REFERAT

CLASIFICAREA ZIDARIILOR

ELEV: PIRVU LAURENTIU VALENTIN

 CLASIFICAREA ZIDARIILOR

Definita zidariilor

Zidăriile sunt alcătuite în general din blocuri (cărămizi, pietre, prefabricate

etc.), aşezate după anumite reguli si îmbinate cu mortar, care prin întărire leagă
între ele blocurile, formand un masiv monolit (ca şi cum ar fi alcătuit dintr-un
singur material). După provenienţa lor, aceste blocuri pot fi naturale — adică
obţinute direct din natură (de exemplu, piatră), sau artificiale — adică produse în
fabrici din materiale naturale transformate (de exemplu cărămida, prefabricatele).

Zidăriile mai pot fi alcătuite numai dintr-un singur material, care poate fi
natural (argilă prelucrată) sau artificial (betonul) şi prin a cărui întărire se obţine de
asemenea un masiv monolit. In sfarşit, zidăriile mai pot fi alcătuite din blocuri
legate cu mortar, în combinaţie cu un material turnat (de ex. zidăria mixtă de
cărămidă cu beton).

Clasificarea zidăriilor

 După ţelul materialelor care le compun, zidăriile pot fi:

—    zidărie de cărămidă, alcătuită din cărămidă şi mortar;

—    zidărie de piatră, alcătuită din piatră şi mortar;

—    zidărie de beton, alcătuită din beton turnat;

—   zidărie din prefabricate, alcătuită din prefabricate (blocuri, plăci, panouri) şi
mortar;

—  zidărie mixtă, alcătuită din mai multe materiale combinate.

 După provenienţa materialelor respective:

—    zidărie din materiale naturale (piatră);

—    zidărie din materiale artificiale (cărămidă, beton, prefabricate).

 După rolul lor în construcţii, zidăriile se clasifică astfel:

—   zidărie portantă (purtătoare sau de rezistenţă), care are rolul de a susţine

elementele de construcţie rezemate sau legate de ea, preluandu-le sarcinile şi
transmiţandu-le la fundaţii; aşa sunt, de exemplu, stalpii de zidărie, pereţii de sus-
ţinere ai unei clădiri fără schelet etc.;

—   zidărie nepurtătoare (despărţitoare sau de umplutură), care are rolul de a

despărţi diferitele părţi ale construcţiei sau de a umple spaţiile dintre elementele
scheletului de rezistenţă, rezemînd pe elementele de rezistenţă ale clădirii, fără a
prelua sarcini din afara ei. Aşa sunt, de exemplu, pereţii dintre cadrele de beton
armat.

Folosită din timpuri vechi, zidăria de cărămidă, care reprezintă lucrarea de

bază a zidarului, este şi astăzi întîlnită frecvent pe şantierele de construcţii, datorită
calităţilor ei, printre care: rezistenţă şi durabilitate, uşurinţă în execuţie, cost relativ
redus etc. Totuşi, tehnica nouă a construcţiilor urmăreşte în prezent înlocuirea zidă-
riei obişnuite de cărămidă cu zidării uşoare şi mai ieftine, care se execută rapid şi
satisfac cerinţele de calitate ale zidăriilor. Pe această linie, în prezent capătă o mare
extindere zidăriile din cărămizi speciale uşoare şi din prefabricate.
 La lucrările de construcţii se folosesc mai multe feluri de zidării de
cărămidă. Aceste zidării se pot clasifica astfel:

 După felul cărămizilor utilizate, există următoarele categorii de zidării :

—   zidărie de cărămidă plină a, adică executată din cărămidă obişnuită plină;

—    zidărie de cărămidă cu goluri b, adică executată din diferite tipuri de

cărămizi cu goluri (găurite, celulare, găurite cu lambă şi uluc etc.).

 După modul de aşezare a cărămizilor în zidărie, există următoarele categorii

de zidării:

—    zidărie plină a, la care cărămizile sînt aşezate fără spaţii între ele, nici în
grosimea zidăriei, nici în înălţimea acesteia; ,goluri b, la care cărămizile sînt
aşezate astfel încat în zidărie, pe grosimea şi înălţimea acesteia, să se obţină spaţii
care fie rămîn goale, fie se umplu cu materiale avînd calităţi speciale.

 După grosimea zidăriei există următoarele categorii de zidării, denumite în

raport cu numărul lungimilor de cărămidă care intră în grosimea lor, în
fiecare rand :

— (un sfert) cărămidă a, adică formată din cărămizi aşezate pe muchie (pe cant),
grosimea zidăriei fiind de 6,5 cm;               ‘            ‘ ‘

—   zidărie de 1f2 (o jumătate) cărămidă b, adică formată din cărămizi aşezate în
lung, grosimea zidăriei fiind considerată de 12,5 cm;

—    zidărie de 1 cărămidă c, adică formată din cărămizi aşezate în curmeziş sau
pe două şiruri în lung, grosimea zidăriei fiind socotită de 25 cm;
—  zidărie de P/2 cărămidă (o cărămidă şi jumătate) d, adică formată dintr-un şir de
cărămizi aşezate în lung şi un şir aşezate în curmeziş, grosimea zidăriei fiind
considerată de 37,5 cm;

 —  zidărie de 2 (două) cărămizie, adică formată din două şiruri de cărămizi

aşezate în curmeziş sau un şir în curmeziş şi două în lung, grosimea zidăriei
fiind considerată de 50 cm;
 —  zidărie de 21/3 cărămizi (două cărămizi şi jumătate) /, adică formată dintr-
un şir de cărămizi aşezate în lung şi două şiruri aşezate în curmeziş,
grosimea zidăriei fiind de 62,5 cm.
 Grosimea zidăriilor de cărămidă poate creşte mai departe (3, 31/2, 4 etc.
cărămizi), cele mai frecvente fiind însă zidăriile de grosimile arătate (1/4 —
2x/2 cărămizi).

Intalnirile zidăriilor se pot grupa astfel:

-— întalniri de colţ sau colţuri a, cand ambele zidării se opresc la locul de

întalnire;

—întalniri la mijloc sau ramificatii b, cand numai una din zidării se opreşte la
locul de întalnire;

—încrucişări sau întretăieri c, cand ambele zidării se continuă de o parte şi de

alta a întalnirii.

Întalnirile zidăriilor se execută de asemenea cu respectarea legăturii la

fiecare rînd, astfel încît zidăria de la locurile de întîlnire să fie bine legată, cu
rosturile ţesute, cărămizile trecîndu-se dintr-o zidărie într-alta; în acest fel se
împiedică desfacerea zidăriilor în aceste locuri. în clădiri există numeroase cazuri
de întîlnire a zidăriilor, după grosimea celor care se leagă. Aici se vor descrie
cazurile întîl- nite cel mai frecvent, arătandu-se modul în care se aplică legătura la
fiecare rand în aceste cazuri, astfel încît să fie posibilă soluţionarea situaţiilor
similare  ivite pe şantiere.