De Oancea Vlad si Tapusi Daniel

 Gregor Johann Mendel a fost un om de stiinta

din secolul XIX, nascut in curenta Republica
Ceha, si este cunoscut ca tatal fondator al
geneticii si stiintei moderne. Experimentele pe
pastai de mazare conduse de el intre 1856 si
1863 au stabilit multe dintre regulile de
ereditate, acum cunoscute sub numele de
“Legile Ereditatii Mendeliene”
In 1854, Mendel a fost autorizat sa faca un studiu in cele 2 hectare de
gradina ale manastirii unde invata. El s-a concentrat pe 7
proprietati ale plantelor de mazare observate:
 Forma semintei
 Culoarea florii
 Nuanta invelisului semintei
 Forma pastaii
 Culoarea pastaii necoapte
 Pozitia florii
 Inaltimea plantei
Dupa 28.000 de plante testate, Mendel a observat ca atunci cand
diferite varietati de mazare erau incrucisate, 1 din 4 plante
primea gene recesive pure, 2 din 4 erau hibride si ultima primea
gene dominante pure.
 In urma prezentarii studiilor lui la 2 intruniri ale
Societatii Istoriei Naturale din Brno, a fost in mare parte
ignorat de comunitatea stiintifica. Dupa ce lucrarea lui
a fost publicata in 1866, impactul a fost minim, iar
lumea a vazut-o mai mult ca un studiu asupra
hibridizarii, decat asupra ereditatii. A fost criticat la
vremea lui, desi in ziua de astazi munca lui este
considerata incredibila. Se crede ca daca Charles
Darwin ar fi fost la curent cu lucrarile lui Mendel,
genetica de acum s-ar fi nascut mult mai devreme.
 De-a lungul vietii lui, aproape nici un cercetator nu a
putut intelege lucrarile lui Mendel. Tocmai la inceputul
secolului XX, studii orientate catre gasirea unei teorii a
ereditatii discontinue. Hugo de Vries si Carl Correns au
redescoperit legile stabilite de genetician, insa i-au
recunoscut prioritatea muncii lui, mai ales pentru ca cei
2 nu au inteles rezultatele obtinute pana nu i-au citit
lucrarile. Aceste rezultate au inceput sa se
raspandeasca cu rapiditate, urmand ca in urmatoarele
4 decenii, descoperirile lui Mendel sa fie recunoscute
la nivel mondial.
 In 1936, R.A. Fisher, a reconstituit experimentele
cercetatorului si a ajuns la concluzia ca raportul
fenotipurilor recesive este neplauzibil de aproape de
raportul prezis de 3:1. Astfel, el l-a acuzat pe Mendel ca
a falsificat rezultatele pentru a determina lumea sa
agreeze cu asteptarile lui. Astfel, a luat nastere
Paradoxul Mendelian, care, pe scurt, afirma ca
rezultatele lui sunt “prea bune ca sa fie adevarate”.
 Din pacate pentru Fisher, majoritatea comunitatii
stiintifice i-a negat afirmatiile scandaloase si este de
acord ca nu exista motive sa credem ca Mendel ar fi
oferit date neadevarate.