GEOMETRIE DESCRIPTIVA

Ce este Geometria Descriptiva….?

In esenta Geometria Descriptiva este o stiinta grafica care fundamenteaza
un sistem grafic de comunicare (metodele si principiile) pentru reprezentarea
obiectelor: (1) in spatiul tridimensional 3D sau/si (2) din acest spatiu in spatiul
bidimensional 2D (in plan).
In consens cu primul obiectiv, Geometria Descriptiva este considerata o
ramura a Geometriei (uneori denumita ca geometrie proiectiva).
In consens cu cel de al doilea obiectiv Geometria Descriptiva este
considerata ca o baza de fundamentare matematica pentru Desenul tehnic.
Savantul francez Gaspard Monge(1746-1818), este considerat “parintele”
Geometriei Descriptive. Gaspard Monge a sistematizat cunoştinţele existente
până în timpul lui, a elaborat o teorie unitară a reprezentărilor grafice din spatiul
tridimensional in cel bidimensional pentru nevoi tehnice şi a publicat primul
tratat de Geometrie descriptivă
Metodele si principiile, construcţiile grafice tratate în Geometria
descriptivă se bazează in primul rand pe: (1) metoda proiecţiilor si pe (2)
sistemele de referinta.
In sens larg proiectarea (proiectia) unui obiect poate fi considerata ca
procedura de reprezentare a acestuia prin reducerea numarului de dimensiuni.
Spre exemplu reprezentand un obiect din spatiul tridimensional 3D in planul
unui format 2D (fizic sau virtual), numarul dimensiunilor este redus de la 3 la 2.
In sens specific proiectarea (proiectia) unui obiect înseamnă în fapt
identificarea unui număr suficient de puncte (curente şi caracteristice) in planul
specificat, astfel ca imaginea obtinuta (rezultatul acestor proiecţii) să defineasca
obiectul in mod raţional şi corect.
sistemele de proiecţie.
SISTEME DE REFERINTA

1
Sistemul diedric

Tabel. Semnul coordonatelor descriptive în sistemul diedric

Diedrul
I II III IV
Coordonatele
Depărtarea [y] + - - +
Cota [z] + + - -

Sistemul triedric

Tabel. Semnul coordonatelor descriptive în sistemul triedric

2
 Triedrul
I II III IV V VI VII VIII
Coordonatele
Abscisa [x] + + + + - - - -
Depărtarea [y] + - - + + - - +
Cota [z] + + - - + + - -

SISTEME DE PROIECŢIE

Sistemul de proiecţie central – conic (sau perspectiva)

3
Sistemul de proiecţie paralel - cilindric

4
Sistemul de proiecţie paralel – cilindric drept  sistemul de proiecţie
ortogonal

Directia de proiectie este

normala(perpendiculara)
pe planul de proiectie

Geometria descriptivă şi în consecinţă grafica tehnică bazată pe

aceasta, utilizează sistemul de proiecţie ortogonal.

Consecinte
 segmentele din spaţiu se proiectează de regulă numai după un segment
mai mic sau cel mult egal cu cel din spaţiu (în caz de paralelism cu planul
de proiecţie)
 dacă un punct aparţine unei drepte din spaţiu, atunci proiecţia punctului
aparţine proiecţiei dreptei
 mărimea proiecţiilor obţinute pe planul de proiecţie nu mai este
dependentă de distanţa dintre obiect şi planul de proiecţie ci numai de
orientarea obiectului faţă de planul de proiecţie [P] şi de direcţia de
proiecţie ().

Invarianţi importanţi pentru aplicaţiile practice:

 raportul segmentelor unei linii drepte este egal cu raportul proiecţiilor;
 proiecţiile a două drepte paralele sunt paralele între ele;
 două drepte concurente se proiectează tot după două drepte concurente;

Principiu general
Dacă un punct aparţine unei drepte din spaţiu, atunci proiecţia punctului aparţine
proiecţiei dreptei.

5
 PUNCTUL, DREAPTA ŞI PLANUL

Proiecţia punctului în sistemul diedric

Aa  [H]; Aa'  [V]; [H]  [V]  xx' ;

Aa , Aa' [Q]; [Q]  [H]  aa x ; [Q]  [V]  a' a x ;
a  aa x  Aa ;
a'  a'a x  Aa' ;

Proiecţia punctului în sistemul triedric

[H]  [V]  Ox ; [H]  [L]  Oy ; [V]  [L]  Oz ;

[H]  [V]  [L]  O.

6
Proiecţiile oricarui punct A din epură sunt determinate dacă se cunosc
coordonatele descriptive ale acestuia:
 abscisa x= Oa x ,
 depărtarea y= Oa y
 cota z= Oa z .
Odată cu rotirea planelor de proiecţie, [H] si [L] se rotesc şi liniile de ordine
(segmentele aX a şi aX a’, ay a şi ay a’’ respectiv az a’ şi az a’’) care rămân în
continuare perpendiculare în aceleaşi puncte (a X , pe axa de proiecţie Ox , a y , pe
axa de proiecţie Oy , a z , pe axa de proiecţie Oz ) dar devin coliniare
reglementând corespondenţa între proiecţiile realizate.

 [H]  [V]  Ox ; [H]  [L]  Oy ; [V]  [L]  Oz ;


 [H]  [V]  [L]  O;

 Aa  [H]; Aa'  [V]; Aa' '  [L];
 
 Aa , Aa'  [H]  aa ;
 x

 
 Aa , Aa'  [V]  a' a x ;

 
 Aa , Aa' '  [L]  a' ' a y ;

a  aa x  Aa ;

a'  a'a x  Aa' ;

a' '  a' 'a y  Aa' ' ;

7
Dreapta şi proiecţia dreptei

Urmele dreptei D

 D ∩ planul orizontal de proiecţie [H]  urma orizontală a dreptei notată

convenţional cu H(h, h’,h’’) unde H  [H] cu coordonatele descriptive
H(x,y,0).
 D ∩ planul vertical de proiecţie [V]  urma verticală a dreptei notată
convenţional cu V(v, v’,v’’) unde V  [V] cu coordonatele descriptive
V(x,0,z).
 D ∩ planul lateral de proiecţie [L]  urma laterală a dreptei notată
convenţional cu L(l, l’,l’’) unde L [L] cu coordonatele descriptive
L(0,y,z).

8
Poziţiile particulare ale dreptelor în raport cu planele de proiecţie

 Dreapta orizontală sau de nivel

 Dreapta frontală sau de front

9
 Dreapta de profil

 Dreapta verticală

 Dreapta de capăt

10
  Dreapta fronto - orizontală

Drepte conţinute în planele de proiecţie

 Dreapta conţinută în planul orizontal de proiecţie

 Dreapta conţinută în planul vertical de proiecţie

11
Poziţiile relative a două drepte

 Dreptele concurente

 Dreptele paralele

 Drepte disjuncte

12
Planul şi proiecţia planului

Un plan oarecare [P] poate fi determinat prin una dintre următoarele condiţii:
(1) trei puncte necoliniare,
(2) două drepte concurente,
(3) două drepte paralele,
(4) o dreaptă şi un punct exterior dreptei,
(5) o dreaptă de ce mai mare pantă,
(6) o dreaptă de ce mai mare înclinaţie.

Urmele planului [P] oarecare sunt dreptele de intersecţie dintre acest plan şi
planele de proiecţie [V], [H], [L]

 [P] ∩ [H],  P H  [P]  [H] se numeşte urma orizontală a planului şi se

notează convenţional cu P ( p , p' , p'' ) .
H h h h
 [P] ∩ [V],  PV  [P]  [V] se numeşte urma verticală a planului şi se
notează convenţional cu P ( pv , p'v , p''v ) .
V
 [P] ∩ [L],  P L  [P]  [L] se numeşte urma laterală a planului şi se
notează convenţional cu P ( p , p' , p'' ) .
L l l l

PV  P H  Px si Px  Ox;
P H  P L  P y si P y  Oy;

P L  PV  Pz si Pz  Oz;

13
Drepte particulare conţinute în plan

 Orizontala unui plan oarecare

 Frontala unui plan oarecare

 Dreapta de ce mai mare pantă

14
  Dreapta de ce mai mare înclinaţie

Poziţiile particulare ale unui plan în raport cu planele de proiecţie

 Planul de nivel

 Planul frontal

15
 Planul de profil

 Planul vertical

 Planul de capăt

16
  Planul paralel cu axa de proiecţie Ox

Poziţia relativă a două plane

 Plane paralele

 Plane concurente

17
Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan

 conţinută în plan
 paralelă
D este paralelă cu un plan [P] dacă este paralelă cu o dreaptă Δ
conţinută în acel plan, D II Δ [P]
 concurentă (incidentă )
D este concurentă cu un plan [P] într-un punct I(i, i ’, i ’’) dacă :
 intersectează planul în punctul I(i, i' , i'' )  D( d , d' , d'' )  [P] ;
 formează cu acel plan un unghi α .

Etape de rezolvare grafica

 enunţul problemei adică reprezentarea dreptei prin proiecţiile ei D( d ,d' ) şi a

planului prin urmele sale P ( ph , p' v )
 prin dreapta D( d ,d' ) se duce un plan auxiliar proiectant Q ( q h , q' v ) (în
cazul de faţă plan de capăt) convenabil ales
 planul iniţial P ( ph , p' v ) se intersectează cu planul auxiliar Q ( q h , q' v )
după o dreaptă intermediară reprezentată prin segmentul HV ( hv, h' v' )
 la intersecţia dreptei iniţiale D( d ,d' ) cu dreapta intermediară reprezentată
prin segmentul HV ( hv, h' v' ) se află punctul de intersecţie căutat I(i, i’)

Relaţional etapele constructive pentru determinarea punctului de

intersecţie dintre o dreaptă D şi un plan oarecare [P] se exprima astfel:
D( d , d' ) [Q( q , qv' )]
h
[P( p , p' )]  [Q( q , qv' )]  HV ( hv , h' v' )
h
HV ( hv , h' v' )  D( d , d' )  I(i, i' ).

18
19
 METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

A. Metoda schimbării planelor de proiecţie

 Schimbarea de plan vertical de proiecţie pentru un punct

 În această schimbare de plan vertical de proiecţie proiecţia orizontală a şi

cota z a punctului A sunt invariabile (nu se modifică).
 Liniile de ordine aa x1 şi a' a rămân perpendiculare pe noua axă de
1 x1
proiecţie O x .
1 1
 Dacă schimbarea planului vertical de proiecţie [V] [V1] este una
arbitrară, în epură noua axă de proiecţie O x este o dreaptă arbitrară.
1 1
 Deoarece liniile de ordine sunt perpendiculare pe axa de proiecţie,
perpendiculara din a pe O x este chiar direcţia liniei de ordine pe care
1 1
se măsoară segmentul a x1a'1  z .

20
  Schimbarea de plan vertical de proiecţie pentru o dreaptă

 Deoarece D( d ,d' ) II [V1] atunci noua axa de proiecţie O x va fi

1 1
paralelă cu proiecţia orizontală d a dreptei.
 Proiecţia dreptei pe noul plan vertical de proiecţie [V1] se reduce la
proiecţiile a două puncte arbitrare A(a, a’) şi B(b, b’) ale acesteia.
 Practic schimbarea de plan pentru o dreaptă se reduce la schimbarea de
plan pentru două puncte ale acesteia. Segmentul AB  ( D ) fiind egal cu

proiecţia verticală a' b'  AB va putea fi măsurat în mărime naturală pe

1 1
noul plan vertical de proiecţie [V1].

Observatii:

 Dreapta D( d , d' ) se transformă dintr-o dreaptă oarecare în diedrul iniţial de

proiecţie {[V], [H]} într-o dreaptă frontală în sistemul {[V1], [H]}

 Unghiul de incidenţă al dreptei D( d , d' ) la planul [H] se va proiecta în

mărime reală pe noul plan vertical de proiecţie [V1]

21
B. Metoda rotaţiei

După poziţia axei de rotaţie faţă de planele de proiecţie se disting următoarele

tipuri de rotaţii:
 rotaţia de nivel, când axa de rotaţie este o dreaptă verticală perpendiculară pe
planul orizontal [H] de proiecţie;
 rotaţia de front, când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt perpendiculară pe
planul vertical [V] de proiecţie;
 rotaţia de profil, când axa de rotaţie este o dreaptă fronto-orizontală
perpendiculară pe planul lateral [L] de proiecţie;

 Rotaţia de nivel pentru un punct

 Deoarece axa de rotaţie este o dreaptă verticală perpendiculară pe planul

orizontal [H] de proiecţie rotaţia este una de nivel realizată în planul de
nivel [N]  Z .
 Punctul A1 (a1, a1' ) este rotitul punctului A(a, a’) faţă de axa verticală de
rotaţie Z ( z , z' ) . Axa de rotaţie intersectează planul de nivel [N] în
punctul (, ’) care este chiar centrul de rotaţie : Ω(ω, ω' )  Z  [N] .
 Deoarece punctul A(a, a’) se roteşte în planul de nivel [N] cercul pe care
se deplasează şi unghiul de rotaţie se vor proiecta în adevărata mărime pe
planul orizontal [H] de proiecţie.
 Un punct oarecare M(m, m’) situat pe axa de rotaţie este în acelaşi timp şi
propriul său rotit : M(m, m’)  M1(m1, m1’).

22
 Rotaţia de nivel pentru o dreaptă

 În rotaţia de nivel cotele punctelor rămân nemodificate.

 Axa de rotaţie Z ( z , z' ) se poate alege cât mai convenabil pentru a
simplifica reprezentarea
 Dreapta D( d ,d' ) se va roti cu unghi . în jurul axei de rotaţie Z  [H] (o
dreaptă verticală) în aşa fel încât rotita ei D ( d , d ' ) să ocupe o poziţie
1 1 1
particulară-paralelă cu planul vertical [V] de proiecţie
 Rotita dreptei iniţiale D( d ,d' ) , adică dreapta D ( d , d ' ) va fi
1 1 1
determinată de punctele A1 (a1, a’1) şi B1(b1, b1’). Deoarece rotita dreptei
iniţiale devine o frontală, rezultă următoarele consecinţe:
 segmentul a ' b ' este adevărata mărime a segmentului AB  D ;
1 1
 unghiul  este mărimea reală a unghiului făcut de dreapta D( d ,d' ) cu
planul [H];
 adevărata mărime a unghiului de rotaţie  este măsurabilă în proiecţia pe
planul orizontal [H] de proiecţie şi este unghiul dintre proiecţiile dreptei
în stare rotită respectiv nerotită ˆ  (d ,d 1 ) .

23
C. Metoda rabaterii

 Rabaterea pe planul orizontal [H] de proiecţie

 Rabaterea unui plan oarecare [P], dat prin urmele sale P ( p h , p'v ) pe
planul orizontal [H] de proiecţie, înseamnă rotirea planului [P] în jurul
urmei orizontale p h până când se suprapune pe planul orizontal [H].
Urma orizontală p h este propriul ei rabătut.
 Pentru rabaterea completă a planului [P] mai este nevoie doar de rabaterea
unui punct oarecare aparţinând planului. Fie acest punct V(v,v' ) p'v
aflat chiar pe urma verticală.
 Punctul V(v,v' ) se roteşte în planul Q  p pe un cerc cu centrul în 
h
având raza R  Vω . Rotaţia are loc până când V trece în V0 , unde
V  [H] .
0
 Cunoscându-se urma p h , punctul V  [H] rabătutul lui V(v,v' ) , este
0
determinat planul [P0] ca fiind rabătutul planului iniţial [P] pe planul
orizontal de proiecţie [H].

24
 Rabaterea pe planul vertical [V] de proiecţie

 Rabaterea unui plan oarecare [P], dat prin urmele sale P ( p h , p'v ) pe
planul vertical [V] de proiecţie, inseamna rotirea planului [P] în jurul
urmei verticale p'v până când se suprapune pe planul [V]. Urma verticală
p'v este atât axa de rabatere cât şi propriul ei rabătut.
 Pentru rabaterea completă a planului [P] mai este nevoie doar de un punct
oarecare aparţinând planului. Fie acest punct H(h,h' ) p aflat chiar pe
h
urma orizontală.
 Punctul H(h,h' ) se roteşte în planul Q  p'v pe un cerc cu centrul în 
având raza R  Hω . Rotaţia are loc până când H trece în H0 , unde
H  [V] .
0
 Urma orizontală rabătută este P .
Ho
 Cunoscându-se urma p'v şi punctul H  [V] rabătutul lui H(h,h' ) ,
0
planul [P0] este determinat ca rabătutul planului iniţial [P] pe planul
vertical de proiecţie [V].

25