ACOPERISURI

Acoperis - acea parte a structurii care inchide cladirea la partea superioara si

protejeaza impotriva agentilor atmosferici.
Poate avea o structura proprie, suprapusa peste structura propriu zisa a constructiei
sau poate fi integrata in structura constructiei.

Fig.1
Acoperisurile cu structura proprie
Sunt de doua tipuri:
a) acoperis cu panta mare
b) acoperis cu panta mica=acoperis de tip terasa

Pantele acoperisului sunt strans legate si corelate cu materialul utilizat ca material

de protectie impotriva umiditatii, acesta are un grad mai mic sau mai mare de
impermeabilitate. Materialele cu grad mare de impermeabilitate redus necesita pante mai
mari, apele trebuind evacuate rapid.

a) Acoperisuri cu panta mare

Panta acoperisului este inclinatia pe care o are o suprafata de protectie exterioara a
acoperisului fata de orizontala, se exprima in grade sau in procente.
Panta se masoara pe directie perpendiculara liniei de cota inferioara a acoperisului.
Acoperisurile cu panta mare au in alcatuire doua elemente:
 structura de rezistenta a acoperisului;
 invelitoarea acesteia.
Structura de rezistenta a acoperisului este conceputa ca un sistem structural special
realizat din diferite materiale, care prin forma si alcatuirea lui realizeaza pantele necesare
pentru dispunerea invelitorilor, preia incarcarile exterioare la care este supus acoperisul si
le transmite structurii de rezistenta propriu-zise ale cladirii. Forma acoperisului este
stabilita din considerente arhitecturale, tehnologice, de executie si economice.
 Fig.2
Structura de rezistenya a acestor acoperisuri se mai numeste sarpanta si poate fi
realizata din: lemn, metal, beton armat sau zidarie. Se recomanda materiale usoare care
determina o structura usoara pentru a nu supraincarca constructia. Se recomanda
utilizarea pantelor minime care asigura scurgerea apelor si volume minime inchise de
acoperis.
Acoperisurile cu pante mari necesita o structura de rezistenta ce prin forma
acoperisului inchid un volum. Acest volum face parte din cladire si este supus tuturor
incarcarilor la care este supusa si cladirea propriu-zisa. Ca atare acoperisurile trebuie sa
aiba o structura de rezistenta proprie. Aceasta structura este conceputa de obicei ca o
structura spatiala formata din bare.
Deoarece ca material, cel mai raspandit este lemnul, structura spatiala va fi
realizata din bare articulate dat fiind imposibilitatea realizarii legaturilor de tip incastrare la
elementele din lemn, la fel si pentru structuri metalice. In aceste conditii structura spatiala
a acoperisului se alcatuieste utilizand elemente principale de tip ferma, elemente
secundare de tip pana si elemente suplimentare de contravantuire.
Fermele se dispun pe directia scurta a tronsonului de cladire, se leaga longitudinal
prin intermediul panelor, structura fiind contravantuita cu contrafise. Fermele sunt realizate
in conformitate cu posibilitatile de rezemare date de structura de rezistenta a cladirii,
sectiunea transversala prin acoperis defineste tipul fermei si modul de rezemare.
  fermele preiau incarcarile verticale si orizontale si nu preiau incarcari
perpendiculare pe planul lor.
Cadru longitudinal

Fig.4
 pane: lemn ecarisat
 clesti: dulapi de scanduri
 popi: lemn ecarisat
Structuri cu pereti transversali de rezistenta
Structuri cu pereti longitudinali de rezistenta

Incheierea sarpantei
Aceasta operatie reprezinta modalitatea prin care structura spatiala a acoperisului
se incheie la extremitatile cladirii.

Fig.5

In dreptul extremtitatilor (la capetele cladirii) structura sarpantei are prevazuta o asa
numita ferma de capat. Aceasta este incompleta, lipsindu-i capriorii de deasupra panelor
iar in locul clestilor are o pana transversala numita pana frontala. Ea serveste rezemarii
capriorilor de pe versantul frontal.
 Fig.6
Invelitori
Invelitorile sunt elemente de constructie realizate din materiale cu un grad ridicat de
impermeabilitate la apa strange la partea superioara a constructiei pentru a le proteja
impotriva actiunii agentilor atmosferici (ploaia, vantul, zapada, variatii de temperatura).
In anumite situatii functiunea invelitorii este preluata de elementele nestructurale
prevazute pentru inchiderea constructiei (luminatoare, pereti cortina, suprafete vitrate).
Pentru ca invelitoarea sa-si indeplineasca scopul pentru care a fost prevazuta ea trebuie
sa indeplineasca mai multe conditii tehnice:
1) Conditia de etanseitate conform careia invelitoarea nu permite patrunderea
umiditatii pe suprafata pe care este prevazuta. In consecinta materialul din care
este realizata invelitoarea trebuie sa fie impermeabil. Astfel de materiale sunt:
materiale ceramice din argila arsa, mortarul de ciment, tabla de otel (metalica),
materiale plastice, cartoanele si panzele asfaltate, sticla, azbociment, materiale
fibroase aglomerate cu ciment.
2) Conditia de continuitate conform careia invelitoarea trebuie sa realizeze o suprafata
continua pe care umiditatea, apa trebuie condusa inspre dispozitivele de colectare.
3) Conditia de durabilitate reprezinta rezistenta in timp la actiunea inghet-dezghetului,
a variatiilor de temperatura, a actiunii mecanice a intemperiilor.
4) Conditia de a posede o anumita rezistenta la foc. In functie de destinatia cladirii,
 unde sunt plasate, se prevad materiale cu o anumita rezistenta la foc.
5) Conditia legata de natura si tipul suportului invelitorilor. Exista doua categorii: suport
continuu si suport discontinuu. Suport continuu poate fi: o placa de beton armat,
strat de materiale plastice. Suport discontinuu poate fi: o serie de sipci de lemn,
pane metalice sau de beton armat.

Panta invelitorilor este strans legata de tipul acestora. de dimensiunile materialelor

folosite si de tipul suportului. In general materialele cu grad ridicat de impermeabilitate
necesita pantele mici, celalalte necesita pante mari pentru ca evacuarea apei sa se faca
cat mai repede. De asemenea sistemul constructiv al dispunerii elementelor de invelitoare
determina panta acesteia. In general invelitorile continue necesita pante mici iar invelitorile
discontinue necesita pante mari. Pantele sunt orecizate in STAS 3303.

Material Panta cm/m

Minime Uzuale Maxime
Hidroizolatie bituminoasa 20 25-45 vertical
-din foi bitumate cu strat prins in cuie direct sau
cu sipci
-in straturi multiple din foi hidroizolante lipite cu
mase bituminoase aplicate pe suport rigid 2 3...7 8

Tigla din argila arsa 40 50...70 120

- solzi asezate simplu 60 70...90 275
- solzi asezate dublu 45 55...70 275
- cu jgheab (presate) 35 45...70 120
Olane 25 30...50 70
Tabla plana 7 15...60 vertical
- cu falturi simple 15 30...50 vertical
- cu falturi duble 7 15...40 vertical
Carton sau panza asfaltata pe suport rigid
- pentru terase circulabile 1.5 2...3 4
- pentru terase necirculabile 2 3 vertical
Geam de luminator montat cu garnituri de 15 >25 vertical
etansare
Geamuri montate cu chit 30 min. 70 vertical

Invelitorile ceramice fac parte din categoria invelitorilor de placi mici. Ele se mai numesc
tigle si sunt realizate din argila arsa. Suprafata exterioara poate fi glazurata sau poate fi
tratata suplimentar pentru a conferi durabilitate.
In aceasta categorie intra:
 invelitorile din tigla solzi;
 invelitori din tigla profilata.
Invelitorile din tigla solzi folosesc piese ceramice sub forma de solzi in urmatoarea
forma:
 Fig.7

Tigla se dispune pe un suport discontinuu format din sipci. Distanta pe directia

capriorilor intre doua sipci consecutive este in functie de dimensiunile tiglei si de modul de
asezare al acestora care poate fi simplu sau dublu. La asezarea simpla distanta este de
15 cm, la asezarea dubla distanta este de 27...28 cm.
Asezarea simpla inseamna ca pe fiecare rand se fixeaza un singur sir de tigle
alaturate. La asezarea dubla, pe fiecare rand se dispun doua siruri suprapuse alaturate
decalate cu jumatate din latimea tiglei.

Fig.8

 asezarea simpla: dispunerea se face incepand de la streasina spre cota inferioara

Fig.9
 Primul rand de la streasina si ultimul rand de tigla (de la creasta) trebuie sa contina
doua siruri de tigle suprapuse decalate la jumatate din latimea acestora.

 asezarea dubla: pe fiecare sipca se dispun doua siruri de tigle decalate la

jumatatea latimii acestora. Asezarea se face de la streasina spre creasta.

Fig.10

Fig.11

Inchiderea crestei si coamelor se realizeaza cu piese din argila arsa numita olane
de creasta. Ele au forma semicriculara in sectiune.

Fig.12
 Fig.13

Invelitori din tigla profilata

Tigla profilata este realizata din argila arsa sub forma de placi rectangulare, ea fiind
realizata prin presare si in sectiune transversala este nervurata formandu-se o serie de
canale longitudinale care vor dirija scurgerea apelor respectiv este prevazuta cu niste
santuri laterale pentru imbinarea cu placile adiacente.
Imbinarea tiglelor adiacente de pe acelasi sir se realizeaza prin suprapunere evitandu-se
astfel crearea rostului dintre doua tigle. La fiecare rand se dispune un singur sir de tigle
atarnate de sipca prin doua ciocuri. Pentru a-si mentine pozitia montarea se face de la
streasina spre creasta, primul si ultimul rand fiind realizat cu un singur sir de tigla.

Fig.14
Avantaje:
 productivitate buna;
 grad de permeabilitate foarte bun

Invelitori din olane

Olanele sunt piese ceramice din argila arsa avand o forma semicirculara in sectiune
transversala si cu inaltime variabila in lungime. Ele sunt prevazute cu niste orificii prin care
se introduce sarma de legatura pentru fixarea pe suport.
 Fig.15
Suportul trebuie sa fie o astereala continua pe care se aseaza doua straturi formate din
siruri de olane orientate pe directia pantei. Primul strat contine olane dispuse cu cavitatea
in sus, al doilea strat contine olane dispuse cu cavitatea in jos. Primul strat se fixeaza
legand olanele cu sarma, al doilea strat se fixeaza pe primul strat cu mortar de ciment.
Asezarea se incepe de la streasina.

Fig.16

 este impermeabil dar este mai greu;

 se poate folosi la pante mici.
Invelitori din materiale fibroase
Sunt din categoria invelitorilor din placi mici. Placile au dimensiunea de
400x400x90, sunt rectangulare si au doua colturi taiate.
 Fig.17

Placile se dispun pe suport discontinuu format din sipci. Fizarea placilor pe suport
se face cu ajutorul cuielor de otel cu cap lat prin orificiile prevazute in placi. Impiedicarea
ridicarii placilor se obtine prin dispunerea unor copci alcatuite dintr-o ........... de tabla si o
tija verticala elastica ce urmeaza a fi indoita la partea superioara a placilor. Exista doua
moduri de asezare a placilor.

Fig.18

Se mai pot utiliza cu placi mici: placi din materiale plastice, placi din tabla sub forma
de solzi (tabla zincata), placile din lemn (sindrila, sita).

Invelitori din placi mari

Pot fi clasificate in doua categori:
 placi mari flexibile
 placi mari rigide profilate

Placile mari flexibile nu au rigiditate la incovoiere fiind nevoie de un suport rigid

contnuu.
Placile mari rigide au sectiunea transversala rigidizata. Forma cutata sau ondulata
le confera rigiditate ce le permite rezemarea intermitenta si nu continua. De aceea ele pot
fi utilizate la structuri de acoperis construite si prevazute cu pane longitudinale.
Invelitori din placi mari flexibile sunt din tabla plana. Tabla poate fi din otel vopsita
sau tratata. Poate fi tabla inoxidabila, tabla acoperita cu straturi din materiale plastice.
Tabla se aseaza peste un suport continuu de astereala de scanduri sau din beton
armat si se fixeaza de suport cu piese elastice care sa-i permita miscarea relativa fata de
aceasta datorita variatiilor de temperatura. Fixarea de suport are rolul de a evita
desprinderea sub efectul suctiunii. Deoarece tabla plana este livrata la dimensiuni limitate
de tehnologia de fabricatie sau de capacitatea de transport, respectiv de tehnologia de
executie trebuie realizata continuitatea prin imbinare intre foile de tabla. Imbinarea se face
prin faltuire. Falturile pot fi simple sau duble, verticale sau culcate. Faltuirea se executa in
conformitate cu un plan de dispunere a foilor si cu posibilitatea realizarii continuitatii
invelitorii. Faltuirea este compusa din doua operatii:
 prefaltuirea, care se realizeaza inainte de dispunerea foilor pe acoperis fie manual
fie cu ajutorul unor unelte de prefaltuit.
 Inchiderea faltului, care se realizeaza pe suprafata invelitorii, fie manual fie
mecanizat cu ajutorul unui dispozitiv actionat electric.

Extremitatile invelitorii din tabla plana se rigidizeaza prin dispunerea unor piese din
otel in lungul extremitatii si se ancoreaza cu ajutorul unor agrafe din otel lat fixate pe

structura de rezistenta a sarpantei.

Fig.19
Invelitori din materiale bituminoase
La acoperisurile cu panta invelitorile bituminoase se recomanda numai daca panta
este mica si la constructii cu caracter provizoriu. Aceste restrictii decurg din modul de
comportare a materialului la actiunea variatiilor de temperatura si de durabilitatea precizata
in certificatul de calitate. Ele sunt mai putin raspandite. O caracteristica esentiala este ca
necesita un suport continuu realizat sub forma de astereala de scanduri sau beton armat.
De asemenea necesita elemente de inchidere perimetrale care se realizeaza din tabla sau
din mortar de ciment armat.
Dispunerea invelitorii pe suprafata suport se face in conformitate cu un plan de
asezare a foilor care precizeaza orientarea straturilor de materiale bituminoase si latimea
de suprapunere a foilor de armare daca invelitoarea este rezolvata cu materiale
traditionale.
Tot din bitum exista elemente bituminoase asemanatoare invelitorilor din placi mici
(tigle din materiale bituminoase). Aceste placi mici sunt realizate intr-o structura sandvich
continand strat de amorsaj, stratul propriu-zis, stratul de protectie realizat din ardezie de
diferite culori. Aplicarea acestor placute se face dupa acelasi principiu ca si acela de la
invelitori cu placi mici. Fixarea pe suportul continuu se face prin cuie, iar rosturile
transversale sunt decalate de la un rand la altul pentru asigurarea impermeabilitatii.

Invelitori din placi mari rigide profilate

 invelitori din placi cutate sau ondulate din tabla, azbociment, materiale fibroase,
materiale plastice.
Caracteristica acestora este ca prezinta rigiditate la incovoiere deoarece sectiunea
transversala are momentul de inertie mult mai mare decat a unei placi plane fiind o
sectiune cutata sau ondulata.

Fig.20
 Acest tip de invelitori nu necesita suport continuu. De asemenea de aceste placi pot
fi suspendate materiale termo, hidro si fonoizolatoare rezultand un panou sandvich cu
aceste straturi. Deci s epot confectiona placi de invelitoare de tip sandvich care se imbina
unele cu celalalte formand invelitoarea continua.
Placile mari profilate se fixeaza pe suportii acoperisului dispunerea lor fiind realizata
prin suprapunere pe o lungime suficienta pentru evitarea patrunderii umiditatii prin
ascensiune capilara sau sub presiunea vantului.

Fixarea invelitorilor pe elemente suport

Fig.21
Streasini
 Fig.22

 reprezinta acea parte de acoperis situata la cota minima a acestuia si care are rolul
de o inchide acoperisul pe conturul exterior si de a proteja constructia de actiunea
intemperiilor.
De obicei in dreptul streasinilor se dispun dispozitivele de colectare si evacuare a
apelor meteorice.
Exista urmatoarele tipuri de streasini:
a) streasina infundata (fig.22.a)
b) streasina inzidita (fig.22.d)
c) streasina neinfundata (fig.22.c)

Streasina infundata
 Fig.23

Streasina inzidita
 se realizeaza prin continuarea zidariei peretelui exterior in consola pana sub nivelul

invelitorii.
Fig.24
Streasina neinfundata
  este realizata pe structura de rezistenta a capriorului care este dispus in consola,
inchiderea propriuzisa realizandu-se prin continuarea peretelui exterior pe verticala
pana sub invelitoare.

Fig.25

Dispozitive de colectare a apelor

Jgheaburi
 se amplaseaza la cota inferioara a invelitorii acoperisului pe conturul acestuia si
reprezinta niste recipiente care colecteaza si conduc apele meteorice inspre
burlanele de deversare. Jgheaburile se realizeaza din tabla, material plastic, beton
armat, beton precomprimat, sticla sau materiale similare.
In sectiune transversala jgheaburile reprezinta niste canale deschise avand forma
semicirculara, dreptunghiulara, triunghiulara sau oarecare.


Fig.26

Sectiunea transversala a jgheabului se stabileste in functie de suprafata deservita

de invelitoare si de intensitatea ploii.
1 ⋅p⋅d
5

Relatia: S= ⋅ stabileste suprafata deservita S[cm2] masurata in proiectie

168 i
orizontala in functie de:
 p=panta jgheabului [cm/m]
 d=diametrul jgheabului [cm]
 i-intensitatea ploii de calcul [l/sm2]
i=0,0045 l/ sm2 intensitatea medie
Pantele jgheaburilor se prevad cu scopul evacuariiapelor inspre burlane si se
stabilesc urmatoarele valori.
 pentru jgheaburi semicirculare : 0,5...0,8 cm/m
 pentru jgheaburi dreptunghiulare : 0,7...0,9 cm/m
Amplasarea jgheaburilor se poate face atarnat (fig.27.a), purtat, de poala (fig.27.d),

de dolie (fig.27.b) si de atic (fig.27.c).

Fig.27
Sectiune semicirculara Sectiune dreptunghiulara
p d=12,3 13 14 15 18 7x10 8x14 11x18
[cm/m]
S [mp]
0,4 45 50 72 113 - - -
0,5 51 56 80 127 - - -
0,6 56 61 88 135 - - -
0,7 60 66 93 150 66 118 237
0,8 64 71 101 160 71 126 254
0,9 - - - - 77 134 269

Burlane
Burlanele sunt tuburi verticale care preiau apa de la jgheaburi si o evacueaza la
rigole sau in reteaua de canalizare. Pot fi amplasate in exteriorul peretelui, intr-o nisa
mascata realizata in perete, intr-o nisa deschisa sau in stalpi.

Fig.27

Se confectioneaza din tabla zincata protejata cu vopsea sau cu folie de materiale

plastice. Pot fi de forma circulara, dreptunghiulara.
 Distana intre burlane in lungul cladirii trebuie sa fie mai mica de 20 m. Sectiunea
burlanului trebuie sa corespunda depbitului de apa care il evacueaza de pe acoperis.
Suprafata deservita se poate calcula cu formula:
S= 0.0239⋅ ⋅ [m2]
a h
i
unde:
a=suprafata sectiunii transversale a burlanului [cm2]
i=intensitatea ploii [l/m2s]
h=inaltimea sectiunii transversale a jgheabului [cm]
S tot
= n unde n=numarul necesar de burlane.
S
La o intensitate a ploii i=0,045 l/m2s, suprafata deservita este S= 0,532⋅a ⋅h
La burlane cu sectiune dreptunghiulara se aplica o reducere de 30% a suprafetei
deservite.
Inaltime Sectiune circulara Sectiune
jgheab dreptunghiulara
h=d/2 d=9,9cm 10,2 12,3 15,4 7,5x11,5 10x4
a=77 cm2 89 118 186 a=86 a=140
6,25 102 108 154 - 80 -
6,50 104 110 160 - 82 -
7,00 109 114 166 - 85 -
7,50 112 118 172 - 88 143
9,00 113 129 188 297 96 157
Diametrul burlanului se adopta cel mult ¾ din cel al jgheabului pentru a putea
realiza un optim intre jgheab si burlan.
Burlanul poate fi completat la partea inferioara cu un tub de fonta care conduce apa
la reteaua de canalizare. Prin aceasta se protejeaza burlanul impotriva lovirii, impotriva
corodarii daca este introdus in teren.
Burlanul se fixaza in dreptul peretelui cu ajutorul unor bride de otel lat care se
ancoreaza in zidarie. Brida urmareste conturul sectiunii burlanului si sprijina burlanul prin
intermediul unui semiton din tabla lipit perimetral acesteia.

Cornise
Cornisa este un element de constructie plasat la cota inferioara a acoperisului care
protejeaza peretele impotriva umezirii datorita ploilor si vantului. Ea este realizata din
beton armat sau din zidarie si deasupra ei este plasat jgheabul.

Fig.28

Protectia se face cu acoperire cu tabla zincata sau cu tabla neagra vopsita.