SISTEME STRUCTURALE

CU PERETI PREFABRICATI

Constructii Civile III

Cursul 9

Dan Stoica
Folosirea peretilor din panouri mari la cladiri, comparativ cu utilizarea peretilor executati cu ajutorul procedeelor traditionale,
prezinta urmatoarele avantaje: reducerea duratei de executie, consumului de materiale, manopera, si a costului investitiei.
Cladirile cu pereti din panouri mari au structura de rezistenta alcatuita din diafragme orizontale (plansee) si verticale (pereti) care
formeaza un ansamblu spatial. In acest caz, toate panourile sunt portante. La cladirile din panouri mari se realizeaza imbinari
continue, iar structura de rezistenta este fragmentata prin rosturi de dilatare si antiseismice.

Cladirile din panouri mari pot fi alcatuite cu peretii portanti transversali, pereti portanti longitudinali sau pereti portanti
longitudinali si transversali.

Pereti longitudinali Pereti longitudinali si transversali Pereti transversali

In cadrul structurii de rezistent a cladirii, panourile mari pot fi:
• portante - suportancarcarea data de planseu si cea transmisa de panourile superioare;
• autoportante - suporta numai greutatea proprie;
• neportante - sustinute de plansee.

Dimensiunile la panourile mari se stabilesc in asa fel incat sa rezulte un numar minim de rosturi de imbinare dar
si functie de utilajele de ridicare. Panourile mari prefabricate avand greutatea sub 1500 kg/bucati sunt considerate usoare, iar
cele avand 3000 kg/bucata sunt socotite panouri grele.

Panoul sandvis este alcatuit din

• stratul interior de rezistenta, din beton armat;
• stratul termoizolator;
• stratul de protecie din beton armat.

Stratul termoizolator se poate executa din materiale clasice placi semirigide de vata minerala, pasla minerala sau rigide placi
din polistiren expandat celular, placi din beton celular autoclavizat. Pe fa]a interioara se prevede o bariera contra vaporilor,
din carton bitumat sau folii de polietilena, pentru materialele termoizolante elastice.

Stratul de rezistenta este prevazut, pe contur, cu nise pentru crearea unor pane, dupa turnarea betonului de monolitizare.

Armarea de rezistenta a panoului se realizeaza cu carcase plane in dreptul nervurilor, iar deasupra golului, panoul se armeaza
ca un buiandrug. Pe conturul panoului se prevad mustati din otel-beton, care se imbina cu cele din panoul alaturat prin eclise
sudate.
 IMBINAREA PANOURILOR
Imbinarea de rezistenta.
De proiectarea si executia imbinarii de rezistent a depinde comportarea, sub sarcini verticale si orizontale, a cladirii
alcatuite din panouri mari.
Imbinarile pot fi:
• umede - realizate prin monolitizare cu beton
• uscate - realizate prin sudare cu eclise de metal.
. Imbinarile umede sunt:
• imbinari pe contur
• imbinari in noduri
Imbinarea pe contur a panourilor mari este mai des folosita datorita productivitatii sporite si a tolerantelor mari pe care
le admite. Transmiterea eforturilor de compresiune se realizeaza prin monolitizarea cu beton, iar eforturile de intindere
se transmit prin intermediul armaturii imbinate prin sudura.
Imbinarea de rezistenta se efectueaza, la panourile exterioare, intre straturile de rezistenta din beton, scop în care panourile se
retrag cu 10 cm de la nod.
In afara de armaturile (mustati) din panouri care se imbina prin sudura, in imbinare se monteaza si armaturi
longitudinale (verticale), care vor prelua eforturile de intindere din efectul de diafragma. Deci imbinarea de rezistenta
intre panouri va forma diafragme verticale dupa doua directii, asigurind,si legatura intre pereti pe directii perpendiculare, creind
un efect spatial.
Legatura intre panourile de pereti si planseu se realizeaza tot prin sudarea mustatilor din panoul inferior si planseu, prin
introducerea unor bare transversale si monolitizarea ulterioara a rostului. Barele transversale din aceste imbinari, in cadrul
diafragmei orizontale, preiau eforturile de intindere ce apar datorita actiunii seismice.(centuri)
Panoul superior se aseaza pe un mortar de poza, contand numai pe fortele de frecare si monolitizarile verticale intre panouri
In afara de sistemul de imbinare pe contur ,la care eforturile sunt distribuite in jurul panourilor, rezultind o retea de tiranti
din beton armat ce inglobeaza panourile, se mai foloseste sistemul de imbinare in noduri.
La acest sistem, eforturile sunt concentrate la colturi, diafragmele verticale fiind asimilate cu grinzi cu zabrele, in care panourile
au rol de diagonale si montanti.
La sistemul de imbinare la colturi, transmiterea efortului de intindere se realizeaza prin bare pozate pe directia
de actionare a eforturilor. Continuitatea acestor bare este asigurata prin eclise sudate. Pentru executarea acestor
suduri, s-au prevazut lacasuri care, prin betonare, indepinesc rol de pane solicitate la forfecare. Acest sistem de imbinare este mai
pretentios din punct de vedere al executiei imbinarilor, necesitand o tehnicitate sporita pentru
realizarea sudurilor.
Imbinarea la colturi are avantajul ca impune tolerante de confectionare-montare mai reduse fata de cele admisibile.
Reducerea puntilor termice. Acestea apar la imbinarile panourilor, datorita cantitatii sporite de beton, urmare a
monolitizarilor. Datorita acestei legaturi de rezistenta, intr-un rost vertical,termoizolatia din campul curent se intrerupe
Pentru micsorarea efectului puntilor termice, in rostul vertical (in profilul creat prin alaturarea panourilor exterioare) se
introduce o fasie suplimentara de termoizolatie.
Acest strat termoizolator eficient, alcatuit, de obicei, din polistiren expandat, se imbraca cu folie de polietilena care are
rol de izolatie hidrofuga contra umezelii din betonul de monolitizare si contra eventualei umiditati din aerul din rost.
Rostul orizontal are o alcatuire diferita de cel vertical – stratul termoizolator, protejat de folia de polietilena, nu va
putea face legatura completa intre straturile de termoizolatie curenta din panouri.

Etansarea rosturilor. Una dintre principalele functiuni ale rosturilor intre panourile mari este aceea de a asigura
etanseitatea fata de aer si apa in timpul exploatarii.Patrunderea apei de ploaie prin rosturi este rezultatul mai multor
cauze: presiunea vantului, energia cinetica a picaturilor de apa, care cad pe rost, fenomenele capilare si viteza apei
care se scurge pe fatada.
In alcatuirea rosturilor, deosebim doua conceptii: rosturi inchise sau rosturi deschise.
La rosturile inchise, etanseitatea la aer si apa se realizeaza utilizand un singur ecran din garnituri elastice sau
masticuri. La acest tip de rosturi, cordoanele orizontale si verticale din chit elastic trebuie sa fie continue, neavand nici
un gol la intersectia rosturilor. Profilele P.V.C. au numai rol de ecran de refuz la aplicarea chitului de etansare. Aceste
rosturi au o alcatuire simpla, cu un cost mai redus, precum si posibilitatea inlocuirii materialelor de etansare degradate
la actiunea intemperiilor. Infiltratiile de apa pot aparea, uneori, datorita calitatii deficitare a materialelor sau manoperei
de executie pe santier.
La rosturile deschise sau rosturi de functionare mecanica etanseitatea la apa si aer se obtine prin oprirea separata a
intrarii apei si a aerului. Intre ecranul exterior contra patrunderii ploii si ecranul interior contra aerului se afla prevazut
un spatiu de aer ventilat - gol de decompresie.
Pentru etansari performante sunt folosite cauciucurile naturale sau sintetice nevulcanizate. Acestea reprezinta sub forma
de snururi cilindrice, patrate, triunghiulare. Daca la punerea in opera sunt bine presate, ele realizează o bună aderenta;
este indicat sa fie intrebuintate la rosturile ce se execut odata cu montajul panourilor.Aceste etanșări au urmatoarele
avantaje fata de cele pastoase: aduc economie de manopera, prezinta o executie curata si pot prelua eforturi de
compresiune. In comparatie cu chiturile, profilele de etansare sunt elemente suple, cu forme precizate si avand procesul
de intarire incheiat.
Profilele se prezinta sub forma de: benzi plate, benzi cu bucle, teava sau semiteava, profile comprimate de presiune intre
fetele ecranului impotriva apei, acest ecran este inlocuit cu o simpa bariera contra ploii.
Daca apa ar patrunde prin primul ecran, ea ar fi drenata in lungul rostului vertical prin spatiul liber interior, iar evacuarea
ei s-ar realiza la intersectia rosturilor verticale cu cele orizontale. Astfel, apa este oprita sa ajunga la al doilea ecran, la
care exista diferente de presiune intre cele doua fete.
Ventilarea aerului in camera de decompresie se face prin prevederea unor orificii foarte mici in ecranul contra ploii.
Aceste conditii se obtin usor in rosturile verticale, cu ajutorul unor profile asezate in rost sau cu garniture ce acopera
rostul. La rostul orizontal se prevede o deschidere mai mare de 5 mm, combinata cu un prag. Pentru o mai mare
siguranta se prevede o etansare cu mortar de ciment cu adaos de aracet.
Inaltimea pragului se determina din conditia ca presiunea vantului, care actioneaza asupra apei din rost, si fie echilibrata
de inaltimea coloanei de apa din rost.
Dezavantajul rosturilor deschise apar la inlocuirea materialului de etansare degradat in timp.
Pentru inchiderea si etansarea rosturilor, se folosesc ca materiale:
• chituri pe baza de materiale plastice;
• profile de materiale pastice si metalice.
Substratul pe care se aseaza chitul va influenta asupra comportarii acestuia.
ELEMENTE GENERALE DE CALCUL
Structurile de rezistenta ale cladirilor din panouri mari se considera alcatuite din pereti structurali (diafragme
verticale), rezultati din asamblarea panourilor izolate din elemente unitare.
La acesti pereti, refacerea integrala a monolitismului nu se poate realiza practic datorita faptului ca discontinuitatea
din rosturi nu permite preluarea, de catre beton, a eforturilor de intindere.
Elementele verticale sunt console incastrate in fundatii, iar cele orizontale sunt asimilate cu saibe monolite, avand o
rigiditate mare la incovoiere in planul lor. Aceste diafragme orizontale asigura conlucrarea si rigiditatea in planul
orizontal al cladirii.
Schema structurii adoptata în calcul trebuie sa corespunda realizarii reale a legaturilor dintre panouri.
Peretii din panouri mari pot forma console independente (neputându-se conta pe rezistenta îmbinarii verticale) sau
console complexe (cu conlucrare între ele), ambele încastrate în fundatie.
Pereti structurali plini Pereti structurali cu goluri mici Pereti structurali cu goluri mijlocii

Pereti structurali cu goluri mari

 N M T

Diafragme pline sau cu goluri mici Diafragme cu goluri medii- scheme de calcul

Consolele complexe se compun din doua sau mai multe console elementare, îmbinate cu legaturi de rezisten]a
corespunzatoare. Aceste îmbinari se pot realiza discontinuu, în puncte izolate (la nivelul planseului) sau continuu.
Calculul structurii de rezistenta la cladirile din panouri mari cuprinde determinarea de eforturi, dimensionarea
diafragmelor, verificarea sectiunilor de imbinare verticale si orizontale.
Sectiunile orizontale ale diafragmelor verticale, pline sau cu goluri, sunt solicitate de momentul incovoietor, forta
taietoare si forta axiala. Considerarea diafragmelor drept elemente monolite impune ca imbinarile sa fie capabile de
a prelua eforturile de intindere, compresiune si lunecari, ce apar in ele.
Eforturile de intindere din rosturile verticale marginale, acolo unde actioneaza incarcarea orizontala, sunt preluate de
armatura verticala a carei continuitate este asigurata, prin sudura, deasupra planseului.
Efortul de compresiune din rostul marginal opus este preluat de betonul de monolitizare.
Eforturile de lunecare ,determinate pe baza eforturilor tangentiale din rosturile izolate, sunt preluate de armatura
verticala iar in rosturile verticale sunt preluate de niste pane de beton monolit, create prin modelarea fetelor laterale
ale panourilor, si de armaturile sudate ale panourilor.
In aceste rosturi verticale, se verifica la compresiune prismul de beton dintre cele doua praguri.
In rosturile orizontale, eforturile de lunecare sunt preluate numai de fortele de frecare, dar in zonele seismice se
prevad dinti si pane ale rosturilor care preiau fortele de lunecare.
Distributia peretilor, în cadrul cladirii, va urmari sa elimine excentricitatea între centrul maselor si centrul de rigiditate al
cladirii, eliminând posibilitatea aparitiei momentului de torsiune dat de rezultanta fortelor orizontale (seism).
Distributia rezultantei încarcarilor orizontale (seism sau vânt), la diafragmele structurii unei cladiri, se face direct
proportional cu rigiditatile acestora, exprimate prin raportul între rigiditatea peretilor si suma rigiditatilor dupa cele doua
directii.
Incarcarea verticala transmisa de plansee este egala cu încarcarea aferenta sectiunii active a diafragmei (sectiunea
propriu-zisa plus sectiunea de conlucrare pe directie perpendiculara). Încarcarea verticala provine din greutatea
proprie a peretilor structurali, planseelor si peretilor despartitori neportanti, la care se adauga încarcarea utila din
procesul de exploatare.
Modul de repartizare a încarcarilor verticale de la plansee este influentat de alcatuirea constructiva a acestora (placi
monolite, fâsii cu goluri).
In zonele seismice conditiile de ductilitate vor determina forma si dimensiunile sectiunii peretilor din beton armat.
Aceste conditii sunt mai severe decât cele de capacitate portanta si constau în : evitarea unei cedari casante
premature datorita fortei taietoare sau micsorarea aderentei intre armatura si beton în timpul solicitarii seismice; si
asigurarea incadrarii intr-un mecanism de cedare în care armaturile longitudinale din zona întinsa sa acumuleze
deformatii plastice înainte de a interveni ruperea zonei comprimate.
Sisteme Celulare Prefabricate

Aceste sisteme structurale au capacitatea de a răspunde într-un mod foarte eficient la cerințele esențiale ale unui
proces de construcție industrializat.
Componentele de bază ale unui sistem cutie (sau celulă) sunt reprezentate de unitati tridimensionale integral
prefabricate functionale sau / și structurale.
Clădirile cu sisteme de tip cutie rezultă în esență din juxtapunerea și suprapunerea (stivuire) a unor astfel
de unități tridimensionale prefabricate, asamblate convenabil pentru a crea structuri adecvate comportarii la incarcari
verticale si orizontale (Fig.).
• unități tubulare, având forme lungi și
înguste (a) sau scurte și largi (b), de
obicei dispuse în poziție orizontală;
• unități cu perete închis, având forme
scurte și largi, fie în pozitie orizontală
(c), fie în poziție verticală (d):
• unitati cu pereti si planseu având
forme lungi și înguste (e) sau scurte și
late (f)
• unități cu planseu, având forme
inversate lungi și înguste (g) sau scurte
și largi (h);
• sectiuni, pentru toate formele (i) și (j).
Din punctul de vedere al elementelor prefabricate
primare care compun celula spatiala, pot fi întâlnite
următoarele cazuri:
• celule „deschise” (Fig.):
• unități de tip clopot (a);
• unități de pahar (b);
• unități de tip tunel (c) sau în formă de „inel”
(d);
• unități în formă de U (e);
• unități inversate în formă de U sau de masa
(f,g,h) ;
Din punct de vedere al pre-asamblarii (Fig.):
-6 panouri individuale de perete și podea (a);
- o unitate de tip „capac” (5 laturi solide), cu panoul
inferior al planseului (b);
- unitate tip “clopot” (5 laturi solide), cu planseul
superior (c);
- o unitate în formă de „tub” (4 laturi solide), cu avand
panourile de capat sau panourile laterale (d), (e);
- o unitate inversată în formă de U (3 laturi solide), cu
panourile de perete de capat sau laterale și planseul
inferior (g);
- o unitate în formă de U (3 laturi solide), cu panourile
de perete de capat sau laterale și panoul superior al
planseului (h), (i).
 Celulele prefabricate (unități celulare) pot fi combinate în moduri geometrice clasice, prin aplicarea diferitelor modele de
juxtapunere.
În prezent, sunt trei abordări de bază pentru susținerea ansamblurilor celulare rezultand astfel structura clădirii și anume:
- ansambluri de unitati structurale (celule), imbinate intre ele, asigurand rezistența și rigiditatea necesare transmiterii
incarcarilor verticale si orizontale .

Suprapunere directa Suprapunere alternativa Suprapunere incrucisata

Trei asamblari tipice ale aceluiasi tip de unitate celulara sunt ilustrate în Fig, și anume: suprapunerea directă, alternativă și
încrucișată. Transferul de incarcari între unități poate fi fie continuu pe întregul perimetru, fie concentrat în zonele lor de colț.
- unități autoportante contravântuite pentru a se asigura stabilitatea si rezistența laterala. Astfel de diafragme verticale pot fi
realizate prin pozitionarea de elemente structurale sau prin alternarea orientării anumitor unități de cutie în direcțiile
transversală și longitudinală (fig de mai sus)
- combinarea a tipurilor de unități spatiale cu alte elemente prefabricate liniare, de suprafață sau spațiale.
Ca pentru orice tip de structură prefabricata, proiectarea sistemului celular vizează obtinerea unei comportari cat se poate de
apropiata de aceea a structurilor de beton armat monolit supuse acțiunii combinate a incarcarilor verticale si laterale , sau cand
e cazul, tasarii diferentiate a solului. Obtinerea acestui tip de comportare structurala se traduce in principal in alegerea si
detalierea tipurilor de imbinari intre elementele prefabricate.
Principiile de bază care guvernează comportarea, aspectul și detalierea imbinarilor sunt similare cu cele discutate anterior
pentru structurile cu panouri prefabricate. În funcție de criteriile utilizate pentru clasificarea lor, se pot distinge:
- imbinari verticale și orizontale:
- imbinari distribuite sau concentrate:
- imbinari umede, uscate și pretensionate.

Configuratia imbinarilor uscate

orizontale intre
celulele spatiale
Imbinari uscate orizontale intre celule spatiale
Detalii de imbinari verticale realizate din beton armat 1.celule spatiale 2. armatura verticala (sudata)
a- nod interior b-nod exterior
3. placuta metalica 4. armatura de conectare
1. perete celula spatiala 4.izolatie termica
2. armatura verticala 5.hidroizolatie 5. beton monolit 6. izolatie termica 7.
3. beton monolit hidroizolatie
Scari din beton armat prefabricat
Scari prefabricate cu doua grinzi de vang Scara prefabicata cu grinda de vang centrala
Trepte Trepte masive

Trepte
prefabricate

Placute metalice
pentru imbinare

Grinda de vang

Podest
Rampa

Mustati de
ancorare

Scara cu rampa si podest Scara cu rampa si semipodest

Scara cu rampa prefabricata prefabricate prefabricate
Scari din beton armat prefabricat.
Capacitatea de ridicare a macaralelor va influenta asupra adoptarii uneia dintre urmatoarele solutii de elemente
prefabricate la scari de beton armat, in ordinea cresterii gradului de industrializare :
• trepte prefabricate independente;
• trepte, contratrepte si grinzi de vang;
• rampa si semipodest prefabricat .
La cladirile din panouri mari, in conditiile unui grad mare de industrializare, se folosesc scari prefabricate din
panouri mari, alcatuite din rampa si jumatatea podestului prefabricat. Rezemarea acestui element
prefabricat (rampa + semipodest) se face pe podest sau grinda de podest de la planseul etajului si pe panoul de
perete de la casa scarii.
Scarile din beton armat prefabricat prezinta dezavantajul rigidizarii reduse a cladirii, comparativ cu cele din beton
monolit.
Plansee prefabricate din panouri mari
Planseele din panouri mari sunt alcatuite din placi prefabricate din beton armat de dimensiunea unei camere,
care se monteaza in cadrul structurilor din panouri mari sau in cazul structurilor cu pereti de beton monolit.

Principii de calcul.
Asamblarea pe contur, prin armare si betonarea golurilor prismatice a panourilor de planseu, conduce la
realizarea unei diafragme orizontale rigide.
Diafragmele orizontale se verifica la solicitari de inconvoiere si de lunecare ce rezulta din actiunea incarcarii
orizontale aferente nivelului respectiv.
Verificarile pentru diafragma orizontala cuprind:
• determinarea starii de eforturi de compresiune si intindere din inconvoiere;
• determinarea armaturii pentru preluarea eforturilor de intindere;
• determinarea eforturilor de lunecare din rosturile transversale si longitudinale dintre panourile de planseu;
• verificarea panelor de beton armat, create prin modelarea fetelor laterale, datorita eforturilor de lunecare
din rosturile transversale si longitudinale dintre panourile de planseu.
Predala cu
suprabetonare
Acesti conectori sunt calculati
sa preia eforturile de lunecare
ce apar la suprafata dintre cele
doua componente ale dalei.
Armătura necesara preluarii
momentelor pozitive este
pozitionata in predală, iar
armătura necesara preluarii
momentelor negative in
suprabetonare
Aceasta soluţie păstrează in
mare parte caracteristicile
dalei monolite, principalele
avantaje rezultand din
reducerea practic totală a
cantităţii de cofraj, a
necesarului de manoperă şi a
timpului necesar realizarii
planşeului. Aceasta soluţie
poate fi adaptata şi unor forme
mai putin regulate ale clădirii.
6. Planşeu de tip panou
plin prefabricat – Varianta F

Aceasta soluţie este de

asemenea integral prefabricată
panoul avand grosimea de 16
cm. Operaţiunile de pe şantier
sunt cele efectuate pentru
asigurarea continuităţii intre
panouri prin intermediul zonelor
monolite de 60 cm laţime situate
pe linia stalpilor. Cantitatea de
cofraj şi manoperă sunt reduse
la minimum . Un dezavantaj
consta insă in greutatea proprie
considerabil mai mare decat
aceea a prefabricatelor de la
variantele cu nervuri.
 Consideraţii privind eficienţa tehnico-economică a soluţiilor alternative de planşeu dală studiate
In tabelul de mai jos sunt grupaţi indicii de consum de materiale, precum si alte caracteristici relevante,
pentru cele 6 soluţii alternative de planşeu dală studiate.

Indici consum materiale

VARIANTA

INDICI A B C D E F

BETON mc/mp

monolit 0.160 0.111 0.090 0.053 0.053 0.042

prefabricat - 0.049 0.059 0.070 0.096 0.118

total 0.160 0.160 0.149 0.123 0.149 0.160

B.C.A.(mc/mp) - - 0.051 0.076 0.051 -

OŢEL (kg/mp)

PC52 3.97 3.97 8.61 10.26 10.26 12.07

OB37 0.66 1.97 1.90 1.69 1.69 0.10

STNB 5.50 5.50 2.55 1.30 2.55 1.53

TOTAL 10.13 11.44 13.06 13.25 14.50 13.70

COFRAJ(mp/mp) 0.986 - 0.248 0.248 0.248 0.248

Masa planşeu (kg/mp) 400 400 403 353 403 400

Grad prefabricare(%) 0 30.62 39.59 56.91 64.42 73.75

Greutate prefabricat(t) - 2.18 3.15 3.91 4.77 5.20

Manoperă pe şantier
(ore/mp) 3.68 2.64 2.78 2.52 2.52 2.47
 0.200 20
beton (mc/mp)

greutate(t)
0.160 0.160 0.160 6

otel (kg/mp)
(100%)(100%) 0.149 0.149 (100%)
14.5
5.20
(93.1%) (93.1%)
13.70 4.77
0.150
13.06 13.25 (143%) (135%) 5
0.123 15
(76.9%) 11.44 (129%) (131%) 3.91
total 10.13 (113%) 4
prefabricat (100%) 3.15
0.100 10
monolit 3
2.18
2
0.050 5
1
0
0.000 0 0
varianta varianta varianta
A B C D E F A B C D E F A B C D E F

Fig.6.7. Indice consum de beton Fig.6.8. Indice consum otel Fig.6.9. Greutate element prefabricat

80 73.75

grad de prefabricare(%)
70 64.42
60 56.91

50
39.59
40
30.62
30

20

10
0
0
varianta
A B C D E F
Fig.6.10.Grad de prefabricare
Varianta A – dala integral monolită
• consum maxim de beton turnat pe şantier, consum maxim de cofraj şi de sprijiniri;
• consum ridicat de manopera pe şantier (maxim in raport cu celelalte variantea) şi durată mare de execuţie;
• consum minim de oţel, datorat in principal posibilitatii de utilizare cu precadere a armarii cu plase sudate din STNB şi a
unei dispuneri a armaturii cat mai aproape de valorile ariilor rezultate din calcul;
• nu sunt necesare utilaje sau echipamente speciale in procesul de execuţie;
• rigiditate adecvata in raport cu cerinţele de control al deformaţiilor;
• masa suficienta pentru atenuarea zgomotului aerian;
• posibilitate de aplicare a soluţiei şi in cazul planseelor cu unele neregularitati geometrice (distante diferite intre stalpi,
dezaxari ale unor stalpi fata de trama modulara, console).

Varianta B – predala plană prefabricată, suprabetonare monolită:

• consum ridicat de beton turnat pe şantier;
• consum de cofraj practic inexistent;
• sprijiniri relativ dese pentru predala pe durata fazei de execuţie a planşeului pe şantier;
• consum relativ redus de manopera pe şantier, durata relativ mare de execuţie;
• consum relativ redus de oţel, mai mare decat cel din varianta A datorita in principal conectorilor;
• grad de prefabricare redus;
• operatii de prefabricare simple, putand fi efectuate in poligon sau chiar pe şantier;
• necesare utilaje de transport şi de montaj de capacitate curenta;
• caracteristici de rigiditate şi, respectiv, de masa identice cu cele ale variantei A;
• posibilitati de aplicare a soluţiei şi in cazul plaseelor cu unele neregularitati geometrice, implicand insa unele dificultati in
comparatie cu varianta A.
Varianta C – predala nervurata prefabricată cu umplutura de b.c.a., suprabetonare monolită:
• consum redus de beton turnat pe şantier;
• consum redus de cofraj, numai pentru faşiile monolite din dreptul stalpilor;
• sprijiniri rare pe durata fazei de execuţie pe şantier a planşeului;
• consum relativ redus de manopera pe şantier şi durată de execuţie;
• consum de oţel comparativ mai mare decate cel din variantele A şi B, datorita in principal cantităţii de armătură constructiv necesara in placi şi in
nervuri;
• grad de prefabricare mediu;
• operatii de prefabricare relativ complicate (turnarea betonului in doua etape, incluzand şi montarea placilor de umplutura din b.c.a), recomandabil a fi
efectuate in poligon;
• necesare utilaje de transport şi de montaj de capacitate medie;
• rigiditate adecvată in raport cu cerinţele de control al deformaţiilor;
• masa suficienta pentru atenuarea zgomotului aerian;
• nu se preteaza practic la aplicare in cazul planşeelor cu neregularitati geometrice.

Varianta D – panou nervurat prefabricat, cu umplutura de b.c.a:

• consum redus de beton turnat pe şantier, mai mic decat in varianta C, numai pentru faşiile monolite din dreptul stalpilor;
• consum redus de cofraj, la fel ca in varianta C, numai pentru faşiile monolite din dreptul stalpilor;
• sprijiniri rare pe durata fazei de execuţie pe şantier a planşeului;
• consum relativ redus de manopera pe şantier şi durata redusă de execuţie;
• consum relativ mai ridicat de oţel comparabil cu cel din varianta C, datorita in principal cantităţii de armătura constructiv necesara in placa şi in
nervuri;
• grad de prefabricare relativ ridicat, superior variantei C;
• operatii de prefabricare relativ complicate (incluzand şi montarea placilor de umplutura din b.c.a), recomandabil a fi efectuate in poligon;
• necesare utilaje de transport şi de montaj de capacitate medie;
• rigiditate suficienta in raport cu cerinţele de control al deformaţiilor;
• masă suficienta (aproape de valoarea minima) pentru atenuarea zgomotului aerian;
• nu se preteaza practic la aplicare in cazul planşeelor cu neregularitati geometrice.
Varianta E – panou prefabricat de tip sandwich, cu umplutura de b.c.a.:
• consum redus de beton turnat pe şantier, practic identic cu cel din varianta D, numai in faşiile monolite din dreptul stalpilor;
• consum redus de cofraj, la fel ca in variantele C şi D, numai pentru faşiile monolite din dreptul stalpilor;
• sprijiniri rare pe durata fazei de execuţie pe şantier a planşeului;
• consum relativ redus de manopera pe şantier şi durata redusă de execuţie;
• consum relativ ridicat de oţel superior celui din variantele C şi D, datorita in principal cantităţii de armătura constructiv necesara in placi şi in
nervuri;
• grad de prefabricare ridicat, superior variantei D;
• operatii de prefabricare complicate (turnarea betonului in doua etape, incluzand şi montarea placilor de umplutura din b.c.a), recomandabil a fi
efectuate intr-o baza de productie specializata;
• necesare utilaje de transport şi de montaj de capacitate sporita;
• rigiditate adecvata in raport cu cerinţele de control al deformaţiilor;
• masa suficienta pentru atenuarea zgomotului aerian;
• nu se preteaza la aplicare in cazul planşeelor cu neregularitati geometrice.
Varianta F – panou plin prefabricat:
• consum redus de beton turnat pe şantier, mai mic decat in cazul tuturor celorlalte variante, numai in faşiile monolite din dreptul stalpilor;
• consum redus de cofraj, la fel ca in varianta C, D şi E, numai pentru faşiile monolite din dreptul stalpilor;
• sprijiniri rare pe durata fazei de execuţie pe şantier a planşeului;
• consum relativ redus de manopera pe şantier şi durata redusă de execuţie;
• consum comparativ mai ridicat de oţel fata de celelalte variante, cu exceptia variantei E, datorita in principal armaturii cu rol constructiv (montaj,
repartitie);
• grad de prefabricare ridicat, superior tuturor celorlalte variante;
• operatii de prefabricare de complexitate curenta, putand fi efectuate chiar pe şantier (in condiţii de tehnicitate adecvate), insa preferabil in poligon
sau intr-o baza de productie specializata;
• necesare utilaje de transport şi de montaj de capacitate relativ mare;
• rigiditate adecvata in raport cu cerinţele de control al deformaţiilor;
• masa suficienta pentru atenuarea zgomotului aerian;
• adaptabil cu dificultati semnificative in cazul planşeelor cu neregularitati geometrice.