CAIET DE SARCINI

Pentru lucrările de execuţie a pereţilor de gips-carton

DEFINIŢIE
Pereţii din gips-carton cu schelet simplu sau dublu sunt pereţi interiori despărţitori neportanţi, care se
montează pe şantier. Funcţiunile de rezistenţă şi fizica construcţiilor rezultă din conlucrarea scheletului din
profile de tablă de oţel, cu placarea din plăci de gips-carton şi straturile izolatoare, pozate funcţie de necesităţi.
Suplimentar, pereţii pot suporta şi încărcările obiectelor agăţate.

CONSTRUCŢIA PEREŢILOR, MONTAJUL

Operaţia de montaj începe cu măsurarea şi trasarea pe planşeu portant a axelor pereţilor, a scheletelor
autoportante, a uşilor şi a altor deschideri. După aceasta, operaţiunea se continuă pe pereţi şi tavane. Apei se
fixează de suprafaţa-suport profilele de contur. La planşeul de rezistenţă şi la tavan se utilizează profile de
contur UW iar la racordurile laterale ale pereţilor se folosesc profile de schelet CW. Înaintea începerii montării,
pe aceste profile se lipesc benzi de etanşare sau se ataşează materiale de etanşare adecvate.
În continuare se introduc profilele CW în profilele de contur. Profilele verticale ale scheletului trebuie
să pătrundă cel puţin 15 mm şi trebuie să prezinte la partea superioară o toleranţă de circa 1 cm. Se începe
montarea plăcilor de gips-carton pe una din feţele peretelui. Prima placă de gips-carton se pozează parţial pe
schelet şi se fixează cu ajutorul nivelei cu bulă de aer. În continuare, placa este fixată de scheletul suport cu
ajutorul şuruburilor cu montaj rapid, în aşa fel încât să nu existe tensionări. Următoarele plăci se montează în
acelaşi mod. Distanţa de la scheletul de susţinere la elementele de completare din zona de capăt a peretelui nu
trebuie să depăşească 62,5 cm, iar în cazul realizării izolaţiei acustice, această distanţă nu trebuie să fie mai
mică de 50 cm. În cazul placării duble, al doilea rând de plăci va fi înşurubat după primul rând, prin decalarea
îmbinărilor.
În cazul unor exigenţe mărite, la protecţie contra incendiilor sau contra zgomotului, îmbinările primului
rând de plăci trebuie spăcluite. La racordurile glisante la tavane, la profilele de contur UW de la partea
superioară, plăcile nu vor fi înşurubate. După montarea eventualelor instalaţii, în spaţiul gol din perete se va
aşeza, îndesa şi asigura contra alunecării, stratul de vată minerală necesar. Grosimea normală a izolaţiei nu
trebuie să fie mai mare ca spaţiul gol din perete şi nu trebuie micşorată sub dimensiunea necesară din condiţiile
de fizica construcţiilor, prin instalaţii suplimentare. În continuare se plachează a doua faţă a peretelui.
Îmbinările plăcilor sunt deplasate faţă de poziţia îmbinărilor plăcilor de pe partea opusă. Se recomandă evitarea
îmbinărilor libere, prin intermediul montării de profile. Dacă se montează cadre, este necesară montarea de
profile suplimentare pe ambele laturi ale acestor cadre.
Rezistenţa acestor profile se orientează, pe de o parte după construcţia peretelui, pe de altă parte după
înălţimea peretelui, după mărimea şi greutatea canatului de uşă. Aceste profile de uşi se montează pe întreaga
înălţime a peretelui şi se fixează foarte strâns de profilul de contur UW inferior şi superior.
Şpăcluirea plăcilor din gips-carton poate demara numai după consumarea tuturor tensiunilor
semnificative, cum ar fi, de exemplu, cele din acţiunea umidităţii sau a temperaturii. Se presupune o
temperatură a incintei de montaj şi a construcţiei de cel puţin 5°C. Umidităţii exagerate ale aerului (în
comparaţie cu condiţiile ulterioare de utilizare) în timpul şpăcluirii, precum şi deshidratarea rapidă sau
încălzirea în scopul uscării, pot duce la formarea de fisuri.
Rosturile plăcilor de gips-carton au în mod obişnuit muchii semirotunde (HRK sau SKF) şi se
şpăcluiesc fără ştrafuri de acoperire a rosturilor. În cazul introducerii unor benzi de acoperire a rosturilor din
hârtie sau din împâslitură din fibră de sticlă, este posibilă şi şpăcluirea cu umplutură pentru rosturi. În cazul
racordărilor la alte elemente de construcţie, se vor introduce benzi de separaţie. Rosturile de dilataţie în suport
se vor executa prin construcţia completă a peretelui cu schelet.

PEREŢI CU SCHELET DIN GIPS-CARTON ÎN ÎNCĂPERI UMEDE

1. Se folosesc în principiu plăci gips-carton impregnate.

2. Distanţa minimă de la muchiile de tăiere la suprafeţele umezite, de exemplu treceri de conducte prin
planşee, suporturi etc. - circa 10 mm.
3. Toate suprafeţele tăiate trebuie să fie izolate înaintea montajului, cu grundul de adâncime.
4. Straturile ceramice presupun suporturi stabile, de aceea se va utiliza permanent o placare dublă sau se va
reduce distanţa dintre profile.
5. Sub straturile ceramice, finisarea rosturilor se realizează numai în zona şanţurilor adânci, cu umplutură
pentru rosturi.
6. Întreaga suprafaţă a peretelui se utilizează cu grund de adâncime.
7. Traversările prin perete trebuie etanşate perfect cu ajutorul pastei de etanşare faţă de plăcuţele ceramice.
8. Acelaşi lucru este valabil şi pentru colţuri (de exemplu între pereţi, între perete şi pardoseală).
9. Straturile ceramice se dispun prin deplasare pe distanţa de lipit plăcuţa (pe bază de dispersoizi) sau
suprafaţa de lipit pentru construcţii (pe bază de ciment).

ZONELE UMEDE DIN ÎNCĂPERI CARE NECESITĂ MĂSURI SPECIALE

(şi completează măsurile 1÷8)

9. Este necesară o totală separaţie a suprafeţelor plăcilor, de exemplu cu substanţă pentru etanşarea
suprafeţelor - o emulsie elastică din cauciuc-bitum.
10. După aplicarea chitului de etanşare urmează lipirea plăcuţelor (ceramice, faianţă, gresie) cu adeziv. Mistria
zimţată va fi orientată numai pe orizontală. La colţurile cu plăci ceramice, de exemplu la racordul între
perete şi planşeu, între perete şi marginea căzii, etc., rostuirea se execută cu material de etanşare elastic de
lungă durată, de exemplu pastă de etanşare KNAUF.