2.

REPREZENTAREA DREPTEI

2.1.PROIECŢIILE DREPTEI
Reprezentarea unei drepte se realizează prin proiecţiile ortogonale ale
dreptei din spaţiu pe planele de proiecţie.
Pentru a determina proiecţiile unei drepte D (figura 2.1), se
proiectează două puncte A şi B care aparţin dreptei, iar prin unirea
proiecţiilor de acelaşi nume ale punctelor, se obţin proiecţiile dreptei: ab -
proiecţia orizontală ; a'b' - proiecţia verticală.
Proiecţia unei drepte poate fi considerată şi intersecţia unui plan cu
planul de proiecţie, cu condiţia ca acel plan să conţină dreapta şi să fie
perpendicular pe planul de proiecţie (figura 2.1, a).
Din reprezentarea unei drepte, rezultă că, dacă un punct aparţine unei
drepte, atunci proiecţiile lui sunt situate pe proiecţiile de acelaşi nume ale
dreptei: M ∈ D ; m ∈ d ; m′ ∈ d ′ (figura 2.1).

a. b.
Figura 2.1.

2.2. URMELE DREPTEI

Urmele dreptei se numesc punctele în care dreapta intersectează
planele de proiecţie, purtând denumirea şi notaţia corespunzătoare planului
respectiv (figura 2.2).
Punctul în care dreapta intersectează planul orizontal de proiecţie se

19
numeşte urmă orizontală a dreptei şi se notează cu litera H. Fiind un punct
conţinut de planul orizontal (figura 2.2, a), coincide cu proiecţia orizontală
h, iar proiecţia verticală h' este situată pe axa Ox şi proiecţia laterală h" pe
axa Oy.
Punctul în care dreapta intersectează planul vertical de proiecţie se
numeşte urma verticală a dreptei şi se notează cu litera V. Fiind un punct
conţinut de planul vertical, coincide cu proiecţia verticală v ′ , iar proiecţia
orizontală v şi laterală v ′′ , sunt situate pe axa Ox şi Oz.

a. b.
Figura 2.2

Urma laterală W (w, w', w") se numeşte punctul în care dreapta

intersectează planul lateral de proiectie.
Pentru a determina în epură (figura 2.2, b), urma orizontală a dreptei,
se prelungeşte proiecţia verticală d' până intersectează axa Ox în punctul h ′ ,
iar din acest punct se trasează linia de ordine până intersectează proiecţia
orizontală d în punctul h, care reprezintă urma orizontală a dreptei.
Pentru a determina urma verticală a dreptei, se prelungeşte proiecţia
orizontală d până intersectează axa Ox în punetul v, iar din acest punct se
trasează linia de ordine până intersectează proiecţia verticală d' în punctul v',
care reprezintă urma verticală a dreptei.

20
 Pentru determinarea urmei laterale a dreptei, se prelungeşte proiecţia
verticala d' până intersectează axa Oz în punctul w′ , iar din acest punct se
trasează linia de ordine paralelă cu Ox până interseetează proiecţia laterală
d" în punctul w", care reprezintă urma laterală a dreptei.
Urmele dreptei determină diedrele sau triedrele prin care trece dreapta.
În cazul din figura 2.2, dreapta trece prin diedrele IV, I şi II sau prin
triedrele IV, I, II şi VI.

2.3. REGIUNILE SPAŢIULUI STRĂBĂTUT DE DREAPTĂ

Cunoscând proiecţiile unei drepte (epura dreptei) se pot preciza
regiunile spaţiului străbătut de dreaptă, dacă se construies urmele dreptei.
(adică se cunosc punctele în care drepta intersectează planele de proiecţie ce
împart spaţiul în regiuni – diedre şi triedre).
Pentru precizarea diedrelor străbătute de o dreaptă se procedeată astfel:

b ≡ b′
3′ v ′c ′ 2′
h′ 1′
3vc d′
2
h
1 d
O4 O3 O2 O1 O8

D II DI DIV

- se construiesc urmele h şi v ′ ;
- se consideră arbitrar puncte pe dreaptă situate între urme şi în afara
urmelor;
- se analizează semnul coordonatelor y şi z.
Pentru precizarea octanţilor străbătuţi de o dreaptă se procedează
astfel:
- se construiesc urmele h şi v ′ ale dreptei;
- se construiesc punctele de intersecţie ale dreptei cu planele
bisectoare (pentru care y = z );

21
 - se aleg arbitrar puncte pe dreaptă situate între aceste puncte şi în
afara lor;
- se analizează semnul coordonatelor y şi z precum şi relaţia dintre ele
( y < z sau y > z ).
Pentru stabilirea triedrelor străbătute de o dreaptă se procedează astfel:
- se construiesc toate urmele dreptei;
- se consideră arbitrar puncte pe dreaptă situate între urme şi în afara
lor;
- se analizează semnul coordonatelor x, y, şi z ale punctelor.

2.4. POZIŢIILE PARTICULARE ALE DREPTEI

2.4.1.Drepte paralele cu planele de proiecţie

• Dreaptă de nivel sau orizontală se numeşte dreapta care este paralelă
cu planul orizontal de proiecţie (figura 2.3). Proiecţia verticală d' este
paralela cu axa Ox, deoarece toate punctele dreptei D au aceeaşi cotă. Un
segment AB, conţinut de dreapta D, se proiectează în adevărata mărime pe
proiecţia orizontală d ; ab = AB. Unghiul β , format de dreaptă cu planul
vertical, se proiectează în adevărata mărime pe planul orizontal, fiind egal
cu unghiul format de proiecţia orizontală d cu axa Ox.

a. b.
Figura 2.3

• Dreaptă de front sau frontală se numeşte dreapta paralelăi cu planul

22
vertical de proiecţie (figura 2.4). Proprietăţile menţionate la dreapta de nivel
se regăsesc în mod analog şi la dreapta de front.
• Dreaptă de profil se numeşte dreapta care este paralelă cu planul
lateral de proiecţie (figura 2.5). Proiecţiile d şi d' sunt perpendiculare în
acelaşi punct pe axa Ox. Poziţia unei drepte de profil este determinată prin
două proiecţii numai în cazul când una dintre ele este proiecţia laterală, sau
când este reprezentată prin proiecţiile dublu ortogonale a două puncte
aparţinând dreptei.

a. b.
Figura 2.4.

a. b.
Figura 2.5

23
 2.4.2. Drepte perpendiculare pe planele de proiecţie

Dreapta perpendiculară pe unul din planele de proiecţie este paralelă

cu una din cele trei axe de coordonate (şi implicit cu celelalte două plane de
proiecţie).

• Dreaptă verticală se numeşte dreapta care este perpendiculară pe

planul orizontal de proiecţie (figura 2.6). Proiecţia orizontală a dreptei se
transformă într-un punct, iar proiecţia verticală d' şi laterală d" sunt
perpendiculare pe axa Ox şi Oy.

a. b.
Figura 2.6

• Dreaptă de capăt se numeşte dreapta care este perpendiculară pe

planul vertical de proiecţie (figura 2.7). Proiecţia verticală a dreptei se
transformă într-un punct, iar proiecţiile d şi d" sunt perpendiculare pe axa
Ox şi Oz.

24
 a. b.
Figura 2.7

• Dreaptă fronto-orizontală sau paralelă cu axa Ox se numeşte

dreapta care este perpendiculară pe planul lateral de proiecţie (figura 2.8).
Proiecţiile ab şi a ′b ′ sunt paralele cu axa Ox, iar proiecţia laterală a ′′b ′′ se
transformă într-un punct.

25
 a. b.
Figura 2.8

• Dreapă concurentă cu axa Ox are proiecţiile d şi d', concurente în

aeelaşi punct pe axa Ox, care corespunde şi cu urmele dreptei (figura 2.9).
• Dreptele conţinute în planele de proiecţie au proiecţiile de nume
contrar situate pe axele de proiecţie. În figura 2.10 este reprezentată dreapta
D conţinută pe planul vertical de proiecţie. Proiecţia orizontală d este situată
pe axa Ox, iar proiecţia laterală d" pe axa Oz.

Figura 2.10

26
 2.5. POZIŢIILE RELATIVE A DOUĂ DREPTE
Două drepte în spaţiu pot avea una din următoarele poziţii relative:
- să fie paralele;
- să fie concurente;
- să nu fie nici concurente şi nici paralele (drepte oarecare).
• Dreple paralele. Două drepte paralele au proiecţiile de acelaşi nume,
paralele între ele (figura 2.11).
Se consideră dreptele paralele D şi D1, conţinute de planele paralele P
şi P1, perpendiculare pe planul H. Planele paralele P şi P1 se intersectează
cu planul H, după două drepte paralele, deci proiecţiile d şi d1 sunt paralele
între ele.
Două drepte paralele determină un plan şi sunt conţinute de un plan.
• Drepte concurente. Două drepte concurente (figura 2.12) au
proiecţiile de acelaşi nume concurente, iar punctele de intersecţie a
proiecţiilor sunt situate pe aceeaşi linie de ordine.
Două drepte concurente determină un plan şi sunt conţinute de un
plan.
• Drepte oarecare sau disjuncte. Două drepte oarecare nu determină şi
nu pot fi conţinute de un plan. În figura 2.13 se prezintă câteva exemple
privind reprezentarea a două drepte oarecare.

F
igura 2.11

27
 Figura 2.12

• Proiecţiile unghiului drept. Un unghi drept se proiectează tot ca un

unghi drept, dacă cel puţin o latură este paralelă cu planul pe care se
proiectează (figura 2.14). Se consideră două drepte perpendiculare D şi D1,
dreapta D fiind paralelă cu planul de proiecţie H. Dreapta D1 se consideră
conţinută de planul Q, perpendicular pe planul H, cu care se intersectează
după dreapta notată cu Qh. Proiecţia dreptei D1 pe planul H va fi d1, care va
coincide cu dreapta Qh ( Qh ≡ d1 ). Dreapta D este perpendiculară pe planul
Q, deci şi pe dreapta Qh. Dreapta D fiind paralelă cu proiecţia d, rezultă că
cele două proiecţii d şi d1 vor fi perpendiculare. Se observă că dacă se
consideră o altă dreaptă D2 conţinută de planul Q, aceasta va avea proiecţia
d2 pe planul H, confundată cu Qh, , deci proiecţia d va fi prependiculară şi
pe proiecţia d2.
Proiecţiile unghiului drept se utilizează pentru reprezentarea dreptelor
perpendiculare şi determinarea distanţelor.

28

Figura 2.13
Figura 2.14

29