COURS 11-12 a+b

2. MURS REALISES PAR COULAGE DU BETON

Se realizează prin turnarea betonului la faţa locului în cofraje de inventar, glisante, metalice plane
sau spatiale. Pereţii sunt legaţi monolit între ei şi formează structura de rezistenţă a clădirii,
denumită şi structură cu pereti structurali din beton armat.

a. PERETI DIN BETON ARMAT MONOLIT

Avantaje:
- durabilitate mare;
- capacitate portantă mare, ceea ce permite utilizarea lor la clădiri cu multe niveluri;
- îmbinările monolite dintre pereţii longitudinali şi cei transversali, precum şi dintre pereţi şi
planşee, asigură conlucrarea spaţială a structurii clădirii;
- tehnologia de execuţie prin folosirea de cofraje metalice cu dimensiuni mari permite
realizarea lor mai rapidă decât a pereţilor din zidărie, realizându-se o productivitate bună în execuţie;
- se pot realiza diferite forme si grosimi de elemente;
- la turnare rezultă suprafeţe netede, pentru finisaje utilizându-se tencuieli subţiri.
 Dezavantaje:
- rezistenţă termică foarte mică (la grosimea de 15 cm realizează sub 10% din rezistenţa
termică necesară), ceea ce necesită practic, asigurarea rezistenţei termice prin prevederea unui strat
termoizolant;
- tehnologia de execuţie dificilă în perioadele foarte calde sau reci ale anului;
- necesită un consum mare de materiale (ciment, oţel, cofraje) şi manoperă calificată.
Alcătuirea pereţilor
Având în vedere funcţiunile distincte ale pereţilor exteriori şi interior, structura acestora diferă
esenţial.
Pereţii interiori se realizează dintr-un singur strat, cu grosimea determinată din condiţiile
impuse de stările limită ultime de rezistenţă şi stabilitate, de izolare fonică şi de rezemarea
planşeelor, luându-se egală cu cel puţin 15(20) cm.
Pereţii exteriori se realizează în două sau trei straturi, în care fiecare strat participă la
realizarea funcţiunii complexe a peretelui exterior în raport cu proprietăţile sale.
Structuri din două straturi, unul din
straturi având funcţiunea portantă şi celălalt de
izolare termică. Soluţia cea mai folosită este
aceea în care stratul portant este poziţionat la
interior şi cel termoizolant la exterior, datorită
atât avantajelor de execuţie, cât şi a celor de
comportare higrotermică.
Din punct de vedere al comportării
higrotermice, stratul poros amplasat la exterior
favorizează permeabilitatea vaporilor în zona
rece a peretelui şi micşorează riscul de
condens, cu condiţia ca tencuiala exterioară să
aibă compactitatea redusă.
În mod obişnuit stratul termoizolant se execută după realizarea stratului portant sau este folosit
drept cofraj pierdut. De aceea, acest strat se va realiza din materiale izolante rigide sau cu structura
de sustinere: polistiren expandat, vata mineral, blocuri, plăci sau fâşii din beton uşor, BCA, din corpuri
ceramice, cărămizi etc.

Structura din trei straturi, tip sandviş, stratul al treilea având funcţiunea principală de protecţie
a stratului termoizolant. Realizarea pereţilor cu structura din trei straturi este mai dificilă din punct de
vedere tehnologic şi necesită bariere de vapori, indiferent dacă stratul portant este amplasat spre
interior sau spre exterior. Dispunerea spre interior (zona caldă a peretelui) a stratului portant, datorită
inerţiei termice a betonului, avantajează regimul termic al încăperii.
Grosimea stratului portant rezultă din calculul de rezistenţă şi stabilitate şi va fi de minim 15
cm. Grosimea stratului termoizolant rezultă în urma dimensionării termice, fiind în funcţie de zona
climatică unde este amplasată clădirea, cerinţele de confort interior şi de materialul utilizat.
Grosimea stratului de protecţie este cuprinsă între 5 - 7 cm.

Soluţii constructive la pereţi exteriori din beton armat monolit

c; d – în trei straturi, cu stratul portant la exterior, respectiv la interior;
1– strat portant; 2 – strat termoizolant; 3 – strat de protecţie; 4 – barieră de vapori.

Elemente de armare a peretilor din beton armat monolit

Extremitatile unui perete structural din beton armat monolit sunt supuse în general unor eforturi
mai mari (din compresiune excentrica), astfel încât se recomanda intarirea lor prin îngrosari locale ale
sectiunii (bulbi) sau prin mentinerea dimensiunilor sectiunii dar cu o armare suplimentara a zonei.
 Armatura unei diafragme se diferentiaza în doua categorii:
- armaturi în inima diafragmei (în câmp) alcatuita din doua plase din bare independente sau plase sudate, dispuse paralel în imediata
vecinatate a celor doua fete ale peretelui la circa 1,5 cm de acestea;
- armaturi în extremitatile peretelui (bulbi), care se prezinta sub forma de carcase spatiale preconfectionate;
 Structure avec des murs en beton arme monolith continus, positiones selon 2 directions

Structure avec des murs en beton arme monolith independents, positiones selon 2 directions
 Armarea de rezistenta a peretilor la ramificatii

Armarea de rezistenta a peretilor la intersectii

 Armarea de rezistenta a unui perete independent

Dimensiunile armaturilor de rezistenta precum si numarul lor rezulta din calcule.

3. MURS REALISES PAR ASSEMBLAGE

 a. MURS EN BETON ARME PREFABRIQUES
Realizarea şi extinderea soluţiei de execuţie a pereţilor din elemente prefabricate a fost şi este
justificată prin creşterea productivităţii şi reducerea considerabilă a duratei de execuţie.
Panourile prefabricate pentru pereti pot fi utilizate atat la constructiile de locuinte, cat la
constructiile industriale si agrozootehnice.
Mărimile panourilor prefabricate sunt determinate de posibilitatea alcătuirii partiurilor şi de
capacitatea mijloacelor de transport şi de montaj.

Tipuri de panouri
În funcţie de greutatea elementelor prefabricate, se pot distinge următoarele tipuri de panouri:
- cu dimensiuni reduse (mai mici decât pereţii încăperilor)
- cu dimensiuni şi greutăţi medii (mărimea acestora fiind egală cu pereţii camerelor);
- cu dimensiuni şi greutăţi mari şi elemente spaţiale prefabricate egale cu mărimea camerei de
locuit.
 Celule spatiale - Habitat Montreal 1967

Dintre acestea cea mai mare utilizare au cunoscut-o sistemele cu panouri de mărimi şi greutăţi
medii, datorită avantajelor de realizare, transport şi montaj.
 Alcătuirea panourilor
Panourile pentru pereţii interiori (în special portanţi) se alcătuiesc dintr-un singur strat, cu
grosimea de 14-16 cm, necesară pentru rezemarea panourilor de planşeu şi preluarea încărcărilor.
În panouri se vor prevedea la confecţionare găuri, canale, doze, dibluri, etc., necesare pentru
trecerea şi fixarea conductelor de instalaţii, pentru fixarea tâmplăriei şi a obiectelor sanitare.
Panourile se armează cu armături sub formă de plase, iar pe contur sunt prevăzute cu
armături sub formă de mustăţi sau bucle necesare pentru realizarea monolitizării. Tot pe contur sunt
prevăzute praguri şi alveole necesare pentru preluarea eforturilor de lunecare.

Panourile mari pentru pereţi exteriori pot fi într-un singur strat, cu două straturi, sau tristrat.
Panourile dintr-un singur strat s-au realizat din betoane uşoare, cu rezistenţa la transfer termic
mai bună în comparaţie cu betoanele grele, rezultând grosimi de 30-40 cm. După creşterea
exigenţelor privind rezistenţa la transfer termic, acestea nu mai corespund (la grosimi menţionate).
 Panourile mari în două straturi se pot realiza cu stratul de beton la interior sau la exterior, cu o
grosime de 12-14 cm fiind strat portant.
Stratul termoizolant se poate realiza din plăci termoizolante (BCA, vată minerală, polistiren
expandat) înglobate la turnarea stratului de beton. În funcţie de poziţia stratului termoizolant (la
exterior sau interior), tencuiala exterioară trebuie să aibă o anumită porozitate, sau trebuie prevăzute
bariere de vapori.
Panourile exterioare sunt prevăzute pe contur cu armături sub formă de mustăţii sau bucle,
praguri şi alveole, pentru asigurarea, prin monolitizare a continuităţii structurale.
Panourile mari în trei straturi, sunt cele mai răspândite. Ele sunt formate dintr-un strat portant
interior cu grosimea de 12-14 cm, un strat intermediar termoizolant cu grosimea rezultată din calculul
higrotermic şi un strat exterior din beton cu grosimea de 4-6 cm cu rol de protecţie pentru stratul
termoizolant.
Grosimea totală a panoului va fi până la 30 cm (pentru pereti structurali) sau până la 25 cm în
cazul panourilor purtate dacă se utilizează materiale eficiente de izolare termică. Având în vedere că
la exterior există un strat compact, este necesară barieră de vapori, care se dispune pe faţa caldă a
termoizolaţiei.

b. CLOISONS
Pereţii purtaţi pot fi interiori (cu rol de compartimentare interioară) sau exteriori (cu rol de
închidere).
Pereţii purtaţi exteriori (de închidere) se pot realiza astfel:
- pereţi din zidărie - se realizează din zidărie de cărămidă, blocuri sau plăci din BCA cu grosimi
de 30-40 cm (în funcţie de condiţiile de confort şi zona climatică) sau cu grosimi sub 30 cm în cazul
unor construcţii la care nu se pun condiţii de confort termic.
- pereţi din panouri mari prefabricate în două sau în trei straturi având structura identică cu
panourile portante, straturile din beton având grosimea redusă (5-6 cm) din condiţii constructive.
 Pereţii purtaţi interiori se pot realiza astfel:
- din zidărie de cărămidă plină sau cu goluri, cărămizile fiind aşezate pe cant sau pe lat (zidărie
cu grosimea nominală de 7,5 sau 12,5 cm);
- din fâşii prefabricate realizate din BCA, ipsos (pline sau cu goluri), gips, betoane uşoare,
lemn etc., lungimea fâşiilor fiind egală cu înălţimea camerei;
- din dale de sticlă presată (de tip Nevada), care oferă avantajul unor pereţi translucizi;
- din profile verticale de sticlă translucide, în formă de U (profilit), care se pot dispune pe un
rând sau pe două rânduri (fono-termoizolatoare);
- din produse superioare din lemn, din PAL sau PFL, cu unul sau mai multe straturi cu spaţii de
aer între ele sau cu spaţiul umplut cu vată minerală etc;
- din materiale plastice având greutate proprie redusă, o bună izolare fonică.
Pereţii purtaţi interiori se dispun direct pe planşeu înainte de realizarea pardoselii. Este
necesar ca greutatea lor să fie cât mai mică : dacă este sub 300 daN/m (un metru lungime, pe toată
înălţimea nivelului), greutatea lor poate fi considerată, în mod simplificat, distribuită uniform pe
întreaga tramă structurală pe care sunt prevăzuţi, poziţia lor putând fi oricând modificată. La greutăţi
mai mari, poziţia lor trebuie să fie fixă şi planşeul se calculează pentru această situaţie.
Dacă pereţii de compartimentare sunt realizaţi la clădirile de la subsol sau la parterul clădirilor
fără subsol, ei reazemă direct pe stratul de beton simplu dacă sunt uşori, pe stratul de beton slab
armat sau pe îngroşări locale şi armări constructive în cazul pereţilor mai grei.
PROFILIT
NEVADA

Pereţi cortină
Sunt pereţi uşori, neportanţi, care îmbracă clădirea în exteriorul structurii de rezistenţă (de
regulă, o structură cu schelet) şi care pot să rezeme pe aceasta sau direct pe fundaţii, fiind doar
ancorati de structura de rezistenţă.
Elementele de rezistenţă din care este alcătuit scheletul peretelui cortină sunt profile (speciale)
metalice laminate sau ambutisate din oţel sau aluminiu în care se montează panouri opace sau
vitrate. Panourile opace sunt, de regulă, panouri tip sandwich cu miez termoizolant. Panourile vitrate
pot fi din sticlă obişnuită, cu sticlă termopan sau specială, simplă sau colorată.
Solutiile sunt catalogate ca fiind "de firma" sau
specifice, fiecare producator elaborând un
sistem propriu.
Sistemul este unul complex, compus din profile
(sectiuni) specific diverselor rezolvari
constructive (zone de câmp curent, zone de
colt, zone de margine, zone situate la partea
inferioara a fatadei sau la partea superioara,
elemente pentru realizarea de unghiuri ascutite
ori obtuze etc.), profile de etansare (garnituri,
baghete etc.), elemente de feronerie etc.
 Pereti din gips-carton
Sunt pereti ce au fete, placi din gips, prinse de un cadru metalic, din profile de tabla
ambutisata, cu miez din vata minerala de mica densitate.
Cadrul metalic este format din montanti, dispusi la 55 ÷ 60 cm, si rigle orizontale. Prin
adoptarea unei profilaturi adecvate, rezulta practic, un singur tip de profil metalic care poate fi folosit
atât ca montant cât si ca rigla ce permite totodata si o usoara îmbinare între montanti si rigle.

Rezolvarea unui perete de tip gips – carton

 Deoarece rigiditatea placilor de gips este relativ redusa, elementele ancorate de perete vor fi
sustinute doar de cadrul metalic. În consecinta, rezolvarea cadrului metalic este strâns corelata cu
functiunile asociate ancorajelor viitoare ale peretelui, orice modificare a acestor functiuni implicând
adesea refacerea peretelui.

Pentru reducerea transmiterii atât a zgomotului aerian prin cai colaterale cât si a zgomotului de
impact, peretele este "separat" de elementele structurale printr-o banda elastica din cauciuc.
Rosturile rezultate între placile de gips sau de la intersectii, sunt mentinute închise prin
utilizarea unei bande elastice autoadezive.
Avantajele sistemului:
- montare / demontare rapida;
- sunt relativ usor de executat;
- nu genereaza mizerie;
- pentru executare, nu necesita întreruperea activitatii din cladiri;
- permite realizarea relativ usor a peretilor cu forme curbe;
- permite mascarea elementelor de instalatii electrice, alimentari cu apa, canalizare etc. prin
înglobarea în grosimea peretelui;
- placile de ipsos ofera o protectie buna contra actiunii focului;
- ofera o protectie fonica foarte buna;
- permite corelarea cu alte elemente de constructie (pardoseli, tavane) executate cu acelasi
sistem.

Dezavantajele sistemului:
- ipsosul este un material greu reciclabil.