai ı̂ntâi prima integrală care este o integrală din funcţie mărginită pe un interval compact deci este
finită.
Pentru a două integrală vom considera următoarea inegalitate:
2
e−x < e−x , pentru x > 1
Prin urmare:
Z∞ Z∞
−x2
e dx < e−x dx = lim (−e−x + e−1 ) < ∞
x→∞
1 1
Deci folosind criteriul de comparaţie este convergentă. Integrala iniţială este convergentă fiind suma a două integrale
convergente.
Exerciţiul 3. Studiaţi convergenţa integralelor cu ajutorul criteriului ı̂n α :

R∞ dx
1. 0
;
1 + x4
R ∞ arctg x
2. 0
dx
x
Soluţie:
1
1. Avem f (x) = şi dorim să identificăm valoarea scalarului α astfel ı̂ncât să existe lim xα f (x) şi să fie
1 + x4 x→∞
finită. Analizăm separat
xα
lim = 1 pentru α = 4.
x→∞ 1 + x4
Deoarece α > 1 rezultă conform criteriului de convergenţă ı̂n α că integrala este una convergentă. Fiind
convergentă valoarea acesteia poate fi determinată. Avem:
√ √
x4 + 1 = (x2 + 1)2 − 2x2 = (x2 + x 2 + 1)(x2 − x 2 + 1)
Putem descompune ı̂n fracţii simple fracţia pe care dorim să o integrăm după cum urmează:
Z∞ √ ∞
1 1 x2 + x 2 + 1 1 √ 1 √ π
dx = √ ln √ + √ arctg(x 2 + 1) + √ arctg(x 2 − 1) = √ (1.1)
1 + x4 2
4 2 x −x 2+1 2 2 2 2 0 2 2
0
arctgx
2. Avem f (x) = şi dorim să identificăm valoarea scalarului α astfel ı̂ncât să existe lim xα f (x) şi să fie
x x→∞
finită. Se observă:
arctg x
lim −α+1
x→∞ x
π
Dacă α = 1 obţinem lim arctgx = . Cum α = 1 ≤ 1 conform criteriului de convergenţă ı̂n α rezultă că
x→∞ 2
integrala este divergentă.
R∞ x
Exerciţiul 4. Fie I = 1 sin xλ
dx. Să se arate că :
1. Pentru λ > 0, integrala I converge.

R ∞ sin x
2. Pentru 0 < λ ≤ 1, integrala I este semiconvergentă (I converge, dar J = 1
λ dx diverge), iar pentru
x
λ > 1, I este absolut convergentă.
Soluţie:
1
1. Integrala este convergentă deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (x) = sin x şi g (x) = .
xλ
Într-adevăr avem f (x) = sin x integrabilă pe orice [a, b] şi
Z b
| sin x dx| = | − cos b + cos a| ≤ 2, ∀a 0) şi lim g (x) = = 0.
x x→∞ ∞
Z ∞
sin x
2. Să remarcăm mai ı̂ntâi că integrala dx este (C) conform criteriului lui Dirichlet, pentru orice
1 xλ Z ∞
λ > 0. A studia absoluta convergenţă a integralei f (x) dx ı̂nseamnă a studia convergenţa integralei
Z ∞ 1
|f (x) | dx. Dacă λ > 1, atunci avem

1
sin x 1
| | ≤ λ,
xλ x
Z ∞ Z ∞
1 sin x
iar λ
dx este (C) deci, conform unui criteriu de comparaţie, | | dx este (C) .
1 x 1 xλ
Z ∞
sin x
În consecinţă, dx este (AC) ı̂n cazul α > 1.
1 xλ
În cazul celălalt să observăm mai ı̂ntâi că
sin x sin2 x 1 − cos (2x) 1 1 1 cos (2x)

| α
|≥ = = −
x xλ 2xλ 2 xλ 2 xλ
Z ∞
1
Dar ı̂n cazul α ∈ (0, 1], dx este (D) .
1 xλ
Z ∞
cos (2x)
Pe de altă parte, dx este (C) conform criteriului lui Dirichlet, pentru orice λ > 0.
1 xλ
1 ∞ 1 1 ∞ cos (2x)
Z Z
Deci dx − dx = (D) − (C) = (D) , iar conform unui criteriu de comparaţie vom
2 1Z xλ 2 1 xλ
∞
sin x
obţine cȧ | λ | dx este (D) .
1 x
Z ∞
sin x
În consecinţă, dx nu este (AC) ı̂n cazul λ ∈ (0, 1].
1 xλ
R∞
Exerciţiul 5. Arătaţi cu a sinx x dx(a > 0) nu este absolut convergentă.
R∞ sin x 1
Soluţie: Avem că dx este convergentă conform criteriului lui Dirichlet. (avem f (x) = sin x şi g(x) = ).
a x x
R∞ | sin x|
Dorim să demonstrăm că dx este divergentă. Pentru aceasta vom presupune contrariul şi anume că aceasta
a x
R∞ sin2 x
este convergentă. Dacă am presupune contrariul, deoarece sin2 x ≤ | sin x| ar rezulta că integrala dx este
a x
convergentă. Avem:
Z∞ 2
∞
Z∞

Z
sin x 1 1 cos 2x 
dx = dx − dx .
x 2 x x
a a a
R∞ cos 2x R∞ 1
Deoarece dx este convergentă ar rezulta că dx ar fi tot convergentă, afirmaţie falsă. Prin urmare
a x a x
R∞ sin2 x R∞ sin x
dx este divegentă şi dx este semiconvergentă.
a x a x
R∞
Exerciţiul 6. Să se studieze convergenţa integralei improprii 1 cos x2 dx.
√
Soluţie: Putem utiliza substituţia x2 = t → x = t. Prin urmare integrala de analizat devine:
Z∞
1 cos t
√ dt
2 t
1
1
Pentru a determina convergenţa acesteia putem aplica criteriul lui Dirichlet cu f (t) = cos t şi g(x) = √ . Se
t
Rb
observă că | g(t)dt| = |sin b − sin 1| ≤ 2, ∀1 ≤ b ≤ ∞ şi g(t) este monoton descrescătoare cu lim g(t) = 0.
1 t→∞
Exerciţiul 7. Studiaţi convergenţa integralelor improprii de speţa a II-a:

R0 dx
1. −1
√ ;
1 − x2
R −1/3 dx
2. −1
√ ;
x 3x2 − 2x − 1
1
R2 dx
3.
0 x ln2 x
Soluţie:
1
1. Observăm că se integrează funcţia f : (−1, 0] → R, f (x) = √ care este continuă pe orice interval de
1 − x2
tipul [−c, 0], cu ∀ − 1 < c < 0 deci este integrabilă pe orice interval compact [−c, 0] ⊂ (−1, 0]. Atunci, prin
definitie
Z 0 Z 0
1 1
√ dx = lim √ dx = lim arcsin x|0−c = lim (arcsin 0 + arcsin c) = arcsin 0+arcsin 1 = π/2
1−x 2 c%1 1 − x2 c%1 c→1
−1 −c
Z 0
1
Deci integrala improprie √ dx este (C) .
−1 1 − x2
2. Vom analiza mai ı̂ntâi punctele singulare ale funcţiei de sub integrală. Observăm că:

2 ± 4 x 1 = 1
3x2 − 2x − 1 = 0, ∆ = 4 + 12 = 16 → x1,2 = → 1
6 x 2 = −
3
Prin urmare avem de studiat integrala improprie de speţa a doua cu punctul singular x = − 31 . Funcţia de
sub integrală nu este una pozitivă pe intervalul propus deci vom lucra cu modul. Vom identifica valoarea
parametrului λ pentru care există şi este finită limita:
λ λ
1 1 1 1
lim 1 − − x √ = lim 1 − − x √ 1 1
= l ∈ [0, ∞)
x%− 3 3 2
−x 3x − 2x − 1 x%− 3 3 − 3x −x − 1 2 (−x + 1) 2 3
1 3
Observăm că pentru λ = < 1 obţinem o limită finită, l = deci integrala este una convergentă.
2 2
1
3. Avem lim = ∞ deci x = 0 este punctul singular.
x→0
x>0
x ln2 x
1 1
Z2 Z2 1
(lnx)0 dx

dx 1 2 1
= lim = lim − = (1.2)
x ln2 x c→0
c>0
2
ln x c→0
c>0
ln c c ln 2
0 0
R1
Exerciţiul 8. Studiaţi convergenţa integralei √ dx .
0 1−x4
Soluţie: Observăm că 1 este un punct singular. Dorim să identificăm valoarea parametrului λ pentru care există
şi este finită:
1
lim (1 − x)λ 1 1 1 = l ∈ [0, ∞)
x%1 (1 + x2 ) 2 (1 − x) 2 (1 + x) 2
1
Pentru λ = < 1 limita există şi este finită prin urmare integrala este una convergentă.
2
Exerciţiul 9. Studiaţi convergenţa integralelor cu ajutorul Criteriului ı̂n α :
Rπ
1. 02 ctg xdx;
R 100 dx
2. 0
√ √ √ ;
3
x+24x+ 5x
R1 dx
3. 0
√
3
.
1 − x4
Soluţie:
1. Observăm că funcţia f (x) = ctg x este nemărginită ı̂n vecinătatea lui 0. Mai mult f (x) > 0 pentru oricare
x ∈ 0, π2 . Vom aplica criteriul ı̂n λ. Se observă că:
lim x · ctgx = 1
x&0
Deci pentru λ = 1 limita este una finită deci integrala este una divergentă.
2. Se observă că este vorba despre o integrală de speţa a doua cu punctul singular x = 0. Vom identifica valoarea
parametrului λ pentru care există şi este finită:
1
lim xλ · √ √ √ = l ∈ [0, ∞)
x&0 3
x+24x+ 5x
1
Observăm că pentru λ = < 1 obţinem l = 1 prin urmare integrala este una convergentă.
3
3. Analizăm o integrală improprie de speţa a doua cu punctul singular x = 1. Identificăm valoarea parametrului
λ pentru care există şi este finită:
1 1
lim (1 − x)λ · √
3
= lim (1 − x)λ 1 1 1 = l ∈ [0, ∞)
x%1 1−x 4 x%1 2
(1 + x ) 3 · (1 + x) 3 · (1 − x) 3
1
Observăm că pentru λ = < 1 limita este finită prin urlare integrala este una convergentă.
3
R1 sin x
Exerciţiul 10. Arătaţi că 0 xα dx converge pentru 0 < α < 2 şi diverge pentru α ≥ 2.
Soluţie: Analizăm o integrala improprie de speţa a doua. Se observă că punctul singular este x = 0. Vom face
apel la limita fundamentală şi vom discuta situaţiile pe care le putem ı̂ntâlni ı̂n funcţie de valoarea parametrului
α.
sin x sin x
lim = lim x1−α ·
x&0 xα x&0 x
În cele ce urmează vom identifica valoarea parametrului λ astfel ı̂ncât să existe şi să fie finită valoarea limitei:
sin x
lim xλ x1−α · = l ∈ [0, ∞)
x&0 x
Se observă că limita este una finită dacă λ + 1 − α > 0 → α < λ + 1. Din criteriul de convergenţă avem că integrala
va fi una convergentă dacă λ < 1. Deci α < 2 şi observăm că pentru 0 < α < 2 integrala este una convergentă.
Analog dacă λ + 1 − α ≤ 0 → α ≥ λ + 1 limita nu este finită. Integrala este una divergentă pentru λ ≥ 1 deci
pentru α ≥ 2.
Rπ Rπ
Exerciţiul 11. Stabiliţi convergenţa integralelor 02 ln sin xdx; 02 ln cos xdx.
Rπ
Soluţie: Vom ı̂ncepe cu 02 ln sin xdx. Integrala este improprie deoarece integrandul este o funcţie nemărginită.
lim ln(sin x)) = −∞.

x&0
1
Vom arăta că integrala este convergentă folosind criteriul limitei cu f (x) = ln(sin x) şi g(x) = √ . De remarcat
x
faptul că avem nevoie de modul deoarece integrandul este o funcţie negativă pe intervalul 0, π2 . Se obţine:

| ln(sin x)| − ln(sin x) − cos x

sin x x √
lim = lim = lim = lim cos x · · x = 0.
x&0 √1 x&0 √1 x&0 − √1 x&0 sin x
x x 2 x3
Rπ
Deci integrala 02 ln sin xdx este absolut convergentă prin urmare este şi convergentă.
Calculul efectiv al integralei este destul de tehnic si este prezentat mai jos doar ca exemplu orientativ.
Vom utiliza pentru ı̂nceput o schimbare de variabilă: x = π2 − y → dx = −dy prin urmare integrala pe care dorim
să o calculă devine: π
Z0 Z2
I = ln(cos y)(−dy) = ln(cos y)dy (1.3)
π 0
2
π

deoarece sin 2 − y cos y.
Folosind relaţia anterioară deducem că:
π π
Z π Z π Z2 Z2
2 2 sin 2x
2I = ln sin xdx + ln cos xdx = ln(sin x · cos x)dx = ln dx
0 0 2
0 0
π π
(1.4)
Z2 Z2
1
= ln dx + ln(sin 2x)dx
2
0 0
Vom demonstra acum prin schimbări succesive de variabilă că ultima integrală este chiar I. Vom ı̂nceoe cu 2x − y.
π π
Z2 Zπ Z2 Zπ Zπ
1 1 1 1
ln(sin 2x)dx = ln(sin y)dy = ln(sin y)dy + ln(sin y)dy = I+ ln(sin y)dy (1.5)
2 2 2 2
0 0 0 π π
2 2
O nouă schimbare de variabilă, şi anume z = π − y ⇔ y = π − z → dy = −dz va transforma ultima integrală ı̂n:
π
Zπ Z2
ln(sin y)dy = sin xdx = I (1.6)
π 0
2
Relaţia (1.5) devine ı̂n baza celor scrise anterior

π
Z2
1
ln(sin 2x)dx = (I + I) = I (1.7)
2
0
Revenind la relaţia (1.4) vom obţine:
π ln 2 π ln 2
2I = − +I →I =− (1.8)
2 2
R∞ ln x
Exerciţiul 12. Este 0 1+x2 dx convergentă?
Soluţie: Observăm mai ı̂ntâi că funcţia de sub integrală este una nemărginită ı̂n ambele capete, prin urmare
vom studia separat:
Z ∞ Z1 Z∞
ln x ln x ln x
2
dx = 2
dx + dx (1.9)
0 1 + x 1 + x 1 + x2
0 1
Pentru prima integrală să observăm că funcţia de sub integrală nu este una pozitivă dar:
Z1 Z1
− ln x
0≤ dx ≤ (− ln x)dx
x2 + 1
0 0
Vom studia deci convergenţa ultimei integrale folosind definiţia:

Z Z
ln x dx = x0 · ln x dx = x · ln x − x + C
Prin urmare:
Z1 1 1

(− ln x)dx = −x · ln x + x
(1.10)
0 0
0
R1
Amintim faptul că lim x ln x = 0 deci (− ln x)dx = 1 < ∞. Folosind criteriul de comparaţie pentru integrale
x&0 0
R1 − ln x
improprii de speţa a doua din funcţii cu semn constant pe intervalul considerat [0, 1) obţinem că 2
dx este
0 x +1
R1 ln x
convergentă, prin urmare şi 2
dx va fi tot convergentă.
0 x +1
Ne vom ocupa acum de a doua integrală care este o integrală improprie de speţa I. Pentru a studia convergenţa
acesteia vom folosi criteriul ı̂n α după cum urmează. Vom identifica valoarea scalarului α pentru care există şi este
ln x
finită lim xα · 2 ∈ [0, ∞).
x→∞ x +1
3/2
x ln x
Avem că lim = 0 deci pentru α > 1 limita este finită prin urmare integrala este una convergentă.
x→∞ 1 + x2
Integrala iniţială este convergentă fiind suma de două integrale convergente.
Putem observa că dacă efectuăm o schimbare de variabilă ı̂n integrala pe care dorim să o analizăm vom obţine o
legătura care ne va conduce către valoarea integralei. Vom considera deci:
1 1
x= → dx = − 2 dt
t t
Integrala devine:
Z∞
ln 1t

1
− · − dt = −I
1 + t12 t2
0
Obţinem I = −I deci valoarea integralei propuse este chiar 0.

R∞
Exerciţiul 13. Să se cerceteze natura integralei improprii 1 xe−2x sin xdx.
Soluţie: Este vorba despre o integrală improprie de speţa I. Deoarece funcţia de sub integrala este una care
admite primitive putem aplica definiţia pentru a studia convergenţa integralei propuse spre analiză:
Z Z Z
1 0 1 1
xe−2x sin xdx = x · e−2x (−2 sin x − cos x) dx = x · e−2x (−2 sin x − cos x) − e−2x (−2 sin x − cos x)dx
5 5 5
(1.11)
Analizăm separat integrala:
0
e−2x e−2x
Z Z Z
−2x 1
I= e (−2 sin x − cos x)dx = (−2 sin x − cos x)dx = (−2 sin x − cos x) + e−2x (−2 cos x + sin x)dx
−2 2 2
e−2x
Z
1
= (−2 sin x − cos x) − (e−2x )0 (−2 cos x + sin x)dx
−2 4
e−2x
Z
1 1
= (−2 sin x − cos x) − e−2x (−2 cos x + sin x) + e−2x (2 sin x + cos x)dx
−2 4 4
e−2x

1 1
→I 1+ = (−2 sin x − cos x) − e−2x (−2 cos x + sin x) + C
4 −2 4
−2x
4 e 1 −2x 4 −2x 3
→I= (−2 sin x − cos x) − e (−2 cos x + sin x) + C = e sin x + cos x +C
5 −2 4 5 4
(1.12)
Revenind la integrala iniţială avem că:
Z ∞ Z c c
−2x −2x 1 −2x 4 −2x 3
xe sin xdx = lim xe sin xdx = lim x · e (−2 sin x − cos x) − e sin x + cos x
1 c→∞ 1 5 c→∞ 5 4
1
e−2 1
= (2 sin 1 + cos 1) + e−2 (3 sin 1 + 4 cos 1)) < ∞
5 25
(1.13)
deci integrala este una convergentă.
Observaţie Pentru a obţine valoarea integralei anterioare am utilizat faptul că lim c · e−2c sin c = 0 şi lim c ·
c→∞ c→∞
e−2c cos c = 0.
Alternativ: Observăm că |xe−2x sin x| ≤ xe−2x , ∀x ∈ [1, ∞). Apoi:
Z∞ Zc
−2x 3 −2x
xe dx = lim xe−2x = e <∞ (1.14)
c→∞ 4
0 0
Folosind un criteriu de comparaţie rezultă că integrala iniţială este absolut convergentă, prin urmare şi convergentă.
R ∞ sin 2x
Exerciţiul 14. 1
dx, p > 0
xp
Soluţie: Am putea ı̂ncepe studiul convergenţei integralei propuse spre analiză chiar cu absoluta convergenţă.
Prin urmare vom analiza:
Z∞ Z∞ 2 Z∞
∞
Z∞

|sin2x| 1 − cos 4x
Z
sin 2x 1 1 cos 4x 
dx ≥ dx = dx = dx − dx (1.15)
xp xp 2xp 2 xp xp
1 1 1 1 1
A doua integrală este o integrală care converge deci absoluta convergenţă a primei integrale este echivalentă cu
R∞ 1
convergenţa integralei p
dx despre care ştim că va converge pentru p > 1 şi va fi divergentă pentru 0 1 şi semiconvergentă pentru 0 < p ≤ 1. Convergenţa poate fi
verificată utilizând criteriul lui Dirichlet.
R∞
Exerciţiul 15. 0 sin xdx.
Soluţie: Analizăm o integrală improprie de speţa I. Pentru a studia convergenţa acesteia vom utiliza definiţia:
Z∞ Zc
sin xdx = lim sin xdx = lim (− cos c + cos 0)
c→∞ c→∞
0 0
Dar lim cos c nu există deci integrala este una divergentă.

c→∞
R∞
Exerciţiul 16. 0
x cos xdx.
Soluţie: Vom utiliza definiţia pentru a ne putea pronunţa asupra convergenȩi integralei propuse spre analiză:
Z ∞ Zc c c
0

x cos xdx = lim x · (sin x) dx = lim c · sin x + cos x
(1.16)
0 c→∞ c→∞
0 0
0
Deoarece limitele lim cos c şi lim sin c nu există rezultă că integrala este una divergentă.
c→∞ c→∞
Exerciţiul 17. Să se cerceteze natura integralelor şi ı̂n caz de convergenţă să se calculeze valoarea lor
R∞ dx
1. a
, a > 0;
x2 +x−2
R∞ dx
2. 1
√
(1 + x) x
Soluţie:
1. Observăm că pentru x = 1 funcţia de sub integrală este una nemărginită, prin urmare avem de analizat
siutaţia ı̂n care a = 1.
Z ∞ Z1 Z2 Z∞
dx dx dx dx
2
= 2
dx + 2
dx + dx (1.17)
a x +x−2 x +x−2 x +x−2 x2 +x−2
a 1 2
Prima este o integrală improprie de speţa a doua. Pentru a studia convergenţa acesteia vom utiliza criteriul
1
ı̂n λ. Căutăm valoarea parametrului λ pentru care există şi este finită lim (x − 1)λ · ∈ [0, ∞).
x%1 (x − 1)(x + 2)
Se observă că pentru λ = 1 limita este finită deci integrala nu va fi convergentă, prin urmare nici integrala
iniţială nu va converge.
Dacă a > 1 avem de analizat integrala improprie de speţa 1. Pentru a studia convergenţa acesteia vom
xα
utiliza criteriul ı̂n α. Dorim să găsim valoarea lui α pentru care există şi este finită lim 2 ∈ [0, ∞).
x→∞ x + x − 2
Se observă că l = 1 dacă α = 2 > 1 prin urmare aceasta va converge. În cele ce urmează ne propune să
indentificăm valoarea acestei integrale.
Z
1 x − 1
Z
dx 1 1 1
dx = − dx = ln +C (1.18)
(x − 1)(x + 2) 3 x−1 x+2 3 x + 2
Prin urmare:
Z∞ Zc
dx dx 1 c − 1 1 a − 1 1 a − 1
dx = lim dx = lim ln − ln = − ln <∞
(x − 1)(x + 2) c→∞ (x − 1)(x + 2) c→∞ 3 c + 2 3 a + 2 3 a + 2
a a
(1.19)
α
3 x
2. Este o integrală improprie de speţa I. Se observă că pentru α = > 1 avem că lim √ = 1 ∈ [0, ∞)
2 x→∞ (1 + x) x
deci integrala este una convergentă. Funcţia de sub integrală este una care admite primitive, prin urmare vom
√ 1
identifica mai ı̂ntâi primitiva acesteia. Vom utiliza schimbarea de variabilă x = t → √ dx = dt. Integrala
x
de calculat devine: Z
1
I=2 dt = 2arctg t + C
1 + t2
Obţinem: Z ∞ Z c
dx dx π
√ = lim √ = 2 lim (arctg c − arctg 1) =
1 (1 + x) x c→∞ 1 (1 + x) x c→∞ 2
R1 dx
Exerciţiul 18. Studiaţi convergenţa integralei 0
√ .
(2 + x2 ) 1 − x2
Soluţie: Integrala de analizat este o integrală improprie de speţa a II-a. Punctul singular este x = 1. Vom aplica
criteriul de convergenţă ı̂n λ. Idinficăm valoarea scalarului λ pentru care există şi este finită
1
lim (1 − x)λ 1 1 = l ∈ [0, ∞)
x%1 (2 + x2 )(1 − x) 2 · (1 + x) 2
1
Se observă că pentru λ = < 1 limita este una finită deci integrala va fi una convergentă.
2
Pentru a identifica valoarea integralei vom folosi schimbarea de variabilă x = sin u → u = arcsin x → du =
1
√ dx. Integrala de calculat devine:
1 − x2
√ √
Z
1
Z
1 1
Z
1 1 2 tg u 2 √
I= 2 du = 2 du = 2 1 · 2
du = arctg 1 +C = arctg( 2tg u)+C
sin u + 2 2 sin u + cos2 u 2 tg u + 2 cos u 2 √
2
2
(1.20)
Deci: √ √
Z
dx 2 √ 2

√ x

√ = arctg 2tg(arcsinx) + C = arctg 2√ +C
(2 + x2 ) 1 − x2 2 2 1 − x2
Exerciţiul 19. Să se studieze, folosind definitia, convergenta următoarelor integrale improprii de specia I:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
dx
1. 3/2
, 4. e−3x cos 4x dx, 7. e−αx sin (βx) dx, α > 0,
e x (ln x) 0 0
∞
Z ∞ ∞
ex dx dx
Z Z
2. , 5. 2, 8. e−αx cos (βx) dx, α > 0.
1 ex − 1 0 (1 + x) 0
Z ∞ Z ∞
2
3. e−2x sin 3x dx, 6. xe−x dx,
0 0
Rezolvare:
1.
∞ ∞
y −1/2 y=∞
Z Z
1 1 y=∞
dx = (subst. ln x = y) = y −3/2 dy = = −2 √ y=1 = 2.
e x (ln x)
3/2
1 −1/2 y=1 y
Rezultă că integrala analizată este una convergentă.
2. ∞ ∞
ex
Z Z
1 y=∞
dx = (subst.ex = y) =

x
dy = ln y − 1y=e = ln (+∞) − ln e − 1 = +∞.
1 e −1 e y−1
Prin urmare integrala este divergentă.
3. Aplicăm de două ori metoda de integrare prin părti pentru a calcula primitiva
−1 −2x
Z
3 −2x 33
F (x) = e−2x sin 3x dx =
e sin 3x + e cos 3x − F (x) ⇔
2 −4 22

4 −1 −2x 3 −2x 2 sin 3x + 3 cos 3x −2x
F (x) = e sin 3x + e cos 3x ⇔ F (x) = − ·e
13 2 −4 22 + 3 2
Deci
Z ∞ x=+∞
e−2x sin 3x dx = F (x) x=0 = F (+∞) − F (0) .
0
3
Dar F (0) = − iar
22 + 32
def 2 sin 3x + 3 cos 3x −2x
F (+∞) = lim (−) ·e =0
x→+∞ 22 + 3 2
deoarece

2 sin 3x + 3 cos 3x 2 sin 3x + 3 cos 3x 2 sin 3x + 3 cos 3x 2+3
− = ≤ ≤ 2
22 + 32 22 + 3 2 22 + 32 2 + 32
(adică este mărginit) iar
lim e−2x = e−∞ = 0.

x→+∞
Am folosit rezultatul:

Lema: Fie f, g : I → R unde I este un interval. Presupunem că lim f (x) = 0 şi g (x) ≤ M, ∀x ∈ I.
x→a
Atunci
lim [f (x) · g (x)] = 0

x→a
adică produsul dintre o cantitate care tinde la zeroşi cantitate mărginită este o cantitate care tinde la zero.
Prin urmare
Z ∞
3
e−2x sin 3x dx = F (+∞) − F (0) =
0 22 + 32
4. Temă
5. Temă
6. ∞
−1 −x2 x=∞ −1 −∞ 1 0
Z
2 1
xe−x dx = e x=0
= e + e = .
0 2 2 2 2
7. Observăm că se integrează funcţia f : [0, ∞) → R, f (x) = e−αx sin (βx) care este continuă pe orice interval
de tipul [0, b], cu ∀b > 0 deci este integrabilă pe orice interval compact [0, b] ⊂ [0, ∞). Atunci, prin definiţie
Z ∞ Z b
e−αx sin (βx) dx = lim e−αx sin (βx) dx
0 b→∞ 0
Z b
Dar pentru calculul integralei e−αx sin (βx) dx (metoda de integrare prin părti):
0
Z
α sin (βx) + β cos (βx) −αx
e−αx sin (βx) dx = − ·e
α2 + β 2
α sin (βx) + β cos (βx) −αx β

adică primitiva F (x) = − 2 2
·e . Obţinem F (0) = − 2 deci
α +β α + β2
Z ∞
β
e−αx sin (βx) dx = F (∞) − F (0) = lim F (x) +
0 x→∞ α2 + β2
Ţinând cont de faptul că funcţiile sin, cos sunt mărginite de 1 obţinem că

α sin (βx) + β cos (βx) α sin (βx) + β cos (βx) α + β
− ≤ ≤ 2
2
α +β 2 2
α +β 2 α + β2
1 1
Şi pe de altă parte lim e−αx = e−∞ = ∞ = = 0. Dar având ı̂n vedere că produsul dintre o funcţie
x→∞ e ∞
mărginită şi o funcţie care tinde la 0 va tinde la 0 obtinem că

α sin (βx) + β cos (βx)
lim F (x) = lim − · e−αx = 0
x→∞ x→∞ α2 + β 2
deci
Z ∞
β β
e−αx sin (βx) dx = F (∞) − F (0) = 0 + = 2
0 α2 + β 2 α + β2
8. Avem
Z ∞
α
e−αx cos (βx) dx = .
0 α2 + β2
Exerciţiul 20. Să se studieze convergenţa următoarei integrale improprii
Z ∞ √ 3
x
dx
0 1 + x2
√
x3 x3/2
Rezolvare: Avem f (x) = = . Trebuie să determinăm α astfel ı̂ncât să existe limita lim xα f (x) .
1 + x2 1 + x2 x→∞
3/2 α+3/2

x x
lim xα f (x) = lim xα · = lim
x→∞ x→∞ 1 + x2 x→∞ 1 + x2
Având ı̂n vedere că limita este la ∞, scoatem factor fortat x la puterea cea mai mare
xα+3/2 1 1
lim xα f (x) = lim = (alegα + 3/2 = 2) = lim = =1
x→∞ x→∞ x2
(1/x2 + 1) x→∞ 1/x2 + 1 0+1
Z ∞ √ 3
1 α x
Deci pentru α = ≤ 1 obţinem lim x f (x) = 1 ∈ (0, ∞) deci dx este (D) .
2 x→∞ 0 1 + x2
Exerciţiul 21. Să se studieze convergenta următoarelor integrale improprii:
Z ∞
arctg (x)
1. dx ,
1 x2
Z ∞
arctg (x)
2. dx,
0 x
Z ∞
arctg (x)
3. dx,
0 x (1 + x2 )
Z ∞
2
4. e−x −2x+3 dx,
−1
Z ∞
5. e−ax xb dx, a, b > 0.
0
Observaţia 1. La punctele 2 şi 3 putem considera integrala calculată pe intervalul [0, +∞) deoarece limita ı̂n 0
există şi este finită,
arctg (x)
lim =1
x→0 x
şi
arctg (x)
lim =1
x→0 x (1 + x2 )
. Deci integrala este improprie de specia I.
Rezolvare:
arctg (x)
1. Avem f (x) = . Trebuie să determinăm α astfel ı̂ncât să existe limita lim xα f (x) .
x2 x→∞

arctg (x) π
lim xα f (x) = lim xα · = ( alegα = 2) = lim arctg (x) = .
x→∞ x→∞ x2 x→∞ 2
Z ∞
arctg (x)
Deci pentru α = 2 > 1 obţinem limx→∞ xα f (x) = π2 ∈ (0, ∞) Prin urmare dx este (C).
1 x2
arctg (x)
2. Avem f (x) = . Trebuie să determinăm α astfel ı̂ncât să existe limita lim xα f (x) .
x x→∞

arctg (x) π
lim xα f (x) = lim xα · = (alegα = 1) = lim arctg (x) = .
x→∞ x→∞ x x→∞ 2
Z ∞
arctg (x)
Deci pentru α = 1 ≤ 1 obţinem limx→∞ xα f (x) = π2 ∈ (0, ∞) deci dx este (D) .
1 x
3. Temă
4. Temă
5. Se obţine convergenţa cu α > 1, arbitrar ales.
Exerciţiul 22. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii (calculându-le, eventual, ı̂n prealabil):
Z ∞ Z ∞
dx x3 dx
1. , 4. 2 ,
0 1 + x3 0 (1 + x3 )
Z ∞
ln x Z ∞
x ln x
2. dx, 5. 2 dx,
x 3
1
Z ∞ √ 1 (1 + x2 )
x
3. 2 dx,
1 (1 + x)
Rezolvare:
1. Mai ı̂ntâi vom descompune ı̂n fracţii simple integrantul
1 a bx + c
= + ⇔ 1 = (a + b) x2 + (−a + b + c) x + (α + c) ⇔ a = 1/3, b = −1/3, c = 2/3.
1 + x3 1 + x 1 − x + x2
Obţinem:
−x + 2 2x − 4
Z Z Z Z
dx 1 1 1 1 1 1
= dx + dx = ln 1 + x + dx
1 + x3 3 1+x 3 1 − x + x2 3 3 −2 1 − x + x2
2x − 1 − 3
Z
1 1 1
= ln 1 + x + dx
3 3 −2 1 − x + x2
0
1 − x + x2 −3
Z Z
1 1 1
= ln 1 + x −
dx − dx
3 6 1 − x + x2 6 1 − x + x2
Z
1 1 1 1
= ln 1 + x − ln 1 − x + x2 + √ 2 dx
3 6 2 2
x − 12 + 23

(1.21)
1 1 1 1 x − 1/2
= ln 1 + x − ln 1 − x + x2 + √ arctg √ +C
3 6 2 3/2 3/2
1 1 x − 1/2
2 ln 1 + x − ln 1 − x + x2 + √ arctg √

= +C
6 3 3/2
1 |1 + x|2 1 x − 1/2
= ln 2
+ arctg √
6 |1 − x + x | 2 3/2
1 x2 + x + 1 1 x − 1/2
= ln + √ arctg √ + C.
6 x2 − x + 1 3 3/2
Integrala improprie este atunci

Z ∞
dx 1 x2 + x + 1 x=∞ 1 x − 1/2 x=∞
3
= ln 2 x=0
+ √ arctg √
0 1+x 6 x −x+1 3 3/2 x=0
1 x2 + x + 1 1 02 + 0 + 1 1 x − 1/2 1 0 − 1/2
= lim ln 2 − ln 2 + √ lim arctg √ − √ arctg √
6 x→∞ x − x + 1 3 0 − 0x + 1 3 x→∞ 3/2 3 3/2
(1.22)
1 1 1 1 −1/2 1 π 1 1
= ln 1 − ln 1 + √ arctg (∞) − √ arctg √ =√ + √ arctg √
3 3 3 3 3/2 32 3 3
π π 2π
= √ + √ = √
2 3 6 3 3 3
2. Calculăm mai ı̂ntâi primitiva

0
x−2 x−2 x−2 1 x−2
Z Z Z Z Z
ln x −3 1
dx = x ln x dx = ln x dx = ln x − dx = ln x + x−3 dx
x3 −2 −2 −2 x −2 2
(1.23)
1 ln x 1 x−2
= + + C.
−2 x2 2 −2

Z ∞ x=∞ x=∞
ln x −1 ln x 1 1
dx = −
1 x3 2 x2 x=1 4 x2 x=1
(1.24)
−1 ln x −1 ln 1 1 1 1 1 1
= lim 2 − 2
− lim 2 + 2
=
2 x→∞ x 2 1 4 x→∞ x 41 4
deoarece
ln x 1/x
lim 2
= lim = 0.
x→∞ x x→∞ 2x
3. Calculăm mai ı̂ntâi primitiva făcând substituţia
√
x = t2 ⇔ t = x ⇒ dx = 2tdt.
Obţinem
Z √ Z
x t
2 dx = 2 2tdt.
(1 + x) (1 + t2 )
Dar
0 −1 !0 0
1 1 + t2 1 + t2

t 1 2 −2
0 1 1 1
1 + t2 =

2 = 2 2 = 2 1+t =−
2
(1 + t ) 2
(1 + t ) 2 −1 2 1 + t2
deci
√ 0 Z √
−1 1 −1 1 −1 1
Z Z
x t x
2 dx = 2 t dt = 2t −2 1 dt = − +arctgt+C = − +arct
(1 + x) 2 1 + t2 2 1 + t2 2 1 + t2 1 + t2 1+x

Z ∞ √ √ x=∞ √ √
√ x=∞ √ √

x x x 1 1 π π 1
2 dx = − 1 + x + arctg x = − lim + + lim arctg x − arctg 1 = + − = +

1 (1 + x) x=1 x=1
x→∞ 1+x 1+1 x→∞ 2 2 4 2
(1.25)
4. Observăm mai ı̂ntâi că
0 −1 !0 0
x2 1 1 + x3 1 + x3

1 3 −2
0 1 1 1
1 + x3 =

2 = 3 2 = 3 1+x =−
3
(1 + x ) 3
(1 + x ) 3 −1 3 1 + x3
deci
0
x3 x2
Z Z Z Z
1 1 1 1 1 1
2 dx = x 2 dx = x − dx = x − − 1 − dx
(1 + x3 ) (1 + x3 ) 3 1 + x3 3 1 + x3 3 1 + x3
Z
1 x 1 1
=− 3
+ dx
31+x 3 1 + x3
(1.26)
Z ∞
x3 dx 1 x x=∞ 1 ∞ 1
Z
=− | + dx
0 (1 + x3 )
2 3 1 + x3 x=0 3 0 1 + x3
(1.27)
1 x 1 0 1 2π 2π
= − lim 3
+ 3
+ √ = √ .
3 x→∞ 1+x 31+0 33 3 9 3
5. Observăm mai ı̂ntâi că
0 −1 !0 0
1 1 + x2 1 + x2

x 1 2 −2
0 1 1 1
1 + x2 =

2 = 2 2 = 2 1+x =−
2
(1 + x ) 2
(1 + x ) 2 −1 2 1 + x2
deci
Z Z 0 Z
x ln x 1 1 1 1 1 1 1
2 dx = ln x − dx = ln x − − − dx
(1 + x2 ) 2 1 + x2 2 1 + x2 x 2 1 + x2
Z (1.28)
1 ln x 1 1
=− + dx.
2 1 + x2 2 x (1 + x2 )
Z
1
Pentru a calcula integrala dx, trebuie să descompunem fracţia ı̂n fracţii simple:
x (1 + x2 )
1 a bx + c
= + ⇔ a = 1, b = −1, c = 0.
x (1 + x2 ) x 1 + x2
Deci
−x
Z Z Z
x ln x 1 ln x 1 1 1
2 dx = − 2
+ dx + dx
(1 + x2 ) 21+x 2 x 2 1 + x2
Z
1 ln x 1 1 2x 1 ln x 1 1
+ ln x − ln 1 + x2 + C

=− + ln x − dx = − (1.29)
21+x 2 2 4 1+x 2 21+x 2 2 4
1 ln x 1 2 1 2
1 ln x 1 x2
=− + ln x − ln 1 + x + C = − + ln +C
2 1 + x2 4 4 2 1 + x2 4 1 + x2

Z ∞
x ln x 1 ln x x=∞ 1 x2 x=∞
dx = − |x=1 + ln |
1 (1 + x2 )
2 21+x 2 4 1 + x2 x=1
(1.30)
1 ln x 1 ln 1 1 x2 1 12 1 1 1
= − lim + + lim ln − ln = − ln = ln 2,
2 x→∞ 1 + x2 2 1 + 12 4 x→∞ 1 + x2 4 1 + 12 4 2 4
deoarece
ln x 1/x
lim = lim = 0,
x→∞ 1 + x2 x→∞ 2x
x2 x2
lim ln 2
= ln lim = ln 1 = 0.
x→∞ 1+x x→∞ 1 + x2
Exerciţiul 23. Să se studieze convergenţa integralelor:

Z ∞ Z ∞
sin x5 x sin (αx)
(a) 2
dx, (b) dx.
0 x 0 k 2 + x2
Rezolvare:
Ambele integrale sunt improprii de specia I. (a) Avem două metode de abordare.
(a1 ) Studiem absoluta convergenţă a integralei date, adică studiem convergenta integralei
Z ∞ Z ∞
sin x5 | sin x5 |
| | dx = dx
0 x2 0 x2
folosind Criteriul ı̂n α.
Obţinem, pentru orice α ∈ (1, 2) ,

| sin x5 |
lim xα · f (x) = lim = 0 < +∞,
x→∞ x→∞ x2−α
Z ∞ Z ∞
| sin x5 | sin x5
deci integrala dx este (C) ,adică dx este (AC) ,deci şi (C) .
0 x2 0 x2
(a2 ) Pentru a putea aplica Criteriul lui Dirichlet schimbăm mai ı̂ntâi variabila, y := x5 , deci x = y 1/5
Z ∞ Z ∞
1 ∞ sin (y)

sin x5
Z
sin (y) 1 −4/5
dx = y dy = dy.
0 x2 0 y 2/5 5 5 0 y 6/5
1
Deci integrala este (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (y) = sin y şi g (y) = .
y 6/5
x
(b) Integrala este (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (x) = sin (ax) şi g (x) = 2 .
k + x2
Exerciţiul
Z ∞ 24. Să se studiezeZ ∞ absoluta convergenţă a integralelor:
sin (ax) cos (αx)
(a) 2 + x2
dx, (b) dx.
0 k 0 k 2 + x2
Rezolvare:
Ambele integrale sunt improprii de specia I.

1
Integrala este (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (x) = sin (ax) şi g (x) = 2
Z ∞ k + x2
A studia absoluta convergenţă a integralei f (x) dx ı̂nseamnă a studia convergenta integralei
Z ∞ 0
|f (x) | dx.
0
Avem
sin (ax) 1
| |≤ 2 ,
k 2 + x2 k + x2
iar
Z ∞
1
dx
0 k 2 + x2
este (C) , Z ∞
sin (ax)
deci, conform unui criteriu de comparaţie, | | dx este (C) .
Z ∞ 0 k 2 + x2
sin (ax)
În consecinţă, dx este (AC) .
0 k 2 + x2
1
Integrala este (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet functiilor f (x) = cos (ax) şi g (x) = .
k2 + x2
Similar, integrala este (AC) .
Z 1
1
Exerciţiul 25. Să se studieze natura integralei √ dx.
0 1 − x2
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : [0, 1) → R, f (x) = √ care este continuă pe orice interval de tipul
1 − x2
[0, c], cu ∀0 < c < 1 deci este integrabilă pe orice interval compact [0, c] ⊂ [0, 1). Atunci,
prin definitie
Z 1 Z c
1 1
√ dx = lim √ dx = lim arcsin x|c0 = lim (arcsin c − arcsin 0) = arcsin 1 − arcsin 0 = π/2
0 1 − x2 c%1 0 1 − x2 c%1 c%1
Z 1
1
Deci integrala improprie √
dx este (C) .
0 1 − x2
Z 0
1
−1 1 − x2
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : (−1, 0] → R, f (x) = √1−x 2
(deci punctul singular este −1).
Z 1
1
−1 1 − x2
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : (−1, 1) → R, f (x) = √ (deci punctele singulare sunt ±1).
1 − x2
Z 1 Z 0 Z 1
1 1 1
√ dx = √ dx + √ dx.
1−x 2 1−x 2 1 − x2
−1 −1 0
Exerciţiul 28. Integrala

Z b
dx
λ
a (b − x)
este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funçtia f : [a, b) → R, f (x) = λ
care este continuă pe orice interval de tipul
(b − x)
[a, c], cu ∀a < c < b deci este integrabilă pe orice interval compact [a, c] ⊂ [a, b).
Atunci, prin definiţie
Z b Z c Z c
dx dx −λ
λ
= lim λ
= lim (b − x) dx
a (b − x) c→b a (b − x) c→b a
Dar
( −λ+1
− (b−x)
Z
(b − x)
−λ
dx = −λ+1 , λ 6= 1
− ln (b − x) , λ=1
deci, pentru λ = 1,
Z c
−1
lim (b − x) dx = − lim ln (b − x) |ca = lim (− ln (b − c) + ln (b − a)) = − ln 0+ +ln (b − α) = − (−∞)+ln (b − a) = ∞
c→b a c→b c→b
şi pentru λ 6= 1,
!
c −λ+1 −λ+1 −λ+1
(b − x) (b − c) (b − α)
Z
−λ
lim (b − x) dx = − lim c = lim −
c→b a c→b −λ + 1 c→b λ−1 λ−1
! (1.31)
−λ+1
0−λ+1
+ (b − a)
= −
λ−1 λ−1
1 1
Dacă avem λ > 1 atunci λ − 1 > 0 deci 0−λ+1
+ = = = +∞, iar dacă avem λ < 1 atunci 1 − λ > 0 deci
0λ−1
+
0+
0−λ+1
+ = 0.
Integrala iniţială este atunci
 −λ+1 
Z b
dx lim − (b−x)
−λ+1 , cλ 6= 1
+∞, λ ≥ 1
= −λ+1
− (b − a)
c→b
λ  lim − ln (b − x) |ca , λ = 1
a (b − x) ,λ < 1
c→b λ−1
b 1−λ
(b − a)
Z
dx
deci λ
= este (C) pentru λ < 1 şi (D) pentru λ ≥ 1.
a (b − x) 1−λ
Exerciţiul 29. Integrala

Z b
dx
λ
a (x − a)
este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : (a, b] → R, f (x) = λ
care este continuă deci integrabilă pe orice
(x − α)
interval compact [a, c] ⊂ (a, b]. Se obţine că

 +∞, Z b λ ≥ 1,
−λ+1 dx
λ
= (b − α)
a (x − α)  , λ < 1.
1−λ
Z 1
dx
Exerciţiul 30. Să se studieze natura integralei √
4
.
0 1 − x4
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : [0, 1) → R, f (x) = √ 4
care este (continuă deci) integrabilă pe orice
1 − x4
interval compact [0, c] ⊂ [0, 1). Trebuie să determinăm λ astfel ı̂ncât să existe limita
λ
lim |x − 1|λ f (x) . Deoarece x ∈ [0, 1) avem că x < 1 ⇒ |x − 1|λ = (1 − x) , deci
x%1
λ λ
(1 − x) (1 − x)
lim |x − 1|λ f (x) = lim p = lim
x%1 (1 − x)1/4 4 (1 + x) (1 + x2 )
p
x%1 4 x%1 (1 − x) (1 + x) (1 + x2 )
1
Alegem λ = şi obţinem
4
1 1
lim |x − 1|λ f (x) = lim p = √
4
∈ (0, ∞)
x%1 x%1 4 (1 + x) (1 + x2 ) 4
1
Deci pentru λ = 1/4 < 1, lim |x − 1|λ f (x) = √
4
∈ (0, ∞) adică integrala este (C) .
x%1 4
Exerciţiul 31. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii:
Z 1
1. ln (1 − x) dx,
0
Z 2
dx
2. ,
1 4 − x2
3
x2 dx
Z
3. q ,
2 5 2
(3 − x) (x2 + x − 6)
Z 3
dx
4. √ ,
1 4x − x2 − 3
Z b
x dx
5. p ,
a (x − a) (b − x)
Z ∞
dx
6. q ,
2 3 4
(2 − x) (x4 + x2 + 1)
Z 2
dx
7. √ ,
1 x x−1
Z ∞
dx
8. ,
1 1 − x2
Z ∞
5x + 1
9. dx,
1 x3 − x − 6
Rezolvare:

Z
ln (1 − x) dx = x ln (1 − x) − x − ln (1 − x) + C = − (1 − x) ln (1 − x) − x + C, C ∈ R
Deci
Z 1
ln (1 − x) dx = [− (1 − x) ln (1 − x) − x]|x=1
x=0 = − lim (1 − x) ln (1 − x) + 1 ln 1 − 1 + 0 = (notând 1 − x = y)
0 x→1
x<1

1 ln z
= − lim y ln y − 1 = notând = z = lim − 1 = 0 − 1.
y→0+ y z→∞ z
(1.32)
2. Observăm că 2 este un punct singular. Vom căuta λ astfel ı̂ncât
1
lim(2 − x)λ = l ∈ [0, ∞).
x↑2 4 − x2
Observăm că pentru λ = 1 obţinem:

1 1
lim =
x↑2 2+x 4
deci integrala este una divergentă.
3. Observăm că 2 şi 3 sunt ambele puncte singulare. Prin urmare vom analiza separat următoarele integrale
improprii:
3 5/2 3
x2 dx x2 dx x2 dx
Z Z Z
q = q + q .
2 5 2 2 5 2 5/2 5 2
(3 − x) (x2 + x − 6) (3 − x) (x2 + x − 6) (3 − x) (x2 + x − 6)
Pentru prima integrală vom căuta λ astfel ı̂ncât
x2
lim(x − 2)λ 2 1 1 = l ∈ [0, ∞)
x↓2 (3 − x) (x − 2) 5 (x + 3) 5
5
1
Se observă că pentru λ = < 1 obţinem o limită finită. Analog vom căuta λ astfel ı̂ncât
5
x2
lim(3 − x)λ 2 1 1 = l ∈ [0, ∞)
x↑3 (3 − x) (x − 2) 5 (x + 3) 5
5
2
Observăm că pentru λ = < 1 obţinem o limită finită. Prin urmare integrala este una convergentă.
5
4. Analog observăm că 1 şi 3 sunt puncte singulare deci vom analiza următoarele integrale.
Z 3 Z 2 Z 3
dx dx dx
√ = √ + √ .
2
4x − x − 3 2
4x − x − 3 4x − x2 − 3
1 1 2
5. Facem substituţia
a+b a+b
x− =y⇔x=y+ ⇒ dx = dy
2 2
şi obţinem
b−a b−a b−a
a+b
y+
Z Z Z
2
2
2 y 2 a+b
I= q dy = q dy + q dy
a−b b−a
2 a−b b−a 2
a−b b−a 2
2
2
2 − y2 2
2 − y2 2
2 − y2
0
b−a 2

Z b−a
2 − y2 2α+b
Z b−a2 1
= (−) q dy + q dy (1.33)
a−b b−a
2 2 a−b b−a 2

2 2 2 − y2 2
2 − y2
s 2
b−a y= b−a a+b y y= b−a
=− − y 2 |y= a−b
2
+ arcsin b−a |y= a−b
2
2 2 2 2
2
6. vom considera λ = 4/3 şi α = 4/3.

7. vom considera λ = 1/2.
8.
x−1
Z Z
dx dx 1
=− = − ln | | + C.
1 − x2 x2−1 2 x+1
Acum
Z ∞ Z 2 Z ∞
dx dx dx
= +
1 1 − x2 1 1−x
2
2 1 − x2
1 2−1 1 a−1 1 c−1 1 2−1
= (−) ln | | − lim (−) ln | | + lim (−) ln | | − (−) ln | | (1.34)
2 2+1 a→1 2 a+1 c→∞ 2 c+1 2 2+1
a>1
1 a−1 1
= lim ln | | + lim (−) ln 1.
2 a→1 a+1 c→∞ 2
a>1

Z Z
5x + 1 5x + 1
dx = dx
x3 − x − 6 (x − 2) (x2 + 2x + 3)
Exerciţiul 32. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii:

Z ∞ s
Z 1
1. (π − 2arctg (x)) dx, 1
1
6. ln dx,
0 x
Z ∞
x + cos x Z ∞
2. dx, x dx
1 x3 + sin x 7. √ ,
0 e2x − 1
Z ∞
ln x Z ∞
ln x
3. dx, 8. √ dx,
1 x
1 x x2 − 1
Z ∞
1 Z ∞
x ln x
4. β
dx, β ∈ R, 9. dx,
2 x (ln x) 0 (1 + x2 )
3
Z 1 1
dx Z
5. p , 10. xa ln x dx, α ∈ R.
0
3
x (e − e−x )
x
0
Rezolvare:
1. Avem f (x) = π − 2arctg (x) . Trebuie să determinăm α astfel ı̂ncât să existe limita lim xα f (x) .
x→∞
π − 2arctg (x)
lim xα f (x) = lim (xα · (π − 2arctg (x))) = (nedeterm.∞ · 0) = lim 1
x→∞ x→∞ x→∞
xα
1 (1.35)
0 − 2 1+x 2
2
2x
= (aleg α = 1 şi aplic L’Hospital) = lim −1 = lim = 2.
x→∞ x→∞ 1 + x2
x2
Z ∞
Deci pentru α = 1 ≤ 1 obţinem limx→∞ xα f (x) = 2 ∈ (0, ∞) deci (π − 2arctg (x)) dx este (D)
1
2.
x + cos x
lim xα f (x) = lim xα · = (alegα = 2)
x→∞ x→∞ x3 + sin x
x3 1 + cosx x

x3 + x2 cos x
= lim = lim 3 (1.36)
1 + sin x

x→∞ x3 + sin x x→∞ x
x3
1 + cosx x 1+0
= lim = = 1.
x→∞ 1 + sin3x 1 +0
x
Am folosit că
cos x sin x
lim = 0 şi lim = 0,
x→∞ x x→∞ x3
ln x
3. lim xα f (x) = lim xα · = (aleg α = 1) = lim ln x = +∞ > 0 deci limita este > 0 iar α ≤ 1, prin
x→∞ x
x→∞ x→∞
urmare integrala este divergentă (Conform Criteriului ı̂n α).
Z Z
1 −β 0
4. Calculăm primitiva β
dx = (ln x) (ln x) dx = (presupunem β 6= 1 şi facem substituţia ln x = t)
x (ln x)
−β+1
t−β+1
Z
(ln x)
t−β dt = +C = + C.
−β + 1 −β + 1
Dacă β = 1, atunci
Z Z Z
l 1 0 1
dx = (ln x) dx = (subst. ln x = t) = dt = ln t + C = ln | ln x| + C.
x ln x ln x t
Prin urmare, pentru β 6= 1,
Z ∞ −β+1
1 (ln x) x=∞ 1 −β+1 −β+1

β
dx = |x=2 = lim (ln x) − (ln 2)
2 x (ln x) −β + 1 1 − β x→∞
1
−β+1 −β+1

= (ln (+∞)) − (ln 2) (1.37)
1−β

 1 +∞ − (ln 2)−β+1 = +∞, β < 1,
1−β
=
1 1 1 1 1
1−β (+∞)β−1 − (ln 2)β−1 = β−1 (ln 2)β−1 , β > 1.

Pentru β = 1,
Z ∞
l
dx = ln | ln x||x=∞
x=1 = lim ln | ln x| − ln | ln 1| = ln ln (+∞) − ln 0+ = ln (+∞) − (−∞) = +∞.
1 x ln x x→∞
2
5. Vom lua λ = şi avem
3
1 xλ−1/3 xλ−1/3 . · ex/3

lim xλ p = lim p = lim q
x→0+ 3
x (ex − e−x ) x→0+ 3 −x 2x
e (e − 1) x→0+ 3 e2x −1 (2x)1/3
2x
−1/3 x/3 λ−2/3 −1/3 0
(1.38)
2 e ·x 2 e
= lim q = √
3
x→0+ 3 e2x −1 1
2x
s s
1 1 1 ln y
6. Vom lua λ = şi, notând cu = y, avem lim xλ ln = lim = 0.
2 x x→0+ x y→∞ y
7. Se observă, mai ı̂ntâi, că lim f (x) = 0. Se obţine convergenţa cu α > 1, arbitrar ales.
x→0+
8. Se observă, mai ı̂ntâi, că lim f (x) = 0. Se obţine convergenţa cu α ∈ (1, 2) , arbitrar ales.
x→1+
9. Avem
!0
∞ ∞
−1
Z Z
x ln x 1
2 3 dx = 4 2 ln x dx.
0 (1 + x ) 0 (1 + x2 )
10. Dacă a > 0, atunci, notând y = 1/x,

1 1 ln y
lim xa ln x = lim ln = − lim a = 0, deci integrala nu este improprie.
x→0 y→∞ y y y→∞ y
Dacă α ∈ (−1, 0) , atunci se obţine convergenţa luând λ ∈ (−α, 1) , arbitrar ales, deoarece
1 1
lim xλ · xa ln = lim xλ+a ln = 0, cu λ + a > 0 (pentru a putea aplica criteriul trebuie să avem
x→0 x x→0 xZ
1 Z 1
1
integrantul pozitiv, deci vom lua xa (− ln x) dx = xa ln dx) .
0 0 x
Dacă a ≤ −1, atunci se obţine divergenta luând λ = −a ≥ 1, deoarece
1 1
lim xλ · xa ln = lim ln = ∞.
x→0 x x→0 x
Z 1
(pentru a putea aplica criteriul trebuie să avem integrantul pozitiv, deci vom lua xa (− ln x) dx =
Z 1 0
a 1
x ln dx).
0 x
Exerciţiul 33. Folosind definit, ia, să se studieze natura următoarelor integrale şi ı̂n caz de convergent, ă să se
determine valoarea
R∞ acestora: R0
a) I1 = a e−kx dx, k ∈ R; b I2 = −∞ √x12 +2 dx
R∞ R∞
1
c) I3 = −∞ x2 +6x+12 dx; d I4 = 1 x1α dx, α ∈ R;
R0 R∞ 1
e) I5 = −∞ x cos xdx; f I6 = −1 x2 +5x+6 dx
Rezolvare:
a) Vom aplica definit, ia din breviarul teoretic.
Funct, ia f : [a, ∞) → R, f (x) = e−kx este integrabilă pe orice interval compact [a, c], c > a. Studiem existent, a
şi valoarea limitei:
Rc −ka
L = limc→∞ a e−kx dx = limc→∞ − k1 e−kc − e−ka = e k − k1 limc→∞ e−kc , pentru k 6= 0.

R∞
- Pentru k > 0 avem limc→∞ e−kc = 0 ⇒ L = k1 e−ka , prin urmare integrala este convergentă şi a e−kx dx =
1 −ka
ke .
- Pentru k < 0 avem limc→∞ e−kc = ∞ ⇒ L = ∞, deci integrala este divergentă.
R∞ R∞ Rc c
- pentru k = 0 avem I1 = a e0 dx = a dx; limc→∞ a dx = limc→∞ |a = +∞, rezultă că integrala este
divergentă. b) Aplicăm definit, ia. Funçiia f : (−∞, 0] → R, f (x) = √x12 +2 este integrabilă pe orice interval compact
[−c, 0], c > 0. Vom studia limita:
R0 √ 0 √
L = limc→∞ −c √x12 +2 dx = limc→∞ ln x + x2 + 2 −c = ln 2−
√ √ √
− limc→∞ ln −c + c2 + 2 = ln 2 − limc→∞ ln c+√2c2 +2 = ln 2,

R0 √
prin urmare integrala I2 este convergentă şi −∞ √x12 +2 dx = ln 2.
1
c) Funct, ia f : R → R, f (x) = x2 +6x+12 este integrabilă pe orice interval compact [−c, c], c > 0. Vom studia
limita: Rc Rc
1 1 √1 arctg x+3 √ = = √1 limc→∞ arctg c+3
√ − arctg −c+3
L = limc→∞ −c x2 +6x+12 dx = limc→∞ −c (x+3) 2 +3 dx = limc→∞
3 3 3 3
√
3
=
∞
√1 π π π 1 π
R
3 2 + 2 = √
3
, rezultă că integrala I 3 este convergentă şi I3 = −∞ x 2 +6x+12 dx =
√
3
.
1
d) Funct, ia f : [1, ∞) → R, f (x) =
Rc 1 x α este integrabilă pe orice interval compact [1, c], c > 1. Studiem existent
,a
şi valoarea limitei: L = limc→∞ 1 xα dx. Pentru α 6= 1 avem:

Z c c
1 x−α+1 1 1
L = lim dx = lim = − lim c1−α ;
c→∞ 1 xα c→∞ −α + 1 α − 1 α − 1 c→∞
1
- Dacă α < 1 ⇒ L = ∞, rezultă că integrala este divergentă.

1
- Dacă α > 1 ⇒ L = α−1 , deci integrala este convergentă.
Rc
- Dacă α = 1 ⇒ L = limc→∞ 1 x1 dx = limc→∞ ln c = ∞, prin urmare integrala este divergentă.
e) Aplicăm definit, ia. Funct, ia f : (−∞, 0] → R, f (x) = x cos x este integrabilă pe orice interval compact
[−c, 0], c > 0. Vom studia limita:
Z 0 Z 0 Z 0
0
L = lim x cos xdx = lim x(sin x)0 dx = lim x sin x|−c − sin xdx =
c→∞ −c c→∞ −c c→∞ −c

1 cos c
= lim (−c sin c + 1 − cos c) = lim c − sin c + − = lim f (c)
c→∞ c→∞ c c c→∞
pentru xn = 2nπ + π2 ⇒ limn→∞ f (xn ) = −∞

R0
pentru x0n = 2nπ − π2 ⇒ limn→∞ f (x0n ) = ∞, prin urmare nu există limc→∞ −c x cos xdx, deci integrala
R0 1
I5 = −∞ x cos xdx este divergentă. f) Funct, ia f : [−1, ∞) → R, f (x) = x2 +5x+6 este integrabilă pe orice interval
compact [−1, c], Rc > −1. Studiem limita: R
c 1 c 1
L = limc→∞ −1 x2 +5x+6 dx = limc→∞ −1 2 2 dx =
c ( x+ 52 ) −( 12 )

x+2
= limc→∞ ln x+3 = limc→∞ ln c+2 1
c+3 − ln 2 = ln 2, prin urmare
−1 R∞ 1
integrala I6 este convergentă şi I6 = −1 x2 +5x+6 dx = ln 2.
Exerciţiul 34. Utilizând criteriul de convergent, ă, să se studieze natura următoarelor integrale, iar ı̂n caz de
convergent, ă să se afle valoarea
acestora: R
R ∞ x2 R ∞ 3x+4 ∞ arctg x
a) I1 = 0 1+x6 dx; b I2 = −1 x √ 3
2x+3
dx; c 1 x2 dx.
Soluţie:
x2 α x2
a) Funct, ia f : [0, ∞) → R, f (x) = 1+x 6 , are proprietatea că f (x) > 0, ∀x ∈ [0, ∞). Deoarece limx→∞ x 1+x6 =
1, pentru α = 4 > 1 rezultă, conform criteriului de convergent, ă enunt, at ı̂n breviarul teoretic, că integrala este
convergentă.
Valoarea integralei este:
3 c
R c x2 1
1 3 π
I = limc→∞ 0 1+x 6 dx = limc→∞ 3 arctg x 0 = limc→∞ 3 arctgc = 6 . b) Funct, ia f : [−1, ∞) → R, f (x) =
3x+4 3x+4 3 1
√
x 3 2x+3
, are proprietatea că f (x) > 0, ∀x ∈ [−1, ∞). Deoarece limx→∞ xα · x √ 3
2x+3 3 , pentru α = 3 < 1
= √ 2
rezultă, conform criteriului de convergent, ă, că integrala este divergentă.
c) Funct, ia f : [1, ∞) → R, f (x) = arctg x
x2 , are proprietatea că f (x) > 0, ∀x ∈ [1, ∞). Deoarece limx→∞ x ·
α
arctg x
x2 = π2 pentru α = 2 > 1 rezultă, conform criteriului de convergent, ă, că integrala este convergentă. Valoarea
integralei este:
Rc 0 c R c Rc
I = limc→∞ 1 − x1 arctg xdx = limc→∞ − x1 arctg x1 + 1 x(xdx 2 +1) =. = π4 + limc→∞ 12 1 x22xdx
(x2 +1) =
2
π 1
R c dt π 1 c 2
1 π 1
4 + 2 limc→∞ 1 t(t+1) = = 4 + 2 limc→∞ ln c2 +1 + 2 ln 2 = 4 + 2 ln 2.
R∞ xm
Exerciţiul 35. Să se studieze natura integralei: I = 2 2x2 −4x+1 dx, m ∈ R.
Soluţie:
xm
Funct, ia f : [2, ∞) → R, f (x) = 2x2 −4x+1 , are proprietatea că f (x) > 0, ∀x ∈ [2, ∞). Avem că limx→∞ xα ·
m
x 1
2x2 −4x+1 = 2 dacă şi numai dacă α + m = 2 ⇔ α = 2 − m. Rezultă că:
- Pentru α = 2 − m > 1 ⇔ m < 1, integrala este convergentă.

- Pentru α = 2 − m ≤ 1 ⇔ m ≥ 1, integrala este divergentă.
n
x 2 −1
R∞
Exerciţiul 36. Să se determine valorile parametrului n ∈ R pentru care integrala I = 0 5
√
11
2x35 +8
dx este
convergentă.
Soluţie:
n
x 2 −1
Funct, ia f : [0, ∞) → R, f (x) = 5
√
11
2x35 +8
, are proprietatea că f (x) > 0, ∀x ∈ [0, ∞).
n
x 2 −1
limx→∞ x ·α √
5 11 2x35 +8
1√
= 5 2 dacă şi numai dacă α + n2 − 1 = 11
11
35 46
⇔ α = 11 − n2 .
Ca urmare a aplicării criteriului de convergent, ă, avem că integrala este convergentă dacă şi numai dacă α =
46
11 − n2 > 1 ⇒ n < 70
11 .
determine valoarea
R0 acestora: R2
1 1
a) I1 = −3 √9−x 2
dx; b) I2 = −1 x2 −6x+8 dx
Rb 1 Re 1
c) I3 = a (x−a)p dx, p ∈ R; d I4 = 1 x ln x dx
Rezolvare:
a) Fie f : (−3, 0] → R, f (x) = √ 1 . Cum limx→−3 √ 1 = +∞
9−x2 x>−3 9−x2
rezultă că funct, ia este nemărginită ı̂n unul din punctele domeniului de integrare.
Avem că f este continuă, deci integrabilă pe orice interval compact [c, 0] ⊂ (−3, 0].
Studiem existenţa şi valoarea limitei:
R0 0
1 x
= limε→0 0 − arcsin −3+ε
π
limε→0 −3+ε √9−x 2
dx = lim ε→0 arcsin 3 3 = 2,
ε>0 ε>0 ε>0
R 0 −3+ε1
deci integrala este convergentă şi I1 = −3 √9−x2 dx = π2 .
1
b) Fie f : [−1, 2) → R, f (x) = x2 −6x+8 . Cum limx→2 f (x) = +∞, rezultă că funct, ia este nemărginită ı̂n
x<2
unul din punctele domeniului de integrare. Funct, ia f este continuă, deci integrabilă pe orice interval compact
[−1, c] ⊂ [−1, 2).
Studiem existent, a şi valoarea limitei:
2−ε Z 2 2−ε
1 x − 4
2−ε
Z 2−ε
1 1
lim dx = lim dx = lim ln =
x2 − 6x + 8 ε→0 −1 (x − 3)2 − 1 ε→0 2 x − 2

ε→0 −1
ε>0 ε>0 ε>0 −1

1 2+ε 5
= lim ln − ln = ∞, deci integrala este divergentă.
2 ε→0 ε 3
ε>0
1
c) Funct, ia f : (a, b] → R, f (x) = este nemărginită şi
(x − a)p
integrabilă pe orice interval compact [c, b] ⊂ (a, b]. Studiem limita:
b
Z b
1 1
1−p
L = lim dx = lim (x − a) =
(x − a)p 1 − p ε→0

ε→0 a+ε
ε>0 ε>0 a+ε
!
1
= (b − a)1−p − lim ε1−p , pentru p 6= 1.
1−p ε→0
ε>0
1−p Rb (b−a)1−p
- Dacă p < 1 avem L = (b−a)
1−p , deci integrala este convergentă şi are valoarea: I3 = 1
a (x−a)p
dx = 1−p .
- pentru p > 1 avem L = ∞, deci integrala este divergentă.
- pentru p = 1 avem
Z b
1
L = lim dx = lim ln |x − a|ba+ε = ln(b − a) − lim ln ε = +∞,
ε→0 a+ε x−a ε→0 ε→0
ε>0 ε>0 ε>0
1
prin urmare integrala este divergentă. d) Fie f : (1, e] → R, f (x) = x ln x . Cum limx→1 f (x) = +∞,
x>1
rezultă că funct, ia este nemărginită ı̂n unul din punctele domeniului de integrare.
Funct, ia f este continuă, deci integrabilă pe orice interval compact [c, e] ⊂ (1, e].
Studiem existent, a şi valoarea limitei:
Re 1 e
limε→0 1+ε x ln x dx = limε→0 ln(ln x) = − limε→0 ln(ln(1 + ε)) = ∞, deci integrala este divergentă.
ε>0 ε>0 1+ε ε>0
Exerciţiul 38. Folosind criteriul de convergent, ă pentru funct, ii pozitive să se studieze natura următoaelor integrale
şi, dacă este posibil, să se determine valoarea acestora:
R2 1 R4 1
a) 0 √4−x 2
dx; b 1 x3 −3x+2 dx
Rb
c) a √ 1 dx, a 
x<2
(2−x)α (2−x)α 1 1
0, ∀x ∈ [0, 2) şi. limx→2 √
4−x2
= limx→2 1 1 = 2 pentru α = 2 < 1, deci,
x<2 x<2 (2+x) 2 (2−x) 2
conform criteriului de convergent, ă, rezultă că integrala este
convergentă. Valoarea integralei este:
R 2−ε 1 2−ε
x
I = limε→0 0 √
4−x2
dx = lim ε→0 arcsin 2 = limε→0 arcsin 2−ε
2 =
π
2.
ε>0 ε>0 0 ε>0
1
b) Fie f : (1, 4] → R, f (x) = x −3x+2 .
3
1 1
Avem limx→1 x3 −3x+2 = limx→1 2 = +∞. Avem că
x>1 x>1 (x−1) (x+2)
f (x) > 0, ∀x ∈ (1, 4] şi.
(x−1)α
limx→1 (x−1) 2 (x+2) = 1 pentru α = 2 > 1, deci, conform criteriului
x>1
de convergent, ă, rezultă că integrala este divergentă.
c) Fie f : (a, b) → R, f (x) = √ 1 . Scriem
(x−a)(b−x)
Rb c
√ 1 dx = I1 + I2 , unde I1 = a √ 1
R
a
dx şi
(x−a)(b−x) (x−a)(b−x)
Rb
I2 = c √ 1 dx, a < c 0, ∀x ∈ (a, c];
x>a (x−a)(b−x)
1 1 1
lim (x − a)α p
x→a
=√ pentru α = < 1, prin
x>a (x − a)(b − x) b−a 2
urmare integrala I1 este convergentă.
Avem că limx→b √ 1 = +∞ şi f (x) > 0, ∀x ∈ [c, b);
x<b (x−a)(b−x)
1 1 1
limx→b (b − x)α √ = √b−a pentru α = 2 < 1, deci
x<b (x−a)(b−x)
integrala I2 este convergentă.
In concluzie, integrala I = I1 + I2 este convergentă.
Pentru a calcula I1 şi I2 , facem schimbarea de variabilă:
x = a + (b − a) sin2 t ⇒ dx = 2(b − a) sin t cos tdt;
Obt, inem:
Z b−ε
1
I = I1 + I2 = lim p dx =
ε→0
ε>0 a+ε (x − a)(b − x)
Z arccos
√ ε
b−a
Z √(b−a)2 sin2 t·cos2 t
= lim √ ·2(b − a) sin t cos tdt
ε→0 ε>0 arcsin ε
b−a
Exerciţiul
Z ∞ 39. Studiaţi
Z ∞convergenţa integralelor
2
cos x2 dx.

sin x dx şi
0 0
√ 1
Rezolvare: Folosind substituţia x2 = t obţinem x = t şi dx = √ dt. Deci
2 t
Z ∞
1 ∞ sin t
Z
1
I= sin t √ dt = √ dt.
0 2 t 2 0 t
Această integrală este convergentă aplicând criteriul lui Dirichlet.
Z b
1
Într-adevăr, | sin tdt| = | cos a − cos b| ≤ 2, pentru orice a < b iar funcţia t 7→ √ este monoton des-
a t Z ∞
sin t
crescătoare şi mărginită pe intervalul [1, ∞). Deci, conform criteriului lui Dirichlet, integrala improprie √ dt
1 t
este convergentă. Z
∞
Să observăm că sin tdt nu există (deci este divergentă) şi astfel nu putem aplica criteriul lui Abel.
0
Z 1
1 sin t sin t
Pe de altă parte, integrala I2 = √ dt este convergentă deoarece funcţia t → √ este bine definită pe
2 0 t t
sin t t
(0, 1] iar punctul 0 nu este singular, deoarece lim √ = lim √ = 0. Deci funcţia precedentă poate fi prelungită
t→0 t t→0 t 
 sin t
√ , t ∈ (0, 1]
prin continuitate la o funcţia continuă definită pe [0, 1], f (t) =
e t iar integralele din cele două
0, t = 0

funcţii coincid deoarece sunt modificate doar ı̂ntr-un punct, deci
Z 1 Z 1
sin t
√ dt = fe(t) dt.
0 t 0
Z ∞
1 sin t
Deci integrala I = √ dt este (C) .
2 0 t
Exerciţiul 40. Arătaţi că integrala
Z∞
sin x
dx
xα
0
este divergentăZı̂n cazul α < 0.

∞
sin x
Rezolvare: dx
0 xα
Avem
Z ∞ Z 1 Z ∞
sin x sin x sin x
dx = dx + dx.
0 xα 0 xα 1 xα
Z 1 Z 1
sin x
Evident, integrala dx = x−α sin x dx nu este improprie, dacă α < 0, prin urmare este o integrală
0 xα 0
Riemann, deci (C) .
∞
| sin x|
Z
Pe de altă parte, = x−α | sin x| ≥ | sin x| ≥ sin x, pentru orice x ≥ 1, α < 0 iar sin x dx este (D) ,
xα Z ∞ 1
sin x
deci, conform unui criteriu de comparaţie, dx este (D) .
1 xα
Exerciţiul 41. Studiaţi absoluta convergenţă a integralei:
Z ∞
sin x
dx
1 xα
ı̂n cazul α > 0.
Rezolvare: Z ∞
sin x
Să remarcăm mai ı̂ntâi că integrala α
dx este (C) conform criteriului lui Dirichlet, pentru orice α > 0.
1 Zx
∞ Z ∞
A studia absoluta convergenţă a integralei f (x) dx ı̂nseamnă a studia convergenţa integralei |f (x) | dx.
1 1
Dacă α > 1, atunci avem
sin x 1
| | ≤ α,
xα x
Z ∞ Z ∞
1 sin x
iar dx este (C) deci, conform unui criteriu de comparaţie, | | dx este (C) .
1 xα Z ∞ 1 xα
sin x
În consecinţă, dx este (AC) ı̂n cazul α > 1.
1 xα
În cazul celălalt să observăm mai ı̂ntâi că
sin x sin2 x 1 − cos (2x) 1 1 1 cos (2x)

| α
| ≥ α
= α
= α
−
x x 2x 2x 2 xα
Z ∞
1
Dar ı̂n cazul α ∈ (0, 1], α
dx este (D) .
Z ∞ 1 x
cos (2x)
Pe de altă parte, dx este (C) conform criteriului lui Dirichlet, pentru orice α > 0.
1 xα
1 ∞ 1 1 ∞ cos (2x)
Z Z
Deci α
dx − dx = (D) − (C) = (D) , iar conform unui criteriu de comparaţie vom obţine
Z ∞ 2 1 x 2 1 xα
sin x
cȧ | α | dx este (D) .
1 x Z ∞
sin x
În consecinţă, dx nu este (AC) ı̂n cazul α ∈ (0, 1].
1 xα
1.2.1 Probleme propuse

determine valoarea acestora (notată I ):
R∞
1. 0 xe−ax dx, a ∈ R R : divergentă dacă a ≤ 0; convergentă dacă a > 0 şi I = a12 .
R∞ √
2. 0
1
x2 −2x+4 R: convergentă, I = 2π 3
9 .
R∞
3. 0
sin xdx R: divergentă.
R0
4. −∞
√ 1
x2 +4
dx; R : divergentă.
R∞
5. 3
2x+1
x2 +4x+3 dx R: divergentă.
R −1 (−1)1−α
6. 1
−∞ xα
dx, α ∈Z R: divergentă pentru α ≤ 1, convergentă pentru α > 1 şi I = 1−α .
R∞
7. −∞
x sin dx R: divergentă.
R∞
8. −1
xax dx, a > 0 R: convergentă pentru a ∈ (0, 1) şi I = −a · ln a−1
ln2 a
; divergentă pentru a ≥ 1.
R∞
9. 0
cos2 xdx R: divergentă.
R −2
10. −∞
√ 1
x2 −1
dx R: divergentă.
R∞
11. e
√1 dx R: convergentă şi I = 2.
x ln3 x
R∞ √
12. 1
2x−1
x3 +1 dx R: convergentă şi I = π 3
9 + ln 2.
R∞ √
13. 1
−∞ x4 +1
dx R: convergentă şi I = π 2
2 .
R∞
14. 1
e−ax cos xdx, a ∈ R R: divergentă dacă a ≤ 0; convergentă dacă a > 0 şi I = a
a2 +1 .
R∞ 3π 2
15. 1
arctg x
x2 +1 dx R: convergentă şi I = 32 .
R∞
16. 1
ln x
xα dx, α ∈R R: divergentă dacă α ≤ 1; convergentă dacă α > 1 şi I = 1
(α−1)2 .
Exerciţiul 43. Utilizând criteriul de convergent, ă pentru funct, ii pozitive, să se studieze natura integralelor următoare
şi, dacă este posibil, să se determine valoarea lor.
R∞
1. 1 arctgx
x
dx R: divergentă.
R ∞ 2x+3
2. −1 x √3
5x+6
dx R: divergentă.
R∞ arctg x π 1 1
3. 1 x4 dx R: convergentă şi I = 12 + 6 − 6 ln 2.
R∞ √
1 4π 3
4. 1 x2 −5x+13 dx R: convergentă şi I = 27 .
R∞ 3x2 +4
5. 1 x
√
3
2x5 +3
dx R: divergentă.
R∞ √
1 π 3 1
6. 2 x3 −1 dx R: convergentă şi I = 18 − 6 ln 3.
R∞ √
5
3x+5
7. −1 x2 +2x+4
dx. R : convergentă.
Exerciţiul 44. Să se studieze natura integralelor:

R ∞ xm
1. 2 x2 +2x+4 dx, m ∈ R. R: convergentă dacă m < 1, divergentă dacă m ≥ 1.
R∞ x2
2. 0 xm +3x+1 dx, m ∈ R.
R∞ √
7
2x−1
R: divergentă dacă m ≤ 3, convergentă dacă m > 3. 26. 1
√
(3x−2) m 4x+3
dx, m ∈ N, m ≥ 2
3. convergentă dacă m < 7, divergentă dacă m ≥ 7.

Să se determine mult, imea valorilor parametrilor a, b, c ∈ R pentru care următoarele integrale sunt convergente:
R ∞ 5+ √ 5
2x2a+1
4. 1 3x7 +4 dx. R : a < 29
2 .
R∞ √
3
x 2x5 11
5. 0 9xb +1
dx. R:b> 3
R∞ x+x 3c−1
6. 2
√
4
2x−1
dx. R : c ∈ ∅.
determine valoarea acestora (notată I ):
R0
1. I1 = √ 1 dx. R : convergentă şi I = π
−1 1−x2 2.
R3 1
2. I2 = 1 x2 −8x+15
dx. R : divergentă.
Rb 1 (b−a)1−m
3. I3 = a (b−x)m
dx, m ∈ R. R : convergentă şi I = 1−m dacă m < 1, divergentă dacă m ≥ 1.
Re 1
4. I4 = 1 x ln3 x
dx. R: divergentă.
Exerciţiul 46. Folosind criteriul de convergent, ă pentru funct, ii pozitive să se studieze natura următoaelor integrale
şi dacă este posibil să se determine valoarea acestora:
R4 1
1. 0 √16−x 2
dx. R : convergentă şi I = π2 .
R1 1
2. −2 x3 −3x−2
dx. R: divergentă.
Rb 1
3. a (x−a)(b−x)
dx, a < b. R : divergentă.
R5 1
4. 3
√ dx. R: convergentă şi I = π. Să se studieze natura integralelor:
(x−3)(5−x)
1
√1
R
5. e
0 x ln x
R −1 √
6. √ 1 dx. R: convergentă şi I = − ln(3 − 2 2).
−3 x2 −1
Exerciţiul 47. Utilizând criteriul de convergent, ă pentru funct, ii pozitive să se studieze natura integralelor, şi, ı̂n
caz de convergent, ă, să se determine valoarea lor:
R1 √
1 √ π 3
1. 0 (x+3) x
dx. R: convergentă şi I = 9 .
R3 1
2. 0
√ dx. R: convergentă şi I = π.
(3−x)x
R3 1
3. 2 x2 −3x+2
1.3 Integrale Euleriene

Una dintre motivaţiile definirii funcţiei gamma este reprezentată de necesitatea extinderii lui n! pentru numere
reale şi complexe.
Din punct de vedere istoric Leonhard Euler a rezolvat primul problema extinderii noţiunii de factorial pentru
numere reale propunând prima dintre formulele de mai sus ca soluţie. Carl Friedrich Gauss ı̂n jurul anului 1820
propune si el urmatoarea formula a functiei gamma:
n!np
Γ(p) =
p(p + 1) . . . (p + n)
În anul 1968 tanărul cercetător Gabriele Veneziano ı̂n timp ce lucra la CERN a observat o stranie coincidenţă:
multe proprietăţi ale forţei nucleare tari sunt descrise perfect de către funcţia beta a lui Euler, o funcţie despre care
se credea că serveşte doar unor scopuri pur matematice. În anii care au urmat Yoichiro Nambu, Holger Nielsen
1.3. INTEGRALE EULERIENE 37
şi Leonard Susskind au reuşit să prezinte o explicaţie fizică pentru ceea ce Veneziano observase. Ei au arătat
că interacţiile nucleare ale particulelor elementare modelate ca şi string-uri 1-dimensionale ı̂n loc de particule 0-
dimensionale sunt perfect descrise de funcţia beta. Acest moment a reprezentat de fapt naşterea teoriei string-urilor
Considerăm integralele cu parametru
Z +∞
Γ(p) = xp−1 e−x dx (1.39)
0
şi
Z 1
B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx. (1.40)
0
pe care le numim integralele lui Euler.

- Integrala (1.39) se numeşte functia Gamma sau integrala lui Euler de al doilea tip.
- Integrala (1.40) se numeşte functia Beta sau integrala lui Euler de primul tip.
Proprietăţile funcţiei Gamma.
Propoziţia 1. Γ(p) este convergentă pentru orice p > 0 şi divergentă pentru orice p ≤ 0.
Demonstraţie. Observăm că integrala (24) poate fi scrisă

Z +∞ Z 1 Z +∞
xp−1 e−x dx = xp−1 e−x dx + xp−1 e−x dx.
0 0 1
Prima integrală este proprie pentru p ≥ 1. Dacă p < 1, are loc majorarea
xp−1 e−x ≤ xp−1

R1 R1 1
pentru orice x ∈ [0, 1], iar integrala 0 xp−1 dx = 0 x1−p dx este convergentă dacă şi numai dacă 1 − p < 1 adică
p > 0.
Pentru a doua integrală utilizăm criteriul ı̂n α şi observăm că pentru orice α > 1,
xα+p−1
lim = 0,
x→+∞ ex
R +∞
deci integrala 1
xp−1 e−x dx este convergentă pentru orice p ∈ R.
Propoziţia 2. Au loc următoarele proprietăţi:
1. (i) Integrala Γ(p) este uniform convergentă pe orice interval compact [a, b] ⊂ (0, +∞).
2. (ii) Funcţia Γ(p) este continuă pe (0, +∞).
3. (iii) Funcţia Γ(p) este infinit derivabilă pe (0, +∞) şi

Z +∞
Γ(n) (p) = xp−1 (ln x)n e−x dx, n ∈ N.
0
Propoziţia 3. B(p, q) este convergentă pentru orice p > 0, q > 0 şi divergentă ı̂n celelalte situaţii.
Demonstraţie. Observăm că dacă p ≥ 1, q ≥ 1 integrala (1.40) este proprie. Analizăm situatia p < 1 sau q < 1.
Integrala Beta se descompune
1
Z 1 Z 2
Z 1
p−1 q−1 p−1 q−1
x (1 − x) dx = x (1 − x) dx + xp−1 (1 − x)q−1 dx.
1
0 0 2
Aplicăm criteriul ”ı̂n λ ” şi avem

(i) există λ = 1 − p astfel ı̂ncât limx↓0 xλ xp−1 (1 − x)q−1 = 1 ∈ (0, +∞).
Deci
Z 1
2
p−1 q−1 converge pentru p ∈ (0, 1)
x (1 − x) dx
0 diverge pentru p ≤ 0
Analog,
(ii) există λ = 1 − q astfel ı̂ncât limx↑1 (1 − x)λ xp−1 (1 − x)q−1 = 1 ∈ (0, +∞).
Prin urmare
Z 1
p−1 q−1 converge pentru q ∈ (0, 1)
x (1 − x) dx
1 diverge pentru q ≤ 0
2
Propoziţia 4. Au loc următoarele relaţii:

Γ(p + 1) = pΓ(p), p ∈ (0, +∞) ( formula de recurenţa pentru Γ )
Demonstraţie: Pentru a deduce prima relaţie integrăm prin părţi.
Z +∞ Z +∞
p −x +∞
e−x xp 0 pxp−1 e−x dx = p · Γ(p).

Γ(p + 1) = x e dx = − +
0 0
Γ(1) = 1, Γ(n + 1) = n!, n ∈ N

Demonstraţie: Se obţine: Z +∞ +∞
Γ(1) = e−x dx = − e−x 0 = 1
0
Din prima relaţie, pentru n ∈ N avem
Γ(n + 1) = n · Γ(n) = n · (n − 1) · Γ(n − 1) = . . . = n · (n − 1) . . . 1 · Γ(1) = n!.
B(p, q) = B(q, p), p > 0, q > 0

Demonstraţie: Dacă ı̂n integrala ce defineşte B(p, q) facem schimbarea de variabilă x = 1 − t obţinem
Z1
B(p, q) = tq−1 (1 − t)p−1 = B(q, p)
0
p−1
B(p, q) = B(p − 1, q), p > 1, q > 0 ( formulă de recurenţa pentru B)
p+q−1
Demonstraţie: 1
q−1 1 p
Z
1 p q−1
x (1 − x)q−2 dx =

B(p, q) = x (1 − x) +
p 0 p 0
q − 1 1 p−1 q − 1 1 p−1
Z Z
+ x (1 − x)q−2 dx − x (1 − x)q−1 dx.
p 0 p 0
R +∞ tp−1
B(p, q) = 0 (1+t)p+q dt
t
Demonstraţie: În B(p, q) efectuăm schimbarea de variabilă x = 1+t , t > 0. Atunci
x 1
t= , dx = dt, x = 0 ⇒ t = 0, x → 1− ⇒ t → +∞
1−x (1 + t)2
Rezultă
+∞ q−1 Z +∞
tp−1 tp−1
Z
t 1
B(p, q) = · 1 − · dt = dt
0 (1 + t)p−1 1+t (1 + t)2 0 (1 + t)p+q
B(p, q) = Γ(p)·Γ(q)
Γ(p+q) , p > 0, q > 0
Demonstraţie: Dacă folosim relaţia precedentă putem scrie
+∞
Z +∞
tp−1 tp−1
Z
Γ(p + q) · B(p, q) = Γ(p + q) dt = Γ(p + q) · dt =
0 (1 + t)p+q 0 (1 + t)p+q
Z +∞ Z +∞ Z +∞ +∞
tp−1 tp−1
Z
p+q−1 −x p+q−1 −x
x e dxdt = x e dx dt
0 (1 + t)p+q 0 0 0 (1 + t)p+q
Dacă ı̂n integrala interioară (după x) facem schimbarea de variabilă x = (1 + t)u, t > 0 obţinem
Z +∞ Z +∞
p−1 p+q−1 −(1+t)u
Γ(p + q) · B(p, q) = t u e du dt
0 0
iar apoi schimbăm ordinea de integrare

Z +∞ Z +∞
p−1 p+q−1 −(1+t)u
Γ(p + q) · B(p, q) = t u e dt du.
0 0
Acum, ı̂n integrala interioară (după t ) facem schimbarea de variabilă tu = y, u > 0 şi obţinem
Z +∞ −u
Z +∞
p+q−1 e p−1 −y
Γ(p + q) · B(p, q) = u y e dy du =
0 up 0
Z +∞ Z +∞
uq−1 e−u du · y p−1 e−y dy = Γ(p) · Γ(q).
0 0
R1
B 1 1 √ 1

2, 2 = 0 x(1−x)
dx =π
1 1
R1 1
√

Demonstraţie: Relaţia curentă se obţine dacă ı̂n B 2, 2 = 0
dx facem substituţia lui Euler
x(1−x)
r
p 1−x 1
x(1 − x) = t · x ⇒ t = , x= 2 ; x → 0 ⇒ t → +∞, x = 1 ⇒ t = 0.
x t +1
Z 0
1 1 1 0
B , = −2 2+1
dt = − 2 arctg t|+∞ = π.
2 2 +∞ t
Sau, ı̂n B 21 , 12 facem schimbarea de variabilă x = sin2 u, u ∈ 0, π2 şi găsim

Z 1 Z +π
dx 2 1
B(p, q) = p = 2 sin u cos udu = π.
0 x(1 − x) 0 sin u cos u
√ R +∞ 2
√
π
Γ 1
e−x dx =

2 = π, 0
(integrala lui Gauss).
2
q √
Demonstraţie: Din ultimele doua relaţii rezultă Γ 21 = B 1 1

2, 2 = π.
√
Cu substituţia x = t avem
+∞
1√
Z
−x2 1 1
e dx = Γ = π.
0 2 2 2
Propoziţia 5. Au loc următoarele formule:
np · n!
Γ(p) = lim (formula lui Gauss)
n→∞ p(p + 1)(p + 2) . . . (p + n)
π
B(p, 1 − p) = Γ(p) · Γ(1 − p) = , p ∈ (0, 1) (formula complementelor)
sin(pπ)
√ 1 1
n! = 2πnn+ 2 e−n+ωn , 0 < ωn < (formula lui Stirling).
12n
1.3.1 Integrale Euleriene rezolvate

Exerciţiul 48. Să se calculeze următoarele integrale:
1.
Z∞
√
I= x + 1e−x−1 dx
−1
Rezolvare: Folosim schimbarea de variabilă x + 1 = t → dx = dt. Pentru valorile din limitele de integrare
vom avea: (
x = −1 → t = 0
x=∞→t=∞
Integrala de calculat devine: Z ∞
1
I= t 2 e−t dt.
0
Prin identificarea cu formula din definiţie pentru integrala Gamma obţinem:

1 3
p−1= →p=
2 2
Deci:
1√

3 1 1
I=Γ = Γ = π.
2 2 2 2
2.
Z∞
I = (x4 − 5x3 + 1)e−3x dx
0
Rezolvare:
Z∞ Z∞ Z∞
4 −3x 3 −3x
I= x e dx − 5 x e dx + e−3x dx (1.41)
0 0 0
Vom folosi schimarea de variabilă:

t dt
3x = t → x = → dx =
3 3
Pentru limitele de integrare avem: (
x=0→t=0
x=∞→t=∞
Z∞ Z∞ Z∞
1 4 −t 5 3 −t 1 1 5 1 4! 5 · 3! 1
I = I1 + I2 + I3 = 4 t e dt − 3 t e dt + t0 e−t dt = 4
Γ(5) − 3 Γ(4) + Γ(1) = 4 − 3 +
3 3 3 3 3 3 3 3 3
0 0 0
3.
Z∞
I= x5 e−2x dx.
0
Rezolvare: Folosim schimbarea de variabilă 2x = t → 2 dx = dt. Pentru valorile din limitele de integrare vom
avea: (
x=0→t=0
x=∞→t=∞
Integrala de calculat devine:
Z ∞ 5
1 t
I= e−t .
2 0 2
Prin identificarea cu formula din definiţie pentru integrala Gamma obţinem:
p−1=5→p=6
Deci:
1 5! 15
I= 6
Γ(6) = 6 = .
2 2 8
4. Z ∞
2
I= x6 e−x dx.
−∞
Rezolvare: Observăm mai ı̂ntâi că funcţia pe care dorim să o integrăm este o funcţie pară, prin urmare:
Z ∞
2
I=2 x6 e−x dx.
0
Pentru rezolvare vom folosi schimbarea de variabilă

1 1 −1
x2 = t → x = t 2 → dx = t 2.
2
Pentru valorile din limitele de integrare vom avea:
(
x=0→t=0
x=∞→t=∞
Integrala de calculat devin:

Z∞ Z∞
15 √

3 −t 1 1 5 7 5 3 1 1
I=2 t e · t− 2 dt = −t
t e dt = Γ
2 = · · ·Γ = π.
2 2 2 2 2 2 8
0 0
5. Z 1 √
I= x ln3 x dx.
0
Folosim schimbarea de variabilă:

t = ln x → x = et → dx = et dt
Pentru valorile din limitele de integrare vom avea:
(
x = 0 → t = −∞
x=1→t=0

Z 0 Z0
t 3t
3 t
I= e t · e dt =
2 t3 e 2 dt.
−∞
−∞
Pentru a putea utiliza integrala Gamma mai facem o schimbare de variabilă şi anume:
3t 2y 2
= −y → t = − → dt = − dy
2 3 3
Pentru valorile actuale din limitele de integrare avem:
(
t = −∞ → y = ∞
t=0→y=0
Integrala devine:
Z0 3 Z∞
2 −y 2 16 16 32
I= − t e − dy = − y 3 e−y dy = − Γ (4) = − .
3 3 81 81 27
∞ 0
6.
Z∞
2
I= e−x dx
0
1 1 1
Rezolvare: Folosim schimbarea de variabilă x2 = t → x = t 2 → dx = t− 2 . Pentru valorile ı̂n limitele de
2
integrare avem: (
x=0→t=0
x=∞→t=∞
Z∞ √
1 1 1 1 π
I= t− 2 e−t dt = Γ = .
2 2 2 2
0
7.
Z∞
1
I= dt.
1 + x3
0
Rezolvare: Avem:
Z∞
tp−1
β(p, q) = dt
(1 + t)p+q
0
Pentru a putea folosi definiţia funcţiei beta vom folosi schimbarea de variabilă:
1 1 −2
x3 = t → x = t 3 → dx = t 3 dt
3
Pentru limitele de integrare com avea: (
x=0→t=0
x=∞→t=∞

Z∞ 2
1 t− 3
I=
3 1+t
0
Observăm că: 
p − 1 = − 2 → p = 1

3 3
2
p + q = 1 → q =

3

1 1 2 1 π 2π
Deci integrala este de fapt β , = = √
3 3 3 3 sin π3 3 3
8.
Z∞
x
I= dx
(1 + x3 )2
0
Rezolvare: Vom utiliza schimbarea de variabilă:

1 1 −2
x3 = t → x = t 3 → dx = t 3 dt
3
Pentru limitele de integrare com avea: (
x=0→t=0
x=∞→t=∞
Z∞ 1
1 t− 3
I= dt
3 (1 + t)2
0
Se obţine: 
p − 1 = − 1 → p = 2

3 3
4
p + q = 2 → q =

3
Deci integrala este:
2 4
Γ Γ
2 4 3 3
β , = .
3 3 Γ(2)
9.
Z∞
x2
I= dx
1 + x4
0
Rezolvare: Vom folosi schimbarea de variabilă:

1 1 −3
x4 = t → x = t 4 → dx = t 4 dt
4
x=0→t=0
x=∞→t=∞
Z∞ 1
1 t− 4
I= dt
4 1+t
0
Se obţine: 
p − 1 = − 1 → p = 3
4 4
p + q = 1

1 3 1 1 π
Deci integrala va fi β , =
4 4 4 4 3π
sin
4
10.
Z∞
1
I= √ dx
5
x(1 + x4 )
0

1 1 −3
x4 = t → x = t 4 → dx = t 4 dt
4
x=0→t=0
x=∞→t=∞
Z∞ 4
1 t− 5
I= dt
4 (1 + t)
0
Obţinem: 
p − 1 = − 4 → p = 1

5 5
4
q =

5
Integrala este
1 1 4 1 π
I= β , = .
4 5 5 4 sin π
5
11.
Z1 √
3
x x2
√
5
dx
1 − x6
0

1 1 −5
x6 = t → x = t 6 → dx = t 6 dt
6
x=0→t=0
x=1→t=1
Integrala devine: Z
1 1 5 5 1
I= t 6 · 3 · t− 6 (1 − t)− 5 dt
6
Se obţine: Z
1 5 1
I= t− 9 (1 − t)− 5 dt
6
Folosim integrala beta şi obţinem:  
p − 1 = − 5
 p = 4

9 → 9
−1 4
q − 1 =
 q =

5 5
12. π
Z2
I= sin8 x cos10 x dx
0
Vom folosi schimbarea de variabilă:
t = sin2 x → dt = 2 sin x cos x dx
Pentru limitele de integrare: (

x=0→t=0
π
x= →t=1
2
Integrala devine:
π
Z2 Z1
1 2 7
2 1
9 7 9
I= (sin x) (cos x) sin x cos x dx =
2 2 t 2 (1 − t) 2 dt
2 2
0 0
Identificăm: 
p − 1 = 7 → p =
 9
2 2
9 11
q − 1 = → q =

2 2
Deci: √ √
9 11 7∗5∗3 π 9∗7∗5∗3 π
Γ Γ ·
1 9 11 1 2 2 1 24 25
I= β , = =
2 2 2 2 Γ(10) 2 9!
13.
Z∞
ln x
I= dx, a > 1
xa
1
Rezolvare: Vom folosi schimbarea de variabilă
ln x = t → x = et → dx = et dt
Pentru limitele de integrare vom avea: (

x=1→t=0
x=∞→t=∞
Z∞
I= te−(a−1)t dt.
0
1
Facem schimbarea de variabilă (a − 1)t = y → dt = dy.Integrala devine:
a−1
Z∞
1 1 1
I= ye−y dy = Γ(2) =
(a − 1)2 (a − 1)2 (a − 1)2
0
14.
Z1
dx
I= p .
3
x2 (1 − x)
0
Rezolvare: Integrala de calculat se poate rescrie sub forma:

Z1
2 1
I= x− 3 (1 − x)− 3 dx.
0
Prin identificare cu formula din definiţia integralei Beta avem:

 
p − 1 = − 2
 p =
 1
3 → 3
1 2
q − 1 = −
 q =

3 3

1 2 π 2π
Valoarea integralei va fi I = β , = =√ .
3 3 sin π3 3
15.
Z1
I= x8 (1 − x3 ) dx.
0
Rezolvare: Facem schimbarea de variabilă

1 1 −2
x3 = t → x = t 3 → dx = t 3
3
Pentru limitele de integrare avem:

(
x=0→t=0
x=1→t=1
Z1 Z1
1 8
− 32 1 1 1 Γ(2) · Γ(3) 1
I= t (1 − t)t
3 dt = t2 (1 − t)dt = β(3, 2) = = .
3 3 3 3 Γ(5) 12
0 0
16.
Z1
√ 3
I= 3
x(1 − x2 ) 2 dx
0
Rezolvare: Facem schimbarea de variabilă

1 1 −1
x2 = t → x = t 2 → dx = t 2 dt.
2
Pentru limitele de integrare vom avea:
(
x=0→t=0
x=1→t=1

2 5
Z1 Z1 Γ Γ
1 1 3 1 1 1 3 1 2 5 1 3 2
I= t 6 (1 − 3) 2 t− 2 dt = t− 3 (1 − x) 2 dt = β , = .
2 2 2 3 2 2 2 5
0 0 Γ +
3 2
17.
Z3
1 5
I= (x + 4)− 6 (3 − x)− 6 dx
−4
Rezolvare: Vom face schimbarea de variabilă
x + 4 = t → dx = dt
Pentru limitele de integrare obţinem:

(
x=3→t=7
x = −4 → t = 0

Z7
1 5
I= t− 6 (7 − t)− 6 dt
0
Pentru a ajunge la intervalul de integrare (0, 1) mai facem o schimbare de variabilă şi anume:
t 1
= z → dt = dz
7 7
Pentru limitele de integrare vom avea:
(
t=0→z=0
t=7→z=1
Obţinem:
Z1
− 61 − 65 − 16 − 65 5 1 π
I=7 (7z) + (7 − 7z) dz = 7 ·7 7β , = = 2π
6 6 sin π6
0
1.4 Integrale cu parametru

Definiţia 1. Fie f : [a, b] × E → R, E ⊂ R o funcţie cu proprietatea că pentru orice y ∈ E funcţia de variabilă x
x → f (x, y)
este integrabilă pe [a, b] adică există integrala
Zb
F (y) = f (x, y) dx.
a
Vom spune că am definit o integrală cu parametru.
Teorema 4 (Trecerea la limită sub semnul integralei). Fie f : [a, b] × E → R, E ⊂ E şi y0 ∈ R un punct de
acumulare al mulţimii E. Dacă există
lim f (x, y) = f0 (x)
y→y0
uniform ı̂n raport cu x ∈ [a, b] atunci funcţia x → f0 (x) este integrabilă pe [a, b] şi:
Zb Zb Zb
f0 (x) dx = lim f (x, y) dx = lim f (x, y) dx.
y→y0 y→y0
a a a
Teorema 5 (Derivabilitatea integralei cu parametru). Fie f : [a, b] × [c, d] → R astfel ı̂ncât:
(i) Pentru orice y ∈ [c, d] există integrala cu parametru:
Zb
F (y) = f (x, y) dx
a
∂f
(ii) f este derivabilă parţial ı̂n raport cu y şi funcţia este continuă pe [a, b] × [c, d].
∂y
Atunci F este derivabilă pe [c, d] şi:
Zb
∂f
F 0 (y) = (x, y) dx, ∀y ∈ [c, d].
∂y
a
1.4.1 Exerciţii rezolvate

Exerciţiul 49. Să se calculeze următoarea integrală cu parametru:
π
Z2
1 1 + y cos x
F (y) = ln dx, y ∈ (−1, 1)
cos x 1 − y cos x
0
Soluţie: Derivăm integrala cu parametru şi operatorul de derivare comută cu integrala.

π π
Z2 Z2
1 1 − y cos x cos x(1 − y cos x) + cos x(1 + y cos x) 1
F 0 (y) = dx = 2 dx (1.42)
cos x 1 + y cos x (1 − y cos x)2 1 − y 2 cos2 x
0 0
Vom folosi schimbarea de variabilă:

1
tgx = t → x = arctg t → dx = dt
1 + t2
Pentru limitele de integrare vom avea: 
x=0→t=0
π


x= →t=∞

2
 1
cos x = √


1 + t2
1.4. INTEGRALE CU PARAMETRU 47

Z∞ Z∞ ∞
0 1 1 1 2 t =p π

F (y) = 2 2 · dt = 2 dt = p arctg p
1 + t2 1 − y 2 + t2 2 2 1 − y2

1 1−y 1 − y 0
0 1− y2 √ 0
1 + t2
(1.43)
Pentru a obţine valoarea integralei trebuie să integrăm ı̂n raport cu y şi obţinem:
Z
1
F (y) = π p dy = π arcsin y + C
1 − y2
Acum vom calcula

F (0) = 0 → C = 0
Exerciţiul 50. Să se calculeze integrala:

π
Z2
arctg(sin x)
I= dx
sin x
0
Soluţie: Vom determina mai ı̂ntâi valoarea integralei:

π
Z2
arctg(y sin x)
F (y) = dx, y ∈ R, I = F (1).
sin x
0
Derivăm integrala ı̂n raport cu parametrul şi operatorul de derivare comută cu integrala după cum urmează:
π π
Z2 Z2
1 1 1
F 0 (y) = · sin x dx = dx
sin x 1 + y 2 sin2 x 1 + y 2 sin2 x
0 0
Pentru a calcula integrala scrisă anterior vom folosi schimbarea de variabilă:
1
tgx = t → x = arctgt → dx = dt
1 + t2
Pentru capetele de integrare vom avea: 
 x=0→t=0
π



x= →t=∞
2
 t
sin x = √


1 + t2
Z∞ Z ∞
0 1 1 1 1 p t = pπ

F (y) = dt = dt = 1 + y 2 arctg 1 (1.44)
t2 1 + t2 1 + (1 + y 2 )t2 1 + y2 √ 2 1 + y2
0 1 + y2 · 1+y 2 0
1 + t2
Acum pentru determinarea integralei iniţiale avem:
π p
ln(y + 1 + y 2 ) + C, F (0) = 0 → C = 0
F (y) =
2
π √
Amintim că I = F (1) → I = ln(1 + 2).
2
Z ∞
sin (αx)
Exerciţiul 51. Studiaţi convergenţa integralei: e−kx dx, unde α ≥ 0, k > 0.
0 x
Rezolvare: Z ∞
sin (αx)
Această integrală este convergentă aplicând criteriul lui Abel, deoarece dx este convergentă conform
0 x
criteriului lui Dirichlet iar funcţia x 7→ e−kx este monotonă şi mărginită pe [0, ∞ cu lim e−kx = 0 pentru orice
x→∞
k > 0.
Exerciţiul 52. Calculaţi următoarea integrală cu parametru

Z 1 Z 1
arctg (xy) arctg (x)
I (y) = √ dx şi obţineţi valoarea integralei √ dx.
2 2
0 x l−x 0 x 1−x
Rezolvare:
Derivăm integrala cu parametru şi operatorul de derivare comută cu integrala:
Z 1 0 Z 1 Z 1
0 arctg (xy) 1 0 1 1
I (y) = √ dx = √ (arctg (xy))y dx = √ x dx
0 x l − x2 y 0 x 1 − x2 0 x 1 − x 1 + x2 y 2
2
(1.45)
Z 1
1 1
= √ dx.
0 1−x 2 1 + x2 y 2
√
Deoarece apare cantitatea 1 − x2 este utilă subsituţia x = sin t, deci t = arcsin x şi dx = cos tdt.
Z π/2 Z π/2
1 1 1
Obţinem I 0 (y) = cos tdt = dt.
2 1 + y 2 sin2 t 1 + y sin2 t
p
2
0 1 − sin t 0
1
Acum se face substituţia tg (t) = r, deci t = arctg (r) şi dt = dr .
1 + r2
r
Folosim formula sin t = √ şi obţinem
1 + r2
Z +∞ Z +∞ Z +∞
1 1 1 1 1
I 0 (y) = dr = dr = 2 dr
2 r2 1 + r2 1 + (y 2 + 1) r 2 y 2+1
0 1 + y 1+r 2 0 0 1
√ 2 + r2
y +1 (1.46)
r=∞
1 1 r 1 π 1
= 2 arctg (π/2 − 0) = p .
y + 1 √ 12 √ 12 r=0
p
y 2 + 1 2 y 2 + 1
y +1 y +1
π 1 π p
Deci I 0 (y) = p ⇒ I (y) = ln y + y 2 + 1 + C. Dar, conform definiţiei, I (0) = 0, deci C = 0.
2 y2 + 1 2
∞
1 − e−αt
Z
Exerciţiul 53. Calculaţi următoarea integrală cu parametru I (α) = cos tdt şi obţineţi valoarea
Z ∞ 0 t
−t
1−e
integralei cos tdt.
0 t
Rezolvare:
Z ∞ 0 Z ∞ −αt Z ∞
1 − e−αt e ·t α
0
I (α) = cos t dt = cos tdt = e−αt cos tdt = 2
0 t α 0 t 0 α +1
Deci
1
ln α2 + 1 + C

I (α) =
2
Dar, conform definiţiei, I (0) = 0, deci C = 0.
Exerciţiul 54. Calculaţi următoarea integrală:

Z 1
arctg (x)
√ dx.
0 x 1 − x2
Rezolvare:
Observăm că
Z 1
arctg (x) 1
= dy
x 0 1 + x2 y 2
şi deoarece putem schimba ordinea de integrare, obţinem:
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
1 1 1 1
I= dy √ dx = √ dx dy.
0 0 1 + x2 y 2 1 − x2 0 0 1 + x2 y 2 1 − x2
Deci, conform exerciţiului anterior,
π
Z 1
1 π π √
ln y + y 2 + 1 |y=1
p
I= p dy = y=0 = ln 1 + 2
2 0 y2 + 1 2 2

Z ∞
cos (ax) − cos (bx)
dx, 0 < a < b.
0 x
Rezolvare:
Metoda I.
Observăm că
Z ∞
1
= e−tx dt
x 0
şi, deoarece putem schimba ordinea de integrare, obţinem:
Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞
I= ((cos (ax) − cos (bx) e−tx dt) dx = ( (cos(ax) − cos(bx)) e−tx dx)dt
0 0 0 0
Z ∞
t
Integrând de două ori prin părţi obţinem cos(ax)e−tx dx = , pentru orice a > 0, t > 0, deci
0 t2 + a2
Z ∞
t t 1
I= − 2( )dt = (ln(t2 + a2 ) − ln(t2 + b2 ))|t=∞
t=0
t2 + a2
0 t + b2 2
(1.47)
t2 + a2 t=∞ a2

1 1 1 b
= ln( 2 2
)|t=0 = ln 1 − ln 2
= ln( )
2 t +b 2 2 b α
Metoda II.
Observam că integrala dată este de tip Froullani. Verificăm mai ı̂ntâi condiţiile. Funcţia f : [0, ∞) → R dată
Z∞
cos x
de f (x) = − cos x este o funcţie continuă şi mărginită. Nu există lim f (x) dar, ı̂n schimb, dx este (C)
x→∞ x
0
(conform criteriului lui Dirichlet.
Deci are loc formula
Z ∞
− cos(bx) + cos(ax) a b
dx = − cos(0) ln = ln .
0 x b a
Z ∞ −ax
e − e−bx
dx, 0 < a < b
0 x
Rezolvare:
Metoda I. Observăm că
Z ∞
1
= e−tx dt
x 0
şi apoi schimbăm ordinea de integrare.
Metoda II. Observăm că integrala dată este de tip Froullani cu f (x) = −e−x .
Metoda III.
e−ax
Z Z
Observăm e−ax da = + C, adică
−x
Z b
−e−αx α=b e−ax − e−bx
e−αx dα = |α=a =
a x x
Deoarece putem schimba ordinea de integrare, obţinem:
∞ b b ∞ b
e−αx x=∞
Z Z Z Z Z
I= ( e−αx dα) dx = ( e−αx dx)dα = ( | )dα
0 a a 0 a −α x=0
Z b Z b
(1.48)
1 −∞ 1 b
= (e − e0 )dα = dα = ln
a −α a α α

Z ∞
cos(ax) − cos(bx)
dx, 0 < a < b.
0 x2
Rezolvare:
Metoda I. Z
cos(ax)
Observăm că sin(ax)dα = + C, adică
x
b
− cos(αx) α=b − cos(bx) + cos(αx)
Z
sin(αx)dα = |α=a =
a x x
Deoarece putem schimba ordinea de integrare, obţinem:
Z ∞ Z b Z b Z ∞
1 sin(αx)
I= ( sin(αx)dα) dx = dx dα
0 x a a 0 x
Dar, schimbând variabila y = αx şi folosind Exercitiul 62 , obţinem
Z ∞ Z ∞
sin(αx) sin y π
dx = dy = ,
0 x 0 y 2
deci
Z b Z ∞ Z b
sin(αx) π π
I= ( dx)dα = dα = (b − α).
a 0 x 2 a 2
Metoda II.
Se foloseşte metoda de integrare prin părti şi apoi Exercitiul 62
Avem
∞ Z∞
cos(bx) − cos(αx) x=∞ −a sin(ax) + b sin(bx)
Z
1
I= (cos(ax) − cos(bx)) − dx = |x=0 + dx
0 x x x
0
(1.49)
Z∞ Z ∞
sin(ax) sin(bx) π
= (0 − 0) − a dx + b dx = (b − a)
x 0 x 2
0
,
deoarece
cos(bx) − cos(ax) 1
lim = lim (cos(bx) − cos(ax)) · = 0
x→∞ x x→∞ x
iar, folosind L’Hospital,
cos(bx) − cos(ax) −b sin(bx) + a sin(ax)

lim = lim = 0.
x→0 x x→0 1
1
xb − xa
Z
dx, 0 < a < b.
0 ln x
Rezolvare:
Observăm că
b
xb − xa
Z
= xy dy
ln x a
şi, deoarece putem schimba ordinea de integrare, obtinem:
Z 1 Z b Z b Z 1 b b
xy+1 x=1
Z Z
1
I= ( xy dy) dx = ( xy dx)dy = | dy = dy
0 a a 0 a y + 1 x=0 a y+1 (1.50)
1+b
= ln(1 + y)|y=b
y=a = ln
1+a
Exerciţiul 59. Calculaţi următoarea integrală cu parametru:
Z π/2
I(a) = ln(a2 − sin2 x) dx, a > 1.
0
Rezolvare:
Z π/2 Z π/2 Z π/2
0 2 2
0 1 dx
I (a) = ln(a − sin x) a dx = 2 − sin2 x
2a dx = 2a 2 − sin2 x
0 0 a 0 a
1
Se face substituţia tg(x) = t, deci x = arctg(t) şi dx = dt.
1 + t2
t
Folosind formula sin x = √ obţinem
1 + t2
Z π/2 Z +∞
0 dx 1 1
I (a) = 2a = 2a dt
0 a − sin2 x
2
0
t2 1 + t2
− 1+t2 a2
Z +∞ Z +∞
1 1 1
= 2a 2 − 1)t2 + a2
dt = 2α 2 2 + (√ a
dt
0 (a a − 1 0 t a2 −1
)2
t=∞ (1.51)
2a 1 t
= 2 arctg a
a −1 √ a √
a2 −1 a2 −1 t=0
2 π
=√ (π/2 − 0) = √ .
a2 −1 α2 −1
Deci
π p
I 0 (a) = √
⇒ I(a) = π ln(a + a2 − 1) + C.
−1 a2
Z π
1
Exerciţiul 60. Să se calculeze integrala cu parametru: I(a) = dx, unde a > b > 0.
0 a + b cos x
Apoi derivând ı̂n raport cu α integrala cu parametru I(a) să se calculeze
Z π Z π
1 1
2
dx, dx.
0 (α + b cos x) 0 (α + b cos x)3
Rezolvare:
Z π Z ∞ Z ∞
1 1 2 2 1
I(a) = dx = 1−t2 1 + t2
dt = q dt
a + b cos x a + b 1+t2 a − b ( a+b 2
+ t2
a−b )
0 0 0
t=∞ (1.52)
2 1 t 2 π
= q arctg q =√
a − b a+b a+b t=0
a −b 2
2 2
a−b a−b
Derivăm şi obţinem

π π π
−1 −1
Z Z Z
0 1
I (a) = ( )0 dx = (1 + 0) dx = dx.
0 a + b cos x a 0 ((a + b cos x)2 0 (a + b cos x)2
Pe de altă parte
π −1 2
I 0 (a) = ( √
)0a = π[(a2 − b2 )−1/2 ]0a = π (a − b2 )−3/2 2a.
−b 2 a2 2
Z 2π
1
Exerciţiul 61. Să se calculeze integrala cu parametru: I(a) = dx, unde a > b > 0.
0 a + b cos x
Apoi derivând ı̂n raport cu a integrala cu parametru I(a) să se calculeze
Z 2π Z 2π
1 1
dx şi dx.
0 (a + b cos x)2 0 (a + b cos x)3
Rezolvare:
Observăm Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 π
dx = dx + dx = 2 · √ .
0 a + b cos x 0 a + b cos x π a + b cos x a2 − b2
Exerciţiul 62. Să se arate că
Z ∞
sin x π
dx =
0 x 2
Rezolvare:
sin(ax)
Ştim că următoarea integrală este convergentă (se aplică criteriul lui Abel funcţiilor e−kx şi ): I(a) :=
Z ∞
x
sin(ax)
e−kx dx, unde a ≥ 0, k > 0.
0 x
Calculăm derivata şi apoi aplicăm metoda de integrare prin părti:

Z ∞ Z ∞ Z ∞
0 −kx sin(ax) 0 −kx cos(ax)
I (a) = (e )a dx = e x dx = e−kx cos(ax) dx
0 x 0 x 0
Z ∞ −kx
e−kx e
= cos(ax)|x=∞ x=0 − (−a) sin(ax) dx
−k 0 −k
e−kx a ∞ −kx
Z
= cos(ax)|x=∞ x=0 − e sin(ax) dx (1.53)
−k k 0
Z ∞ −kx
e−kx a e−kx e
= cos(αx)|x=∞ x=0 − ( sin(ax)| x=∞
x=0 − a cos(ax) dx)
−k k −k 0 −k
e−kx a2 ∞ −kx
Z
a −kx
= cos(ax)|x=∞ x=0 + e sin(ax)| x=∞
x=0 − e cos(ax) dx.
−k k2 k2 0
x=∞
e−kx x=∞ −1 1 a −kx a
Dar cos(ax)|x=0 = (0 − 1) = iar 2 e sin(ax) = 2 (0 − 0) = 0,deci
−k k k k x=0 k
2
1 a k
I 0 (a) = − 2 I 0 (a) ⇒ I 0 (a) = 2 .
k k a + k2
Prin integrare obţinem
Z
k a
I(a) = da = arctg( ) + C.
a2 + k 2 k
Dar, conform definiţiei, ZI(0) = 0, deci C = 0.
∞
1 sin(x)
Deci I(1) = arctg( ) = e−kx dx şi, trecând la limită,
k 0 x
Z ∞
π 1 sin(x)
= lim arctg( ) = lim e−kx dx
2 k→0+ k k→0+ 0 x
Z ∞ Z ∞ (1.54)
sin(x) sin(x)
= lim e−kx dx = dx.
0 k→0 x 0 x
R∞ e−xy sin x
Alternativ: Mai simplu putem considera I(y) = dx, y > 0. Observăm că lim I(y) = 0, I(0) =
0 x y→∞
R∞ sin x
dx.
0 x
Diferenţiind I(y) obţinem:
Z∞
0 1 π
I (y) = − e−xy sin xdx = − 2
→ I(y) = − arctgy.
1+y 2
0
R∞ sin x R∞ sin x π
Deoarece I(0) = dx obţinem dx = .
0 x 0 x 2
Exerciţiul 63. Demonstraţi că
Z∞ Z∞ Z∞ Z∞
   
 e−xy sin xdy  dx =  e−xy sin xdx dy
0 0 0 0
Soluţie: Vom ı̂ncepe cu prima integrală:

Z∞ Z∞ Z∞ Z∞ Z∞ Z∞
   
−xy y=∞
−xy −xy e sin x π
 e sin xdy  dx = sin x e dy  dx = sin x · dx = dx = (1.55)
−x y=0 x 2
0 0 0 0 0 0
Pentru al doilea membru:

Z∞ Z∞ Z∞ Z∞ −xy 0 Z∞ x=∞ Z∞ −xy
     
−xy
 e−xy sin xdx dy =  e e e
sin xdx dy =  sin x + cos xdx dy
−y x −y x=0 y
0 0 0 0 0 0
(1.56)
Z∞ Z∞ −xy 0 Z∞ x=∞ Z∞ −xy
   
−xy
e e e
=  cos xdx dy =  cos x − sin xdx dy
−y 2 −y 2 x=0 y2
0 0 0 0
Din relaţia scrisă anterior obţinem:

Z∞ Z∞ Z∞
1 1 1
e−xy sin xdx = − 2 e−xy sin xdx → e−xy sin xdx =
y2 y y2 + 1
0 0 0
Revenim la calculul iniţial:

Z∞ Z∞ Z∞
 
∞
 e −xy 1 π
sin xdx dy = 2
dy = arctg y = .
y +1 0 2
0 0 0

Seminar 1-Integrale Improprii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminar 1-Integrale Improprii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi

Facultatea de Automatică şi Calculatoare

 interval de integrare nemărginit

 Integrăm o funcţie nemărginită Să considerăm funcţia:

Evident are loc lim f (x) = ∞.

Interpretăm aria hasurată cu roşu ca fiind limita ariilor mărginite la dreapta:

 Integrăm pe un intervam nemărginit

1.1 Breviar teoretic

Punctul b se va numi punct singular.

nem că f (x) dx este convergentă şi vom Zb

Punctul a se va numi punct singular.

Integrala de speţa I Integrala de speţa a II-a

f (x) dx este convergentă Zb

Convergenţa integralei ı̂n cazul funcţiilor pozitive

Convergenţa integralei ı̂n cazul general

(ii) Funcţia g este monotonă şi mărginită.

Teorema 3 (Criteriul lui Dirichlet). Fie f, g : [a, ∞) → R atfel ı̂ncât

(ii) funcţia g este monoton descrescătoare pe [a, ∞) cu lim g (x) = 0

1.2 Exerciţii rezolvate

α sin (βx) + β cos (βx) −αx β

Exerciţiul 3. Studiaţi convergenţa integralelor cu ajutorul criteriului ı̂n α :

1. Pentru λ > 0, integrala I converge.

|f (x) | dx. Dacă λ > 1, atunci avem

sin x sin2 x 1 − cos (2x) 1 1 1 cos (2x)

Exerciţiul 7. Studiaţi convergenţa integralelor improprii de speţa a II-a:

lim ln(sin x)) = −∞.

| ln(sin x)| − ln(sin x) − cos x

Relaţia (1.5) devine ı̂n baza celor scrise anterior

Revenind la relaţia (1.4) vom obţine:

Vom studia deci convergenţa ultimei integrale folosind definiţia:

Obţinem I = −I deci valoarea integralei propuse este chiar 0.

Dar lim cos c nu există deci integrala este una divergentă.

lim e−2x = e−∞ = 0.

lim [f (x) · g (x)] = 0

α sin (βx) + β cos (βx) −αx β

5. Se obţine convergenţa cu α > 1, arbitrar ales.

1. Mai ı̂ntâi vom descompune ı̂n fracţii simple integrantul

Integrala improprie este atunci

2. Calculăm mai ı̂ntâi primitiva

Integrala improprie este atunci

3. Calculăm mai ı̂ntâi primitiva făcând substituţia

Integrala improprie este atunci

5. Observăm mai ı̂ntâi că

Integrala improprie este atunci

Exerciţiul 23. Să se studieze convergenţa integralelor:

Ambele integrale sunt improprii de specia I.

Exerciţiul 28. Integrala

Exerciţiul 29. Integrala

1. Calculăm mai ı̂ntâi primitiva

2. Observăm că 2 este un punct singular. Vom căuta λ astfel ı̂ncât

Observăm că pentru λ = 1 obţinem:

Pentru prima integrală vom căuta λ astfel ı̂ncât

6. vom considera λ = 4/3 şi α = 4/3.

9. Calculăm mai ı̂ntâi primitiva

Exerciţiul 32. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii:

1 xλ−1/3 xλ−1/3 . · ex/3

10.  Dacă a > 0, atunci, notând y = 1/x,

şi valoarea limitei: L = limc→∞ 1 xα dx. Pentru α 6= 1 avem:

- Dacă α < 1 ⇒ L = ∞, rezultă că integrala este divergentă.

pentru xn = 2nπ + π2 ⇒ limn→∞ f (xn ) = −∞

- Pentru α = 2 − m > 1 ⇔ m < 1, integrala este convergentă.

este divergentăZı̂n cazul α < 0.

sin x sin2 x 1 − cos (2x) 1 1 1 cos (2x)

interval de integrare nemărginit

Integrăm o funcţie nemărginită Să considerăm funcţia:

Integrăm pe un intervam nemărginit

10. Dacă a > 0, atunci, notând y = 1/x,

Γ(1) = 1, Γ(n + 1) = n!, n ∈ N

B(p, q) = B(q, p), p > 0, q > 0