Sunteți pe pagina 1din 29

FA.

Generalitati
Elemente de matematica FA.03

November 24, 2013

Cuprins
1 Tensori. Definiţie. Operaţii cu tensori. 2
1.1 Cazuri particulare de contracţii şi produse directe . . . . . . . 3
1.2 Tensori particulari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

2 Probleme cu tensori 6

3 Coordonate curbilinii 11
3.1 Generalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
3.2 Coordonate cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
3.3 Coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

4 Operatorul nabla (∇) 14


4.1 Identităţi vectoriale în care intervine operatorul nabla . . . . . 15
4.2 Gradientul, divergenţa, rotorul şi laplaceanul în coordonate
curbilinii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
4.3 Gradientul, divergenţa, rotorul şi laplaceanul unei funcţii scalare
în coordonate cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
4.4 Gradientul, divergenţa, rotorul şi laplaceanul unei funcţii scalare
în coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

5 Probleme în care intervine operatorul nabla (∇) 19

6 Teoreme, formule şi integrale utile 22


6.1 Teorema lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
6.2 Teorema lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
6.3 Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
6.4 Integrale care depind de un parametru . . . . . . . . . . . . . 23

1
6.5 Integrala Poisson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

7 Funcţii generalizate (distribuţii) 25


7.1 Generalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
7.2 Funcţia Dirac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
7.3 Funcţia Heaviside . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

1 Tensori. Definiţie. Operaţii cu tensori.


Tensorul de rangul  definit pe un spaţiu 3-dimensional este un ansamblu de
3 numere ordonate sub forma unei matrici de ordinul , elementul general
al acestei matrici fiind:
1 2 
unde indicii 1   pot lua doar valorile 1 2 3. Legea generală de trans-
formare a componentelor unui tensor este:
0
1 2  = 1 1   1 2  (1)

unde  reprezintă elementul unei matrici de rotaţie care este ortogonală
şi în plus determinantul acesteia este +1.
În cazul în care se studiază câmpuri de tensori componentele acestora
depind de punctul în care acestea se calculează, adică 1 2  sunt funcţii
de coordonate:
1 2  (x). Regulile de transformare rămân aceleaşi dar trebuie trans-
formate şi coordonatele:
0
³ 0´
1 2  x = 1 1   1 2  (x) (2)

Dacă  = 0 tensorul se numeşte scalar (de exemplu masa), iar dacă  = 1


tensorul se numeşte vector (de exemplu acceleraţia).
A) Tensorii de acelaşi rang formează un spaţiu vectorial. Se pot deci
aduna tensori de acelaşi rang, înmulţi cu scalari, rezultatul fiind tot un tensor
de acelaşi rang:
(1) (2)
1 1 2  + 2 1 2  +  = 1 2  (3)

B) Dacă avem doi tensori, de rang , respectiv  se poate obţine un tensor


de rang  +  astfel:

1 2  1 2  = 1 2  1 2 

2
Produsul tensorilor  şi  definit anterior se numeşte produs direct al
celor doi tensori. În cazul particular când cei doi tensori  şi  sunt vectori,
produsul direct dintre cei doi vectori este un tensor de rangul doi care se
numeşte produs diadic:
 =  
şi care se poate scrie explicit astfel:
⎛ ⎞
⇔  1 1 1 2 1 3
 = ⎝ 2 1 2 2 2 3 ⎠ (4)
3 1 3 2 3 3

C) Dintr-un tensor de rang  ≥ 2 se poate obţine un tensor de rang  −2


dacă se face sumare după doi indici oarecare. Această operaţie se numeşte
contracţie simplă; dacă sumarea se face după patru indici oarecare contracţia
se numeşte dublă etc.

 = 
 =  (5)

1.1 Cazuri particulare de contracţii şi produse directe


• Contracţia simplă a unui produs diadic dintre doi vectori este produsul
scalar al vectorilor:
 =   = T · P (6)

• Contracţia elementelor unui tensor de rangul doi este chiar urma ma-
tricii corespunzătoare tensorului:

 =   (7)

• Produsul direct dintre un scalar  şi un vector A, A = B, este vector.


Pe componente se scrie:  =  

• Produsul direct dintre doi vectori, AB = , este produs diadic (tensor).
Pe componente se scrie:   =  

• Contracţia simplă dintre doi vectori, A · B =, este un scalar. Pe


componente se scrie:   = .

• Contracţia simplă dintre un tensor de rangul doi şi un vector, ·B = C,
este un vector. Pe componente se scrie:   =  

3

• Contracţia simplă dintre un vector şi un tensor de rangul doi, B· = D,
este un vector. Pe componente se scrie:   =   Atenţie!  6=  .

• Contracţia dublă dintre doi vectori şi un tensor de rangul doi, B· ·
D =, este un scalar. Pe componente se scrie:    = .
⇔ ⇔
• Contracţia dublă dintre doi tensori de rangul doi,  : =, este un
scalar. Pe componente se scrie:   = .

1.2 Tensori particulari


• Un tensor simetric se defineşte astfel:
 =  ;    = 1 2 3 (8)

• Un tensor antisimetric se defineşte astfel:


 = − ;    = 1 2 3 (9)

• Orice tensor de rangul doi se poate descompune unic şi invariant în


suma dintre un tensor simetric şi unul antisimetric.

 =  +  (10)


unde
1 1
 = ( +  )   = ( −  ) (11)
2 2
• Orice tensor de rangul doi simetric se poate descompune unic şi in-
variant în suma dintre un tensor simetric de urmă nulă şi un multiplu
scalar al tensorului unitate.
1
 =  +   ;   ≡  = 0 ;  =  (12)
3
• Orice tensor de rangul doi se poate descompune unic şi invariant în
suma dintre un tensor simetric de urmă nulă, un tensor antisimetric şi
un multiplu scalar al tensorului unitate.
1
 =  +  +   ;  = 
3
1
 = ( −  ) ;   ≡  = 0
2µ ¶
 1 2
 =  +  −   (13)
2 3

4
Tensorul Kronecker este notat de obicei  şi este un tensor simetric;

el reprezintă de fapt elementele matricii unitate 1.

• Tensorul Levi-Civita este notat  ; este un tensor antisimetric în


perechi de indici şi se defineşte astfel:

⎨ 1    = 1 2 3 (permutare pară)
 = 0 doi indici identici (14)

−1    = 1 3 2 (permutare impară)

• Proprietăţi ale tensorului Levi-Civita


¯ ¯
¯    ¯
¯ ¯
  = ¯¯    ¯
¯ (15)
¯    ¯
¯ ¯
¯    ¯
¯ ¯
  = ¯¯    ¯ =   −  
¯ (16)
¯    ¯
  = 2 (17)
  = 6 (18)

• Un tensor simetric de rangul doi are 6 componente independente iar


un tensor antisimetric de acelaşi rang are 3 componente independente.
Aceste concluzii se pot deduce direct din definiţiile (8) şi (9).

• Produsul vectorial dintre doi tensori de rangul unu (vectori) se poate


scrie pe componente cu ajutorul tensorului Levi-Civita astfel:

(a × b) =    (19)

5
2 Probleme cu tensori

Problema 1. Fie  componentele unui versor. Valoarea R medie a compo-


1
nentelor unui tensor se poate defini astfel: ̄ =    unde integrala
se face pe volumul unei sfere a cărei rază este foarte mare. Să se calculeze
mediile:
) ̄ )   )    )     (20)

Rezolvare:
Valorile medii căutate ale produselor componentelor unui vector unitate
reprezintă tensori simetrici (sau antisimetrici) care se pot forma doar cu
tensorii invarianţi  sau  .
a) Deoarece nu există vector invariant rezultă că ̄ = 0
b) Singurul tensor de rangul doi invariant fiind  , media este de forma:
  =  ; dar   = 1 ⇒ 1 =  ⇒  = 13  Deci,   = 13  
c) Singurul tensor de rangul trei invariant fiind  , media este de forma:
   =   Deoarece    este tensor simetric iar  este tensor
antisimetric este necesar să alegem  = 0. Prin urmare    = 0
d) Singura combinaţie posibilă pentru exprimarea unui tensor invariant
de rangul patru se realizează cu tensori Kronecker şi are forma generală:

    =   +   +   (21)

Pentru a determina coeficienţii   , facem pe rând:  = ;  = ;


 =  şi ţinem cont că   = 13  
Rezultă sistemul:

1
3 +  +  =
3
1
 + 3 +  =
3
1
 +  + 3 = (22)
3
1
a cărui soluţie este  =  =  = 15 deoarece sistemul este simetric. Prin
urmare,
1
    = (  +   +   )
15
Problema 2. Folosind rezultatele problemei precedente să se calculeze
următoarele medii (vectorii a b c d sunt consideraţi constanţi):

6
1)(a · n)2 2) (a · n) (b · n) 3) (a · n) n 4) (a × n)2
5)(a × n) · (b × n) 6) (a · n) (b · n) (c · n) (d · n)

Rezolvare:

1 1 1 2 2
1) a2 2) (a · b) 3) a 4) a2 5) (a · b)
3 3 3 3 3
1
6) [(a · b) (c · d) + (a · c) (b · d) + (a · d) (b · c)]
15
Să calculăm explicit cazul 5).
Componentele produsului vectorial dintre doi vectori se pot scrie cu aju-
torul tensorului Levi-Civita astfel (19):

(a × n) =     (b × n) =    (23)

Atenţie! În scrierea relaţiilor (23) nu am utilizat de două ori indicii  


pentru a nu se presupune că se face sumare după ei; s-a folosit indicele
 pentru ambii factori din expresia 5), deoarece intre aceşti factori este o
contracţie simplă, ceea ce presupune sumare după indicele . În continuare
avem:
(a × n) (b × n) =       (24)
Utilizând în (24) relaţia (16) obţinem:

(a × n) (b × n) = (  −   )    =


=     −     =
=   −     (25)

Media expresiei (25) devine ţinând cont de rezultatul b) al problemei


precedente:   −   13  = 23   ≡ 23 (a · b)
Să calculăm explicit şi cazul 3).
Pe componente avem succesiv:
³ ´ 1 1
(a · n) n = (  )  =    =   =  (26)
 3 3
Revenind la scrierea vectorială obţinem rezultatul cerut.
Toate celelalte cazuri se rezolvă similar.
Problema 3. Să se arate că orice tensor invariant  este de forma

7
 =  , adică un multiplu al tensorului Kronecker.
Rezolvare:
Prin definiţie un tensor  este invariant dacă:

0 =  = 1 1 1 1 (27)



unde  este elementul matricii de rotaţie  de unghi  în jurul axei .
⎛ ⎞
⇔ 1 0 0
 () = ⎝ 0 cos  sin  ⎠
0 − sin  cos 
Să alegem matricile de rotaţie de unghi 2 în jurul axelor  şi , adică:
⎛ ⎞
³ ´ 1 0 0
⇔ 
 =⎝ 0 0 1 ⎠;
2
0 −1 0
⎛ ⎞
⇔ ³ ´ 0 0 1
 =⎝ 0 1 0 ⎠ (28)
2
−1 0 0
Să considerăm de exemplu cazul:

12 = 11 21 1 1 (29)

În membrul drept al expresiei (29) trebuie efectuată o sumă dublă după


⇔ ¡ ¢
indicii 1 , 1 . Folosind elementele matricii  2 obţinem:

12 = 13 = −12 ⇒ 12 = 13 = 0


21 = 31 = −21 ⇒ 21 = 31 = 0 (30)
⇔ ¡¢
Folosind elementele matricii  2
obţinem:

23 = −21 = −23 = 0


32 = −12 = −32 = 0 (31)

Folosind simultan elementele matricilor definite în (28) obţinem:

11 = 22 = 33 =  ≡  (32)

Prin urmare, combinând rezultatele (30), (31), (32), rezultă relaţia cerută:

 = 

8
Problema 4. Utilizând matricile definite în (28) să se arate că orice
tensor invariant de rangul trei este de forma  =  unde  este
tensorul Levi-Civita definit în (14).
Rezolvare:
Prin definiţie un tensor  este invariant dacă:
0 =  = 1 1 1 1 1 1 (33)
Metoda de rezolvare este aceeaşi ca în problema precedentă.
Problema 5. Să se arate că dacă  este un tensor simetric iar 
antisimetric atunci contracţia dublă dintre aceştia este zero.
Rezolvare:
Avem succesiv:   =   = −  ; prima egalitate a rezultat
din intervertirea indicilor iar cea de-a doua din definiţiile tensorilor simetric
şi antisimetric (vezi (8) (9)). Rezultă evident 2  = 0 şi prin urmare
contracţia dublă dintre aceşti tensori este zero.
Problema 6. Să se arate că tensorul Kronecker este un tensor invariant
de rangul doi.
Rezolvare:
Din relaţia generală de transformare
µ ⇔ a¶componentelor unui tensor avem:
0

 = 1 1 1 1 = 1 1 =  = 

⇔ ⇔

unde  este transpusa matricii .
Problema 7. Fie două sisteme de referinţă: sistemul caracterizat de
versorii e1 × e2 = b şi cel caracterizat de versorii n1 × n2 = b, unde b este
versorul unui câmp magnetic orientat după axa  iar între ceilalţi versori
există relaţiile:
n1 (q) = −e1 (q)sin − e2 (q)cos
n2 (q) = e1 (q)cos − e2 (q)sin (34)
unde  este unghiul de rotaţie în jurul axei  iar q vectorul de poziţie.
a) Să se arate că versorii n1 (q) n2 (q) satisfac ecuaţiile:
 2 n (q)
= −n (q)  = 1 2 (35)
2
b) Cu ajutorul versorilor n1 (q) n2 (q) se definesc următorii tensori
(Littlejohn):
⇔ ⇔
0 = n1 n1 + n2 n2  1 = n2 n1 − n1 n2
⇔ ⇔
0 = n1 n2 + n2 n1  1 = n1 n1 − n2 n2 (36)

9
b1) Să se arate că:
⇔ ⇔
   2  ⇔
= 0 = −4    = 0 1 (37)
 2

b2) Să se demonstreze identităţile:



0 · A ≡ A− (b · A) b (38)

1 · A ≡ b × A (39)

1 : ∇A ≡ b · (∇ × A) (40)

0 : ∇A = ∇ · A − b · ∇A · b (41)

Rezolvare:
a) Derivând relaţiile (34) în raport cu  se obţin imediat expresiile cerute;
observăm că ecuaţiile (35) sunt de tip oscilator armonic.
b1) Se derivează expresiile (36) în raport cu  şi se foloseşte rezultatul de
la punctul a); Atenţie! Expresiile (36) conţin produse directe de vectori.
b2) Să demonstrăm de exemplu identitatea (39).
Orice vector contractat cu tensorul unitate (Kronecker) rămâne nemod-

ificat. Utilizând relaţia de închidere n1 n1 + n2 n2 + bb = 1, proprietăţile
produsului mixt, expresia n1 × n2 = b şi definiţia (36) obţinem succesiv:

b × A = 1·(b × A) = (n1 n1 + n2 n2 + bb) · (b × A) =
= n1 [n1 · (b × A)] + n2 [n2 · (b × A)] =
= n1 [A· (n1 ×b)] + n2 [A· (n2 ×b)] =
= −n1 A · n2 + n2 A · n1 =
= −1  2 + 2  1 =

= (2 1 − 1 2 )  = 1 · A (42)

Celelalte identităţi se demonstrează asemănător.

10
3 Coordonate curbilinii
3.1 Generalităţi
În coordonate carteziene un punct este complet determinat de intersecţia a
trei plane:
 =   =   =  (43)
Putem însă alege pentru determinarea punctului, în locul celor trei plane
anterioare, următoarea familie de suprafeţe:

1 (  ) = 1  2 (  ) = 2  3 (  ) = 3 (44)

sau inversele acestora

 = (1  2  3 )  = (1  2  3 )  = (1  2  3 ) (45)

Orice punct poate fi acum determinat de intersecţia suprafe-ţelor:

1 =  2 =  3 =  (46)

unde  2  3 se numesc coordonatele curbilinii ale acelui punct.


Intersecţia a două suprafeţe definite în (46) reprezintă o linie de coor-
donate. Tangentele în punctul de intersecţie al suprafeţelor definite în (46)
formează un triedru de refe-rinţă caracterizat de versorii u1  u2  u3 care sat-
isfac relaţia:
u1 = u2 × u3 (47)
Orientarea acestui triedru se schimbă în cazul coordonatelor curbilinii de la
punct la punct. Prin urmare se pot scrie relaţiile:
   X 
 = 1 + 2 + 3 ≡ 
1 2 3 


   X 
 = 1 + 2 + 3 ≡ 
1 2 3 


   X 
 = 1 + 2 + 3 ≡  (48)
1 2 3 


Prin urmare pătratul distanţei dintre două puncte vecine se poate defini
astfel: XX
2 = 2 +  2 +  2 ≡    (49)
 

11
unde
     
 = + + (50)
     
Coordonatele curbilinii ortogonale se definesc astfel:

 = 2  (51)

unde  este simbolul lui Kronecker iar

     
2 = + + (52)
     

Atenţie! În expresia (51) nu se face sumare după indicele  în membrul drept.


Din (52) se vede că funcţiile  depind de punctul în care sunt calculate;
numai în cazul coordonatelor carteziene aceste funcţii sunt egale cu 1 pentru
orice .

• Elementul de lungime de-a lungul unei linii de coordonate se de-


fineşte astfel:

 =  (1  2  3 ) =  (53)

Nici în relaţia (53) nu se face sumare după indicele  în membrul drept.

• Elementul de suprafaţă a cărui normală este pe direcţia versorului


u1 este definit astfel:

1 = 2 3 = 2 (1  2  3 )3 (1  2  3 )2 3 (54)

şi analog celelalte elemente.

• Elementul de volum este definit astfel:

 = 1 2 3 = (55)


= 1 (1  2  3 )2 (1  2  3 )3 (1  2  3 )1 2 3

3.2 Coordonate cilindrice


Definiţie: (  )  ≥ 0 0 ≤  ≤ 2 −∞    +∞

 =  cos  ;  ≡ 1
 =  sin  ;  ≡ 2
 =  ;  ≡ 3 (56)

12
Utilizând (52) şi (56) obţinem:
µ ¶12
     
1 = + + =1
1 1 1 1 1 1
µ ¶12
     
2 = + + =
2 2 2 2 2 2
µ ¶12
     
3 = + + =1 (57)
3 3 3 3 3 3

3.3 Coordonate sferice


Definiţie: (  )  ≥ 0 0 ≤  ≤  0 ≤  ≤ 2

 =  sin  cos  ;  ≡ 1
 =  sin  sin  ;  ≡ 2
 =  cos  ;  ≡ 3 (58)

Utilizând (52) şi (58) obţinem:


µ ¶12
     
1 = + + =1
1 1 1 1 1 1
µ ¶12
     
2 = + + =
2 2 2 2 2 2
µ ¶12
     
3 = + + =  sin 
3 3 3 3 3 3
(59)

13
4 Operatorul nabla (∇)
Operatorul ∇ este un vector formal care se defineşte astfel în coordonate
carteziene:
  
∇≡ i+ j+ k (60)
  
Gradientul unui câmp scalar  (x) este un câmp vectorial:
  
∇ = i+ j+ k (61)
  
Divergenţa unui câmp vectorial F (x) este un câmp scalar:
  
∇ · F (x) = + + ≡ ∇  (62)
  
Rotorul unui câmp vectorial F (x) este un câmp vectorial:
¯ ¯
¯ i j k ¯
¯ ¯
∇ × F (x) = ¯¯ ∇ ∇ ∇ ¯¯ (63)
¯    ¯
Componentele rotorului se pot obţine şi cu ajutorul tensorului Levi-
Civita:
(∇ × F (x)) =  ∇  (64)
Laplaceanul unui câmp scalar este tot un câmp scalar:
∇ · ∇ (x) ≡ ∇2  (x) ≡
 2  2  2
≡ ∆ (x) = + 2 + 2 (65)
2  
Laplaceanul unui câmp vectorial este tot un câmp vectorial:
(∇ · ∇) F (x) ≡ ∇2 F (x) ≡ (66)
2 2 2
     
≡ ∆F (x) = 2
i+ 2
j+ k
   2
Gradientul divergenţei unui câmp vectorial este evident un vector:
[∇ (∇ · F (x))] ≡ ∇ (∇  ) (67)
Rotorul rotorului unui vector este un vector:
∇× (∇ × F (x)) = ∇· (∇F (x)) − ∇2 F (x) (68)
Rotorul gradientului unui scalar este identic nul:
∇ × (∇ (x)) ≡ 0 (69)
Divergenţa rotorului unui vector este identic nulă:
∇ · (∇ × F (x)) ≡ 0 (70)

14
4.1 Identităţi vectoriale în care intervine operatorul
nabla
1 . Divergenţa produsului dintre un scalar  şi un vector A:

∇· (A) =  ∇ · A + A · ∇ (71)

2 . Gradientul produsului dintre doi scalari  şi  :

∇ ( ) = ∇ +  ∇ (72)

3 . Rotorul produsului dintre un scalar  şi un vector A:

∇× (A) = ∇ × A + ∇ × A (73)

4 . Divergenţa produsului vectorial dintre doi vectori A şi B:

∇· (A × B) = B· (∇ × A) − A· (∇ × B) (74)

5 . Rotorul produsului vectorial dintre doi vectori A şi B:

∇× (A × B) = (B · ∇) A − (A · ∇) B+
+A (∇ · B) − B (∇ · A) (75)

6 . Gradientul contracţiei simple dintre doi vectori A şi B:

∇ (A · B) = (B · ∇) A + (A · ∇) B+
+A× (∇ × B) + B× (∇ × A) (76)

4.2 Gradientul, divergenţa, rotorul şi laplaceanul în


coordonate curbilinii ortogonale
Utilizând notaţiile definite anterior avem:

1 . Gradientul unui câmp scalar:


  
∇ = u1 + u2 + u3 =
1 2 3
1  1  1 
= u1 + u2 + u3 (77)
1 1 2 2 3 3

15
2 . Divergenţa unui vector:

∇ · F= (78)
∙ ¸
1  (1 2 3 )  (2 1 3 )  (3 2 1 )
= + +
1 2 3 1 2 3

3 . Rotorul unui vector:


¯ ¯
¯ u 2 u2 3 u3 ¯
1 ¯¯ 1 1 ¯
¯
∇×F=  1 2 3 (79)
1 2 3 ¯¯ ¯
¯
1 1 2 2 3 3

Utilizând relaţiile (77), (78) şi (79) se pot defini şi operaţii duble cu ∇.

4 . Laplaceanul unui scalar se calculează utilizând expresiile (77) şi (78):

∙ µ ¶
2 1  2 3 
∇  ≡ ∇· (∇) = + (80)
1 2 3 1 1 1
µ ¶ µ ¶¸
 1 3   2 1 
+ +
2 2 2 3 3 3

5 . Laplaceanul unui vector se obţine dacă în identitatea (75) facem


A ≡ ∇:

∇× (∇ × B) = (B · ∇) ∇ − (∇ · ∇) B+ (81)
+∇ (∇ · B) − B (∇ · ∇)

Primul şi ultimul termen din membrul drept al ecuaţiei (81) sunt identic
nuli deoarece pentru a avea sens operatorul nabla trebuie să acţioneze
asupra unei funcţii. Prin urmare avem:

(∇ · ∇) B ≡ ∇2 B = (82)
= ∇ (∇ · B) − ∇× (∇ × B)

Utilizând succesiv (77), (78) şi (79) în (82) se pot obţine componentele
laplaceanului unui vector (cititorul este invitat să efectueze ca exerciţiu
aceste calcule!).

16
4.3 Gradientul, divergenţa, rotorul şi laplaceanul unei
funcţii scalare în coordonate cilindrice
Gradientul unui câmp scalar  în coordonate cilindrice se scrie folosind (57)
şi (77):

1  1  1 
∇ = u1 + u2 + u3 =
1 1 2 2 3 3
 1  
= u + u + u (83)
   
Divergenţa unui câmp vectorial F în coordonate cilindrice se scrie folosind
(57) şi (78): :

1  
∇·F= (1 2 3 ) + (2 1 3 ) +
1 2 3 1 2
¸
   1  
+ (3 2 1 ) = + + + (84)
3     

Rotorul unui câmp vectorial F în coordonate cilindrice se scrie folosind


(57) şi (79):
¯ ¯
¯ 1 u1 2 u2 3 u3 ¯
1 ¯¯ ¯
∇×F= ¯ 1 2 3 ¯¯ =
1 2 3 ¯
1 1 2 2 3 3 ¯
¯ ¯
¯ u u u ¯
1¯¯ ¯
= ¯    ¯¯ (85)
¯ ¯
  

Laplaceanul unui câmp scalar  în coordonate cilindrice se scrie folosind


(57) şi (80):

∇2  ≡ ∇· (∇) =
∙ µ ¶ µ ¶
1  2 3   1 3 
= + +
1 2 3 1 1 1 2 2 2
µ ¶¸
 2 1 
+ =
3 3 3
2 1  2  1   2 
= + + + 2 (86)
2 2 2   

17
4.4 Gradientul, divergenţa, rotorul şi laplaceanul unei
funcţii scalare în coordonate sferice
Gradientul unui câmp scalar  în coordonate sferice se scrie folosind (59) şi
(77):
1  1  1 
∇ = u1 + u2 + u3 =
1 1 2 2 3 3
 1  1 
= u + u + u (87)
    sin  
Divergenţa unui câmp vectorial F în coordonate sferice se scrie folosind
(59) şi (78):

1 
∇·F= (1 2 3 ) + =
1 2 3 1
¸
 
+ (2 1 3 ) + (3 2 1 ) (88)
2 3
1  ¡ 2¢ 1  1 
= 2   + ( sin ) + 
   sin    sin  
Rotorul unui câmp vectorial F în coordonate sferice se scrie folosind (57)
şi (79):
¯ ¯
¯ 1 u1 2 u2 3 u3 ¯
1 ¯¯ ¯
∇×F= ¯ 1 2 3 ¯¯ =
1 2 3 ¯
1 1 2 2 3 3 ¯
¯ ¯
¯ u u  sin u3 ¯¯
1 ¯ ¯
= 2    ¯ (89)
 sin  ¯¯ ¯
¯
   sin 

Laplaceanul unui câmp scalar  în coordonate sferice se scrie folosind (57)


şi (80):
∙ µ ¶
2 1  2 3 
∇  ≡ ∇· (∇) = +
1 2 3 1 1 1
µ ¶ µ ¶¸
 1 3   2 1 
+ + = (90)
2 2 2 3 3 3
µ ¶ µ ¶
1  2  1   1 2
= 2  + 2 sin  + 2 2
    sin     sin  2

18
5 Probleme în care intervine operatorul nabla
(∇)

Problema 1.
Să se calculeze în coordonate cilindrice şi sferice componentele vectorului
(v · ∇) v.
Rezolvare:
Se utilizează identitatea (76) în care facem A = B ≡ v. Obţinem
1
(v · ∇) v = ∇2 − v× (∇ × v) (91)
2
În această expresie, utilizănd expresiile gradientului, rotorului şi produsului
vectorial în coordonate curbilinii ortogonale (cilindrice sau sferice după caz),
obţinem de exemplu pentru componenta radială în coordonate cilindrice:

    2


((v · ∇) v) =  + +  − (92)
    

În obţinerea expresiei precedente am folosit expresia rotorului în coordonate


cilindrice (79): ¯ ¯
¯ u u u ¯
1¯¯ ¯
∇ × v = ¯    ¯¯ (93)
¯ ¯
  
În coordonate sferice componenta radială ((v · ∇) v) se scrie astfel:

((v · ∇) v) = (94)


     2 + 2
=  + + −
    sin   

În obţinerea expresiei (94) am folosit expresia rotorului în coordonate sferice


(79): ¯ ¯
¯ u u  sin u ¯¯
1 ¯ ¯
∇×v = 2    ¯ (95)
 sin  ¯¯ ¯
   sin  ¯

Problema 2.
Se consideră ecuaţia Navier-Stokes
v 1
+ (v · ∇) v = − ∇ + ∆v (96)
 

19
unde  este densitatea,  presiunea statică şi  vâscozitatea fluidului. Să
se scrie pe componente în coordonate cilindrice şi sferice ecuaţia diferenţială
vectorială Navier-Stokes.
Rezolvare:
Pentru a scrie pe componente ecuaţia precedentă vom utiliza expresiile
gradientului, laplaceanului (82) şi vectorului (v · ∇) v în coordonate cilindrice
(92) şi sferice (94). Scriem doar componenta radială în coordonate cilindrice
a ecuaţiei (96) celelalte componente obţinându-se asemănător:

     2


+  + +  −
     
µ 2
1    1    2 
2
=− + + + +
  2 2 2  2

1  2  
+ − 2 − 2 (97)
    

Problema 3.
Să se demonstreze identitatea (75):

∇× (A × B) = (B · ∇) A − (A · ∇) B+
+A (∇ · B) − B (∇ · A)

Rezolvare
Identităţile (71)-(76) se pot demonstra în două moduri. Demonstraţia pe
care o vom face pentru (75) se poate aplica pentru toate celelalte identităţi.
a) Prima metodă.
Membrul stâng al expresiei (75) se poate scrie formal astfel:

∇× (A × B) = ∇× (A ×B) + ∇× (A × B ) (98)

Indicele  din membrul drept al expresiei (98) semnifică faptul că vectorii
respectivi sunt constanţi în raport cu proprietatea de derivare a operatorului
∇. Dezvoltăm dublele produse vectoriale din membrul drept al expresiei (98)
şi ţinem cont că operatorul ∇ nu trebuie sa fie ”flămând”, adică la dreapta
lui trebuie să existe o funcţie asupra căreia acesta să acţioneze. Expresia (98)
devine:

∇× (A × B) = A (∇ · B) − B (∇ · A ) +
+A (∇ · B ) − B (∇ · A) (99)

20
Termenii doi şi trei din membrul drept nu trebuie să conţină vectori con-
stanţi la dreapta lui ∇. Din comutativitatea produsului scalar şi condiţia ca
operatorul ∇ să nu fie ”flămând”, rezultă:

∇× (A × B) =
= (B · ∇) A − (A · ∇) B + A (∇ · B) − B (∇ · A)

b) A doua metodă.
Componenta  a dublului produs vectorial ∇× (A × B) este:

[∇× (A × B)] =  ∇ (A × B) =  ∇ (   ) =


=   ∇ (  ) =   ∇ (  )
= (  −   ) ∇ (  ) =
= ∇ (  ) − ∇ (  ) =
= (B · ∇)  − (A · ∇)  + (100)
+  (∇ · B) −  (∇ · A)

În obţinerea expresiei (100) am folosit proprietatea (16) şi definiţia (19).


Forma vectorială a identităţii (75) rezultă imediat.

21
6 Teoreme, formule şi integrale utile
6.1 Teorema lui Gauss
Pentru orice mărime vectorială A există relaţia:
Z Z
A · dS = ∇ · A (101)
 

unde membrul stâng reprezintă integrala pe suprafaţa închisă  iar membrul


drept integrala pe volumul delimitat de această suprafaţă. Dacă, de exemplu,
A ≡ v (x ), unde v (x ) este uzual viteza unui fluid, atunci membrul
stâng al relaţiei (??) reprezintă volumul de fluid care traversează suprafaţa
.
Dacă ∇ · v (x ) = 0 (fluid incompresibil, vezi Capitolul "Teoria fluide-
lor") atunci volumul net de fluid care traversează suprafaţa  este zero.
Această teoremă ilustrează semnificaţia operatorului divergenţă.

6.2 Teorema lui Stokes


Pentru orice mărime vectorială A există relaţia:
I Z
A·l = (∇ × A) · S (102)
 

unde membrul stâng reprezintă integrala pe curba închisă  iar membrul


drept integrala pe suprafaţa al cărei perimetru este curba închisă . Această
teoremă ilustrează semnificaţia operatorului rotor.

6.3 Formula lui Green


Fie  şi  două funcţii scalare. Din teorema lui Gauss rezultă următoarea
formulă (Green):
Z
[ (∇) −  (∇ )] ·n =

Z
= [ (∆) −  (∆ )]  (103)

22
unde n este versorul normal la suprafaţa  iar  este volumul închis de
suprafaţa ; membrul stâng al formulei (103) se mai scrie:
Z
[ (∇n ) −  (∇n  )]  (104)

 
∇n  ≡ = ·n
n r
unde ∇n  se numeşte derivata după direcţia (in cazul nostru) n. Dacă,
de exemplu,  ≡ 1 , atunci:

r 1
∇n  = − 3
· n = − 2 r ∙ n (105)
 
Cu această notaţie (104) formula lui Green se scrie:
Z
[ (∇n ) −  (∇n  )]  = (106)

Z
= [ (∆) −  (∆ )] 

6.4 Integrale care depind de un parametru


Presupunem următoarea integrală:
Z2 ()

 () =  ( )  (107)


1 ()

Limitele acestei integrale depind de  care poate fi considerat ca un para-


metru. Este deseori utilă derivata integralei  () in funcţie de parametrul
. Formula corespunzătoare este:
Z2 ()
 ()  ( ) 2 ()
=  +  (2 ()  ) −
  
1 ()

1 ()
− (1 ()  ) (108)


23
6.5 Integrala Poisson
Extrem de des utilizată este următoarea integrală (Poisson):
Z∞
¡ ¢ ³  ´ 12
 () =  exp −2 = (109)

−∞

Deoarece integrandul este funcţie pară în raport cu variabila  există


formula:
Z∞
¡ 2
¢ 1 ³  ´ 12
12 () =  exp − = (110)
2 
0

Funcţia "eroare" se defineşte astfel:


Z
2 ¡ ¢
erf  = 12
 exp − 2 (111)
()
0

24
7 Funcţii generalizate (distribuţii)
7.1 Generalităţi
Definim produsul scalar prin formula:
Z∞
h ()   ()i =  ()  () (112)
−∞

unde  ()   () pot fi distribuţii sau funcţii de o variabilă reală.


Fie  ()   () două distribuţii iar  () o funcţie de o variabilă reală.
Atunci avem proprietatea de distributivitate a adunării distribuţiilor:

h () +  ()   ()i = (113)


= h ()   ()i + h ()   ()i

Fie  () o distribuţie,  un scalar iar  () o funcţie de o variabilă reală


(înmulţirea cu un scalar a distribuţiilor). Atunci:

h ()   ()i = h ()   ()i =  h ()   ()i (114)

Translaţia distribuţiilor. Fie  () o distribuţie iar  () o funcţie de


o variabilă reală. Atunci:

h ( − )   ()i = h ()   ( + )i ≡ (115)


≡ h ()   ( + )i

unde  ( − ) este translaţia distribuţiei  () (vezi, de exemplu ecuaţia


(122)).
Transpoziţia unei distribuţii. Fie  () o distribuţie iar  () o funcţie
de o variabilă reală. Atunci:
Z∞
h (−)   ()i =  (−)  () =
−∞
Z∞
=  ()  (−) =
−∞

= h ()   (−)i (116)

În cazul în care  () =  (−) distribuţia este pară iar dacă  (−) =
− () este impară.

25
Schimbarea de scală a distribuţiei. Fie  () o distribuţie iar  ()
o funcţie de o variabilă reală. Atunci (vezi, de exemplu, ecuaţia (123)):
Z∞
h ()   ()i =  ()  () =
−∞
Z∞ ³´
1
=  ()  =
|| 
−∞
1 D ³  ´E
=  ()   (117)
|| 

Derivarea distribuţiilor. Fie  () o distribuţie iar  () o funcţie de


o variabilă reală. Atunci (vezi, de exemplu, ecuaţia (131)):
Z∞
0
h ()   ()i =  0 ()  () = (118)
−∞
Z∞
© ª
=  [ ()  ()]0 −  () 0 () =
−∞
Z∞
=−  () 0 () = − h ()  0 ()i
−∞

Multiplicarea distribuţiilor. Fie  şi  două distribuţii iar  () o


funcţie de o variabilă reală. Atunci:

h ()  ()   ()i = h ()   ()  ()i (119)

7.2 Funcţia Dirac


Funcţia lui Dirac unidimensională se defineşte astfel:
½
∞ ̆  = 0
 () = (120)
0 ̆  6= 0
şi
Z+∞
 () = 1 (121)
−∞

26

Z+∞
 ( − )  () =  () (122)
−∞

1
 () =  ()  =  6= 0 (123)
||

X

 ( −  )
 [ ()] = (124)
=1
| 0 ( )|
 ()
unde  ( ) = 0 iar  0 () ≡


 ()  ( − ) =  ()  ( − ) (125)
Funcţia Dirac se poate defini şi pe spaţii tridimensionale, proprietăţile
acesteia fiind aceleaşi.

 (x − a) =  ( −  )  ( −  )  ( −  ) (126)
• Transformata Fourier a distribuţiei Dirac tridimensionale este:
Z+∞
−3
 (x − a) = (2) k exp [k · (x − a)] (127)
−∞

Reamintim expresiile transformatelor Fourier şi Laplace ale unei funcţii


sau distribuţii :
• Transformata Fourier b a funcţiei :
Z+∞
b(k) = x (x) exp [k · x] (128)
−∞

Transformata Fourier inversă este:


Z+∞
 (x) = (2) −3
kb(k) exp [−k · x] (129)
−∞

• Transformata Laplace e a unei funcţii  este:


Z+∞
e() =  () exp [−] (130)
0

27
7.3 Funcţia Heaviside
Funcţia lui Heaviside unidimensională se defineşte astfel:
Z
 () =  () 0 () =  () (131)
−∞

sau ½
0 dacă   0
 () = (132)
1 dacă   0

Problemă
Utilizând noţiunile elementare de teoria distribuţiilor din acest paragraf
să se demonstreze că: µ ¶
1
∆ = −4 (r) (133)

Rezolvare ¡ ¢
Este uşor de arătat că pentru  6= 0, ∆ 1 = 0; problema delicată este
legată de valoarea funcţiei Laplace pentru
¡ ¢ = 0. Deoarece există o singu-
laritate în origine, trebuie să căutăm ∆ 1 în sens de distribuţie. Aplicând
proprietatea (119) avem:
¿ µ ¶ À ¿ À
1 1
∆  =  ∆ = (134)
 
Z Z
1 1
= (∆)  = lim (∆) 
 →0 
 

Utilizând (106) din (134) obţinem:


Z Z ∙ µ ¶¸
1 1
lim (∆)  = lim{  ∇n −
→0  →0 
 =
Z
1
− (∇n )  = −4 (0) (135)

=

deoarece,
⎡ ⎤
Z ∙ µ ¶¸ Z
1 1
lim  ∇n  = lim ⎣− 2  ⎦ = (136)
→0  →0 
= =
∙ ¸
1
= lim − 2 42  () = −4 (0)
→0 

28
iar
⎡ ⎤
Z Z
1 1
− lim (∇n )  = − lim ⎣ (∇n )  ⎦ ≤ (137)
→0  →0 
=
∙ ¸ =
1
≤ − lim 42  = 0
→0 

unde  = sup (∇n )

Prin urmare, ¿ µ ¶ À
1
∆   = −4 (0) (138)

Din (138) şi (122) rezultă:
µ ¶
1
∆ = −4 (r)

29