Diafragme orizontale

O atentie deosebita la structurile cu pereti trebuie acordata la:

-Planseele prefabricate
-Planseele cu deschideri mari
-Structuri cu distante mari intre pereti
-Structuri la care peretii sint intrerupti pe inaltime
-Structuri cu neregularitati mari in plan
In astfel de situatii la proiectare trebuie sa se verifice rezistenta si
rigiditatea diafragmelor si rezistenta acestora cu peretii.

Ca regula generala, diafragmele trebuie sa lucreze in stadiul elastic. In calcul

se iau incarcarile cu valoarea maxima a fortelor care trebuiesc transmise la
elementele verticale.
Calculul exact se poate face prin metoda elementului finit. Un procedeu
simplificat este de a considera diafragma orizontala ca o grinda rezemata
pe elementele verticale.
 Marimea si repartitia încarcarilor orizontale distribuite liniar se
stabilesc din conditia ca rezultanta lor sa coincida ca valoare si pozitie cu
rezultanta fortelor F.

Momentele încovoietoare si fortele taietoare în planul diafragmei se

determina ca pentru o grinda continua cu reactiunile pe reazeme
(F1, F2, . . . . , Fn) si încarcarile orizontale distribuite , q i

Dimensionarea planseului la încovoiere si forta taietoare pentru

fortele din planul sau se va face utilizând valori reduse cu 20% ale
rezistentelor betonului si otelului.
 Infrastructuri
Este dispusa de regula sub cota 0 a cladirii.

In comparatie cu structurile in cadre, structurile cu pereti prezinta

particularitati specifice care influenteaza puternic conceptia de alcatuire si
proiectarea infrastructurii:
1) Distributia neregulata in plan a rezistentelor si rigiditatilor
elementelor verticale
2)Distante adesea mari pentru elementele verticale
3)Capacitati mari la incovoiere a sectiunii de la baza peretilor.

Infrastructura sistemului de pereti transfera terenului incarcari mari aflate la

distante mari si neuniform distribuite in plan. Datorita momentelor de
rasturnare mari este posibil ca rezultanta fortelor de compresiune sa cada
in afara simburelui central, asta inseamna ca la contactul cu terenul pot sa
apara intinderi, ceea ce impune lestarea peretilor.
 Infrastructura cuprinde sistemul peretilor si al planseelor
subsolurilor (daca acestea exista) si fundatiile constructiei, dimensionate si
alcatuite in conformitate cu reglementarile tehnice in vigoare privind
proiectarea fundatiilor de suprafata.

In principiu, infrastructura este constituita din ansamblul

elementelor situate sub marginea inferioara a suprastructurii, avand o
rigiditate si o rezistenta semnificativ mai mare decat a suprastructurii.

In absenta unor date certe privind distributia si marimea reactiunilor

pe teren, in special in regim seismic de solicitare, se vor adopta ipoteze cu
caracter acoperitor pentru dimensionarea capacitatii de rezistenta a
elementelor infrastructurii.
Clasificari ale infrastructurilor si ale sistemelor de fundatie sub aspectul
comportarii la actiuni seismice:

a) Dupa modul în care sunt distribuite presiunile pe talpile fundatiilor se

identifica urmatoarele cazuri:

- fundatii în contact permanent cu terenul (în orice stadiu de solicitare

posibila; se dezvolta practic numai presiuni pe toata suprafata de
rezemare) care prezinta numai deformatii elastice;

- fundatii care în stadiile de solicitare maxima se desprind partial de

teren; presiunile pe teren pot depasi sau nu limita comportarii elastice;

- fundatii care pot dezvolta eforturi de întindere la contactul cu terenul

prin intermediul pilotilor si/sau peretilor mulati.

b) Dupa nivelul solicitarii în elementele infrastructurilor:

- infrastructuri cu comportare elastica;
- infrastructuri cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare.
Pentru structurile cu pereti avem urmatoarele tipuri de fundatii:

-Fundatii izolate directe

-Infrastructuri cu elemente de fundare de adancime
-Fundatii commune pentru mai multi pereti structurali
-Infrastructura alcatuita sub forma de retele de grinzi
-Infrastructura alcatuita ca o cutie inchisa
-Fundatii pentru pereti care se pot rotii liber la baza

Rolul infrastructurii este de preluare a solicitarilor sectionale globale N,M,T

produse de incarcarile gravitationale si seismice in elementele verticale
ale suprastructurii si transmiterea acestora la terenul de fundare.

Infrastructura trebuie sa constituie un ansamblu structural cu capacitate

de rezistenta si rigiditate spatiala mult superioara rezistentei si rigiditatii
suprastructurii.
 Pentru inaltimi de constructie peste 25 m, normativul P100
recomanda infrastructura pe unul sau mai multe subsoluri si realizarea
unei cutii cu rigiditate spatiala.

-Pentru cladirile etajate cu inaltime supraterana mica si medie

eforturile in elementele infrastructurii se determina dupa legile staticii
constructiilor.

-Pentru cladiri etajate de inaltime mare se recomanda efectuarea

unui calcul spatial, chiar un calcul dinamic care sa tina seama de
interactiunea suprastructura, infrastructura si teren de fundare.

In proiectarea curenta se considera infrastructura rigida.

Tipuri de infrastructuri:
a) Fundatii izolate directe pentru pereti individuali sau grupuri de pereti
Este cazul peretilor cu momente de rasturnare moderate, pereti la care se pot
realiza fundatii izolate: pentru pereti izolati sau nuclee de pereti.

In situatiile in care sunt prevazuti pereti individuali sau nuclee de pereti cu o

comportare specifica de consola verticala, se poate adopta un sistem de
fundare similar celui utilizat pentru fundarea stilpilor in cadre.

Fundatiile se vor prevedea cu dimensiunile necesare pentru transmiterea la

teren a solicitarilor de la baza suprastructurii.

Fundatia va putea ingloba, cind acestia exista, peretii de subsol.

b) Infrastructuri cu elemente de fundare la adâncime
În situatiile în care suprafata de fundare sau capacitatea de rezistenta a
terenului sunt insuficiente se poate recurge la fundarea la adâncime prin
piloti sau/si pereti mulati de beton armat, capabili sa se încarce la eforturi
de compresiune si de întindere.
Solutii:
-piloti inclinati capabili sa preia, prin compresiune axiala, fortele orizontale
aferente
-pereti mulati
-piloti verticali dimensionati adecvat la fortele taietoare aferente.
c) Fundatii comune pentru mai multi pereti structurali

Portiunile de perete situate sub cota teoretica de încastrare sunt solicitate la

eforturi de natura celor ce apar în nodurile structurilor în cadre si vor fi
dimensionate în consecinta.
Se vor lua masuri pentru evitarea aparitiei deformatiilor plastice în
grinda de legatura a bazelor peretilor sau, dimpotriva, aceste elemente vor
fi proiectate ca disipatori de energie, cu masurile de ductilizare asociate.
Schema de comportare
d) Infrastructuri care realizeaza un efect de încastrare (efect de
"menghina") al peretilor prin intermediul planseului peste subsol

Acest tip de infrastructura poate fi aplicat, de exemplu, în situatiile în

care functiunea subsolului nu permite dispunerea unor pereti interiori, dar
sunt prevazuti pereti perimetrali.
 In asemenea infrastructuri se instaleaza un mecanism care preia o
parte importanta din momentul de rasturnare prin cuplul fortelor dezvoltate
in planseu si radier.

Mobilizarea unui asemenea mecanism este conditionata de

capacitatea planseului de a indeplini rolul de difragma de “transfer” a
eforturilor de la baza suprastructurii la peretii de contur.

Descarcarea de momente a peretilor pe inaltimea subsolului este insotita de

dezvoltarea unor forte taietoare inalte, ale caror valori depend de rotirea
bazei peretelui in teren.
Forte taietoare:
 e) Infrastructura alcatuita sub forma de retele de grinzi.
În conditiile în care cladirea are subsol cu pereti exteriori si interiori,
infrastructura se poate realiza ca o retea de grinzi de fundare constituite
de peretii subsolului si evazarile lor la partea inferioara sub forma de talpi

Acest sistem reprezinta o dezvoltare a sistemului (c) prin prevederea de grinzi

continue pe doua directii, sub forma unor retele. Reteaua de grinzi poate fi
constituita din peretii subsolului sau poate fi dezvoltata sub cota pardoselii
subsolului.
f) Infrastructura alcatuita ca o cutie închisa.

În cazul unor structuri cu solicitari importante (cladiri înalte cu pereti

structurali rari) infrastructura se poate realiza ca o cutie practic infinit
rigida si înzestrata cu capacitatea necesara de rezistenta, prin închiderea
retelei de grinzi de fundare la partea superioara prin planseul de peste
subsol, iar la partea inferioara printr-un radier sau o placa de beton armat.

De regula, acest tip de infrastructura trebuie sa fie suficient de rigid si

rezistent pentru a asigura conditia de incastrare a elementelor verticale
ale structurii la nivelul planseului peste primul subsol.
g) Fundatii pentru pereti care se pot roti liber la baza
Aceasta solutie este indicata în situatiile în care nu sunt necesare armaturi
verticale la baza peretilor pentru preluarea momentelor de rasturnare, ca, de
exemplu, în cazul cladirilor cu pereti desi cu putine niveluri.

În acest caz, la fel ca la peretii de zidarie simpla, momentul de rasturnare

este echilibrat de momentul dat de rezultanta presiunilor pe teren.
 Pentru aceste infrastructuri, raspunsul seismic al ansamblului
structural nu implica deformatii plastice semnificative, astfel ca la calculul
eforturilor se vor considera forte seismice sporite corespunzator (factor de
comportare q=2…3)
Calculul infrastructurilor

Un model de calcul riguros, la actiunea seismica, implica

considerarea ansamblului spatial suprastructura-infrastructura-teren de
fundare, cu proprietati definite prin legi constitutive fidele comportarii
reale a elementelor care alcatuiesc fiecare din cele trei componente.
Dupa caz, actiunile sunt modelate, fie prin intermediul fortelor
orizontale de proiectare, fie prin intermediul accelerogramelor.

Daca fundarea elementelor verticale ale structurii se realizeaza prin fundatii

independente, de suprafata sau de adancime, sau pe retele de grinzi,
calculul acestora se face cu procedee curente aplicabile oricarui tip de
structura.
 In cazul structurilor complexe, alcatuite din ansamblul format din
planseele si peretii subsolului si radier, se vor adopta modele in masura sa
evidentieze cit mai fidel interactiunea elementelor si a mecanismului lor de
rezistenta.
Se vor utiliza, dupa caz, elemente de tip bara (grinda sau stilp) sau
elemente de tip placa.
In cazurile obisnuite, suprastructura disipativa si infrastructura elastica, o cale
aproximativa, simpla, de evaluare, este acela de a aplica forte orizontale
marite fata de fortele seismice de proiectare (cu rezultanta Fb) pentru a tine
seama de suprarezistenta structurii mobilizate prin instalarea mecanismului
de disipare.
In situatiile in care mecanismul de incovoiere de ansamblu este preponderant
(mecanism de menghina este slab sau absent) infrastructura se poate model
ca un sistem structural plan cu eforturile de la baza suprastructurii actuonind
perpendicular pe acest plan.
Proprietatile terenului se vor exprima prin legi de deformare elastica sau prin
legi constitutive mai riguroase, astfel incit resorturile care modeleza terenul
sa poata fi definite de legi liniare sau neliniare.

Se va tine seama de posibilitatea ridicarii partiale a fundatiei de pe teren.