5.

REPREZENTAREA CORPURILOR GEOMETRICE

5.1. REPREZENTAREA POLIEDRELOR

Se numeşte poliedru corpul geometric mărginit de poligoane cu un
anumit număr de laturi, denumite feţe. Intersecţia a două feţe este un
segment de dreaptă denumit muchie. Intersecţia a trei sau mai multe muchii
se numeşte vârf.
Reprezentarea corpurilor geometrice se realizează, în general prin
proiectarea elementelor caracteristice. Pentru reprezentarea unui poliedru, se
proiectează, în general, vârfurile, muchiile şi feţele care delimitează
poliedrul respectiv (figura 5.1).
Poliedrele se reprezintă în epură prin contur aparent. Conturul aparent
este determinat de intersecţia dintre suprafaţa prismatică generată de
proiectantele tangente la corp şi planul de proiecţie. Deci, conturul aparent
reprezintă poligonul care cuprinde în interiorul său proiecţiile tuturor
punctelor din interiorul poliedrului. În interiorul conturului aparent apar
proiecţiile muchilor.
Poligonul acc1b1a1a din figura 5.1, b se numeşte conturul aparent
orizontal, iar poligonul aa1 c1 ca , conturul aparent vertical. Linia mixtă
scads din figura 5.4, a se numeşte conturul aparent orizontal al conului.
Dacă se consideră corpurile geometrice ca fiind netransparente, atunci,
în fiecare proiecţie, o serie de elemente vor fi vizibile şi se trasează cu linie
continuă groasă, iar altele vor fi acoperite şi se trasează cu linie întreruptă
subţire.
Determinarea vizibilităţii pentru fiecare proiecţie se realizează, în
general, folosind următoarele reguli:
- conturul aparent al fiecărei proiecţii este întotdeauna vizibil şi separă
partea vizibilă de partea invizibilă ;
- dacă două muchii din feţe diferite nu sunt concurente în spaţiu, iar în
epură se intersectează, atunci una este vizibilă şi cealaltă invizibilă;
- muchiile care pleacă dintr-un punct proiectat în interiorul conturului
aparent sunt toate vizibile, dacă punctul este vizibil, sau toate invizibile,
dacă punctul este invizibil;
- dacă două feţe se intersectează după o muchie ce face parte din
conturul aparent, una este vizibilă, iar cealaltă invizibilă;
- dacă două puncte au aceeaşi proiecţie orizontală, este vizibil punctul
cu cota cea mai mare;

53
 - dacă două puncte au aceeaşi proiecţie verticală, este vizibil punctul
cu depărtarea cea mai mare;
- dacă două puncte au aceeaşi proiecţie laterală, este vizibil punctul cu
abscisa cea mai mare.
Aşa, de exemplu, în figura 5.1 se consideră prisma triunghiulară având
baza ABC, situată în planul orizontal, şi baza A1B1C1 . Se proiectează
vârfurile prismei pe cele două plane de proiecţie şi prin unirea proiecţiilor
de acelaşi nume ale vârfurilor se obţin proiecţiile prismei. n 

a. b.
Figura 5.1

În figura 5.2 a, este reprezentată piramida VMNP ( vmnp, v mnp  )

care are baza MNP ( mnp, mnp  ) situată într-un plan oarecare şi vârful în V
( v, v  ), iar în figura 5.2 b , piramida SABC ( sabc, s a bc  ) care are baza
ABC ( abc, a bc  ) situată în planul H  şi vârful în S ( s, s  ). Un punct este
situat pe o faţă a unei piramide când este situat pe odreaptă conţinută în
planul feţei respective:
M 1 (m1 , m1 )  VMN ,
 
deoarece M 1  VT  VMN ;  
m1  tv; m1  t v (figura 5.2 a);

54
M 2 (m2 , m2 )  SAB ,
 
deoarece M 2  SD  SAB ;  
m2  sd ; m2  s d  (figura 5.2, b).

Figura 5.2

5.2. REPREZENTAREA CONULUI ŞI CILINDRULUI

5.2.1. Reprezentarea conului.

Conul este corpul geometric format dintr-o suprafaţă conică mărginită
de o suprafaţă plană, al cărui contur formează
directoarea, care este o curbă plană. În aplicaţiile
tehnice se utilizează conul de revoluţie (figura. 5.3),
generat de dreapta (G), ce se roteşte în jurul axei
(I), cu care este concurentă în S, vârful conului.
Curba directoare este un cerc cu centrul în  ,
numit baza conului. Conul este drept când S este
perpendiculară pe planul bazei; în celelalte cazuri
conurile sunt înclinate (oblice). Baza conului poate
fi situată în unul dintre planele de proiecţie sau într-
un plan oarecare. Când baza este situată în [H]
Figura 5.3 (figura 5.4, a), se proiectează în adevărata mărime
în proiecţie orizontală, un cerc cu centrul în  , iar

55
când baza este situată într-un plan oarecare (figura 5.4, b), se proiectează în
elipse pe [H] şi [V]. Pentru reprezentare se duc tangente din vârful S (s, s')
la proiecţiile bazei. În ceea ce priveşte vizibilitatea, se aplică aceleaşi reguli
de la poliedre, asimilându-se generatoarele cu muchiile unei piramide. Un
punct M care aparţine suprafeţei conului se găseşte situat pe o generatoare a
 
sa: M m, m  SE ; m  se; m  s e ( figura 5.4, a);
M m, m  VA ; m  va; m  v a  ;(figura 5.4, b)

Figura 5.4

5.2.2. Reprezentarea cilindrului

Cilindrul este corpul geometric format dintr-o
suprafaţă cilindrică mărginită de două suprafeţe plane,
numite bazele cilindrului. În aplicaţiile tehnice se
utilizează cilindrul de revoluţie (figura 5.5), generat
de dreapta (G), ce se roteşte în jurul axei (I), de baze
cercurile cu centrele în 1 şi  2 , situate în plane
paralele. Cilindrul este drept când generatoarea este
perpendiculară pe baze; în celelalte cazuri cilindrii
sunt înclinaţi (oblici). Bazele cilindrului pot fi situate
într-un plan de proiecţie şi un plan paralel cu planul de
proiecţie respectiv sau în plane paralele oarecare.
Figura 5.5 Când o bază este situată în [H] şi cealaltă într-un plan

56
de nivel (figura 5.6, a), bazele se proiectează cercuri în proiecţie orizontală,
iar când bazele sunt conţinute în plane paralele oarecare (figura 5.6, b), se
proiectează elipse pe [H] şi [V]. Pentru reprezentare se duc tangentele
exterioare la baze în cele două proiecţii. În ceea ce priveşte vizibilitatea, se
aplică aceleaşi reguli de la poliedre, asimilându-se generatoarele
reprezentate cu muchiile unei prisme. Un punct N care aparţine suprafeţei
cilindrului se găseşte situat pe o generatoare a sa:
 
N  G ; N n, n  EE1 ; n  ee1; n  ee1 (figura 5.6, a)
 
N n, n  AB ; n  ab; n  a b (figura 5.6, b)

Figura 5.6

57