2.1.

Desenul proiectiv

Fig. 2.2 - Elementele proiecţiei: 1-centrul de proiecţie; 2-proiectanta; 3-planul de proiecţie

2.2. Sisteme de proiecţie

Fig. 2.3 - Sisteme principale de proiecţie

1
 Fig. 2.4 - Proiecţia centrală a unei suprafeţe triunghiulare

Fig. 2.5 - Proiecţia paralelă ortogonală a unei suprafeţe triunghiulare

Fig. 2.6 - Proiecţia paralelă oblică, a unei suprafeţe triunghiulare

2
Fig. 2.7 - Denivelare de teren reprezentată prin proiecţie cotată

Fig. 2.8 - Reprezentarea axonometrică a punctului

(OX-abscisă, OY-depărtare şi OZ-cotă)

3
Fig. 2.9 - Numerotarea diedrelor în dubla proiecţie ortogonală

Fig. 2.11 - Reprezentarea punctului în spaţiu în diedrul I (a)

şi în epură în dublă proiecţie ortogonală (b).

4
 Fig. 2.10 - Numerotarea triedelor în tripla proiecţie ortogonală

Fig. 2.13 - Reprezentarea punctului în spaţiu în triedrul I (a)

şi în epură în triplă proiecţie ortogonală (b)

Etapele construcției:
- se consideră cunoscut punctul B, reprezentat în spaţiu în triedrul I (fig. 2.13) şi
proiecţia sa b pe planul orizontal-H situată la intersecţia proiectantei coborâtă din punctul
B pe planul orizontal-H.
- din punctul b se duc proiectante pe planele vertical-V şi lateral-W şi la intersecţia
acestora cu axele de coordonate Ox şi Oy obţinem punctele notate cu bx şi by.
- din punctele bx şi by se ridică proiectante în planele vertical şi lateral iar la
intersecţia acestora cu proiectantele duse pe aceste plane din punctul spaţial B rezultă
proiecţiile b', în planul vertical-V şi b", în planul lateral-W.
5
 - se trasează proiectanta pe planul lateral din proiecţia b' şi proiectanta pe planul
vertical din proiecţia b" până se intersectează într-un punct notat cu bz şi situat pe axa
Oz.
- după rotirea planelor de proiecţie orizontal şi lateral în jurul axelor OX şi OZ, se
obţine epura punctului în triplă proiecţie ortogonală (fig. 2.13).

Distanţele punctului B din spaţiu faţă de planele de proiecţie orizontal, vertical şi

lateral, în triplă proiecţie ortogonală, se numesc:
- cotă (distanţa punctului la planul orizontal, măsurată pe axa OZ, axa cotelor).
- depărtare (distanţa punctului la planul vertical măsurată pe axa OY, axa depărtărilor
sau axa ordonatelor)
- abscisă (distanţa punctului la planul lateral, măsurată pe axa OX, axa absciselor).

Fig. 2.17 - Poliedre şi corpuri cu suprafeţe de rotaţie

întâlnite la compunerea formelor pieselor tehnice

Orice corp geometric (poliedru sau corp de rotaţie) este determinat complet când
este reprezentat în triplă proiecţie ortogonală.
6
 2.4. Dispunerea proiecţiilor în desen

 Metoda europeană de reprezentare ortogonală (metoda E sau metoda primului

triedru), consideră că proiecţia unei feţe a obiectului reprezentat se obţine pe faţa
interioară a cubului, cea mai depărtată de faţa reprezentată (fig. 2.24).
Este metoda care așează obiectul între observator și planul de proiecție.
Desfacerea cubului de proiecție se face în lungul intersecției dintre plane și ulterior
toate fețele sunt aduse în planul vertical considerat principalul plan de proiecție. Proiecția
verticală se află în planul vertical, iar celelalte sunt rotite și aduse în pozițiile stabilite
conform standardului.
În interiorul cubului de proiecţie, în funcţie de direcţia de proiecţie, se obţin şase
proiecţii (vederi, secţiuni), denumite şi dispuse astfel (fig. 2.25-2.27):
- vederea din faţă, pentru proiecţia în vedere pe planul vertical din spate (direcţia A),
denumită şi proiecţie principală, ea alegându-se astfel încât să reprezinte obiectul în
poziţia de utilizare şi cele mai multe detalii de formă şi dimensionale.
- vederea de sus, este pentru proiecţia în vedere pe planul orizontal inferior (direcţia
B) şi se dispune sub proiecţia principală,
- vederea laterală din stânga, este pentru proiecţia în vedere pe planul lateral din
dreapta (direcţia C) şi se dispune în dreapta proiecţiei principale,
- vederea laterală din dreapta, pentru proiecţia în vedere pe planul lateral din stânga
(direcţia D).
- vederea de jos, pentru proiecţia în vedere pe planul orizontal superior (direcţia E).
- vederea din spate, pentru proiecţia în vedere pe planul vertical din faţă (direcţia F).

Dispunerea vederilor Simbolul grafic de

reprezentare
Fig. 2.24 - Metoda europeană (E)

7
 Fig. 2.25 - Dispunerea proiecţiilor
la metoda europeană (E)

Fig. 2.26 - Direcţiile de proiecţie şi dispunerea normală a proiecţiilor

formelor constuctive complexe, după metoda europeană

8
Fig. 2.27 - Direcţiile de proiecţie şi dispunerea normală a proiecţiilor
formelor constuctive complexe, după metoda europeană