ANUL III – SEMESTRUL I- C-tii Civile

Capitolul nr. 1

PERETI
DEFINITIA,CLASIFICAREA ŞI ROLUL PEREŢILOR

Pereţii sunt elemente de constructie plane (uneori curbe)

verticale care au rolul funcţional de realizare şi delimitare a
unităţilor şi subunităţilor functionale din cladiri, deosebindu-
se astfel pereţi exteriori şi interiori.
Sub aspect general structura pereţilor este realizată din mai
multe elemente componente, şi anume:
elementul de bază realizat din zidărie, beton, lemn,
etc, care asigura rezistenta mecanica si stabilitatea;
elemente auxiliare:
- elementul de finisare (tencuieli, placaje, tapete, etc)
- după caz elemente înglobate: finisaj, protectie,
goluri,tamplarie, etansare,inchideri (uşi, ferestre, straturi
termo, fono sau hidroizolatoare, coşuri de fum, canale de
ventilaţie etc). Prezinta zone vitrate si zone opace.
Denumirea curentă de perete se referă la componenta
(elementul) de baza care conferă acestuia rezistenţa
mecanică şi stabilitatea .

Clasificarea pereţilor se poate face în funcţie de poziţia şi

rolul lor în construcţie, materialele din care se execută,
tehnologia de realizare,etc.
a. Dupa criteriul functional, adica poziţia lor în construcţie
pot fi :
- pereţi exteriori, care împreună cu acoperişul formează
subansamblul “elementelor de închidere a clădirii, denumit şi
,,anvelopă “.
- pereţi interiori, care împreună cu planşeele formează
subansamblul elementelor de compartimentare pe funcţiuni a
clădirii.

b. In functie de structura de rezistenta a cladirii avem:

- pereţi de rezistenţă sau portanţi – care au rolul de a
prelua şi transmite, până la fundaţie, încărcările
gravitaţionale (verticale) şi orizontale (din vânt şi seism) care
acţioneaza asupra clădirii.

- pereţi autoportanţi – care preiau încărcări orizontale (din

vânt sau seism) şi verticale numai din greutatea lor proprie
(nu preiau încărcări de la planşee) şi prin intermediul
fundaţiilor le transmit terenului. Ei au rolul de realizare a
rigidităţii de ansamblu a clădirii - se numesc şi pereţi de
contravântuire.
- pereti purtaţi – nestructurali – aceşti pereţi nu fac parte
din structura de rezistenţă a clădirii, ei având rolul strict de
compartimentare funcţională la interior sau de închidere
către exterior. Aceşti pereţi reazemă pe planşee sau grinzi,
care preiau greutatea lor proprie şi o transmit elementelor
verticale de rezistenţă (pereţi portanţi sau stâlpi).
n

I
EXIGENŢE IMPUSE PEREŢILOR CLĂDIRILOR
Pereţii clădirilor, indiferent de rolul, poziţia, materialele
şi tehnologiile de execuţie trebuie ca prin concepţie, să
răspundă unor exigenţe de natură tehnică,funcţională şi
economică.
Exigenţele tehnice se referă, în principal, la asigurarea
siguranţei în exploatare a pereţilor, definită prin stabilitatea
şi rezistenţa structurală la stările limită ultime şi a celor ale
exploatării normale, la durabilitate şi rezistenţă la foc.
Prin modul lor de alcătuire, pereţii trebuie să asigure:
- evitarea colapsului clădirii prin distrugerea lor sau a
legăturilor cu celelalte elemente structurale (în cazul
pereţilor structurali) si evitarea desprinderii legaturilor si
deteriorarii primejdioase (in cazul peretilor nestructurali) sub
acţiunea celei mai defavorabile grupări de încărcări :speciala

- evitarea deformatiilor excesive, deteriorarii sau

desprinderii de celelelte elemente sub actiunea celei mai
defavorabile grupari de incarcari in situatia de exploatare
normala a constructiei

- durabilitatea tuturor elementelor peretelui la acţiunea

agenţilor climatici şi biologici (vânt, umiditate, diferenţă de
temperatură, bacterii, ciuperci, insecte, etc),precum şi a celor
chimici;
- integritatea şi stabilitatea clădirii în caz de incendiu, pe o
durată de timp care să asigure evacuarea persoanelor;
- evitarea degajării prin ardere a unor gaze nocive pentru
ocupanţii clădirii şi pentru mediul ambiant.

Exigenţele funcţionale se referă în principal la asigurarea

unui confort corespunzător activităţilor ce se desfăşoară în
interiorul clădirii. Sub acest aspect, exigenţele diferă
substanţial între pereţii exteriori şi cei interiori.
Pentru pereţii exteriori, atât structurali cât şi nestructurali,
exigenţele se referă la: protecţia termică (schimb termic
redus, evitare condens), acustică, protecţia împotriva
agenţilor climatici (vânt, zăpadă, radiaţii solare etc),
etanseitate, ventilarea şi iluminarea naturală a încăperilor,
măsuri de securitate a spaţiului interior etc.
Pentru pereţii interiori exigenţele sunt mai reduse şi rezultă
din destinaţia compartimetelor, după caz, la protecţia
acustică, hidrofugă şi termică.

Exigenţele economice sunt cele care se referă la costuri,

materializate în materiale, instalaţii, tehnologii de execuţie,
forţa de muncă etc şi care se iau în considerare în toate fazele
de realizare a pereţilor: concepţie, proiectare, execuţie,
precum şi exploatare.
SOLUTII DE PERETII PORTANTI

PERETI DIN LEMN

Pereţii din lemn se utilizează în general la construcţii

provizorii, turistice,locuinţe în zone de munte etc.
Se execută cu uşurinţă, se pot prefabrica, au greutate proprie
redusa şi asigură o buna izolare termică şi fonică . Pentru
asigurarea unei comportări corespunzatoare în caz de
incendiu şi împotriva biodegradării necesită însă măsuri
speciale de protecţie.
Pereţii se pot executa din lemn brut sau parţial prelucrat
(rotund, bârne, cioplitură), din lemn ecarisat (grinzi, dulapi,
scânduri) sau din produse pe bază delemn (PAL, PFL,
placaj).
Dupa modul de alcătuire, pereţii portanţi sau neportanţi din
lemn pot fi: masivi, cu schelet de rezistenţă şi materiale de
umplutură sau din panouri prefabricate.

a. Pereti masivi din lemn – Sunt alcatuiti din bârne de lemn

rotund prelucrate pe ambele feţe sau din lemn ecarisat.
Grinzile se solidarizează între ele prin cepuri din lemn sau
dornuri metalice, iar la colţuri, încrucişări sau ramificaţii
prin chertare. Peretele reazemă pe un soclu de zidărie sau din
beton, prin intermediul unei tălpi de lemn de dimensiuni
mari, denumita talpă sau babă, dispusă pe un strat de izolaţie
hidrofugă .
b. Pereţi cu schelet din lemn – Scheletul se execută din lemn
rotund sau ecarisat şi este alcătuit din elemente principale
verticale (stâlpi) şi orizontale (rigle), rigidizate prin rigle
intermediare respectiv diagonale.
Pe scheletul de rezistenta se fixeaza elementele de finisaj
(închidere) şi umplutura:
- scânduri sau dulapi alăturaţi sau îmbinaţi în lambă şi uluc
fixaţi pe scheletul de rezistenţă şi la interior umplutură
termoizolantă sau fonoizolantă.
Dacă se tencuieste, pe elementele din scânduri sau dulapi se
bat în cuie sipci de care se fixeaza o plasa de rabit;
- placaj sau plăci din materiale plastice la interior şi exterior
plus umplutură termoizolantă ( vată de sticla, pîslă minerală,
vată minerală ,etc).
c. Pereti din panouri prefabricate din lemn
PERETI REALIZATI PRIN ZIDIRE
ZIDARII DIN PIATRA NATURALA

a. Zidăria din piatră brută , este alcătuită din pietre de

carieră sau bolovani de râu, de forme neregulate sau cioplite
uşor pentru a se putea aşeza mai bine în zidărie,
îndepărtându-se părţile pământoase, moi sau crăpate.
Grosimea pereţilor va fi în general de cel puţin 50 - 60 cm .
Se poate utiliza zidărie uşoară (fără mortar) pentru ziduri de
sprijin sau la fundaţiile şi soclul clădirilor din lemn.
La zidările cu mortar se recomandă ca rosturile sa fie de
2..5 cm grosime pentru a asigura rezemarea fetelor
neregulate .Se utilizează la fundaţii , ziduri de sprijin, pereţi
de subsol.

b. Zidăria din piatră cioplită, este formată din pietre de

carieră la care faţa văzută are forma dreptunghiulară, fiind
cioplită grosier, cu muchiile cât mai regulate.
c. Zidăria din piatră lucrată, se execută din pietre de
carieră cu feţele prelucrate regulat. După modul de
prelucrare există moloane, piatră-mozaic şi piatră talie.
Moloanele şi piatra mozaic se prelucrează pe faţa văzută şi 3
– 7 cm în adâncime, iar piatra de talie se prelucrează complet
pe cel puţin patru laturi feţe.
Pietrele cioplite, moloanele şi pietrele – mozaic se dispun cu
faţa cioplită sau prelucrată pe faţa văzută a zidului (pe restul
grosimii folosindu-se pietre brute de completare) iar pietrele
de talie se dispun pe toată grosimea zidului.

Toate tipurile de zidării din piatră naturală se realizează cu

rosturile vertical ţesute, adică rosturile verticale nu sunt
continue pe înălţimea zidăriei.
ZIDARII DIN PIETRE ARTIFICIALE

Pietrele artificiale pot fi fabricate ca: pietre arse sau pietre

nearse. Din categoria pietrele artificiale arse fac parte
cărămizile pline, cărămizile şi blocurile ceramice cu goluri
verticale şi blocurile ceramice cu goluri orizontale.Din
categoria pietrelor artificiale nearse cele mai uzuale sunt
blocurile de zidărie din beton cu agregate obişnuite, blocurile
din beton celular autoclavizat (BCA).
Avantajele pereţilor din pietre artificiale:
- izolare termică şi fonică bună, risc de condens în structura
peretelui redus şi condiţii bune pentru confort;
- nu necesită utilaje de capacitate mare pentru transport şi
montaj;
- execuţie simplă;
- punţi termice reduse şi corectarea lor simplă;
- consum redus de armături şi cofraje.

Dezavantaje :
- posibilităţi restrânse de industrializare;
- rezistenţe mecanice relativ reduse limitându-se numărul de
niveluri ale clădirilor ;
- o comportare mai slabă la acţiuni seismice.
Cele trei tipuri principale de blocuri de zidarie cel mai des
utilizate sunt:
- caramizi pline P: 240×115×63 mm;
- caramizi cu goluri verticale GV:
240×115×88 mm; 240×115×88 mm;
290×115×138 mm; 290×115×138 mm.
- beton celular autoclavizat BCA:
600 (500)×240×200 mm pentru interior;
600 (500)×290×240 mm pentru exterior.
Procedeul prin care se realizeaza peretii din zidarie de
caramida sau blocuri de BCA se numeste teserea zidariei.
Pereţi din zidărie simplă de cărămidă plină (şi cu goluri
verticale (ZNA))

Zidăria din cărămidă plină sau cu goluri verticale este

folosită curent la noi în tară pentru realizarea pereţilor
portanţi la clădiri cu regim de înalţime redus, maxim P + 4 E.

În normativul P 100-2013/2019 şi CR6-2013 sunt

precizate datele generale privind numărul de niveluri în cazul
pereţilor structurali din zidărie în funcţie de accelaraţia
seismică de proiectare a zonei în care este amplasată
clădirea, de tipul de zidărie folosită şi de densitatea
pereţilor.

Grosimea pereţilor interiori portanţi este de minim o

cărămidă. In cazul unor pereţi portanţi interiori puternic
solicitaţi in grosimea pereţilor se determină prin calcul şi
practic este de cel putin 1 ½ caramida.

Pentru pereţii exteriori, grosimea pachetului este

determinată, în afara condiţiilor de rezistenţa mecanică şi de
asigurarea protecţiei termice; având în vedere rezistenţa
termică superioară a cărămizilor cu goluri verticale se
recomandă folosirea acestora la realizarea pereţilor exteriori.
Pereţii se realizează prin asezarea cărămizilor în rânduri
suprapuse pe verticală, având între ele rosturi orizontale cu
grosimea constantă de 12 mm, umplute uniform cu mortar de
var-ciment pentru a crea legatura între cărămizi, a se evita
solicitarea cărămizilor la eforturi de încovoiere şi forfecare,
precum şi pentru a se asigura repartizarea uniformă a
eforturilor între cărămizile din rândurile suprapuse.
Rosturile verticale au grosimea de 10 mm, umplute de
asemenea cu mortar, trebuie să alterneze între rânduri,
respectiv unui rost trebuie sa-i corespundă plinuri în rândul
superior şi în cel inferior.
La colţuri, ramificaţii şi intersecţii trebuie asigurată ţeserea
rosturilor pe ambele direcţii, ţesere care se realizează în
principiu, prin întreruperea alternativă a rândurilor pe cele
două direcţii şi asigurarea ţeserii rosturilor în intersecţie la
fiecare rând. Pentru o corectă legătura şi ţesere a rândurilor
pe cele două direcţii, execuţia pereţilor se începe de la
colţuri, ramificaţii şi intersecţii.
-Inainte de punerea cărămizilor în lucrare, se vor uda bine cu
apă, iar pe timp călduros udarea lor se va face din abundenţă.
-Primul şi ultimul rand de cărămidă se zidesc cu cărămizi
aşezatepelat
-Zidăria se execută în randuri perfect orizontale, pentru a se
asigura o încărcare uniformă pe toată lungimea ei.
-La întreruperea lucrului nu este permis să se toarne mortar
peste ultimul rand zidit, deoarece mortarul se întăreşte şi nu
mai face aderenţă cu cărămida la reluarea lucrului.
-Rosturile trebuie umplute pe toată lungimea lor, iar în cazul
cand zidăria urmează să fie tencuită rosturile se lasă
neumplute pe o adincime de 1—1,5 cm de la faţa exterioară,
pentru ca tencuiala să adere mai bine pe suprafaţa zidăriei.
Zidarii – Principii generale
Legăturile la colţuri între pereţii cu elemente pline sau cu
goluri verticale se vor face ca in figura

Perete GVP (29 cm) 30 cm

Legăturile la intersecţii de pereţi din elemente pline şi din
elemente cu goluri verticale se vor realiza ca în figura
( perete 37.5cm )

Perete GVP (24 cm) 25 cm

Alcatuirea colturilor la zidaria CPP - perete de 1 caramida
25 cm
Alcatuirea colturilor la zidaria CPP - perete de 1/2 caramida
12.5 cm
Pereţi de zidărie din blocuri de beton celular autoclavizat

Pentru clădiri cu regim de înalţime redus P + 1 E, pereţii

structurali se pot realiza şi din blocuri de beton celular
autoclavizat (BCA), care au greutate proprie redusa (550 ….
900 kg/ m3) şi rezistenţe la compresiune de 35 şi 50
daN/ cm2 ( GB 35 şi GB 50 ). Datorită structurii celulare
blocurile din BCA, sunt materiale cu rezistenţe termice
ridicate, dar sensibile la umiditate, astfel ca nu se recomanda
utilizarea lor la pereţii subsolurilor şi la încăperi cu
umiditatea realativă a aerului mai mare de 60 % .Tehnologia
de execuţie şi ţeserea blocurilor de BCA sunt similare celor
de la peretii din caramida, cu cateva amendamente specifice:
Zidăria cu elemente din BCA se va executa din elemente
întregi şi fracţiuni de element obţinute prin tăierea celor
întregi cu fierăstrăul special.
Se interzice înlocuirea parţială a elementelor din BCA cu
elemente din argilă arsă .
Ţeserea zidăriei cu elemente din BCA se va face
obligatoriu la fiecare rând. Pe înălţimea zidăriei rosturile
verticale vor fi decalate cu 1/2 până la 1/4 din lungimea
elementului.
Colţurile şi ramificaţiile pereţilor din elemente din BCA
se vor realiza obligatoriu prin ţesere în trepte.
Succesiunea etapelor în care se execută zidăria pe
înălţimea unui nivel se va stabili astfel ca să se asigure
posibilitatea realizării ţeserii în trepte
Ţeserea zidăriei din BCA în trepte la colţuri
 Pereti exteriori
Pereţii moderni din zidărie mixtă formaţi dintr-un strat
portant din zidărie plină sau cu goluri, care asigură preluarea
încărcărilor şi unul sau două straturi de izolare termică,
dispuse la exterior rezolvă problema rezistenţei la transfer
termica pereţilor exteriori. Straturile de izolare termică sunt
nestructurale, fiind realizate din materiale cât mai uşoare.
ELEMENTE ASOCIATE PEREŢILOR DIN ZIDĂRIE

Centuri si Stălpişori din beton armat

Secţiunea transversală a stâlpişorilor va satisface următoarele
condiţii:
- aria secţiunii transversale ≥ 625 cm2 , respectiv 25 x 25
cm;
- latura minimă ≥ 25 cm.
Stălpişorii sunt legaţi la nivelul planşeelor cu centurile din
beton armat.
Betonul utilizat este de regula de clasa C12/15 (Bc 15), în
general betonul utilizat are aceeaşi clasă ca şi cel din
planşee.
In “ Codul de proiectare pentru structuri din zidărie “ ,
indicativ CR 6 -2013 şi în Codul de proiectare antiseismică P
100 -1/2013, sunt prevăzute conditii stricte privind modul
de dispunere a stălpişorilor din beton armat, în funcţie tipul
clădirii, de nivelul de înaltime a acesteia şi de acceleraţia
seismică de proiectare ag aferenta amplasamentului.

Centurile - sunt elemente liniare orizontale din beton armat,

prevăzute în dreptul planşeelor pe toţi pereţii structurali
(portanţi şi autoportanţi). Ele asigură rezemarea planşeelor,
rigidizarea în plan orizontal a planşeelor din elemente
prefabricate şi conlucrarea pereţilor, având astfel un rol
esenţial în realizarea structurii spaţiale şi rigidităţii de
ansamblu.
Centurile de beton armat vor fi prevăzute în următoarele
poziţii :
- la nivelul fiecărui planşeu al construcţiei, indiferent de
materialul din care este executat planşeul şi de tehnologia de
execuţie a acestuia;
- în poziţie intermediară, între planşee, la construcţiile etajate
cu pereţi rari (sistem cellular) şi la construcţiile tip
“ sală/hală” ai căror pereţi structurali au înălţimea > 3,20 m,
în zonele seismice cu ag ≥ 0,25 g , sau > 4,00 m în zonele
seismice cu ag ≤ 0,15 g
Clasa betonului din centuri va fi egală cu cea a betonului
planşeului monolit, sau minim C12/15 (Bc15) în cazul
planşeelor prefabricate.
În cazul clădirilor cu şarpantă, în centurile de la ultimul nivel
se vor prevedea piese metalice pentru ancorarea
cosoroabelor şarpantei.
La colţurile, intersecţiile şi ramificaţiie pereţilor structurali
se va asigura legătura monolită a centurilor amplasate pe
cele două direcţii iar continuitatea transmiterii eforturilor va
fi realizată prin ancorarea barelor longitudinale în
centurile perpendiculare pe o lungime de cel puţin 60 de
diametre.

Zidarie confinata
Buiandrugii – sunt elemente de beton armat (monolit sau
prefabricat), metal, lemn sau zidărie (sub forma de arce),
prevăzute peste golurile de uşi şi ferestre, având rolul de a
prelua încărcările ce revin în dreptul golurilor.
Buiandrugii monoliţi şi prefabricaţi vor avea lăţimea
secţiunii transversal egală cu grosimea peretelui structural,
dar minim 24 cm, iar înălţimea de minim 1/5 din lumina
golului.
Distanţa dintre partea superioară a buiandrugului şi partea
inferioară a centurii se va completa cu zidărie şi va fi egală
cu un numar întreg de assize (rânduri) de zidărie. In cazul în
care diferenţa de nivel dintre cota inferioară a buiandrugului
şi cea superioară a planşeului nu depaşeşte 60 cm,
buiandrugii din beton armat monolit se vor executa împreună
cu centurile planşeului, formând centuri buiandrug.
Lungimea de rezemare a buiadrugilor va fi de minim 30 cm.
In cazul în care distanţa dintre capetele a doi buiandrugi
rezultă mai mică decât 50 cm, se va prevedea un singur
buiandrug continuu peste ambele goluri.
Stălpişorii, centurile şi buiandrugii din pereţii structurali
exteriori vor fi protejate, spre exterior, pentru a nu crea punti
termice .
Goluri în pereţi

Golurile mari din pereţii structurali (pentru uşi, ferestre

etc.) se vor amplasa şi dimensiona astfel încât să asigure
gabaritele şi nivelurile de iluminare necesare,
iar plinurile dintre ele să satisfacă condiţiile de rezistenţă şi
stabilitate sub acţiunea încărcărilor gravitaţionale şi
orizontale.
La amplasarea golurilor de uşi şi ferestre se va urmări ca
lungimea spaleţilor adiacenţi acestor goluri (spaleţi –
plinurile de o parte şi de o alta a golurilor) să se
limiteze în funcţie de cea mai mare înălţime a golurilor
adiacente (h gol) sau de grosimea peretelui (t) după cum
urmează:
a. pentru zidărie nearmată (ZNA):
- şpaleţi marginali (de capăt) la pereţi de faţadă şi interiori
l min = 0,60 h gol ≥ 1,20 m
- şpaleţi intermediari la pereţi de faţadă şi interiori
l min = 0,50 h gol ≥ 1,00 m
b. pentru zidăria confinată ( ZC sau ZC + AR)
- şpaleţi marginali (de capăt) la pereţi de faţadă şi interiori
l min = 0,50 h gol ≥ 1,00 m
- şpaleţi intermediari la pereţi de faţadă şi interiori
l min = 0,40 h gol ≥ 0,80 m
c. pentru zidărie cu inima armată (ZIA)
l min = 3 t, unde t este grosimea totală a peretelui.
Nu se admite ca golurile pentru coşuri de fum sau de
ventilaţii să micşorezegrosimea pereţilor. Coşurile nu se vor
dispune pe pereţii exteriori.
PERETI REALIZATI PRIN TURNARE
PERETI DIN BETON ARMAT MONOLIT

Se realizează prin turnarea betonului la faţa locului în

cofraje de inventar, glisante, metalice plane sau spatiale.
Pereţii sunt legaţi monolit între ei şi formează structura de
rezistenţă a clădirii, denumită şi structură cu pereti structurali
din beton armat .

Pereti structurali din beton armat turnat monolit

1 – pereti trasversali; 2 – pereti longitudinali;
3 – planşee.
Avantajele şi dezavantajele pereţilor din beton monolit

Avantaje:
- durabilitate mare;
- capacitate portantă mare, ceea ce permite utilizarea lor la
clădiri cu multe niveluri;
- îmbinările monolite dintre pereţii longitudinali şi cei
transversali, precum şi dintre pereţi şi planşee, asigură
conlucrarea spaţială a structurii clădirii;
- tehnologia de execuţie prin folosirea de cofraje metalice cu
dimensiuni mari permite realizarea lor mai rapidă decât a
pereţilor din zidărie realizându-se o productivitate bună în
execuţie;
- se pot realize diferite forme si grosimi de elemente
- la turnare rezultă suprafeţe netede, pentru finisaje
utilizându-se tencuieli subţiri.
Dezavantaje:
- rezistenţă termică foarte mică (la grosimea de 15 cm
realizează sub 10% din rezistenţa termică necesară), ceea ce
necesită practic, asigurarea rezistenţei termice prin
prevederea unui strat termoizolant;
- tehnologia de execuţie dificilă în perioadele foarte calde
sau reci ale anului;
- necesită un consum mare de materiale (ciment, oţel,
cofraje) şi manoperă calificată.

Alcătuirea pereţilor
Având în vedere funcţiunile distincte ale pereţilor exteriori şi
interior structura acestora diferă esenţial.
Pereţii interiori se realizează dintr-un singur strat cu
grosimea determinată din condiţiile impuse de stările limită
ultime de rezistenţă şi stabilitate, de izolare fonică şi de
rezemarea planşeelor, luându-se egală cu cel puţin 15(20)
cm.
Pereţii exteriori se realizează în două sau trei straturi, în care
fiecare strat participă la realizarea funcţiunii complexe a
peretelui exterior în raport cu proprietăţile sale.

Structuri din două straturi, unul din straturi având

funcţiunea portantă şi celălalt de izolare termică. Soluţia cea
mai folosită este aceea în care stratul portant este poziţionat
la interior şi cel termoizolant la exterior, datorită atât
avantajelor de execuţie, cât şi a celor de comportare
higrotermică.
Din punct de vedere al comportării higrotermice, stratul
poros amplasat la exterior favorizează permeabilitatea
vaporilor în zona rece a peretelui şi micşorează riscul de
condens, cu condiţia ca tencuiala exterioară să aibă
compactitatea redusă.

În mod obişnuit stratul termoizolant se execută după

realizarea stratului portant sau este folosit drept cofraj
pierdut. De aceea, acest strat se va realiza din materiale
izolante rigide sau cu structura de sustinere :polistiren
expandat, vata mineral, blocuri, plăci sau fâşii din beton
uşor, BCA, din corpuri ceramice, cărămizi etc.
Structura din trei straturi, tip sandviş, stratul al treilea
având funcţiunea principală de protecţie a stratului
termoizolant. Realizarea pereţilor cu structura din trei straturi
este mai dificilă din punct de vedere tehnologic şi necesită
bariere de vapori, indiferent dacă stratul portant este
amplasat spre interior sau spre exterior. Dispunerea spre
interior (zona caldă a peretelui) a stratului portant, datorită
inerţiei termice a betonului, avantajează regimul termic al
încăperii.
Grosimea stratului portant rezultă din calculul de rezistenţă
şi stabilitate şi va fi de minim 15 cm. Grosimea stratului
termoizolant rezultă în urma dimensionării termice, fiind în
funcţie de zona climatică unde este amplasată clădirea,
cerinţele de confort interior şi de materialul utilizat.
Grosimea stratului de protecţie este cuprinsă între 5 - 7 cm.

Soluţii constructive la pereţi exteriori din beton armat

monolit
a ; b – în două straturi, cu stratul termoizolant la interior,
respectiv la exterior; c ; d – în trei straturi, cu stratul portant
la exterior, respectiv la interior; 1– strat portant; 2 – strat
termoizolant; 3 – strat de protecţie; 4 – barieră de vapori.
PERETI DIN PANOURI PREFABRICATE DE BETON
ARMAT

Realizarea şi extinderea soluţiei de execuţie a pereţilor din

elemente prefabricate a fost şi este justificată prin creşterea
productivităţii şi reducerea considerabilă a duratei de
execuţie.
Panourile prefabricate pentru pereti pot fi utilizate atat la
constructiile de locuinte , cat la constructiile industriale si
agrozootehnice.
Mărimile panourilor prefabricate sunt determinate de
posibilitatea alcătuirii partiurilor şi de capacitatea
mijloacelor de transport şi de montaj.

Tipuri de panouri
În funcţie de greutatea elementelor prefabricate, se pot
distinge următoarele
tipuri de panouri:
- cu dimensiuni reduse (mai mici decât pereţii încăperilor)
- cu dimensiuni şi greutăţi medii (mărimea acestora fiind
egală cu pereţii camerelor);
- cu dimensiuni şi greutăţi mari şi elemente spaţiale
prefabricate egale cu mărimea camerei de locuit.
Celule spatiale- Habitat Montreal 1967
 Dintre acestea cea mai mare utilizare au cunoscut-o
sistemele cu panouri de mărimi şi greutăţi medii, datorită
avantajelor de realizare, transport şi montaj.

Alcătuirea panourilor

Panourile pentru pereţii interiori (în special portanţi) se

alcătuiesc dintr-un singur strat, cu grosimea de 14-16 cm,
necesară pentru rezemarea panourilor de planşeu şi preluarea
încărcărilor.
În panouri se vor prevedea la confecţionare găuri, canale,
doze, dibluri, etc., necesare pentru trecerea şi fixarea
conductelor de instalaţii, pentru fixarea tâmplăriei şi a
obiectelor sanitare.
Panourile se armează cu armături sub formă de plase , iar pe
contur sunt prevăzute cu armături sub formă de mustăţi sau
bucle necesare pentru realizarea monolitizării. Tot pe contur
sunt prevăzute praguri şi alveole necesare pentru preluarea
eforturilor de lunecare.

Panourile mari pentru pereţi exteriori pot fi într-un singur

strat, cu două straturi, sau tristrat.

Panourile dintr-un singur strat s-au realizat din betoane

uşoare, cu rezistenţa la transfer termic mai bună în
comparaţie cu betoanele grele, rezultând grosimi de 30-40
cm. După creşterea exigenţelor privind rezistenţa la transfer
termic, acestea nu mai corespund (la grosimi menţionate).

Panourile mari în două straturi se pot realiza cu stratul de

beton la interior sau la exterior, cu o grosime de 12-14 cm
fiind strat portant. Stratul termoizolant se poate realiza din
plăci termoizolante (BCA, vată minerală, polistiren
expandat) înglobate la turnarea stratului de beton. În funcţie
de poziţia stratului termoizolant (la exterior sau interior),
tencuiala exterioară trebuie să aibă o anumită porozitate,
sau trebuie prevăzute bariere de vapori.
Panourile exterioare sunt prevăzute pe contur cu armături
sub formă de mustăţii sau bucle, praguri şi alveole, pentru
asigurarea, prin monolitizare a continuităţii structurale.
Panourile mari în trei straturi, sunt cele mai răspândite.
Ele sunt formate dintr-un strat portant interior cu grosimea
de 12-14 cm, un strat intermediary termoizolant cu grosimea
rezultată din calculul higrotermic şi un strat exterior din
beton cu grosimea de 4-6 cm cu rol de protecţie pentru
stratul termoizolant.
Grosimea totală a panoului va fi până la 30 cm (pentru
diafragme) sau pânăla 25 cm în cazul panourilor purtate dacă
se utilizează materiale eficiente de izolare termică Având în
vedere că la exterior există un strat compact, este necesară
barieră de vapori, care se dispune pe faţa caldă a
termoizolaţiei.
Problema punţilor termice apare atât în zonele de
solidarizare a straturilor panourilor, cât şi în zona
îmbinărilor.
Punţile termice din zona îmbinărilor trebuie corectate cu
materiale eficiente (polistiren, vată minerală etc.) care se
dispun în lungul rosturilor verticale şi orizontale sub formă
de fâşii.
Etanşarea rosturilor exterioare reprezintă o altă problemă
importantă
PEREŢI PURTAŢI - NESTRUCTURALI

Pereţii purtaţi pot fi interiori (cu rol de compartimentare

interioară) sau exteriori (cu rol de închidere).
Pereţii purtaţi interiori se pot realiza astfel:
- din zidărie de cărămidă plină sau cu goluri, cărămizile fiind
aşezate pe cant sau pe lat (zidărie cu grosimea nominală de
7,5 sau 12,5 cm)
- din fâşii prefabricate realizate din BCA, ipsos (pline sau cu
goluri), gips, betoane uşoare, lemn etc., lungimea fâşiilor
fiind egală cu înălţimea camerei;
- din dale de sticlă presată (de tip Nevada), care oferă
avantajul unor pereţi translucizi ;
- din profile verticale de sticlă translucide, în formă de U
(profilit), care se pot dispune pe un rând sau pe două rânduri
(fonotermoizolatoare).
- din produse superioare din lemn, din PAL sau PFL, cu unul
sau mai multe straturi cu spaţii de aer între ele sau cu spaţiul
umplut cu vată minerală etc.
- din materiale plastice având greutate proprie redusă, o bună
izolare fonică ;
Pereţii purtaţi interiori se dispun direct pe planşeu înainte de
realizarea pardoselii. Este necesar ca greutatea lor să fie cât
mai mică : dacă este sub 300 daN/m (un metru lungime, pe
toată înălţimea nivelului), greutatea lor poate fi considerată,
în mod simplificat, distribuită uniform pe întreaga tramă
structurală pe care sunt prevăzuţi, poziţia lor putând fi
oricând modificată. La greutăţi mai mari, poziţia lor trebuie
să fie fixă şi planşeul se calculează pentru această situaţie.
Dacă pereţii de compartimentare sunt realizaţi la clădirile de
la subsol sau la parterul clădirilor fără subsol, ei reazemă
direct pe stratul de beton simplu dacă sunt uşori, pe stratul de
beton slab armat sau pe îngroşări locale şi armări
constructive în cazul pereţilor mai grei.
Pereţii purtaţi exteriori (de închidere)
se pot realiza astfel
- pereţi din zidărie - se realizează din zidărie de cărămidă,
blocuri sau plăci din BCA cu grosimi de 30-40 cm (în
funcţie de condiţiile de confort şi zona climatică) sau cu
grosimi sub 30 cm în cazul unor construcţii la care nu se pun
condiţii de confort termic.
- pereţi din panouri mari prefabricate în două sau în trei
straturi având structura identică cu panourile portante,
straturile din beton având grosimea redusă (5-6 cm) din
condiţii constructive.
Pereţi cortină
Sunt pereţi uşori, neportanţi, care îmbracă clădirea în
exteriorul structurii de rezistenţă (de regulă, o structură cu
schelet) şi care pot să rezeme pe aceasta sau direct pe
fundaţii, fiind doar ancorati de structura de rezistenţă.
Elementele de rezistenţă din care este alcătuit scheletul
peretelui cortină sunt profile (speciale) metalice laminate
sau ambutisate din oţel sau aluminiu în care se montează
panouri opace sau vitrate. Panourile opace sunt, de regulă,
panouri tip sandwich cu miez termoizolant. Panourile vitrate
pot fi din sticlă obişnuită, cu sticlă termopan sau specială,
simplă sau colorată
ELEMENTE ŞI NOŢIUNI ASOCIATE PEREŢILOR
- centurile şi buiandrugii, prezentate pentru pereţii din
zidărie).
La pereţi din beton monolit centurile rezultă prin armarea
pereţilor cu armături orizontale dispuse în dreptul planşeelor,
iar în cazul pereţilor din panouri mari centurile rezultă prin
armarea şi monolitizarea rosturilor orizontale.
Buiandrugii la pereţii din beton monolit şi panouri mari se
numesc, în general, rigle şi rezultă prin armarea
corespunzătoare a zonelor dintre două goluri
suprapuse;
- soclul reprezintă porţiunea de perete exterior cuprinsă între
teren şi cota zero, fiind partea superioară a fundaţiilor la
clădiri fără subsol, respectiv porţiunea
peretelui de subsol care depăşeşte cota terenului la clădiri cu
subsol;
- parapetul reprezintă porţiunea de perete exterior situată
sub ferestre;
-solbancul reprezintă partea superioară a parapetului din
exteriorul ferestrei;
- glaful reprezintă partea superioară a parapetului din
interiorul ferestrei;
- ancadramentul reprezintă elementele de evidenţiere a
ferestrelor în faţadele clădirilor;
- coşurile de fum şi canalele de ventilaţii sunt elemente
dispuse pe verticală în scopul eliminării gazelor arse din
sobe sau pentru ventilarea încăperilor fără ferestre.
Aceste elemente se realizează din zidărie de cărămidă sau
elemente prefabricate speciale.
- contraforţii sunt elemente verticale realizate în cazul
pereţilor din zidărie cu lungimi mari, având rolul de
consolidare, mărire a capacităţii portante şi rezemare a
grinzilor transversale de acoperiş.
- frontonul este peretele de capăt al unui tronson de clădire;
- calcanul este un perete exterior fără goluri, spre care nu se
scurg apele de ploaie;
- timpanul reprezintă un perete exterior delimitat de
planurile acoperişului şi de ultimul planşeu; coame, atice