INTRODUCERE

DEFINITIE – nanotehnologiile studiaza modul de manipulare a materiei la scala

atomica si moleculara (intre 1 si 100 nm; 1nm = 10-9m = 10-6 mm) cu scopul de a
crea materiale, dispozitive si sisteme cu proprietati deosebite

Imagini HRTEM

- Datorita proprietatilor lor deosebite, nano-materialele au diverse aplicatii in

medicina, electronica, producerea de energie, depoluare, industrie.
- Pe de alta parte, nano-materialele sunt studiate la fel ca alte materiale recent
descoperite, si sub aspectul toxicitatii
CLASIFICAREA NANOMATERIALELOR
 Nanoparticulele

- Sunt formate din mai multe zeci sau sute de atomi sau molecule si pot avea
diferite marimi si morfologii (amorfe, cristaline, sferice)

- Unele sunt deja comercializate sub forma de pulberi uscate sau dispersate in
lichid (obtinute prin combinarea nanoparticulelor cu un lichid apos sau organic,
cand se formeaza o dispersie sau o pasta); pentru a obtine dispersii stabile si
omogene, uneori este necesara utilizarea aditivilor chimici (surfactanti sau agenti
de dispersie); dispersiile de nanoparticule se folosesc pentru a fabrica vopsele,
componente sau dispozitive

- exemple: SiO2; TiO2, Al2O3, Fe3O4, carbon, polimeri, CdTe, GaAs, Ag, Au, aliaje,
fulerene
 Nanofirele si nanotuburile
- sunt structuri liniare, care pot avea diferite structuri: single sau multistrat, filate,
avand suprafata modificata
- exemple: metale, carbon, semiconductori
- nanotuburile de carbon se utilizeaza in nano-electronica (stocare de date,
amplificatori de unde, agenti de umplere pentru nano-composite
Materialele nanostratificate
- au aplicatii multiple datorita proprietatilor lor fizice deosebite (magneto-electrice
si/sau optice)
- pentru a optimiza conexiunea dintre diferite nanostructuri in composite este
important ca structurile sa aiba dimensiuni nanometrice

Materialele nanoporoase
- Materiale poroase, avand dimensiunea porilor de domeniul nanometrilor
- exemplu – aerogelurile care se obtin prin metoda sol-gel
- Aplicatii: cataliza, izolatori termici, electrozi, filtre si membrane pentru depoluare
 Proprietati ale suprafetei Aplicatii

Mecanice (tarie, rezistenta la rupere) Protectia echipamentelor importiva uzurii,

protectia mecanica a materialelor moi
(polimeri, lemn, textile)

Proprietati de umectare (antiadeziv, Anti-graffiti, anti-murdarire, pentru efectul

hidrofobicitate, hidrofilicitate) de self-cleaning al suprafetelor
ceramice si textile, sticlei

Termice si chimice (rezistenta la incalzire, Protectie antocoroziva, anti-incalzire a

termoizolatori, rezistenta la coroziune) motoarelor, a cladirilor

Biologice (biocompatibilittate, activitate Implanturi biocompatibile, depunerea pe

anti-microbiana) instrumentele medicale pentru
asigurarea septicitatii

Electronice si magnetice (rezistenta Tranzistori ultra-fini, sensori resistenti la

magnetica, propr. Dielectrice) camp magnetic, dispozitive de
memorie
Optice (antireflexie, foto- Ferestre foto si electrocromice, celul
electrocromaticititate) solare, sisteme fotocatalitice
 PROPRIETATILE NANOMATERIALELOR
Proprietate Exemple

Activitatea Eficienta catalitica datorita raportului suprafata / volum foarte mare

catalitica

Electrica Cresterea conductivitatii electrice a nanocompositelor ceramice si

magnetice, cresterea resistentei electrice in metale

Magnetica Cresterea coercivitatii magnetice pana la dimensiunea critica a particulei,

proprietati superparamagnetice

Mecanica Cresterea resistentei mecanice; ductilitatea si superplasticitatea

ceramicelor

Optica cresterea absorbtiei spectrale si a fluorescentei, cresterea randamentului

cuantic pentru semicronductori

Sterica Cresterea selectivitatii

Biologica Cresterea permeabilitatii prin bariererele biologice (membrane, bariera

sange-creier), imbunatatirea biocompatibilitatii
CARACTERISTICILE MATERIALELOR NANOSTRUCTURATE
ETAPELE PREPARARII MATERIALELOR NANOSTRUCTURATE
Directiile de cercetare in domeniul nanotehnologiilor constau in studiul:

- fenomenelor care au loc la scala nano prin masuratori directe si simulari

- tranzitiei proceselor fizice clasice la cele cuantice care au loc la nivelul nano-
structurilor
- auto-ansamblarii materialelor nanostructurate pentru obtinerea structurilor cu
dimensiuni mai mari decat de dimensiunea nanometrilor
- interactiunii nano-materialelor cu mediul extern
- proprietatilor si structurii nano-sistemelor complexe
- stocarii eficiente a energiei prin procese ce au la baza nano-materialele
- proceselor biologice si a interactiunilor fizico-chimice la interfata nano-bio
(nanomateriale abiotice – sisteme biologice)
- sintezei moleculelor, materialelor si sistemelor complexe nano-structurate
- sistemelor fizice inteligente nanostructurate cu aplicatii in biologie
- organelor artificiale, incluzind si utilizarea transportorilor din sistemele biologice
fluide si arhitecturile nanostructurate utilizate la regenerarea tesuturilor
 Aplicatii ale nanomaterialelor

-Obtinerea la scara industriala a unei vaste tipologii de nanostructuri (particule,

fire, tuburi, folii, unitati modulare)
- depoluarea cu poluanti organici si anorganici
- sinteze chimice
- dispozitive fotovoltaice avand pret de cost scazut, durata mare de viata,
eficienta ridicata pentru obtinerea bateriilor pentru automobilele electrice,
sistemelor computerizate, tehnologiilor cognitive, sistemelor pentru
diagnostificarea si tratamentul afectiunilor maligne (cancer)
- utilizarea in biologia de sinteza, captarea carbonului, sistemelor de informatii,
ingineria neuro-morfa (utilizarea circuitelor integrate complexe la reproducerea
proceselor biologice din organismele vii), geoinginerie
- nano-medicina – diagnoza si tratarea diferitelor afectiuni, terapia la nivel
genomic pentru inducerea resistentei la microorganisme a organismului uman
- industria alimentara - nano-senzori pentru siguranta alimentelor, nano-ambalaje
alimentare datorita proprietatilor de conservare si antimicrobiene
 Utilizarea nanotehnologiilor in present
Interactiuni complexe intre nanomateriale si
biomolecule pe baza proprietatilor lor unice
Demonstrarea toxicologiei nanomaterialelor la nivel
celular
Intelegerea mecanismului de actiune “in vitro” si “in
vivo” al nanomaterialelor
Sinteza unei vaste game de nanofibre polimerice si
anorganice utilizate pentru procese de separare
(filtrare, membrane) si in cataliza
Obtinerea membranelor nano-composite cu zeoliti,
nanosorbentilor pentru purificarea apelor
reziduale si remedierea mediului
Propuneri de captare a carbonului utilizand
nanotehnologii
Obtinerea materialelor nanostructurate cu porozitate
ridicata pe baza de compusi organo-metalici si
zeolit
Abilitatea de a explica procesele catalitice
Controlul formei, marimii, gradului de cristalizare a
nano-particulelor
Demonstrarea abilitatii de a monitoriza fenomenele
“single” catalitice
Catalizatorii nanostructurati preparati pana in 2000
represinta 30-40% din toti catalizatorii utilizati in
industrie
Tendinte viitoare de aplicabilitate a nanotehnologiilor
Cunoasterea mecanismului de interactiune bio-fizico-
chimica dintre nano-materiale si sistemele
biologice (diagnoza si tratamentul antitumoral)
Stabilirea mecanismului de actiune a nanomaterialelor
la nivel celular
Descoperirea cailor de ecranare toxicologica care
permit stabilirea corelatiei dintre actiunea “in
vitro” si cea “in vivo”
Sisteme fotocatalitice si de separare (membrane nano-
poroase schimbatoare de ioni) pentru depoluare
Obtinerea sistemelor catalitice complexe pe baza de
nanofibre si nanoparticule
Dezvoltarea metodologiei de captare a C si N utilizand
nanotehnologii
Aplicarea materialelor nanostructurate la extragerea
CO2 din gazele de esapament si conversia lui
Stabilirea mecanismului de actiune
Controlul precis
dezvoltare
50% pana in 2020
Utilizarea nanotehnologiilor in medicina, in present
Dezvoltarea metodelor de diagnoza cu ajutorul
nanomaterialelor
Abraxan – primul nano-medicament utilizat pentru
tratarea cancerului de san – consta in
nanoparticule transportoare (nanosfere de
transport al liposomilor, polimerilor si
albuminelor)
Peste 50 dintre companiile farmaceutice din USA
testeaza clinic nanomaterialele pentru tratarea
cancerului
Tendinte viitoare de aplicabilitate a
nanotehnologiilor in medicina
Cresterea selectivitatii si senzitivitatii, minimizarea
costurilor de investigare medicala
Cel putin 50% dintre medicamentele anilor 2020 for
fi obtinute pe baza de nanomateriale
Acceptul farmacistilor in ceea ce priveste
nanomaterialele si eficienta lor
Nanoterapie: provocari: farmacocinetica,
biodistributie, penetrare tisulara
50% dintre medicamentele utilizate pentru tratarea
cancerului pancreatic si ovarian vor fi contine
nano-materiale structurate
Aplicatii ale nanotuburilor de carbon
 Alte aplicaţii ale aerogelurilor
1. Aplicaţii datorate proprietăţilor de termo- si fono-izolator

Datorită conductivităţii termice foarte scăzute (0,02 W/mK în atmosferă), a

densităţii scăzute, a porozităţii ridicate, respectiv a coeficientului de pierdere a
căldurii foarte mic (~0,5 W/m2K), aerogelurile se folosesc ca superizolatori termici.
Schmitt şi Greiger-Block au fabricat pentru prima dată, in 1981, ferestre
izolatoare termic, transparente, având ca strat intermediar aerogel de SiO2, obţinut
prin metoda sol-gel în cataliză acidă (HF sau HCl).
Hartmann şi colab. au demonstrat că transferul radiaţiei termice prin
aerogel nu este o problemă semnificativă în domeniul de temperatură specific
ferestrelor izolatoare.
Performanţa termică poate fi îmbunătăţită prin înlocuirea gazului din porii
gelului cu unul cu conductivitate termică mai scăzută sau prin evacuarea gazului
din pori la presiune de 0,1 atm.
Datorită proprietăţii termoizolatoare, silicagelurile sunt folosite la
fabricarea sistemelor de răcire sau de încălzire, precum şi la construcţia maşinilor
frigorifice.
Aerogelurile sunt şi izolatori fonici eficienţi. Propagarea fonică în
aerogeluri depinde de tipul şi presiunea gazului interstiţial, de densitatea
aerogelului şi de morfologia lui.
Energia transferată de către gaz solidului înhibă propagarea undei
sonore, reducându-i amplitudinea şi viteza. Această proprietate face ca
aerogelurile de SiO2 să fie potrivite pentru aplicaţiile de impedanţă acustică.
 2. Aplicaţii optice

Aplicaţiile optice ale aerogelurilor depind de omogenitatea lor.

Neomogenitatea (prezenţa particulelor de mărimea nm) determină dispersia
Rayleigh, care face ca o probă să pară gălbuie dacă lumina este obţinută prin
transmisie şi să pară albăstruie dacă lumina este obţinută prin reflexie pe un
fond întunecat.

Prin hidroliza tetrametoxisilanului în metanol, printr-un procedeu în două

etape (prehidroliză şi hidroliză) s-au obţinut aerogeluri cu o transmitanţă optică
de până la 93% la o lungime de undă de 900 nm.
O altă proprietate a aerogelurilor este indicele de refracţie (foarte
apropiat de 1), care depinde de densitatea lor, conform relaţiei:


n  1    2.1  10 4

unde: n – indice de refracţie;
 - densitatea aerogelului.
 O altă proprietate optică a aerogelurilor se bazează pe capacitatea de a
fixa diverse tipuri de molecule sau ioni cu proprietăţi fluorescente speciale.

Aerogelurile de SiO2 cu indice de refracţie scăzut sunt folosite ca medii

pentru dispozitivele Cherenkov.
Acestea au rolul de a identifica particulele încărcate electric, care
traversând mediul radiant cu o viteză v mai mare decât viteza luminii, emit o
radiaţie luminoasă.
Analiza acestei radiaţii luminoase dă informaţii asupra vitezei şi naturii
particulelor elementare ce au generat-o.

O altă aplicaţie optică a aerogelurilor este utilizarea lor la obţinerea unor

dispozitive de concentrare a luminii solare (LSC).
Un astfel de dispozitiv de concentrare a luminii solare este format dintr-
un strat plan de material introdus într-o matrice transparentă din plastic.
Matricea este dopată cu un colorant organic ce devine fluorescent sub
acţiunea radiaţiei solare.
Dacă indicele de refracţie al matricii este suficient de diferit de cel al
aerului, radiaţia fluorescentă este reflectată, nu penetrează matricea şi este
direcţionată către mediile externe ale planului, acolo unde sunt plasate celule
solare de conversie a energiei.
Astfel LSC au rol în transformarea energiei solare în energie chimică,
electrică.
 3. Aplicaţii electrice

Datorită capacităţii lor de adsorbi reversibil ioni mono- şi poli-valenti şi

datorită texturii lor poroase, aerogelurile sunt folosite pentru fabricarea bateriilor.

Cele mai utilizate aerogeluri oxidice sunt V2O5, MnO2 şi MoO2, în care
sunt intercalaţi ioni Li+, Mg2+, Al3+, Zn2+. Aceste materiale pot funcţiona ca şi
condensatori (500-600 mAh/g) şi anozi în bateriile cu litiu.

Aerogelurile de SiO2 sunt materiale dielectrice (au constantă electrică

foarte scăzută) şi pot fi utilizate la fabricarea circuitelor integrate.

Dispozitivele de producere a ultrasunetelor necesită traductori

piezoelectrici poroşi cu impedanţă acustică scăzută.

Astfel de ceramice piezoelectrice poroase sunt aerogelurile de titanat de

plumb şi zinc (PbZnTi0.47O3) ce se obţin prin metoda sol-gel.
 4. Catalizatori in procese de sinteza chimica si descompunere

Cea mai importantă aplicaţie a aerogelurilor este utilizrea lor ca şi

catalizatori în reacţiile de sinteză organică şi fotodegradare a poluanţilor organici
şi anorganici.

Exemple:
- combustia metanului se realizează pe aerogel Al2O3-SiO2 dopat cu Pd,
MgAl2O4, ZnAl2O4 şi CaAl2O4
- epoxidarea selectivă a olefinelor ciclice pe aerogel compozit SiO2-TiO2
- izomerizarea butanului în prezenţa aerogelurilor de SiO2, Al2O3 sau TiO2
- oxidarea parţială a parafinelor, olefinelor şi alcoolilor la cetone şi aldehide
pe catalizatori de aerogeluri de TiO2
- aerogelurile Fe2O3-SiO2 şi Fe2O3-Al2O3 catalizează sinteza Fischer-Trops de
obţinere a metanului din elemente
- aerogelurile de TiO2 şi V2O5 catalizează, în general, reacţiile de deshidratare
- catalizatorul VOx/TiO2 favorizează obţinerea acetonei cu o viteză mult mai
mare decât formarea propenei
- sinteze anorganice - reducerea NiO la Ni in prezenta TiO2, TiO2-MgO
 5. Alte aplicaţii ale aerogelurilor

Aerogelurile de SiO2 sunt utilizate şi ca insecticide, fiind mult mai

eficiente decât DDT-ul. Acestea inhiba activitatea insectelor chiar în seminţe şi în
grâne prin pătunderea în stratul lipidic de la suprafaţa corpului unde absorb
fluidele din tesutul organic al insectei.

Alte aplicaţii:

- utilizarea lor în cromatografia în gel

- stocarea şi transportul lichidelor periculoase,
- agenţi de gelificare, datorită porozităţii ridicate şi a capacităţii de absorţie şi
neutralizare a materialelor deversate accidental în ape (a acidului azotic fumans şi
a dimetil-hidrazinei-nesimetrice)