1|Introducere în Dinamica structurilor

Cursul introductiv al disciplinei Dinamica structurilor şi elemente de Inginerie seismică îşi

propune să familiarizeze cursantul cu cadrul general, conceptele, instrumentele practice
şi obiectivele domeniului de studiu. Se prezintă problematica generală şi locul disciplinei
în arhitectura globală a domeniului Inginerie civilă. Relaţia funcţională dintre acţiune,
sistem şi răspuns este prezentată în lumina scopului primodial al analizei dinamice a
structurilor, al bazei teoretice si practice a proiectării structurale la acţiuni dinamice, în
particular la acţiunea seismică. În plus, sunt prezentate sub-domeniile conexe, de frontieră
ale Dinamicii structurilor, precum și abordări avansate care vor fi dezvoltate pe larg în
cadrul programelor de master şi de doctorat.

1.1. Introducere, necesitatea studiului Dinamicii structurilor

Acţiunile cu manifestare dinamică, cu precădere cele provenite din surse de hazard
natural, sunt responsabile de producerea de pierderi de vieţi omeneşti şi pierderi materiale,
de dimensiuni considerabile. Acţiunile dinamice induc structurii de rezistenţă a construcţiei
o comportare de natură dinamică, a cărei complexitate în manifestare şi efecte induse, poate
exceda capacitatea proiectată a construcţiei.
Spre deosebire de comportarea la acţiuni statice, comportarea structurală la acţiuni
dinamice este descrisă printr-un mecanism mai complex. Pot astfel surveni fenomene
vibratorii neaşteptate şi nedorite, precum rezonanţa vibratorie, fenomenul de bătăi,
instabilitatea aerodinamică sau hidrodinamică, fenomenul de oboseală la cicli de încărcare-
descărcare etc. În cazul depăşirii limitei de comportare liniar-elastică, degradarea
structurală se manifestă prin diminuarea capacităţii de rezistenţă şi a rigidităţii, la cicli
succesivi de solicitare. Complexitatea proceselor de degradare structurală şi a mecanismului
de cedare au fost observate experimental, natura solicitării fiind unul dintre elementele
cauzale importante (Berry et al., 2004).
În Figura 1.1. sunt reprezentate date referitoare la numărul şi ponderea evenimentelor
naturale generatoare de dezastre, produse între anii 1998-2017.

Figura 1.1-Statistica evenimentelor naturale generatoare de dezastre

(sursa: United Nations Office for Disaster Risk Reduction, 2016)
1
Efectele dezastrelor naturale cu manifestare dinamică (cutremure şi vânturi puternice)
asupra construcţiilor şi a infrastructurii, exprimate numeric în termeni de pierderi
economice sunt reprezentate în Figura 1.2.

Figura 1.2- Pierderi economice asociate evenimentelor semnificative

(sursa: United Nations Office for Disaster Risk Reduction, 2016)

Astfel, acţiunea vânturilor puternice asupra structurilor reprezintă cea mai importantă
cauză a pierderilor economice în lume (Berz, 1993; McLean, 1994). Numai în Statele Unite
ale Americii, între anii 1986 şi 1993, uraganele şi tornadele au produs pierderi economice
asigurate (recuperabile) de cca. 41 de miliarde de dolari, în comparaţie cu numai 6.18
miliarde de dolari pierderi economice provenite din suma tuturor celorlalte evenimente
produse, având ca sursa hazardul natural (McLean, 1994). Uraganul Andrews (1992) de
exemplu, a generat pierderi economice de acelaşi ordin de mărime cu cele produse de
cutremurul de la Northridge. Uraganul Katrina (Statele Unite ale Americii, 23-31 august
2005) a reprezentat evenimentul care a generat cele mai mari distrugeri în mediul urban,
pierderi de vieţi omeneşti (cca. 986 de persoane decedate în statul Louisiana) şi pagube
materiale estimate la cca. 135 de miliarde de dolari (U.S. Department of Housing and Urban
Development, Current housing unit damage estimates: Hurricanes Katrina, Rita and Wilma,
2006).
În Europa, doar în anul 1990, vânturile puternice au produs pierderi asigurate
(recuperabile) de cca. 10 miliarde de dolari şi alte cca. 10 miliarde de dolari pierderi
economice nerecuparabile (Berz şi Conrad, 1994).
Rezultate analizelor de hazard climatic, indica o tendinţă de creştere a intensităţilor
2
maxime ale vântului de 5%- 10%, datorită efectelor schimbărilor climatice (Houghton, 2005).
Evenimente climatice recente indică o diversificare a manifestării acțiunii extreme a
vântului, de tip- downburst (Figura 1.3). Forțele aerodinamice generate asupra fondului
construit, diferă ca distribuție de cele generate de evenimentele extreme curente.

Torino (Italia, 25 mai 2019) Balassagyarmat (Ungaria, 25 august 2019)

Figura 1.3- Evenimente climatice extreme de tip- downburst

Evenimente seismice, ca cel de la Loma Prieta, din 17 octombrie 1989 (Statele Unite ale
Americii, Mw=6.9, 63 de persoane decedate, 3757 persoane rănite, 12000 de unităţi locative
parţial sau complet avariate, 6 miliarde de dolari pierderi economice), sau ca cel de la
Northridge (Statele Unite ale Americii, 17 ianuarie 1994, Mw=6.7, 57 de persoane decedate,
9000 persoane rănite, 20-40 miliarde de dolari pierderi economice; Crandell, 1997), dar mai
ales cutremurul de la Kobe (Japonia) din 16 ianuarie 1995 (Mw=6.9, 6000 de persoane
decedate, 147 miliarde de dolari pierderi economice directe), au atras atenţia asupra
pierderilor economice exagerate, atribuite în principal limitărilor inerente din normativele
de proiectare utilizate (http://neic.usgs.gov). Ca urmare a cutremurelor de la Loma Prieta
(1989) şi Northridge (1994), au fost iniţiate eforturi de adoptare a conceptului de proiectare
bazată pe conceptul de performanţă, în proiectarea structurală curentă (SEAOC Vision
2000), denumit generic Performance-based Seismic Engineering of Buildings (Iancovici, 2015).
Evenimente recente, de severitate extremă, din punctul de vedere al magnitudinii, au
generat însă avarii structurale directe, nesemnificative. Este cazul cutremurului Tohoku din
Japonia, 11 martie 2011 (Mw=9.0, Hf=24.4 km), care a generat cele mai mari pierderi
economice din istorie, evaluate la 211 miliarde dolari pierderi directe şi cca. 250 miliarde de
dolari- pierderi asociate (Kajitani et al., 2013). Cu excepţia centralei nucleare de la
Fukushima, grav avariată în termeni de echipamente şi elemente nestructurale
(www.usgs.gov), pierderile provin de la efectele induse de fenomenul de tsunami generat
de producerea cutremurului (cca. 18000 de decese raportate).
Rezultatele prelucrărilor realizate de autor, utilizând accelerograme din banca de date
http://www.strongmotioncenter.org pentru cutremurul Tohoku, Japonia (491 de
înregistrări), pun în evidenţă apariția de valori deosebit de mari ale acceleraţiei terenului-
3
cca. 2.7g la cca. 100 km distanța epicentrală, g fiind accelerația gravitațională (Figura 1.4).

3
Tohoku, Japonia/ 11 martie 2011
2.5 Mw=9.0
Acc.maxima teren, g

2
491 componente

1.5

0.5

0
0 200 400 600 800

Distanta epicentrala, km

Figura 1.4- Inregistrări ale accelerației seismice a terenului si distribuția valorilor de vârf ale
acceleraţiei terenului (PGA) în funcţie de distanţa epicentrală (suport: Google Earth)

În România, istoria recentă a dezastrelor, are ca

punct central cutremurul vrâncean, de la 4 martie
1977 (Mw = 7.4, cca. 1500 de victime înregistrate,
30.000 de apartamente grav avariate sau distruse,
32 de clădiri importante distruse în totalitate- cele
mai multe în Bucureşti, cca. 2 miliarde de dolari
pierderi economice estimate). A fost cutremurul
cu efectele cele mai distructive în istoria de peste
1000 de ani de atestare documentară a
cutremurelor de pământ în România şi în cea de
peste 40 de ani de instrumentare seismică (Lungu
et al., 2001; Dubină şi Lungu, 2003). Figura 1.5 - Blocul Dunărea, după
cutremurul de la 4 martie 1977
(sursa http://www.ici.ro)
4
 Evaluarea efectelor exploziilor asupra construcţiilor importante, a căpătat importanţă
suplimentară, începând cu evenimentul produs la Oklahoma-City (Statele Unite ale
Americii, 19 aprilie 1995) care a provocat prăbuşirea parţială a unei structuri de beton armat.
Ca urmare a detonării de explozibil în imediata vecinătate a clădirii, 168 de persoane au fost
ucise, mai mult de 650 de persoane au fost rănite şi mai mult de 300 de clădiri avariate (The
Oklahoma City Bombing: Report and Analysis, Oklahoma City Fire Department, 1995;
Figura 1.6). Evenimentele succesive, petrecute la 11 septembrie 2001, prin impactul cu
avioane de pasageri şi, ulterior, prăbuşirea turnurilor World Trade Center (FEMA 403, 2002;
NIST Report, 2005), au îmbunătăţit formatul de proiectare a acestor tipuri de structuri,
generatoare de risc semnificativ, atât pentru utilizatori, dar şi pentru clădirile învecinate. De
menţionat este faptul că structurile celor două turnuri World Trade Center (WTC) au fost
proiectate şi verificate, la scenarii de încarcare cu forţe de impact asociate tipului de avion
Boeing 707 (FEMA 403, 2002; NIST Report, 2005).

Oklahoma City (SUA, 19 aprilie 1995) World Trade Center (SUA, 11 septembrie 2001)

Figura 1.6- Efecte extreme cauzate de actiunea exploziilor si

a impactului (sursa foto: internet)

Datele prezentate indică cu claritate că domeniul Dinamicii structurilor ocupa un loc central
în ingineria civilă, atât prin prisma obiectivului strict al acestuia dar şi prin prisma
rezultatelor conexe oferite domeniilor de frontieră ale acesteia. Importanţa socială
deosebită, având ca obiectiv primordial protejarea vieţii şi a proprietăţii, asigurarea
funcţionării infrastructurii critice după evenimente majore, furnizarea de soluţii tehnice
pentru restabilirea funcţiunii după producerea de evenimente extreme, plasează domeniul
Dinamicii construcţiilor într-o poziţie cheie în arhitectura domeniilor care alcătuiesc
specialitatea deosebit de complexă a inginerului constructor.

5
1.2. Relația Acțiune-Sistem-Răspuns în Dinamica structurilor: probleme fundamentale și
abordări avansate
Dinamica construcțiilor/structurilor face parte din grupul de discipline reunite sub
titulatura de Mecanica structurilor. Aceste discipline au ca obiect studiul structurilor de
rezistență ale construcțiilor din punctul de vedere al rezistenței, deformabilitatii si
stabilității sub diferite tipuri de încărcări. Dinamica construcțiilor are în mod particular ca
obiectiv studiul efectelor induse de acțiuni dinamice asupra construcțiilor. Sub-domeniile și
domeniile conexe/de frontieră ale Dinamicii construcțiilor sunt: Ingineria seismică- studiază
efectele induse de mișcarea seismică a terenului asupra construcțiilor, Ingineria vântului-
studiază efectele acțiunii vântului asupra construcțiilor, Identificarea structurală, Investigarea
experimentală a comportării structurilor, Monitorizarea vibratorie a comportării structurilor,
Controlul vibratoriu al structurilor, Optimizarea structurală, Interacțiunea dinamica mediu de
rezemare/incident- structură, Vulnerabilitate structurală și risc, Robustețe structurală și colaps
progresiv, Reziliență structurală la dezastre etc.

Elementul comun al acestor sub-domenii și domenii de frontieră, îl reprezintă (i)

acțiunea dinamică și (ii) comportarea dinamică indusă de aceasta, structurii. Acțiunea
dinamică reprezintă sursa care conduce la modificarea stării în timp a constructiei. O acțiune
dinamică are caracteristică de amplitudine/intensitate variabilă în timp (variabilitate
temporală). O reprezentare a acțiunii dinamice poate fi interpretată ca o succesiune de
acțiuni/secvențe statice la diferiți timp discreți , , - ca în reprezentarea grafică din
Figura 1.7. Intervalul de timp în care actiunea dinamică se manifestă, se numește durată- .
O prezentare in extenso a naturii și a caracteristicilor acțiunii dinamice va fi realizată în
capitolul următor al cursului.

Figura 1.7- Reprezentare a unei acțiuni de variabilă timp

În realitate, această succesiune de secvențe statice nu are capacitatea de a surprinde efectul

vitezei de variație a amplitudinii în timp. Acțiunile dinamice pot avea pe lângă variabilitate
6
temporală a caracteristicii de amplitudine/intensitate, și variabilitate spațială (variabila de
poziție; de exemplu, convoaie de forțe mobile acționând structura în regim dinamic sau
presiunea dinamică a vântului pe o anumita suprafață expusă).
Nu orice acțiune cu intensitate variabilă în timp sau/și spațiu reprezintă o acțiune
dinamică. Diferența dintre o acțiune dinamică și o acțiune statică o realizează viteza de
variație a intensității sau/și a punctului de aplicație/poziției acesteia asupra structurii. O
acțiune cu viteză de variație semnificativă este capabilă să genereze asupra structurii de
rezistență efecte inerțiale comparabile cu intensitatea efectelor disipative și de revenire. În
schimb, o acțiune variabilă în timp dar cu viteză de variație redusă poate induce structurii
exclusiv efecte de comportare cvasi-statice sau chiar statice (de exemplu, acțiunea zăpezii).
În aprecierea efectelor induse de o acțiune dinamică, în mod esențial trebuie
considerate caracteristicile dinamice proprii ale structurii. Astfel, în funcție de
caracteristicile acţiunii dinamice și ale structurii, efectele acțiunii pot fi de natură dinamică
sau de natură statică/cvasi-statică. Cu alte cuvinte, nu orice acţiune cu manifestare dinamică
asupra unei structuri, va genera în mod automat efecte dinamice de răspuns. În esenţă,
acesta este obiectivul primordial al analizei şi al proiectării structurilor în concept dinamic,
de a realiza structuri de rezistență cu răspuns favorabil la incărcări dinamice. Asupra acestui
concept se va reveni in extenso în capitolele următoare.
Acțiunea dinamică poate fi reprezentată prin (i) forțe perturbatoare directe
(provenite din echipamente industriale, forțe provenite din impact etc.), (ii) presiunea
aerodinamică a vântului pe suprafața unei construcții, presiunea provenita din acțiunea
exploziilor supraterane sau generate la nivelul terenului, presiunea hidrodinamică, sau (iii)
accelerația terenului la suprafața liberă sau la diferite adâncimi de interes, generată de
seismicitatea naturală sau de seismicitatea indusă- explozii subterane sau exploatări de
resurse naturale etc.
În cadrul problematicilor specifice Dinamicii structurilor, preocuparea primară o
reprezintă estimarea caracteristicilor acţiunilor care se exercită asupra unei anumite
structuri de rezistenţă, pe întreaga durată de exploatare a acesteia.
În practica curentă de analiză şi proiectare, acţiunea dinamică este reprezentată prin
intermediul forţelor statice-echivalente, în formă standardizată. Proiectarea structurală are
la bază încărcări normate, care conduc structura la cea mai devaforabila situaţie de
solicitare.
Modelul dinamic de analiză este o reprezentare virtuală, idealizată a structurii reale, care
tinde să reproducă cu un anumit grad de imprecizie comportarea reală a acesteia sub
încărcări dinamice. Un model dinamic de analiză presupune modelarea a trei tipuri de
caracteristici:

(i) caracteristica inerțială/de masă- reflectă distribuția masei structurii reale prin prisma
modelului de analiză,
(ii) caracteristica disipativă prin amortizare- reflectă distribuția proprietății de disipare
a energiei vibratorii a structurii reale, prin prisma modelului de analiză,

7
 și
(iii) caracteristica de revenire- reflectă distribuția proprietății de revenire a structurii
reale prin prisma modelului de analiză.
 Observații:
1. Caracteristica inerţială şi disipativă sunt proprietatăți latente în cazul încărcării
statice. Sub încărcare statică, singura caracteristică antrenată a structurii este cea a
forţelor de revenire, liniar-elastice sau neliniare- în funcţie de natura comportării.
Odată cu manifestarea acţiunii dinamice, caracteristica inerţială şi disipativă devin
antrenate, rezultând o comportare dinamică de complexitate superioară celei statice;
2. Spre deosebire de analiza dinamică a structurilor, care operează prin intermediul
unor modele virtuale de calcul, Dinamica structurilor operează de asemenea cu
structuri reale- la scară redusă sau la scară naturală- în cadrul investigării
experimentale de laborator (platforma seismică, tunel aerodinamic) sau al
investigării in-situu (în teren).

În majoritatea cazurilor, structurile de rezistență au proprietăți distribuite- uni-

dimensional (elemente de tip- bară), bi-dimensional (elemente de tip-placa/suprafaţa) sau
elemente tri-dimensionale (elemente de volum). Modelul matematic care furnizează
parametrii de răspuns dinamic este reprezentat prin ecuații diferențiale cu derivate parțiale,
de variabile temporală și spațială.
Pentru claritate, se consideră grinda simplu rezemată de mai jos supusă comparativ unei
acțiuni statice și unei acțiuni dinamice, reprezentate prin forţe distribuite liniar/presiuni
(Figura 1.8). Răspunsul grinzii este descris prin funcţii de variabilă continuă. Spre deosebire
de răspunsul static, răspunsul dinamic al grinzii este descris prin (i) mărimi cinematice de
răspuns, mărimi primare- deplasări, viteze și accelerații, și (ii) mărimi secundare de
răspuns- eforturi secţionale, tensiuni, deformații, mărimi energetice.
Viteza reprezintă variația deplasării iar accelerația reprezintă variația vitezei, în timp.

ACŢIUNE STATICĂ ACŢIUNE DINAMICĂ

py(x) py(x,t)
z z
x x
O O

y(x) y(x,t) 2
,
, 2
x x
y y
| | , | , | ,
_____________ , | , | ,
| | , | , | ,
____________________
, | , | ,

Figura 1.8- Acțiune statică- efecte induse (figura din stânga) și

acțiune dinamică-efecte induse (figura din dreapta)

8
Din cauza dificultăţilor de operare prin algoritmi de analiză în forma iniţială a proprietăţilor
distribuite, în practica curentă se operează prin intermediul modelelor dinamice discrete
(Turner et al., 1956; Bathe, 1995). Acestea se obțin prin discretizarea mediului continuu într-
un anumit număr de elemente finite de tip bară, după principiile statuate prin fundamentele
teoretice ale Formulării matriceale a Metodei Deplasărilor, studiate in extenso în cadrul cursului
Statica construcţiilor II.
Rezultă că grinda reală, mediu continuu, este transformată într-un model virtual de
analiză (Figura 1.9).

STRUCTURA MODEL DISCRET

py(x,t)
(t)
z
x
O

… …

Figura 1.9- Situația reală (figura din stânga) și

idealizarea acesteia in analiza dinamică (figura din dreapta;
doar componentele dominante de translație verticală)

Ca și consecință a discretizarii mediului continuu, caracteristica de masa, disipativă/de

amortizare si cea de revenire, precum și acțiunea dinamică vor fi definite de asemenea
punctual/discret. Consecința trecerii de la modelul continuu la modelul discret o reprezintă
eliminarea variabilei spațiale x, și mai departe adoptarea unui model matematic simplificat
reprezentat prin ecuații sau sisteme de ecuații diferențiale ordinare, singura variabilă
reținută fiind cea temporală -t (Figura 1.9).
Operarea din punct de vedere matematic va fi condusă astfel, prin intermediul matricelor
şi vectorilor, atât în ce priveşte modelul structural dar şi în ce priveşte acţiunea dinamică.
Prin urmare, toate mărimile implicate în analiza dinamică- acțiunea dinamică,
caracteristicile de definire a modelului, precum și mărimile de răspuns, sunt exprimate în
raport cu un sistem de coordonate dinamice, atașat modelului. Acestea exprimă direcția si
sensul pozitiv al mărimilor de interes- de definire (acțiune și sistem), precum și al mărimii
de răspus rezultată din analiza dinamică.
Gradele de libertate dinamică – GLD ale modelului indică posibilitățile independente de
mișcare a masei. Modelul continuu dispune de o infinitate de grade de libertate dinamică-
GLD, în timp ce modelul discret are un număr finit de grade de libertate dinamică – GLD
(Figura 1.10).

9
 Numărul total al gradelor de libertate dinamică (GLD), indică dimensiunea modelului de
analiză dinamică și implicit, indică volumul de calcul necesar rezolvării unei aplicații. Unei
secțiuni în plan îi sunt asociate 3 GLD, în timp ce în spațiul tri-dimensional, unei secțiuni îi
corespund 6 GLD.

MODEL DISCRET GRADE DE LIBERTATE

elemente fără masă

ELEMENT (e)
nodul “i” nodul “j”
| | & &
| | & &
| | & &

Figura 1.10- Model discret de analiză (figura din stânga) și

coordonate dinamice asociate (figura din dreapta)

Comportarea dinamică a structurii este descrisă prin mărimile de răspuns dinamic, în

acord cu coordonatele dinamice atașate modelului. Răspunsul dinamic al structurii se
obține prin rezolvarea ecuațiilor diferențiale ale mișcării (Clough și Penzien, 1993; Chapra
și Canale, 1998; Chopra, 2001), în termeni de mărimi instantanee de răspuns (răspuns
temporal) şi de valori maxime de răspuns (valori de vârf, valori unice). Mărimile de răspuns
maxim sunt utilizate ulterior în cadrul modulului de proiectare şi de verificare a sistemului
structural.
De exemplu, valoarea maximă/de vârf a componentelor transversale ale deplasării şi ale
acceleraţiei de răspuns într-o secţiune specificată i a grinzii (Figura 1.10), este

, !" # | |$% (1.1)

, !" # | |$% (1.2)

Deplasarea de răspuns este un parametru-cheie în evaluarea criteriului deformabilităţii,

în timp ce acceleraţia de răspuns este parametrul cheie în evaluarea criteriului de confort
vibratoriu la acțiuni de lungă durată. Răspunsul dinamic exprimat în eforturi secţionale
serveşte la conformarea dimensionării cu criteriul de rezistenţă.
În acelaşi mod pot fi definite valoarea maximă pozitivă, maximă negativă, minimă
pozitivă sau minimă negativă. Întotdeauna de interes practic este însa valoarea de vârf,
adică valoarea maximă absolută a mărimii instantanee de răspuns (rel. 1.1, 1.2).
Categoriile de vibraţii de interes în studiu sunt:
(i) Vibraţiile forţate/întreţinute (VF) ale structurii, se manifestă pe întreaga durată de
acţiune a încărcării dinamice; acestea reprezintă interesul primordial în analiza şi

10
 proiectarea structurilor în concept dinamic. În subsidiar, studiul vibrațiilor
întreținute serveste la identificarea caracteristicilor dinamice ale structurii prin
măsurători de vibraţii.
(ii) Vibraţiile libere ale structurii (VL), se manifestă odată cu încetarea acţiunii
dinamice; reprezintă un interes particular pentru identificarea caracteristicilor
dinamice ale structurii prin măsurători de vibraţii.
Prezentarea detaliată a fiecarei componente a relației funcționale acțiune-sistem-răspuns,
va fi realizată in cadrul capitolelor următoare ale cursului.
Din aspectele prezentate anterior, rezultă că structura/sistemul dinamic reprezintă un
filtru dinamic- caracterizat prin proprietăţi inerţiale, disipative şi de revenire. Sistemul
dinamic filtrează acţiunea dinamică şi o transformă în răspuns (Figura 1.11). Răspunsul
structurii reprezintă prin urmare, convoluţia dintre caracteristicile acţiunii dinamice şi cele
ale sistemului dinamic (model de analiză sau structura reală).

SISTEM DINAMIC
• Model de analiză
• Structura reală

Figura 1.11- Reprezentarea schematică a relației acțiune-sistem-răspuns în

Dinamica structurilor

Obiectivul primordial al Dinamicii structurilor îl reprezintă analiza dinamică. Aceasta

presupune modelarea acţiunii dinamice, alcătuirea şi conformarea din punct de vedere
dinamic a modelului de analiză, şi determinarea prin calcul a parametrilor de răspuns
dinamic pentru utilizarea ulterioară în cadrul modulului de dimensionare şi de verificare a
structurii în etapa de proiectare.
Dinamica structurilor răspunde de asemenea, altor două categorii de problematici practice:
(i) Identificarea acțiunii- se cunosc sistemul şi răspunsul structural, se identifică
caracteristicile acțiunii,
şi
(ii) Identificarea caracteristicilor sistemului dinamic- se cunosc acţiunea şi răspunsul, se
identifică caracteristicile dinamice ale sistemului, utilizând instrumentul analizei
de semnal.

11
 Abordarea utilizată în analiza dinamică a structurilor poate fi fie (i) deterministă-
caracteristici certe ale acțiunii si ale sistemului, fie (ii) probabilistă- prin modelarea
incertitudinilor atât în ce priveşte proprietăţile acţiunii, cât şi ale structurii, in sens statistic-
prin valori medii, abateri standard, coeficienţi de variaţie etc. Astfel, în sens probabilist de
exemplu, fiind data acţiunea A sub formă de variaţie temporală a intensităţii (Figura 1.11),
poate fi determinata probabilitatea de depăşire a unei anumite valori limită a răspunsului
într-o anumită secţiune critică a structurii. Sau, se poate determina de exemplu, numărul
mediu de treceri peste un anumit prag al deplasării limita, pe durata de acţiune a încărcării
dinamice (Vanmarcke, 2010).
Din punctul de vedere al efectelor comportării neliniare, analiza dinamică a structurilor
poate fi fie (i) liniar-elastică, în cazul în care modelului îi este atribuită exclusiv o comportare
liniară- geometric și fizic (de material), fie (ii) neliniară- în cazul în care modelului îi este
atribuită comportare neliniară, geometrică sau/și fizică.
Astfel, concepte precum robusteţe structurală, prăbuşire progresivă, sunt astăzi puse în
practică în proiectarea curentă a structurilor generatoare de risc semnificativ. Acestea
necesită o modelare rafinată a acţiunii (distribuţie temporală şi spaţială, a mediului de
propagare etc.) şi realizarea de analize dinamice neliniare, capabile să reproducă cu
acurateţe, efectele primare şi secundare induse, la diferite stadii de încărcare (deformare
instantanee şi fracturare, comportare neliniară la acţiunea focului, redistribuirea eforturilor
şi prăbuşire progresivă).
În practica de proiectare a ultimilor douăzeci de ani la acţiunea seismică şi la acţiunea
vântului, structurile neconvenţionale au căpătat o utilizare frecventă. Atunci când
structurile convenţionale exced criterii tehnice şi de eficienţă economică la diferite tipuri de
acţiuni, utilizarea de structuri echipate cu sisteme de disipare a energiei vibratorii (de ex.
sisteme de izolare vibratorie pasivă, activă sau hibridă) poate asigura performanţe tehnice,
economice şi fiabilitate, superioare (Iancovici, 2015).

1.3. Concluzii
În sfera disciplinelor din domeniul calculului construcţiilor, Dinamica structurilor tratează
o largă varietate de probleme teoretice şi aplicaţii practice, referitoare la efectele induse de
acţiuni dinamice provenite din surse multi-hazard (natural sau artificial), diferitelor tipuri
de construcţii (construcții civile şi industriale, poduri şi infrastructură de transport, baraje,
rezervoare, platforme marine, stâlpi de transport şi telecomunicaţie, construcţii subterane,
reţele de transport etc.). Ingineria seismică, ingineria vântului, investigarea experimentală
şi instrumentarea vibratorie, dinamica sistemelor structurale adaptive (cu răspuns
controlat), optimizarea structurilor, analiza robusteţei structurale şi a prăbuşirii progresive,
reprezintă sub-domenii și domenii conexe ale Dinamicii structurilor. Abordarea domeniilor
conexe, de frontieră, precum seismologia inginerească, dinamica fluidelor, dinamica
pământurilor, este necesară pentru tratarea unitară a diferitelor problematici, rareori
singulare- referitoare doar la structura în sine (Iancovici, 2015).
Dinamica structurilor reprezintă, de asemenea, un element central în evaluarea
12
vulnerabilităţii/fragilităţii sistemelor structurale, în cadrul procesului de evaluare a
riscurilor la diferite tipuri de actiuni- ale căror probabilitate de apariţie rezultă prin
metodologii specifice de evaluare a hazardului, precum si reziliența sistemelor constructive
la dezastre.
Identificarea acţiunii, caracterizarea completă a acesteia, prin instrumentul analizei de
semnal şi modelarea acesteia pentru analiză, reprezintă prima etapă pe care proiectanţii de
structuri trebuie să o parcurgă. Astăzi sunt disponibile instrumente avansate de analiză,
care permit caracterizarea încărcărilor dinamice, precum şi a efectelor acestora asupra
structurilor de rezistenţă ale construcţiilor. Utilizând atât tehnica înregistrării semnalelor
acţiunilor, precum şi instrumentul investigării experimentale (de ex. tunelul aerodinamic,
teste de laborator asupra efectelor hidrodinamice, ale încărcărilor provenite din explozii
etc.), proiectanţii de structuri au posibilitatea de a proiecta construcţii mai performante, atât
din punct de vedere al siguranţei structurale, cât şi din punctul de vedere al eficienţei
economice.
Acurateţea analizelor a crescut, în primul rând datorită disponibilității tehnicilor de
înregistrare şi prelucrare a semnalelor, de investigare experimentală şi, în consecinţă, a
accesului la modele rafinate de comportare a elementelor structurale şi ale mediilor de
interacţiune (solid, fluid, aer), a îmbunatăţirii metodelor numerice de analiză şi a utilizării
de suporturi hardware de mare capacitate.
Comportarea reală a structurilor şi astfel, verificarea validităţii modelelor de analiză
utilizate în procesul de proiectare, precum şi identificarea caracteristicilor modale, poate fi
realizată prin instrumentarea vibratorie in-situu şi analize specifice de semnal, în domeniile
de reprezentare timp şi frecvenţă. Acest instrument permite, de asemenea, identificarea stării
construcţiei, în urma unui eveniment major (seism, explozie, impact etc.).

Prezentul curs își propune să familiarizeze cititorul cu conceptele și instrumentele

practice cu care opereaza Dinamica structurilor în atingerea obiectivelor sale primare, legate
de analiza și proiectarea structurală la acțiuni dinamice, în particular la acțiunea seismică.
În plus, în cadrul cursului, vor fi prezentate abordări avansate, care vor fi dezvoltate pe larg
în cadrul programelor de master și de doctorat.

***

Bibliografie
Bathe, K. J., 1995, Finite Element Procedures, Prentice Hall, Upper Saddle River, NJ
Berry, M., Parish, M., Eberhard, O.M., 2004, PEER Structural Performance Database. User’s Manual
(Version 1.0). Pacific Earthquake Engineering Research Center, Berkeley, CA
Berz, G., Conrad, K., 1994, Stormy Weather: The Mounting Windstorm Risk and Consequences for the
Insurance Industry, Ecodecision, p. 65-68
Chapra, S., Canale, R., P., 1988, Numerical methods for engineers, McGraw-Hill, Inc., New York, NY
Chopra, A., K., 2001, Dynamics of Structures: Theory and Applications to Earthquake Engineering, 2nd ed.,
Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ
13
Clough, R., W., Penzien, J., 1993, Structural Dynamics, 2nd edition, McGraw-Hill, Inc., New York, NY
Dubină, D., Lungu, D., Eds., 2003, Constructii amplasate in zone cu miscari seismice puternice, Editura
Orizonturi Universitare, Timisoara
Holmes, D., J., 2001, Wind Loading of Structures, Spon Press, London
Houghton, J., 2005, Global warming, Rep. Prog. Phys. 68 (2005) 1343–1403
Iancovici, M., 2014, Dynamics of Structures. Lecture Notes for the Master Course on Structural
Engineering, Editura Conspress, ISBN: 978-973-100-345-0
Iancovici, M., 2015, Dinamica structurilor. Abordari energetice, Editura Conspress, ISBN: 978-973-100-
370-2
Iancovici, M., Nica, G., 2018, Dynamics of structures. Applications for the Master Course on Structural
Engineering. 2nd edition. Conspress Ed., 167 pag, Bucharest, ISBN: 978-973-100-480-8
Ifrim, M., 1984, Dinamica structurilor şi Inginerie seismică, EDP
Lungu, D., Văcăreanu, R., Aldea, A., Arion, C., 2001, Advanced structural analysis, Editura Conspress
McLean, D. D., 1994, Chairman’s Report to the Annual Meeting, First Annual Meeting of Insurance
Institute for Property Loss Reduction, Seattle, WA
Mendis, P., A., Ngo, T., 2002, Assessment of tall buildings under blast loading and aircraft impact, Toward
a better Built Environment, Innovation, Sustainability and Information Technology, International
Association of Bridge and Structural Engineering, Australia, pp. 375-376
Simiu, E., Scanlan, R., H., 1996, Wind effects on structures, 3rd Ed., Wiley, New York
Turner, M. J. , Clough, R. W., Martin, H. C., Topp, L. J., 1956, Stiffness and Deflection Analysis of
Complex Structures, J. of Aero. Sci., 23 (9)
Vanmarcke, E., 2010, Random Fields. Analysis and Synthesis. World Scientific Publishing Co. Pte. Ltd.
NIST (National Institute of Standards and Technology, 2005), Federal Building and Fire Safety
Investigation of the World Trade Center Disaster: Final Report on the Collapse of the World Trade Center
Towers. NIST NCSTAR 1. Gaithersburg, MD
Winter Storms in Europe – Analysis of 1990 Losses and Future Loss Potential, 1993, Műnich Reinsurance
Company, D-80791 Munich
*GNU OCTAVE, Scientific Programming Language https://www.gnu.org/software/octave/

Material revizuit: februarie 2021

Precizare: preluarea de conținut poate fi realizată doar cu acordul autorului

14
 2|Acțiuni dinamice asupra construcțiilor.
Analiza semnalelor temporale
Ingineria structurală operează cu o largă varietate de încărcări/acţiuni dinamice generate
de surse naturale şi artificiale. Obiectivul primordial al Dinamicii structurilor îl reprezintă
determinarea stării de eforturi şi de deplasări, în vederea dimensionării şi verificării
elementelor structurale şi a structurii în ansamblul său. În consecinţă, este esenţială
cunoaşterea caracteristicilor acţiunii dinamice, care ilustrează în termeni de parametri
inginereşti, potenţialul distructiv al acesteia.
Obiectivul cursului îl reprezintă aşadar, prezentarea noţiunilor de bază şi dezvoltarea
aparatului de analiză a semnalelor de variabilă timp, prin reprezentările digitizate utilizate
în practica curenta, de proiectare în concept dinamic sau în investigarea experimentală a
comportării structurilor.

2.1. Natura acţiunilor dinamice si reprezentări de bază ale acestora

În problemele specifice ingineriei structurale, preocuparea principală o reprezintă
estimarea caracteristicilor acţiunilor care se exercită asupra unei anumite structuri de
rezistenţă, pe întreaga durată de exploatare a acesteia. În particular, proiectarea structurală
are la bază încărcări normate, care conduc o anumită structură, la cea mai devaforabilă
situaţie de solicitare.
Sursele de provenienţă a acțiunilor dinamice sunt fie (i) surse de hazard natural (vânt,
mişcarea seismică a terenului, acţiunea valurilor-hidrodinamică) sau (ii) surse artificiale
(acțiunea echipamentelor industriale, explozii, impact, trafic etc.). În funcție de modul de
exercitare, actiunile pot fi directe (vânt, acţiunea valurilor, echipamente industriale, impact
etc.) sau indirecte- se manifesta prin intermediul unui mediu de propagare (mişcarea
seismică a terenului din seismcitate naturala sau indusa/artificiala-explozii subterane). Din
punctul de vedere al duratei de exercitare, actiunile sunt (i) de lunga durata-ore (vânt,
acţiunea valurilor, actiunea echipamentelor industriale, trafic), (ii) de scurta durata-secunde
(mişcarea seismică a terenului din seismcitate natural) sau (iii) instantanee/socuri-
milisecunde (impact, explozii).
O acţiune dinamică are variabilitate (i) temporală sau/şi (ii) spaţială, şi induce structurii
efecte inerţiale semnificative. Dacă efectele inerţiale sunt reduse, prin raportare la celelalte
componente ale echilibrului dynamic (disipative si de revenire), atunci acţiunea, deşi cu
caracteristici variabile în timp, este una cvasi-statică.
Termenul generic de acţiune dinamică poate fi asociat, fie (i) unei reprezentări primare (de
exemplu o accelerogramă a mişcării terenului într-un anumit amplasament (Fig.2.2),
variaţia temporală a vitezei/presiunii vântului într-un anumit punct- Fig.2.1 etc.) sau (ii)
reprezentări generalizate în termeni de forţe, “filtrate” de dinamica proprie a structurii (de
1
exemplu, reprezentări de bază ale încărcărilor de calcul prevăzute în normativele de
proiectare).
14
12
10
8
6

p(t),kN/m2
4
Viteza fluctuanta, 2
0
-2 0 2 4 6 8 10 12 14
-4

Viteza medie, ̅ -6
time, min

Figura 2.1- Reprezentare schematică a acţiunii vântului

şi inregistrare a presiunii induse pe suprafata

z
y

FOCAR

Figura 2.2- Reprezentare schematică a generării de unde seismice din focar si componente
accelerografice ale mișcării terenului la suprafața liberă

În practica curentă sunt disponibile patru categorii de reprezentări ale acţiunii dinamice:
(i) Modele/reprezentări analitice, într-un număr foarte redus (de ex. funcţii armonice,
periodice), utilizate de regulă pentru dezvoltări teoretice fundamentale, ca funcţii de testare
a algoritmilor de calcul al răspunsului structural sau în investigarea experimentală;
2
(ii) Modele/reprezentări instrumentale (înregistrări), obţinute prin (a) instrumentare in-situu (de
ex. instrumentare seismică la suprafaţă liberă a terenului sau de adancime-în foraje, care
furnizează serii de timp ale acceleraţiei terenului într-un anumit amplasament, înregistrări
ale variaţiei vitezei vântului într-un anumit amplasament), sau prin (b) utilizarea tehnicilor
de investigare experimentală (de ex. măsurători obţinute în tunelul aerodinamic, pentru
reproducerea distribuţiei de presiuni pe anvelopa modelului- Figura 2.3).
Rezultate ale cercetărilor efectuate în ultimii ani, pe modele rigide şi flexibile de clădiri au
arătat că utilizarea înregistrărilor obţinute în tunelul aerodinamic, integrată cu module de
analiză dinamică, ar permite obţinerea de structuri de fiabilitate mai ridicată (Simiu, 2011).

Torsiune

Recording point Model

INPUT
Transversal Shaking table

Actuator
y

Longitudinal z

Figura 2.3- Reprezentare schematică a instrumentului investigării experimentale în tunelul

aerodinamic (figura din stânga; eng. wind tunnel) și utilizând platforma seismică (figura din
dreapta; eng. shaking table)

(iii) Modele / reprezentări sintetice sau artificiale, tind să suplinească lipsa reprezentărilor
instrumentale reale, prin generarea de semnale sintetice, obţinute prin instrumente ale
teoriei proceselor aleatoare (de ex. accelerograme scalate sau artificiale, serii de timp ale
vitezei vântului etc.). Semnalele sau câmpurile aleatoare generate, necesită parcurgerea
unor etape riguroase de validare, înaintea utilizării practice a acestora în analize. Deşi
permisă de norme, utilizarea unor astfel de reprezentări în Ingineria seismică nu se afla în
stadiul de utilizare practică. În domeniul Ingineriei vântului, utilizarea instrumentului “tunel
aerodinamic virtual”, pare să constituie o abordare utilizabilă în practică, într-un viitor nu
foarte îndepărtat.
(iv) Modele / reprezentări standardizate, utilizate în proiectarea standard; acestea sunt
reprezentate sub formă de forţe statice echivalente, parametrizate în scopul considerării
gradului de expunere, a caracteristicilor acţiunii şi a dinamicii proprii a modelului
structural.

3
 Termenul generic de semnal, notat , va fi utilizat în continuare pentru a specifica o
anumită reprezentare temporală a actiunii dinamice. Aceasta va putea fi generalizată la un
spaţiu complet de variabile spaţio-temporale, prin intermediul unui vector cu şase
componente, adică
, , , 〈 , , , | , , , | , , , | , , , | , , , | , , , 〉 (2.1)
în care, primele trei sunt componente sunt forţe propriu-zise, iar ultimele- momente
exterioare. T în relaţia (2.1) reprezintă operatorul de transpunere.
Un semnal temporal are două tipuri de reprezentare (Figura 2.4):
(i) Periodică, forma reprezentării se repetă identic, la intervale de timp egale, denumite
perioadă- T (în secunde),

, 2,3, … (2.2)
Reprezentările periodice modeleaza de regulă actiunea echipamentelor industriale.
Reprezentările periodice de baza sunt funcţiile armonice sinus și cosinus.

(ii) Neperiodică, cele mai multe dintre semnalele provenite din surse de hazard natural
sunt de tip- neperiodic si aleator- nu pot fi reproduse prin reprezentări analitice
“exacte”, ci doar prin indicatori statistici (de exemplu, media, abaterea standard etc.);
acestea pot fi reprezentate ca suprapunere de componente armonice, aşa cum se va
arăta în paragrafele următoare.

PERIODICĂ NEPERIODICĂ

x(t) x(t)

t t

x(t) x(t)
x(t+T) x(t+2T) … x(t+nT)

t
t

…
T T T

Figura 2.4- Semnale periodice şi neperiodice

4
 Un semnal de variabilă timp va putea reprezenta și răspunsul dinamic structural
(semnal de ieșire), așa cum s-a aratat in Capitolul 1 al cursului.

2.2. Analiza semnalelor de variabila timp

Caracterizarea completă a unei reprezentări temporale a acţiunii (semnal), se obține în
practica curentă utilizând instrumentul Digital Signal Processing (DSP). Aceasta presupune
realizarea de analize în domeniile de reprezentare timp şi frecvenţă, ale semnalului. Analizele
pun în evidenţă caracteristicile unui anumit semnal, informaţie esenţială în diferitele
aplicaţii practice din Dinamica structurilor. Analiza semnalului furnizează astfel, atât
parametrii primari cât şi parametri derivaţi- utili pentru caracterizarea severităţii şi a
potenţialului distructiv al acţiunii.
Expresia unui semnal armonic sinusoidal (Figura 2.5) este
! (2.3)
în care, amplitudinea maximă reprezintă “intensitatea” acţiunii iar frecvenţa circulară
(pulsaţia) !- “rapiditatea” cu care aceasta se manifesta.

Amplitudine maximă, x0

ω
tf
x(t)

T timp
timp, t
Amplitudine minimă, -x0
durata, td

Figura 2.5- Semnal armonic sinusoidal

Caracteristicile de bază ale unui semnal armonic sunt: - amplitudinea maximă, -

intervalul de timp necesar efectuării unui ciclu complet (perioada acțiunii), " 1/ –
)*
frecvenţa, adică numărul de cicli efectuaţi într-o secundă şi ! &'(/ 2+"-frecvenţa
circulară/pulsaţia – numărul de cicli efectuaţi în 2+ secunde (Figura 2.5). În plus, numărul
de rotaţii efectuate într-un minut 60" &. // , reprezintă un parametru util în
aplicaţiile din dinamica structurilor industriale.

(i) Descompunerea in serie trigonometrică Fourier a semnalelor temporale

Analizele realizate pe baza reprezentării temporale primare a unui semnal (analize in
domeniul de reprezentare timp), cu excepţia semnalelor armonice simple, nu oferă
totalitatea caracteristicilor unei anumite acţiuni, necesare în aplicaţiile inginereşti.
5
 Astfel, analiza în domeniul de reprezentare timp, furnizează atât valorile de vârf ale
semnalului, durata, precum şi parametri derivaţi- cum ar fi, de exemplu, conţinutul de
energie a semnalului. Durata acţiunii reprezintă un parametru important, cu precădere în
cazul analizelor de “oboseală” structurală sau in cazul analizelor neliniare de răspuns
structural (Iancovici, 2015).
Informaţia “ascunsă” într-o reprezentare temporală, periodică sau arbitrară, nu poate fi
revelată doar prin analize specifice în domeniul de reprezentare primar- timp. În consecinţă,
exceptând semnalele armonice, în cele mai multe dintre cazuri, semnalul temporal primar,
necesită o transformare de reprezentare, din domeniul de reprezentare timp, în cel al
frecvenţelor. Mai mult decât atât, analizele specifice domeniului frecvenţelor, furnizează
parametri complementari, utili în caracterizarea potenţialului distructiv al acţiunii astfel
reprezentate.
Transformarea semnalului din domeniul primar- timp, în domeniul secundar- al
frecvenţelor poartă denumirea de descompunere spectrală. Acest procedeu are la baza
fundamentul teroretic dezvoltat de Jean Baptiste Fourier (1830), în baza căruia orice funcţie
periodică poate fi reprezentată printr-o sumă infinită de componente armonice, având
aplitudini An, frecvenţe circulare ωn şi unghiuri de fază (faze) φn diferite, adică
∑∞
234 12 sin !2 82 (2.4)
Expresia (2.4) stă, de asemenea, la baza construirii sintetice a semnalelor, prin suprapunerea
de armonice având caracteristici aleatoare, de amplitudine, frecvenţă circulară şi de fază.

Exemplul numeric 2.1

În Figura 2.6 este reprezentat ilustrativ, rezultatul suprapunerii a două, respectiv trei
componente sinusoidale, 4 sin 0.5+ , ) = sin + şi ; = 2sin 2+ , de durata
egală- 20 de secunde.

COMPONENTA 1: x1 COMPONENTA 1+ COMPONENTA 2: x1+ x2

A1=1, ω1=0.5̟ rad/s, T1=4 s, f1=0.25 Hz
2
1.5
1
0.5
x1

0
-0.5 0 4 8 12 16 20

-1
2
-1.5
1.5
-2 t,s
1 x1+x2

0.5
x

COMPONENTA 2: x2 0
-0.5 0 4 8 12 16 20
A2=1, ω2=̟ rad/s, T2=2 s, f2=0.5 Hz -1
2
-1.5
1.5
-2
1 t,s
0.5
x2

0
-0.5 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

-1
-1.5
-2 t,s

6
 COMPONENTA 3: x3 COMPONENTA 1+ COMPONENTA 2+ COMPONENTA3:
A3=2, ω3=2̟ rad/s, T3=1 s, f3=1 Hz x1+ x2+ x3
2 3.5
1.5 2.5
1 x1+x2+x3
1.5
0.5
0.5
x3

x
0
-0.5 0
-0.5 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 4 8 12 16 20
-1.5
-1
-1.5 -2.5

-2 -3.5
t,s t,s

3.5

2.5
x1+x2
1.5
x1+x2+x3
0.5
x

-0.5 0 4 8 12 16 20
-1.5

-2.5

-3.5
t,s

Figura 2.6- Reprezentări periodice evolutive obtinute prin suprapunere

de semnale armonice simple

Semnalele periodice astfel obţinute prin suprapunere, vor avea perioada primei
componente sinusoidale (4 s în acest caz). Prin suprapunerea de componente sinusoidale,
caracteristica armonică a semnalului rezultant dispare, fiind înlocuită de o reprezentare
periodică- având ca perioadă dominantă (fundamentală), perioada cea mai lunga.
Dezvoltând funcţia sin în relaţia (2.4), se obţine
sin !2 + 82 = sin !2 <. 82 + cos !2 82 (2.5)
iar aceasta poate fi rescrisa astfel
= ∑∞
234 '2 cos !2 + ∑∞
234 ?2 sin !2 (2.6)
încât, caracteristica de faza devine implicit inclusă în coeficienţii Fourier '2 şi ?2 .
Considerând şi componenta corespunzătoare n=0, relaţia (2.6) devine

= ) ' + ∑∞
234 '2 cos !2 + ∑∞
234 ?2 sin !2
4
(2.7)

în care, !2 = ! , este a n-a frecvenţă circulară, corespunzătoare componentei armonice n

iar ! = 2+/ este frecvenţa circulară fundamentală a semnalului.
Expresiile coeficienţilor Fourier, cu semnificaţie de amplitudini ale componentelor
armonice sunt (Smith, 1997)
B
'2 = @CB A cos ! A (A, = 1,2,3 …
)
D
(2.8a)
C

B
?2 = @CB A sin ! A (A, = 1,2,3 …
)
D
(2.8b)
C

Pentru n=0, se obtin

7
 B B
' = @CB A (A = 2 @CB A (A = 2 ̅
) 4
D D
(2.9)
C C

în care, ̅ este media valorilor semnalului iar ? = 0.

Exemplul numeric 2.2

Se consideră semnalul periodic simetric de durata infinită, de tip- treapta unitate
(Heaviside). Amplitudinea maximă a semnalului este 1 iar perioada este (Figura 2.7).

x(t)

+1

0 t

-1
T/2 T/2

T T T T T

Figura 2.7- Semnal periodic de tip- treapta unitate

Semnalul din figura 2.7 poate fi descris analitic astfel,

−1; − ) < < 0

=E
1; 0 < <
(2.10)
)

Se consideră că durata semnalului este de 10 secunde (Figura 2.8).

Apelând relatiile (2.8a,b) si (2.9), medie valorilor funcției rezulta ̅ = 0 iar coeficienții/
amplitudinile Fourier au expresiile
B B
'2 = @CB A cos ! A (A = ± @ CB cos ! A (A = 0
) )
D D
(2.11a)
C C

B B
?2 = @ A sin ! A (A = − @DB sin ! A (A + @ C sin ! A (A = J1 − cos + K
) C ) ) )
B
D C
2*
C
(2.11b)

Intrucât ! = 2+/ și rescriind ?2 sub forma

0, ('<' − M'&
?2 = L N
, ('<' − /M'&
(2.11c)
2*

Rezultă că descompunerea în serie Fourier a semnalului are expresia

= ∑∞ sinJ 2Q + 1 ! K
N
O3 )OP4 *
(2.12)

8
În Figura 2.8 este reprezentata aproximarea semnalului periodic inițial , prin adăugarea
succesivă a componentelor armonice (primii șase termeni) din relația (2.12).

-2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2

-2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2

-2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2
x(t)

-2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2

-2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2

-2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Fourier
time,s
initial

Figura 2.8- Aproximarea semnalului inițial utilizând dezvoltarea in serie Fourier

(sumarea de la una la șase componente armonice din relatia 2.12)

Se observă o aproximare gradual mai buna a semnalului inițial prin adăugarea succesivă de
componente, adică odată cu sporirea contribuției armonicelor de frecvențe superioare. Cu
toate acestea, contribuția armonicelor începand cu cea de a șasea, devine nesemnificativă.
Reprezentarea grafică a perechii pulsație/frecvență circulară-amplitudine din relația (2.12)
constituie Spectrul Fourier al Amplitudinilor (eng. Fourier Amplitude Spectrum-FAS)
semnalului periodic , ilustrat în Figura 2.9.

1.4

1.2
Fourier Amplitude (FA)

0.8

0.6

0.4

0.2

0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Circular frequency

Figura 2.9- Spectrul Fourier al amplitudinilor semnalului

9
Spectrul Fourier al amplitudinilor ilustrează “tăria” cu care fiecare componentă armonică de
pulsație asociată din relația (2.12) contribuie la semnalul temporal . Pulsația
corespunzătoare amplitudinii maxime (componenta armonică cu cea mai mare
amplitudine/intensitate) este denumită pulsație predominantă/frecvență circulară
predominantă- !R (rad/s). Alternativ, această caracteristică a componentei armonice
associate, poate fi descrisă în termeni de perioadă predominantă- R (s) sau frecvență
predominantă- "R (Hz).
În sinteză, Spectrul Fourier al amplitudinilor semnalului, descrie conțintul de frecvențe al
acestuia, prin descompunere din domeniul originar- timp, în domeniul complementar
alternativ- al frecvențelor.
Este evident că un semnal armonic simplu, fie acesta sin sau cos, va furniza o singură
componentă spectrală, corespunzatoare pulsației acestuia (Figura 2.10).

Domeniul timp Domeniul frecvență

x(t)

FA
t

ω=2π/T
T T T ω,rad/s

Figura 2.10- Semnal sinusoidal si spectrul Fourier corespunzator

Tehnica descompunerii în serie trigonometrică „exactă” Fourier, poate fi utilizată în cazul

unui număr restrâns de semnale, de regulă periodice. Pe baza acestei dezvoltări
fundamentale în teoria semnalelor, pentru analiza şi modelarea pentru analiză a semnalelor
în practica curentă, este necesară apelarea unui instrument mai eficace din punct de vedere
numeric, aplicabil tuturor tipurilor de semnale (Figura 2.4).
Utilizând instrumentul analizei semnalelor digitizate (Eng. Digital Signal Processing- DSP)
și încorporat în majoritatea platformelor de analiză de semnal (de exemplu, Microsoft
EXCEL, Matlab, Mathcad etc.), orice semnal comportă o descompunere în domeniul
frecvențelor, cu aplicaţii în toate domeniile inginereşti (recunoaştere vocală, imagistica etc.)
şi nu numai (de exemplu, aplicaţii în domeniul medical).
Din punct de vedere practic ingineresc, analiza în domeniul frecvență permite
identificarea/modelarea caracteristicii de amplitudine, de frecvenţă şi de fază, precum şi
determinarea conţinutului energetic și de putere a semnalului. Aceste caracteristici sunt
esenţiale pentru caracterizarea potenţialului distructiv al unei acţiuni, fie acestea
înregistrate sau modele pentru analiza dinamică a structurilor.

10
Dualitatea reprezentării unui semnal în domeniile timp şi frecvenţă, prezintă un interes
deosebit şi pentru răspunsul structural, aşa cum se va vedea în cursurile viitoare.
În concluzie, există trei motive suplimentare importante, pentru dezvoltarea unui
instrument aprofundat de analiză timp-frecvență a semnalelor. În primul rând, tehnica
descompunerii Fourier poate fi utilizată în continuare pentru determinarea directă a
răspunsului dinamic liniar-elastic al structurilor la diferite tipuri de acţiuni/semnale, prin
suprapunerea răspunsurilor generate de componentele armonice individuale (a se vedea
exemplul numeric 2.1). În al doilea rând, tehnica descompunerii Fourier este utilizată şi în
ce priveşte răspunsul structural, furnizat de asemenea sub formă de semnal temporal.
Aceasta va servi la identificarea caracteristicilor dinamice proprii ale structurii, prin
investigare vibratorie.
În al treilea rând, dar poate cel mai important motiv, conţinutul de frecvenţe al acţiunii
dinamice reprezintă o informaţie de importanţă esențială în proiectarea în concept dinamic,
atât a structurilor convenţionale dar şi a structurilor neconvenţionale (structuri echipate cu
sisteme de disipare a energiei vibratorii).

Expresia (2.7) poate fi rescrisă astfel

= ̅ + ∑∞
234 '2 cos ! + ∑∞
234 ?2 sin ! (2.13)
Pe baza relaţiei lui Euler,
S ±T2UVW = cos ! ± sin ! (2.14)
se obţin

cos ! =
X YZ[V \ PX ]YZ[V \
)
(2.15a)

şi

sin ! =
X YZ[V \ DX ]YZ[V\
)T
(2.15b)

Expresia (2.13) poate fi rescrisă atunci sub formă exponenţială, astfel

= ∑∞
23D∞ <2 S
2UV W
(2.16)
în care, coeficienţii Fourier <2 sunt perechi complexe conjugate, adică <D2 = <^^^
2 iar
B
<2 = @ A S DT2UV_ (A, = 0,1,2,3 …
) C
B
D
(2.17)
C

Modulul numarului complex <2 este

|<2 | = `'2) + ?2)

4
)
(2.18a)

iar

<a = <b =
cd
)
(2.18b)

11
este număr real. Această reprezentare complexă este intensiv utilizată în analizele numerice,
datorită eficienţei algoritmului de analiză.

(ii) Analiza semnalelor arbitrare/aleatoare în domeniul frecvenţelor. Transformata integrală

Fourier

În practica inginerească curentă, majoritatea semnalelor reprezentând acţiuni dinamice,

sunt semnale arbitrare, neperiodice. Acestea sunt reprezentate sub formă numerică
discretizată/digitizată (Figura 2.11). Intervalul de timp dintre două valori discrete
consecutive este denumit pas de timp de discretizare/de eşantionare, notat ∆ .

Continuu Discret

Durata Durata

Figura 2.11- Semnal continuu (figura din stânga) şi semnal discretizat (figura din dreapta)

Numărul de puncte de date numerice este foarte important pentru rezoluţia semnalului,
dar în acelaşi timp, numărul de operaţii numerice va creşte semnificativ cu rezolutia.
Aceeaşi observaţie este valabilă şi în cazul analizelor dinamice de răspuns structural, cu
precădere a analizelor neliniare.
Semnalele arbitrare neperiodice sunt, astfel, periodicizate cu perioada infinită (Smith,
1997), pentru a face posibilă descompunerea spectrală a acestora. Operaţia de sumare în
relaţia (2.16) este înlocuită prin operatorul de integrare, aşa încât transformata integrală
Fourier a unui semnal arbitrar devine

! = @D∞
P∞
A S DTU_ (A = @D∞
P∞
A cos !A (A + f− @D∞
P∞
A sin !A (Ag =

= hSJ ! K + i/J ! K=| ! |S Dj TU

(2.19)
în care,

| ! | = `hS ) J ! K + i/) J ! K (2.20)

reprezintă amplitudinea funcţiei de variabilă complexă ! ,

8 ! = '&< k oXJn
lmJn TU K
TU K
(2.21)

12
este unghiul de fază/defazajul dintre componenta reală şi cea imaginară, iar )
= −1 este
patratul operatorului imaginar.
Perechea ampltudine-frecvenţă circulară defineşte spectrul Fourier al amplitudinilor
semnalului . În practica curentă, sunt de asemenea utilizate reprezentările spectrale
Fourier normalizate, notate p1q2r , care permit comparaţii eficiente ale conţinuturilor de
frecvenţe ale diferitelor semnale, astfel

p1q2r ! =
|n TU |
mcs|n TU |
(2.22a)

Sinteza Fourier implică realizarea transformării integrale Fourier inverse, adică

= )* @D∞ ! S TWU (!
4 P∞
(2.22b)

şi presupune reconstruirea unui anumit semnal, din reprezentarea în domeniul frecvențelor

a acestuia. Prin urmare, orice semnal poate fi reconstituit, dacă este disponibilă transformata
Fourier a acestuia.
Transformata Fourier Rapidă (TFR, eng. Fast Fourier Transform- FFT) este algoritmul cel mai
utilizat în analizele de semnal din aplicaţiile inginereşti curente. Acesta a fost propus de
Cooley şi Tukey (1965), prezentând o eficienţă sporită din punct de vedere numeric, în
comparaţie cu formularea de bază.
Numărul de operaţii necesare transformării Fourier, se reduce astfel, de la 2 ) la 2 ∙ u.k) ,
unde reprezintă numărul de date. Algoritmul necesită însă, îndeplinirea condiţiei ca
numărul de date să fie o putere a lui 2, adică R = 22 .
De cele mai multe ori, numărul de date nu respecta această condiţie, fiind necesară
adăugarea, în mod artificial, de elemente nule (eng. “zero padding”), fără a afecta însă
semnalul initial şi rezultatul analizei (Smith, 1997; Osgood, 2007).
Pulsatia/frecvenţa circulară de eşantionare este

!v = , &'(/
)*
∆W
(2.23a)
iar frecvenţa corespunzătoare
"v = ,
4
∆W
(2.23b)

Un exemplu de reprezentare duală, în domeniile timp şi frecvenţă ale unui semnal arbitrar
este ilustrat în Figura 2.12.

13
 Domeniul timp Domeniul frecvenţă

|X(iω)|
x[t]

t 0
-ωs/2 +ωs/2

2n puncte de discretizare 2n puncte de discretizare

Figura 2.12- Reprezentare duală timp- frecvenţă a unui semnal arbitrar/aleator

Figura din partea dreaptă 2.12 reprezintă spectrul Fourier bilateral, unde

!w = =
Ux *
, &'(/
)
(2.24a)
∆W

este denumită frecvenţă circulară Nyquist (Smith, 1997; Osgood, 2007); aceasta defineşte limita
superioară a intervalului de frecvenţe circulare din spectrul Fourier.
In termeni de frecvenţe, aceasta este
4
"w x
, (2.24b)
) )∆W

În aplicaţiile practice, este reţinut doar spectrul unilateral, de frecvenţe pozitive, pe baza
simetriei acestuia în raport cu axa frecvenţelor întrucât valorile negative ale frecvenţelor nu
au semnificaţie fizică inginerească.
Pasul de discretizare/eşantionare în frecvenţe, în spectrul Fourier, este aşadar
4
∆" x
, (2.24c)
2y ∆W∙2y

Numărul de date, reprezentat prin variabila R , va controla rezoluţia semnalului, fiind un

aspect esențial în analiză.
În Tabelul 2.1 sunt furnizate proprietăţi ale transformatei Fourier (Smith, 1997; Osgood,
2007), utile în analizele de semnal şi, mai departe, în analizele de răspuns dinamic în
domeniul frecvenţelor.

Tabelul 2.1- Proprietăţi ale transformatei Fourier (Osgood, 2007)

Domeniul timp Domeniul frecvenţă

Liniaritate
z ? ! ' ! ? !
14
 1 !
Scalabilitate
! = | }
= { |{| {

= ∘ ! = ! ⋅ !
Convolutie

Integrare
W n TU
= @D€ A (A ! = TU
+ 0 • !

= − ! = ! S DTUWV
Defazaj temporal

= S ! = J !−! K
Defazaj în frecvenţă
TWUV

Un avantaj foarte important al transformării integrale Fourier este acela că, operaţii de
mare complexitate, precum integrarea sau derivarea (în domeniul timp), devin operaţii
algebrice simple (în domeniul frecvenţă). Funcţia • în Tabelul 2.1 repezinta funcţia Dirac, aşa
încât • ! = 1/2+.
În analizele dinamice curente este utilizată o gamă largă de semnale. În Figura 2.13 sunt
ilustrate reprezentări duale timp-frecvenţă (4096 de puncte de discretizare), pentru diferite
semnale utilizate atât pentru modelarea încărcărilor, ca funcţii de testare sau pentru
identificarea caracteristicilor sistemului dinamic, în laborator sau in-situu.

Domeniul timp Domeniul frecvenţă

= sin 2+ + sin +
Semnal periodic

2 6

1.5 4
FA

1 2
0.5
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

0 Frequency,Hz
10
-0.5
0
Phase

-1

-1.5 -10

-2 -20
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Funcţie treaptă multiplă, T= 1s

1 10
FA

5
0.5

0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

0 Frequency,Hz
500

0
Phase

-0.5

-500

-1 -1000
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

15
 Funcţie treaptă singulară, T= 0.25s
1 0.4

FA
0.8 0.2

0.6 0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

Frequency,Hz
0.4 2

Phase
0.2
-2

0 -4
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Funcţie impuls unitate (Dirac)

1 2

FA
0.8
0

0.6 -1
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

Frequency,Hz

0.4 1

Phase
0.2 0

0 -1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Funcţie liniar- crescătoare =

10 60

40
FA

8
20

6 0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

Frequency,Hz

4 0

-500
Phase

2
-1000

0 -1500
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Funcţie „dinţi de fierăstrău” (ascendentă- figura superioară, descendentă-figura inferioară)

1 4
FA

2
0.5

0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

0 Frequency,Hz
500

0
Phase

-0.5

-500

-1 -1000
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

1 4
FA

2
0.5

0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

0 Frequency,Hz
20

0
Phase

-0.5
-20

-1 -40
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

16
 Funcţie pătratica crescătoare = )

100 400

FA
80 200

60 0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

Frequency,Hz

40 0

-500

Phase
20
-1000

0 -1500
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Funcţie sinus amortizat = eDƒ sin 2+

0.8 0.6

0.6 0.4

FA
0.4 0.5

0.2 0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

Frequency,Hz
0 0

-0.2

Phase
-2
-0.4

-0.6 -4
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Funcţie liniar descrescătoare, td= 2s (detonare)

100 150

100
FA

80
50

60 0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

Frequency,Hz
40 0
Phase

20 -1

0 -2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Funcţie triunghiulară, td=2s (deflagraţie sau impact)

100 100
FA

80 50

60 0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

Frequency,Hz

40 0

-50
Phase

20
-100

0 -150
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Funcţie triunghiulară, td=2s (deflagraţie)

100 100
FA

80 50

60 0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
x(t)

Frequency,Hz

40 0

-100
Phase

20
-200

0 -300
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
time,s Frequency,Hz

Figura 2.13- Reprezentări duale timp- frecvenţă ale unor semnale uzuale în analizele dinamice

17
 Un număr mare de semnale periodice pot fi exprimate în domeniul frecvenţelor, prin
formulări analitice, exacte. De exemplu, funcţia impuls Dirac este utilizată ca funcţie de
testare a sistemului, având proprietatea că “transferă” structurii, aceeaşi cantitate de
energie, pe întreg domeniul de frecvenţe. Funcţia “zgomot alb” beneficiază de aceeaşi
proprietate.
Transformata Fourier a funcţiei Dirac este

! = @D€ A S DTU_ (A = @D€ A (A = 1

P€ P€
(2.25)

2.3. Aplicaţii ale analizei de semnal în Dinamica structurilor

Instrumentul analizei de semnal este utilizat pentru o gamă largă de aplicaţii, în toate
sub-domeniile Dinamicii structurilor: monitorizare seismică şi climatologica, instrumentare
în tunelul aeronidamic, instrumentare vibratorie şi identificarea parametrilor modali etc.
(i) Aplicaţii în Ingineria seismică
Înregistrarile accelerografice (def. accelerograma- variația in timp a acceleratiei terenului
in timpul unui cutremur) cu care opereaza Ingineria seismica sunt obtinute in functie de
obiectivele analizei (i) la suprafaţă liberă a terenului (instrumentare de suprafaţă), (ii) în
foraje (instrumentare de adâncime) sau/şi (iii) pe clădiri sau alte construcţii (Figura 2.14).

Figura 2.14- Reprezentare schematică a instrumentării seismice, in foraje, la suprafata libera a

ternului si in cladiri/constructii

Instrumentarea la suprafaţă liberă a terenului, permite actualizarea de bănci consistente

de date accelerografice (de ex. Center for Engineering Strong Motion Data (CESMD)
http://www.strongmotioncenter.org/, National Research Institute for Earth Science and
Disaster Prevention (NIED) http://www.bosai.go.jp/ sau K-NET (NIED) http://www.k-
net.bosai.go.jp/ etc.), utilizate în analizele de hazard seismic şi pentru analizele de răspuns

18
structural. În plus, instrumentarea de suprafaţă, realizată în paralel cu cea de adâncime,
permite determinarea caracteristicilor dinamice ale straturilor geologice superficiale şi
caracterizarea tipului de amplasament, precum şi validări ulterioare ale acurateţei
modelului de analiză folosit. Această informaţie este esenţială în proiectarea seismică a
structurilor.
De interes primar sunt valorile de vârf ale parametrilor mişcării terenului (acceleraţie,
viteza şi deplasare- ultimele, determinate prin integrare numerică succesiva (Chapra şi
Canale, 1998), a acceleraţiei, respectiv a vitezei. De notat este faptul că, în analizele dinamice
de răspuns, vitezograma şi deplasograma mişcării terenului, reprezintă date de intrare
indispensabile, aşa acum se va arăta în capitolul următor.
Expresia

= @ '„ A ( A
W
„ (2.26a)

furnizează seria de timp a vitezei terenului, în timp ce integrala

(„ =@ A (A
W
„ (2.26b)

seria de timp a deplasării terenului, într-un anumit amplasament.

Viteza şi deplasarea terenului sunt afectate de erori inerente de integrare numerică, care
necesită corectarea adecvată atât a accelerogramei initale (corecţie de medie zero), cât şi
aplicarea de filtre temporale și în domeniul frecvențelor, pentru eliminarea “zgomotului”
de semnal (Trifunac, 1971).
Astfel, valorile de vârf ale parametrilor mişcării terenului sunt

…†1 ‡S'Q ˆ&.‰ ( Š<<SuS&' . = '„ = /' ‹@ '„ A ( A‹

W
(2.27a)

acceleraţia maximă a terenului,

…†Œ ‡S'Q ˆ&.‰ ( •Su.< = = /' ‹@ A ( A‹

W
„ „ (2.27b)

viteză maximă a terenului, şi

…†Ž ‡S'Q ˆ&.‰ ( • Mu'<S/S = („ = /' ‹@ („ A ( A‹

W
(2.27c)

deplasarea maximă a terenului.

Exemplul numeric 2.3

În Figurile 2.10, 2.11 şi 2.12, sunt ilustrate rezultatele analizei semnalului seismic,
corespunzător unui eveniment seismic de referință, cutremurul El Centro, Statele Unite ale
Americii (19 Mai 1940). Componentele ortogonale, orizontale ale acceleraţiei înregistrate în
staţia seismică EL CENTRO ARRAY #9, 180 -USGS STATION 117, sunt disponibile în banca
de date a Pacific Earthquake Engineering Research Center din Statele Unite ale Americii
(http://peer.berkeley.edu/smcat/).

19
Forma fisierului de date accelerografice corespunzatoare unei singure componente este
ilustrata in Figura 2.15.

PEER NGA STRONG MOTION DATABASE RECORD

IMPERIAL VALLEY 5/19/40 0439, EL CENTRO ARRAY #9, 180 (USGS STATION 117)
ACCELERATION TIME HISTORY IN UNITS OF G.
NPTS= 4000, DT= .01000 SEC
-.6403182E-02 -.6028715E-02 .5304162E-03 .7743260E-02 .6890377E-02
.6876502E-02 .6705057E-02 .6473421E-02 .6274071E-02 .6152624E-02
.6133863E-02 .6200313E-02 .6279394E-02 .6305463E-02 .6275532E-02
.6230377E-02 .6200572E-02 .6188526E-02 .6182794E-02 .6171363E-02

Figura 2.15– Secventa de fisier de date accelerografice (componenta 180o)

Accelerogramele componentelor orizontale ale mişcării, precum şi seriile de timp ale

vitezei şi deplasării terenului- obţinute prin integrare numerică, sunt prezentate în Figura
2.16.

Componenta 180o Componenta 270o

Domeniul timp
500 200
2

Acc,cm/s2
Acc,cm/s

0
0
-200
-500 -400
0 5 10 15 20 25 30 35 40 0 5 10 15 20 25 30 35 40
t,s t,s
50 50
Vel,cm/s

Vel,cm/s

0 0

-50
0 5 10 15 20 25 30 35 40 -50
0 5 10 15 20 25 30 35 40
t,s t,s
20
40
Disp,cm

Disp,cm

10
20
0
0
-10
0 5 10 15 20 25 30 35 40 -20
0 5 10 15 20 25 30 35 40
t,s t,s

Figura 2.16- Accelerograma, vitezograma şi deplasograma componentelor orizontale ale

mişcării terenului, El Centro, 19 mai 1940

Valorile de vârf ale parametrilor mişcării seismice sunt sintetizate în Tabelul 2.2.

Tabelul 2.2- Valori de vârf ale parametrilor mişcării seismice El Centro, 19.05.1940

Parametrul Componenta 180o Componenta 270o

PGA, cm/s2 304.26 209.02
PGV, cm/s 29.75 29.66
PGD, cm 13.05 22.07

Spectrele Fourier ale amplitudinilor acceleratiei sunt ilustrate in Figura 2.17.

20
 Componenta 180o Componenta 270o
Domeniul frecventa
300 250

250
200

200
150

FA,cm/s
FA,cm/s

150
100
100

50
50

0 0
0 5 10 15 20 25 0 5 10 15 20 25
Frequency,Hz Frequency,Hz

Figura 2.17- Spectre Fourier ale amplitudinilor accelerației

Valorile predomainante ale conţinutului de frecvenţe sunt prezentate în Tabelul 2.3.

Tabelul 2.3- Indicatori ai conţinutului de frecvenţe (El Centro, 19.05.1940)

Parametru Componenta 180o Componenta 270o

fp, Hz 1.17 2.27
Tp,s 0.85 0.44

Se observa existenţa frecvenţelor predominante lungi ale vibraţiei terenului fp, asociate
unui conținut larg de frecvenţe.
Asupra chestiunilor de detaliu analitic se va reveni la capitolele dedicate elementelor de
Inginerie seismica ale cursului.

(ii) Aplicaţii în Ingineria vântului

Curenţii de aer iau naştere datorită diferenţei de presiune dintre diferitele puncte din
spaţiu (Simiu şi Scanlan, 1996; Holmes, 2001). Un solid scufundat într-un fluid este acţionat
de un flux continuu, care se separă şi se reataşeaza de solid (structură), generând un câmp
nestaţionar de presiuni, variabile în timp şi spaţiu. Fenomenele generatoare de vârtejuri sunt
de asemenea asociate interacţiunii solid-aer.
De interes, în analiza structurală, sunt cele trei componente induse de acţiunea vântului:
componenta longitudinală, transversală şi de torsiune (Kareem, 1982b; Figura 2.1).
Componenta de torsiune este prezentă întotdeauna, chiar dacă construcţia are formă
regulată în plan, datorită modificării poziţiei centrului instantaneu de presiune pe anvelopa
clădirii (Buchholdt şi Nejad, 2012).
Viteza vântului la o anumită înălţime deasupra terenului (Figura 2.1), poate fi
descompusă într-o componentă medie ̅ s şi o componentă fluctuantă (în raport cu media)
(Kareem, 1982a; Simiu şi Scanlan, 1996) adică
= ̅+ (2.28)
Variaţia componentei medii în raport cu înălţimea, este descrisă în standardele de
proiectare, printr-o funcţie logaritmică, fiind asociată unui răspuns cvasi-static. Viteza
medie a vântului devine constantă pe înălţime, în afară stratului de separaţie atmosferică.
21
 În Figura 2.18 este prezentată o înregistrare specifică a variaţiei temporale a vitezei
vântului, având media valorilor ̅ = 19.92 // şi durata totală ‘ = 50 / .

40

35

30

Wind speed, m/s

25

20

̅
15

10

0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
t,min

Figura 2.15- Reprezentare specifică a variaţiei temporale a vitezei vântului

Majoritatea standardelor de proiectare a structurilor la acţiunea vântului admit ipoteza

stationarităţii vitezei vântului. O reprezentare mai realistă a distribuţiei spaţio-temporale a
presiunii vântului, poate fi obţinută fie prin măsurători în tunelul aerodinamic, fie prin
tehnici de decorelare (deconvoluţie) a înregistrărilor la scară naturală.
Astfel, presiunea instantanee într-un anumit punct pe suprafaţa construcţiei este dată de
relaţia,

M = ’c “R
4 )
)
(2.29)

în care, ’c = 1.23 Qk//; este densitatea aerului, “R este coeficientul de presiune iar este
viteza instantanee a vântului (Holmes, 2001).
Coeficientul de presiune, mărime adimensională, este definit astfel

“R = ”
RDRV
• —C
(2.30a)
C – V

în care, M şi sunt presiunea atmosferică şi viteza vântului, în afara regiunii de influenţă

a solidului, iar

’
4 )
) c
(2.30b)

este presiunea dinamică a fluxului de aer. Distribuţia coeficienţilor de presiune este

dependentă de forma solidului (Simiu şi Scanlan, 1996).
Expresia forţei aerodinamice instantanee devine

p =M 1 = ’c “R 1
4 )
)
(2.31)

în care, 1 este suprafaţa expusă a construcţiei.

Utilizarea alternativă a tehnicilor CFD (Computational Fluid Dynamics), care presupun
simularea efectelor acţiunii vântului, prin instrumente de tip- tunel aerodinamic virtual
(Figura 2.16), reprezintă un instrument care capătă din ce în ce mai multă importanţă, într-
o gamă foarte variată de problematici. De la proiectarea structurală la acţiunea vântului, la

22
optimizarea formei clădirii cu efecte structurale în sensul reducerii intensităţii vârtejurilor
dar şi pentru asigurarea confortului pietonal în zonele adiacente clădirilor înalte.

Figura 2.16– Analiză CFD a distribuției de viteze a vântului în vecinătatea

și asupra unei clădiri înalte

Instrumentul analizei semnalelor este esenţial, atât pentru evaluarea caracteristicilor

acestora, a potenţialului lor distructiv dar şi al proiectării structurale propriu-zise, în
concept dinamic.

(iii) Explozii şi impact

Structurile pentru construcţii de importanţă deosebită (infrastructura nucleară, clădiri
înalte şi foarte înalte, baraje, poduri etc.), necesită considerarea de scenarii care să includă
evenimente excepţionale, cum ar fi acţiunea exploziilor, impactul cu aparate de zbor sau
impactul cu clădiri învecinate (ciocnire, în cazul clădirilor).
De exemplu, presiunea instantanee indusă de acţiunea unei explozii supraterane, într-un
anumit punct este furnizată de expresia (Baker, 1973)

M = M + Mmcs ˜1 F š
›\
W D
\™
(2.32)
W ™

în care, M este presiunea atmosferică, Mmcs este presiunea maximă (supra-presiunea), ‘

este intervalul de timp asociat fazei pozitive a presiunii, iar 2 este intervalul de timp asociat
fazei negative a presiunii (sucţiune). Parametrul ? descrie decrementul curbei presiunii iar
c este intervalul de timp corespunzător incidenţei supra-presiunii cu suprafaţa construcţiei
(Figura 2.17).

23
 M
M/'

M0
M/
' (

Figura 2.22 – Presiune indusă de explozie supraterană, într-un anumit punct (Baker, 1973)

Considerarea parametrilor curbei de presiune (2.32), necesită estimarea distanţei faţă de

sursa de producere, a rutei şi a mediului de propagare (Baker, 1973; Smith şi Hetherington,
1994). Valori specifice ale presiunii maxime, ale valorii maxime a impulsului presiunii şi ale
duratei asociate, obţinute prin investigare experimentală, sunt furnizate de Smith şi
Hetherington (1994).
De asemenea, infrastructura din categoria de importanţă deosebită (de ex. clădiri înalte
amplasate în zone dens urbane), necesită de regulă, verificări privind siguranţa la impact
aerian. Relaţia care modelează variaţia forţei de impact a avionului, în punctul de contact
de pe anvelopa construcţiei, este furnizată de Kar (1979), ca fiind
p = pœ + •/ (2.33)
în care, pœ este forţa de străpungere, / este masa instantanee a avionului în momentul
impactului, • este coeficientul de variaţie a momentului (de regulă considerat acoperitor,
egal cu 1) iar este viteza instantanee a avionului. Valori specifice maxime ale
parametrilor de impact, sunt furnizate de Mendis şi Ngo (2002).
Dezvoltarea domeniului Dinamicii structurilor si a disciplinelor conexe acestuia, în ultima
decadă, se datorează în primul rând dezvoltarii tehnologice semnificative in instrumentarea
diferitelor acţiuni, precum şi a instrumentelor de analiză a acestora, descrise in prezentul
curs.
Efectele induse de diferitele acţiuni dinamice asupra structurilor de rezistenta vor fi
prezentate în capitolele următoare.

Bibliografie
Baker, W., E., 1973. Explosions in the Air, University of Texas Pr., Austin
Buchholdt, H., A., Moosavi Nejad, S., E., 2012, Structural Dynamics for Engineers, ICE
Publishing, 2nd Edition
Chapra, S., Canale, R., P., 1988, Numerical methods for engineers, McGraw-Hill, Inc., New
York, NY

24
Cooley, J., W., Tukey, J., W., 1965, An algorithm for the machine calculation of complex Fourier
series, Mathematics of Computation, 19 (1965), pp. 297-301.
Connor, J., 2003, Introduction to structural motion control, Prentice Hall Inc., 2003
Osgood, B., 2007, The Fourier transform and its applications. Lecture notes, Stanford University
Holmes, D., J., 2001, Wind Loading of Structures, Spon Press, London
Iancovici, M., 2015, Dinamica structurilor. Abordari energetice, Editura Conspress, ISBN: 978-
973-100-370-2 (in Romanian)
Kareem, A., 1982, Fluctuating wind loads on buildings, J. Engrg. Mech. Div., ASCE, 108(EM6),
p. 1086-1102
Mendis, P., A., Ngo, T., 2002, Assessment of tall buildings under blast loading and aircraft impact,
Toward a better Built Environment, Innovation, Sustainability and Information
Technology, International Association of Bridge and Structural Engineering, Australia,
pp. 375-376
Simiu, E., Scanlan, R., H., 1996, Wind effects on structures, 3rd Ed., Wiley, New York
Simiu, E., 2011, Design of Buildings for Wind, 2nd Ed., Wiley
Smith, P., D., Hetherington, J., G., 1994. Blast and ballistic loading of structures, Butterworth
Heinemann Ltd.
Smith, S., W., 1997, The Scientist and Engineer’s Guide to Digital Signal Processing, California
Technical Publishing
Trifunac, M., D., 1971, Zero Baseline Correction of Strong Motion Accelerograms, Bull Seism. Soc.
Amer., 1971, 61, 1201-1211.
Vanmarcke, E., 2010, Random Fields. Analysis and Synthesis. World Scientific Publishing Co.
Pte. Ltd.

*ANSYS Free Student Software https://www.ansys.com/academic/free-student-products

**MATLAB, The Language of Technical Computing, The Mathworks Inc.,
http://www.mathworks.com

Material revizuit: februarie 2021

Precizare: preluarea de conținut poate fi realizată doar cu acordul autorului

25
 3|Sistem dinamic
Sistemul dinamic este simplist interpretat uneori, ca fiind structura de rezistenta a
constructiei. In realitate, sistemul dinamic inglobeaza, pe langa structura de rezistenta a
constructiei, totalitatea elementelor care contribuie si influenteaza fenomenul vibratoriu
si comportarea in ansamblu a constructiei. In analiza dinamica a structurilor, sistemul
dinamic este reprezentat prin intermediul unui model- reprezentare virtuala a realitatii.
Cursul trateaza problematica modelarii structurii pentru analiza, atat in ce priveste
caracteristicile dinamice intrinseci dar si in ce priveste actiunea dinamica. Pentru
parcurgerea continutului, cursul face apel la cunostintele dobandite la disciplina Statica
II- formularea matriceala a Metodei Deplasarilor.

3.1. Sistem dinamic: modele continue şi modele discrete de analiza

In analiza dinamica a structurilor, sistemul dinamic este reprezentat prin intermediul
unui model- reprezentare virtuala a realitatii (Figura 3.2). In aplicatii de investigare
experimentala prin instrumentare vibratorie in laborator sau in-situu, sistemul dinamic este
reprezentat de structura reala, la scara redusa sau naturala.
Modelul de analiză este prin urmare, o reprezentare idealizată a unei structuri, care tinde
să reproducă- cu un anumit grad de imprecizie însă, comportarea reală a acesteia, la diferite
tipuri de acţiuni. Un model performant de analiză trebuie să aibă capacitatea de a surprinde
totalitatea efectelor care ar putea influenţa comportarea dinamică a unei structuri (alegerea
modelului adecvat de element structural şi legăturile dintre acestea, efectul elementelor
nestructurale, efectul interacţiunii dintre structură şi diferite medii- fluid, solid sau aer,
efectul incorporării sistemelor de disipare a energiei vibratorii, efectele comportării
neliniare etc.-Figura 3.1).

Figura 3.1- Sistem integrat structura-mediu de rezemare (figura din stanga) si structura
neconventionala (echipata cu disipatori cu fluid vascos; figura din dreapta)

1
 In Figura 3.2 este reprezentata ilustrativ, corelatia dintre structura reala- obiectivul final
al procesului de proiectare (figura din stanga) si modelul de analiza automata (figura din
dreapta).

Figura 3.2- Structura actuala (figura stanga, The Gherkin, Londra, arhitectura Foster&Partners,
structura: Arup; sursa: internet) si model de analiza (dr. arh. Ionuţ Anton; figura dreapta)

Cu foarte puţine excepţii, structurile au proprietăţi fizico-mecanice distribuite, modelele

asociate necesitând operarea prin intermediul modelelor matematice constand in ecuaţii
diferenţiale cu derivate parţiale, spaţio-temporale.
Pentru claritatea dezvoltarilor, in Figura 3.3 sunt reprezentate modelul continuu (cu
proprietati distribuite liniar) şi modelul discret (cu proprietati concentrate), al unei grinzi
simplu rezemate, supusă unei presiuni variabile liniar şi temporal (de exemplu, presiune
hidrodinamica instantanee cu componenta transversala dominanta).

MODEL CONTINUU MODEL DISCRET

py(x,t) py(x,t)
z
x
O

2
,
,
y(x,t)
x 2
ELEMENT (e)
y

| |
u(x,t)|v(x,t)|θ(x,t) nod “i” nod “j”

| |
| |

Figura 3.3- Model continuu (figura din stanga) şi model discret (figura din dreapta)

2
Comportarea dinamica reprezentata prin vibraţii forţate de încovoiere cu amortizare
vâscoasă, a modelului continuu (cu proprietati distribuite liniar) de grindă cu comportare
liniar-elastică, este descrisa prin intermediul ecuaţiei diferenţiale cu derivate parţiale spatio-
temporale (Ifrim, 1984; Clough şi Penzien, 1993)

+ ( ) + ( ) !=" ( , )
, ) ( , ) ( , )
(3.1)

în care, ( ) = #$( ) este funcţia de distribuţie a masei in lungul barei cu sectiune variabila
in cazul general [#-masa specifica, $( )-functia ariei sectiunii transversale]. Functia ( )
descrie conceptual distribuţia caracteristicii de amortizare, este modulul lui Young iar
( ) este momentul de inerţie al secţiunii curente. ( ) este modulul de rigiditate la
incovoiere al barei. Formularea (3.1) reprezinta in fapt, ecuatia de echilibru dinamic
instantaneu- adica la fiecare timp t, grinda trebuie sa fie in echilibru odata supusa (i) fortelor
exterioare (activa- " ( , ) si de inertie- consecinta a aplicarii dinamice a fortei active) si (ii)
fortelor interioare rezistente, care se opun miscarii (forta de revenire elastica si forta de
amortizare).
Aceasta ecuatie este modelul matematic asociat fenomenului fizic vibratoriu, care prin integrare
va genera raspunsul grinzii. Solutia acestei ecuatii, furnizata sub forma functionala (de
exemplu, profilul de deplasari verticale instantanee/maxime din Figura 3.2-stanga) este
posibil de determinat pentru un numar restrans de cazuri (precum cel prezentat; Ifrim, 1984;
Clough si Penzien, 1993), adica sisteme structurale de dimensiune redusa. Eficienţa practica
a utilizării acestor modele este foarte redusă şi aplicabilă în mod uzual, unui număr foarte
redus de sisteme- denumite sisteme dinamice de testare (etalon). Aceste sisteme au
avantajul ca, furnizand solutia “exacta”, servesc la validarea modelelor discrete de analiza,
prin compararea solutiei analitice “exacte” cu solutia discreta, numerica- inerent
aproximativa (studii benchmark de testare a modelelor de analiza). Asupra acestei
problematici se va reveni in capitolele urmatoare.
Pentru sisteme cu densitate mare de elemente structurale (ca cel din Figura 3.2), aceasta
abordare devine imposibil de utilizat practic, fiind necesara trecerea la modelul discret de
analiza (cu proprietati concentrate).
Trecerea de la modelul continuu la cel discret- procedeu denumit discretizare dinamica, se
realizeaza prin instrumentul Metodei elementului finit (MEF; Turner et al., 1956; Clough, 1960;
Bathe şi Wilson, 1975; Bathe, 1995; Zienkiewicz şi Taylor, 2000). Consecinta directa a acestei
transformari a modelului continuu, o reprezinta operarea prin intermediul unui model
matematic descris prin ecuatii diferentiale ordinare (controlate de variabila timp t), fata de
model matematic descris prin ecuatii diferentiale cu derivate partiale (variabilitate spatiala
de variabila x si temporala, de variabila t).
Modelul discret de analiză este un model aproximativ al structurii reale care se doreste a fi
proiectata si pusa in opera (Figura 3.2). Aceasta aproximare se transfera şi procesului de
modelare a încărcărilor, aşa încât trebuie făcută precizarea că utilizarea sistemelor discrete
tinde să reproducă, cu un anumit grad de fidelitate, comportarea reală a structurii. Procesul de
3
modelare este atributul exclusiv al analistului, si este afectat atat de nivelul de dezvoltare si
de cunoastere, precum si de performanta sistemelor hardware si software disponibile.
Validarea modelului de analiza folosit in proiectare se face prin raportare la comportarea
structurii realizate, prin masuratori de vibratii.

3.2. Model dinamic discret, caracteristici dinamice de definire, forte perturbatoare

Procesul de discretizare a modelului continuu, are ca efect în Dinamica structurilor,
concentrarea suplimentară a proprietăţilor inerţiale şi disipative în punctele nodale. Se
reaminteste ca intr-o aplicatie de analiza statica, concentrarea proprietatilor urmarea
exclusiv caracteristica elastica (a se vedea cursul Statica II). Concentrarea masei grinzii, adica
discretizarea inerţială, “produce” mase concentrate doar în punctele nodale. Intre punctele
nodale, sistemul dinamic rezulta fara masa (Figura 3.4).

MODEL DISCRET GRADE DE LIBERTATE

elemente fără masă

ELEMENT (e)

( ) ( ) ( )
nodul “j”
( )| ( )| ( )
nodul “i”

( )| ( )| ( ) ( ) ( ) ( )
( )| ( )| ( ) ( ) ( ) ( )

Figura 3.4- Model cu proprietăţi concentrate şi grade de libertate asociate

Gradul de libertate dinamic (GLD) reprezinta posibilitatea de miscare asociata masei.

Numarul gradelor de libertate dinamica (GLD) pe care un sistem dinamic le poseda,
reprezinta posibilitatile distincte de miscare a maselor discrete/concentrate, adica numarul
parametrilor cinematici independenti care descriu comportarea sistemului.
În timp ce modelele continue au o infinitate de grade de libertate (masa este continua
liniar, planar sau volumetric), modelele discrete beneficiază de un număr finit de grade de
libertate, având avantajul major al exprimării caracteristicilor structurale şi ale încărcării,
sub forma matriceala şi vectorială. Acest avantaj este esenţial pentru încorporarea în
algoritmii numerici de analiză automata a răspunsului structural.
In Figura 3.4, maselor discrete le sunt asociate axe de coordinate dinamice care exprima
directia si sensul positiv al marimilor cinematice de interes (acceleratia masei, viteza masei,
deplasarea masei etc.). In plan, unei mase concentrate punctual ii sunt asociate 3 GLD (doua
translatii dominante si o rotire).
In cazul structurilor utilizate in practica curenta, pot fi enuntate doua ipoteze valide, care
conduc la reducerea dimensiunii modelului in raport cu modelul integral de analiza si
4
anume: deformatiile axiale si inertia axiala ale barelor sunt neglijabile in raport cu
componentele de incovoiere. Suplimentar, inertia la rotire a maselor concentrate poate fi
neglijata in raport cu cea de translatie transversala. Rezulta ca in cazul dat, vibratiile
transversale ale maselor devin dominante si se retin doar gradele de libertate dinamica
asociate (Figura 3.5). Rezulta un model cu n grade de libertate dinamica (nGLD), n fiind
finit.
& ' … … ( 1 2 … i j … n

& ' … … (

()) ())

element fără masă

Figura 3.5- Mase de element, mase structurale şi grade de libertate transversale (model condensat)

Gradele de libertate asociate nodurilor de rezemare rezulta inactive (reprezentate cu linie

punctata), cu masa asociata inactiva, daca problema de tratat nu este una de raspuns
dinamic la actiunea miscarii bazei de rezemare (excitatie de tip- seismic). Daca problema de
rezolvat este una ce implica excitatia bazei de rezemare, atunci masele asociate devin active
si gradele de libertate trebuie luate in considerare in dimensiunea modelului dinamic. Prin
urmare, in aplicatiile practice, analistul trebuie sa decida in functie de caracteristicile
structurale, care este dimensiunea adecvata necesara a modelului de analiza, care ar putea
sa reproduca cat mai fidel comportarea reala a structurii. Rezulta ca pentru grinda simplu
rezemata, in functie de caracteristicile geometrice si fizico-mecanice, un model dinamic
discretizat cu doua elemente finite (1GLD) ar putea reproduce dinamica structurii reale sau
ar putea fi necesara rafinarea sistemului cu un numar mai mare de elemente finite (Figura
3.6).
MODEL DISCRET 1

1GLD

MODEL CONTINUU

z 1 2
x
O 2GLD

& '

:
y 1 2 … i j … n

nGLD

& ' … … (

Figura 3.6- Model continuu si modele discrete evolutive

5
Prin extinderea principiilor de discretizare dezvoltate in aplicatiile de Statica constructiilor
(formularea matriceala a Metodei Deplasarilor), la aplicatii de dinamica- consecinta operarii
prin modele dinamice discrete o reprezinta de asemenea concentrarea incarcarii dinamice
in punctele nodale (Figura 3.7). Astfel, incarcarile de element (incarcari distribuite per
element) sau de suprafata (incarcari distribuite per suprafata), si chiar cele distribuite
volumetric, vor deveni in modelul de analiza, forte perturbatoare concentrate (forte
propriu-zise si momente; se intelege ca in acest caz particular, componentele- moment
aplicate sunt neglijate).

MODEL CONTINUU MODEL DISCRET

&( ) '( ) () () (( )
py(x,t)
(t)
z
x
O

& ' … … (

Figura 3.7- Discretizarea incarcarii dinamice prin trecerea la modelul discret de analiza
(unele componente rezulta nule)

Un model spatial in schimb, va genera 6 GLD/nod (trei translatii dominante si trei rotiri).
Numărul gradelor de libertate/element creşte la 12 (Figura 3.8). În cazul sistemelor
articulate plane, numărul gradelor de libertate ale elementului va fi de 4, iar pentru sisteme
spaţiale, de 6.
Dinamica a unui astfel de model tridimensional este mult mai complexa decat a unui model
plan, asa cum va fi prezentat in capitolele viitoare.

Figura 3.8- Structura spatiala si model dinamic asociat

6
Componentele cinematice de rotire (deplasari, viteze, acceleratii) sunt neglijabile in
comparatie cu cele de translatie. Mai mult decat atat, in cazul structurilor uzuale, atat
deformatiile axiale cat si inertia axiala pot fi neglijate. Astfel, gradele de libertate asociate
sunt fie eliminate prin condensare, fie prin cuplare (cuplaj elastic si disipativ).
Prin urmare, la orice timp t, modelul dinamic discret, avand n-grade de libertate
dinamica (nGLD) se afla in echilibru dinamic sub actiunea (i) fortelor exterioare (directa- *
si de inertie-* , exprimate vectorial) si (ii) a fortelor rezistente (de amortizare vascoasa- *+
si de revenire- *, exprimate de asemenea vectorial), adica
*( ) + * ( ) = *+ ( ) + *, ( ) (3.2)
Observatie: Notatiile vectoriale si matriceale sunt reprezentate cu caractere ingrosate, in timp
ce notatiile scalare sunt reprezentate cu caractere obisnuite.
In relatia (3.2) vectorul fortelor de inertie este
* ( )(,& = −-.,. /.,0 (3.3)
In care,
&& &' … & & … &(
⎡ '& '' … ' ' … '(
⎤
⎢ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ … ⋮ ⎥
⎢ … … ⎥
-.,. =⎢ & ' (
⎥
… …
(3.4)
⎢ & ' (⎥
⎢ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ … ⋮ ⎥
⎣ (& (' … ( ( … (( ⎦

este matricea de inertie (matricea maselor) a structurii in forma generala. Aceasta este insa
o matrice diagonala ca urmare a decuplajului inertial dintre coordonatele dinamice
[elementul (e) fara masa, nu transfera forta de amortizare intre noduri]. Se reaminteste ca
modelul dinamic cu mase concentrate la noduri, nu genereaza masa asociata barei. Acest
efect al discretizarii inertiale genereaza avantaje semnificative in analiza dinamica.
Rezulta ca = = 0, pentru orice : ≠ < iar = > 0 pentru orice : = 1, … , ?. Adica
- este matrice simetrica in raport cu diagonala principala, in forma ei generala.
Vectorul /.,0 este vectorul-coloana al acceleratiilor maselor discrete adica
/.,0 = 〈 & ' ⋯ ⋯ (〉
C
(3.5)
T fiind operatorul de transpunere, utilizat din ratiuni de eficienta a scrierii.
Semnificatia coeficientului de inertie de exemplu in relatia (3.4), o reprezinta forta de
inertie in axa de coordonata i, produsa de o acceleratie unitate (egala cu 1) a masei antrenate
in axa de coordonata j, in timp ce toate celelalte acceleratii sunt nule. Prin urmare, indicele
i este indicele efectului iar indicele j-indicele cauzei. Unitatea de masura este in acord cu
legatura efect-cauza a gradelor de libertate asociate.
Vectorul fortelor de amortizare in relatia (3.2) este

7
*D ( )(,& = E.,. /.,0 (3.6)
In care,
&& &' … & & … &(
⎡ '& '' … ' ' … '(
⎤
⎢ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ … ⋮ ⎥
⎢ … … ⎥
E.,. =⎢ & ' (
⎥
… …
(3.7)
⎢ & ' (⎥
⎢ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ … ⋮ ⎥
⎣ (& (' … ( ( … (( ⎦

este matricea de amortizare vascoasa a structurii. Aceasta este de asemenea simetrica in

raport cu diagonala principala ( = , pentru orice : ≠ < si > 0 pentru orice : = 1, … , ?)
dar nu este insa o matrice diagonala ca efect al cuplajului disipativ dintre coordonatele
dinamice [elementul (e) transfera forta de amortizare intre punctele nodale/noduri].
Vectorul /.,0 este vectorul-coloana al vitezelor maselor discrete adica
/.,0 = 〈 & ' ⋯ F G ⋯ (〉
C
(3.8)
T fiind operatorul de transpunere, utilizat din ratiuni de eficienta a scrierii.
Semnificatia coeficientului de amortizare de exemplu, este forta de amortizare vascoasa
in axa de coordonata i, produsa de o viteza unitate (egala cu 1) a masei din axa de
coordonata j, in timp ce toate celelalte viteze sunt nule. Unitatea de masura este in acord cu
legatura efect-cauza a gradelor de libertate asociate.
In fine, vectorul fortelor de revenire elastica in relatia (3.2) este
*H ( )(,& = I.,. /.,0 (3.9)
In care,
J&& J&' … J& J& … J&(
⎡ ⎤
⎢J'& J'' … J' J' … J'( ⎥
⎢ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ … ⋮ ⎥
I.,. = ⎢J & J' … J J … J (⎥
⎢J J' … J J … J (⎥
(3.10)
⎢ & ⎥
⎢ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ … ⋮ ⎥
⎣J(& J(' … J( J( … J(( ⎦

este matricea de rigiditate a structurii. Aceasta este de asemenea simetrica in raport cu

diagonala principala [J = J , pentru orice : ≠ <- cunoscuta sub denumirea de reciprocitate
a rigiditatilor (Betti, 1872) si J > 0 pentru orice : = 1, … , ?]. Este binecunoscut din Statica
constructiilor faptul ca matricea de rigiditate nu este o matrice diagonala ca efect al cuplajului
elastic dintre coordonatele dinamice (elementul (e) transfera forta elastica intre noduri).
Alternativ, in functie de natura problemei de rezolvat, mai eficient din punct de vedere al
exprimarii caracteristicii elastice, ar putea fi construirea si utilizarea matricei de flexibilitate
K.,. , matricea de rigiditate putand fi obtinuta ulterior prin inversarea acesteia adica
8
I.,. = KL0
.,. (3.11)
Observatie: In analiza dinamica a structurilor prin calcul automat, intotdeauna caracteristica
de revenire elastica a structurii este exprimata prin intermediul matricei de rigiditate I.
Vectorul /.,0 este vectorul-coloana al deplasarii maselor discrete adica
/.,0 = 〈 & ' ⋯ ⋯ ( 〉C (3.12)
T fiind operatorul de transpunere, utilizat din ratiuni de eficienta a scrierii.
Vectorul-coloana al fortelor dinamice exterioare active (forte perturbatoare dinamice) are
expresia
*.,0 = 〈 & ' ⋯ ⋯ (〉
C
(3.13)
si este de asemenea rezultatul exprimarii fortelor perturbatoare in raport cu nodurile
sistemului discret (Figura 3.7).
Asadar expresia (3.2) a echilibrul dinamic instantaneu al grinzii, devine de forma sistemului
de ecuaţii diferenţiale ordinare neomogene de ordinul al II-lea cu coeficienti constanti
-/ + E/ + I/ = * (3.14)
Astfel, caracteristicile dinamice de definire ale sistemului sunt matricele patratice -, E si I.
Actiunea dinamica este reprezentata prin vectorul fortelor perturbatoare * iar raspunsul
structurii este furnizat de algoritmul de analiza, primar prin marimile vectoriale ale
deplasarilor /, vitezelor / si ale acceleratiilor /.
Trecerea de la formularea diferentiala cu derivate partiale la cea cu derivate ordinare,
conduce la exprimarea caracteristicii dinamice intrinseci din functii, in matrice.
In functie de rezolutia sistemului de discretizare, modele pot capata un anumit numar de
grade de libertate dinamica (nGLD), unde n este finit. In consecinta, marimile implicate pot
fi scalare (sisteme cu 1GLD) sau matrice si vectori (sisteme cu nGLD). Se intelege ca odata
cu cresterea dimensiunii modelului de analiza, volumul de calcul va creste.
Observatie: Un model de rezolutie mare nu va genera automat o acuratete mai mare a
rezultatelor obtinute.
Din motive de limitare a spaţiului, în prezentul capitol de curs sunt prezentate sintetic
doar dezvoltările teoretice rezultate din discretizarea utilizand tehnica MEF a
caracteristicilor dinamice si a incarcarii dinamice, urmand ca prezentarea completa a bazei
teoretice si aplicative a instrumentului MEF sa fie prezentata in cursurile care trateaza
abordari avansate de Dinamica structurilor, la programele de Master si doctorat.
Instrumentul Metodei Elementului Finit (FEM) serveşte calculului oricărui tip de structură
(reticulară, parametrizată, structură cu fire, structură cu bare curbe, plăci, plăci curbe subţiri
etc.), supuse diferitelor tipuri de încărcări dinamice.
De asemenea, in aceasta etapa sunt tratate in exclusivitate probleme de dinamica
structurilor modelate cu elemente liniare, de tip bara. Acestea pot fi extinse ulterior către
elemente de suprafaţă şi de volum (Figura 3.9).
9
 MODEL CONTINUU ELEMENTUL e MODEL DISCRET

Figura 3.9 – Discretizarea elementelor de suprafaţă şi de volum

3.3. Procedee de modelare dinamica a structurilor

In practica curenta de analiza dinamica, sunt utilizate doua abordari: (i) abordarea
bazata pe conceptul si principiile formularii matriceale a Metodei Deplasarilor (Tuner et al.,
1956)/Metodei Elementului Finit (MEF; Clough, 1960)- cel mai puternic instrument de
analiza, folosit indeosebi in analiza automata a structurilor, si (ii) discretizarea directa-
abordare folosita in cazul modelelor de dimensiune redusa, abordabile prin calcul manual
de estimare a comportarii dinamice.
Ambele abordari sunt prezentate sintetic in cele ce urmeaza. Fara o dezvoltare
integrala in aceasta etapa, prima dintre acestea prezinta suplimentar avantajul de a
reprezenta filozofia de modelare utilizata in aplicatiile de Dinamica structurilor.

(i) Tehnica discretizarii utilizand conceptul formularii matriceale a Metodei Deplasarilor

(Tuner et al., 1956)/Metodei Elementului Finit (MEF; Clough, 1960), constă în (1)
“transmiterea” informaţiei referitoare la proprietăţile fizico-mecanice ale elementelor, la
extremităţi/puncte nodale (noduri), prin intermediul funcţiilor de interpolare a
deplasărilor, (2) reconstruirea sistemului de elemente prin asamblarea proprietăţilor
acestora (sub-matrice constitutive şi sub-vectori ai încărcărilor), şi (3) rezolvarea modelului
matematic şi determinarea răspunsului structural, exprimat în mărimi cinematice de
răspuns (deplasări, viteze, acceleraţii), eforturi secţionale, energii sau tensiuni si deformatii.
Aceasta tehnica a fost prezentata si utilizata intensiv la disciplina Statica II, pentru cazul
incarcarilor statice. Se prezinta sintetic si ilustrativ in cele ce urmeaza, doar elementul de
noutate, si anume acela legat de discretizarea inertiala, de exemplu pentru cazul particular al
barei dublu articulate (Figura 3.10)- element finit utilizat pentru modelarea structurilor
articulate.

10
Caracteristicile elementului sunt lungimea L, modulul de elasticitate longitudinală
(modulul lui Young) E, masa specifică # şi aria secţiunii transversale A. Se admite că
materialul este omogen.

ui uj
L,E,A(x)
x 1 2

nodul i nodul j nodul i nodul j

Figura 3.10 – Element de bară dublu articulată: deplasări nodale şi coordonate asociate in sistemul
local de coordonate asociat elementului

Prin operarea în raport cu sisteme discrete, variabila continuă deplasare este exprimată în
raport cu deplasările nodurilor ui şi uj, prin intermediul unor funcţii de poziţie, denumite
funcţii de formă sau funcţii de interpolare a deplasărilor si anume

( )≅N( ) +N( ) = 〈N ( ) N ( )〉 ! = O( )P (3.15)

în care, Ni şi Nj sunt funcţiile de interpolare a deplasărilor nodurilor ui şi uj (Clough şi

Penzien, 1993; Iancovici, 2015).
Introducând noţiunea de sistem de referinţă local (coordonate locale ale elementului), centrat
în nodul i (denumit în continuare nod origine a sistemului local) şi orientat către nodul j
(denumit în continuare nod terminaţie a sistemului local), expresiile funcţiilor de interpolare
sunt

N( )=1
Q
(3.16a)

şi

N
Q
(3.16b)

Matricea de inerţie a elementului va fi (Clough şi Penzien, 1993)

R) !
&& &'
'& ''
(3.17)
)S
în care, un anumit coeficient de inerţie are expresia

TV U N U N U WU TV #$ U N U N U WU
) Q Q )
, i,j=1,2 (3.18)

Functia m(x) introduce distribuţia masei în lungul elementului.

Formularea (3.18) are avantajul, ca şi în cazul matricei de rigiditate, de a permite

X - masa per unitatea de lungime, în

considerarea în analiză, a oricărei distribuţii a masei elementului.
Pentru elemente cu masa distribuită uniform,
urma rezolvării integralelor simple de forma (3.18), matricea de inerţie (consistenta) rezultă

11
 XQ
Z XQ
Z
2 1
R()) = = ! = R^
XQ
Z
YZX[Q X Q]
\ (_)
Z \ 1 2
(3.19)
\ [

în care, X ` reprezintă masa totală a elementului. Matricea de rigiditate a elementului este

(a se vedea cursul de Statica II)

1 −1
a()S) = ! = a^
bc (_)
Q −1 1
(3.20)

Construirea matricei de inerţie a structurii d, se realizează prin procedeul de asamblare a

matricelor elementelor, in acelasi mod ca cel descris la disciplina Statica II pentru matricea
de rigiditate a structurii I, si anume

- = ∑()) Rf , e=1,2,…,m-elemente
())
(3.21a)

I = ∑()) af , e=1,2,…,m-elemente
())
(3.21b)
unde,
i
Rf = gC(_) h R^ C(_)
(_) (_)
(3.22a)
i (_)
af = gC(_) h a^ C(_)
(_)
(3.22b)

în care, R^ este matricea de inerţie a elementului si a^ este matricea de rigiditate a

(_) (_)

elementului, ambele exprimate în sistemul local de coordonate.

C(_) este matricea de transformare a coordonatelor elementului (e) avand expresia

mno) n:?o) 0 0 0 0
⎡−n:?o mno) 0 0 0 0⎤
C
(_)
k ⎢ )
⎥
⎢ 0 0 1 0 0 0⎥
C(_)
=j (_) l =
k C ⎢ 0 0 0 mno) n:?o) 0⎥
(3.23)
⎢ 0 0 0 −n:?o) mno) 0⎥
⎣ 0 0 0 0 0 1⎦

care contine sinusii şi cosinusii directori ai elementului (Iancovici, 2012).

În cazul sistemelor în cadre spaţiale, matriceele de inertie si de rigiditate ale elementului (e)
vor avea dimensiunea 12, având prin urmare 6 axe de coordonate, 3 translaţii şi trei rotiri,
ataşate fiecărei extremităţi/nod.
In acest mod, matricele de definire a sistemului dinamic - si I , rezulta direct din
caracteristicile geometrice, de legaturi interioare si exterioare, si fizico-mecanice.
Observatie: Matricea de amortizare E este singura caracteristica care nu se construieste
practic in acelasi mod, ci rezulta printr-o exprimare proportionala cu - si I- asupra careia
se va reveni in capitolele urmatoare.
Vectorul fortelor perturbatoare exprimate in raport cu axele de coordinate dinamice- *( )
rezulta de asemenea, in aceeasi maniera de reducere a fortei in raport cu nodurile
elementului, ca cea prezentata in extenso la disciplina Statica II.
12
 (ii) Tehnica discretizarii directe, specifica mai degraba sistemelor dinamice de
dimensiune redusa, cu elemente de sctiune constanta, structuri abordabile prin
calcul manual.
Apeland ipotezele simplificatoare adoptate in cazul structurilor curent utilizate in practica
curenta, gradele de libertate asociate pot fi eliminate (condensate) sau cuplate in sistem nod
conducator-nod condus (“master-slave”).

De exemplu, cadrul plan din beton armat din Figura 3.11, comporta o modelare
completa cu 12 grade de libertate (un element finit pentru fiecare bara, 6 grade asociate
nodurilor efective-grade permise, si 6 grade asociate reazemelor incastrate- restrictionate).

2L

Figura 3.12- Cadru plan de beton armat si model discret complet (integral)

Prin neglijarea gradelor de libertate de rotire a nodurilor efective, (axele de coordonate 3 si

6), modelul dinamic redus va avea doar 4GLD, de translatie independenta a nodurilor
(Figura 3.13). Modalitatea de construire a matricei de inertie este ilustrata mai jos,
considerandu-se ca sectiunile sunt aceleasi pentru toate barele ( X este aceeasi).

X` X`
2 element 1: (2 X`
1 4 3 2 4
0.5 X` )

1 3
0.5 X` )

element 2: X`)
element 3: X` )

(
(

(
(

0.5 X` )
0.5 X` )

(
(

Figura 3.13- Model discret redus (4GLD)

Matricea de inertie se obtine prin sumarea maselor contributoare in axele de coordonate,

adica asamblarea directa a maselor de capat si anume,

1.5 X ` 0 0 0
0 1.5 X ` 0 0
-p,p q t
0 0 1.5 X ` 0
(3.24)
0 0 0 1.5 X `

13
 In continuare, prin neglijarea componentelor de translatie axiala a stalpilor rezultata din
neglijarea deformatiei si a inertiei axiale, si cuplarea in consecinta a gradelor de translatie
laterala a nodurilor (axele de coordonate 1 si 3), rezulta un model redus la 1GLD (o singura
posibilitate de miscare a maselor).

X` X`
element 1: (2 X`
nod “slave” nod “master”
1

0.5 X`)
1
0.5 X`)

element 2: X` )
element 3: X`)

(
(

(
(

0.5 X`)
0.5 X`)

(
(

Figura 3.14- Model discret redus (1GLD)

= 1.5 X `
1.5 X ` 3 X `.
Astfel, caracteristica inertiala a structurii este exprimata scalar si anume

Observatii:
(1) Acest procedeu de condensare (eliminare) a gradelor de libertate neglijabile este vital
pentru calculul manual, pentru aducerea modelului la o dimensiune posibil de
abordat.
(2) Eliminarea gradelor de libertate dinamica va avea anumite consecinte asupra
dinamicii structurii, consecinte care trebuie tratate de la caz la caz.
(3) In unele situatii (ca cea prezentata, structura parter), modelul cu 1GLD- de rezolutie
minima, poate in general reproduce cu acuratete buna comportarea dinamica a
structurii reale. In alte situatii (de exemplu, structura parter de mare deschidere si cu
regim de inaltime semnificativ), este posibil ca distributia masei elementului sa
influenteze comportarea indusa de vibratia transversala a riglei, respectiv a stalpilor
(Figura 3.15).
In consecinta, stabilirea gradului de rafinare a modelului dinamic, a dimensiunii
acestuia, ramane un subiect deschis studiului pentru fiecare caz structural in parte.

2 4

1 1 3 2

GLD GLD GLD GLD

model complet model redus model complet model redus
9 2 15 4

Figura 3.15- Modele rafinate evolutive ale modelului de referinta

(modelare cu un singur element finit pentru fiecare bara, exceptand rigla)
14
Exercitiu individual: Sa se construiasca matricea maselor pentru fiecare dintre cele doua
modele dinamice din Figura 3.15.

(4) Numarul maselor discrete nu genereaza automat dimensiunea modelului dinamic.

Modelul din Figura 3.16 (stanga) genereaza un singur grad de libertate de translatie
laterala- de coordonata dinamica x(t) chiar daca discretizarea inertiala genereaza
doua mase. In cazul modelului din figura din dreapta- cu 2GLD, modelarea
genereaza trei mase discrete. Prin urmare, nu exista o legatura directa dintre numarul
de mase discrete si numarul gradelor de libertate, in abordarea simplificata din
procedeul direct prezentat in actuala sectiune.

x(t) x(t) x(t)

y(t)

GLD GLD GLD GLD

model complet model redus model complet model redus
6 1 9 2

Figura 3.16- Coordonate dinamice si mase asociate

In cazul modelului din Figura 3.17, prezenta stalpilor inclinati genereaza doar un singur
grad de libertate, oblic- de coordonata dinamica u(t), datorita cuplajului elastic intre noduri
generat de grinda. Directia gradului este perpendiculara pe axele stalpilor, urmarind
caracteristica elastica a structurii (gradul de libertate elastica- GLE).

u(t)
u(t) e

Figura 3.17- Coordonate dinamice si mase asociate

(5) In construirea modelului de analiza si a caracteristicii inertiale a acestuia, trebuie

considerate toate sursele generatoare de masa, care pot influenta comportarea
dinamica a structurii initiale din Figura 3.12 (de exemplu echipamente atasate
structurii; Figura 3.18)

15
 masă ataşată, m x(t)
m

y(t)

Figura 3.18- Cadru plan de beton armat, masa atasata (figura stanga)
si model dinamic asociat (figura dreapta)

(6) În practica curentă de analiza automata, dacă dimensiunea iniţială/completa a

modelului permite operarea eficientă, este de preferat să nu se intervină prin
condensarea gradelor de libertate. Este de dorit determinarea simultană a tuturor
parametrilor de răspuns prin intermediul unui model adecvat. De exemplu,
deformaţiile axiale ale stâlpilor structurilor pentru clădiri înalte şi foarte înalte, sunt
semnificative şi este necesar a fi reproduse corespunzător (Iancovici, 2015).

In cazul structurilor in cadre spatiale, prezenta elementelor de suprafata (plansee)- rigide in

planul lor, permite corelarea gradelor de libertate ale nodurilor la extremitatea superioara a
stalpilor. Astfel incat, modelul dinamic redus al unui cadru parter (Figura 3.19) are
dimensiunea n=3GLD- doua translatii si o rotire in jurul axei verticale (componenta de
torsiune a cadrului; CM este centrul de masa al structurii, la nivelul planseului).

CM z
3
y
2 1

Figura 3.19- Model dinamic redus la 3GLD al unui cadru parter din beton armat

Rezulta ca un cadru spatial cu 10 niveluri, va avea 30 de grade de libertate dinamica.

3.4. Răspuns dinamic structural, categorii de vibratii, aplicatii practice

Comportarea unui sistem dinamic liniar-elastic, având un număr finit de grade de
libertate dinamică, este descris prin sistemul de ecuaţii diferenţiale ordinare, de ordinul al
II-lea, cu coeficienti constanti (matricele de definire nu se modifica in timp) descris in relatia
(3.14).
16
 Locul fiecarei componente in modelul matematic al relatiei Actiune-Sistem-Raspuns este
ilustrata in figura de mai jos:

SISTEM FORTA PERTURBATOARE

-/ + E/ + I/ = *

RĂSPUNS

Figura 3.20- Relatia A-S-R in cadrul modelului matematic

In Figura 3.21 este prezentat ilustrativ conceptul Dinamicii structurilor.

Deplasare de răspuns
instantaneu
3

-1

-2

-3

-4
30 5 10 15 20 25 30 35 40

-1

-2

-3

-4
0 5 10 15 20 25 30 35 40

-1

-2

-3

-4
0 5 10 15 20 25 30 35 40

-1

-2

-3

-4
0 5 10 15 20 25 30 35 40

-1

-2

-3

-4
0 5 10 15 20 25 30 35 40

timpul t

Model dinamic Răspuns dinamic

-, E, I
Forţe

Cinematic: /, /, /
Instantaneu/maxim

*( )
perturbatoare
Model matematic
-/ + E/ + I/ = *
Eforturi, tensiuni, deformatii,
armonice,
energii
periodice,
arbitrare

Figura 3.21- Reprezentare schematica a specificului problematicii in Dinamica structurilor

Rezulta ca structura este un filtru dinamic, care transforma excitatia in raspuns. Filtrul
poate fi integral liniar (proprietatile dinamice nu se modifica in timp) sau neliniar
(proprietatile dinamice-cu exceptia celei inertiale, se pot modifica in timp ca urmare a
neliniaritatii geometrice sau/si fizice).

17
 Raspunsul dinamic se manifesta prin doua categorii de vibratii de interes in aplicatiile
practice:
(i) Vibratii fortate/intretinute (VF), care se manifesta pe durata exercitarii actiunii
dinamice. Vibratiile in regim fortat sunt de interes primordial, intrucat furnizeaza
parametrii de raspuns dinamic utilizati in proiectarea si verificarea sistemului
dinamic. Mai mult decat atat, studiul vibratiilor fortate serveste la identificarea
caracteristicilor dinamice ale structurilor reale prin instrumentare vibratorie
(Allemang et al., 1995). Ecuatiile de miscare in acest caz sunt neomogene, cu
conditii initiale ale miscarii (deplasare si viteza) de regula nule.
(ii) Vibratii libere (VL), se manifesta odata cu incetarea actiunii dinamice si sunt functii
armonice. Studiul vibratiilor libere este de interes de asemenea pentru
identificarea caracteristicilor dinamice ale structurilor reale prin instrumentare
vibratorie. Ecuatiile de miscare rezulta omogene, cu conditii initiale ale miscarii
(deplasare si viteza) de nenule.
Pentru ilustrarea celor doua categorii de vibratii, se considera stalpul publicitar din Figura
3.22, supus actiunii dinamice a vantului, modelat cu 1GLD de translatie longitudinala la
varf.

Forţă aerodinamică

1
Viteza fluctuanta, x( )

Viteza medie, ̅ v

Figura 3.22- Reprezentare schematica a specificului analizei dinamice a structurilor la actiunea

vantului; raspunsul dinamic longitudinal al unui stalp publicitar

Se admite cunoasterea variatiei temporale a fortei aerodinamice (aleatoare, doar

componenta longitudinala considerata in acest caz), reprezentata impreuna in Figura (3.23),
cu raspunsul dinamic exprimat prin deplasare in directie longitudinala.

Se disting cu claritate cele doua categorii de vibratii: vibratiile fortate- ce se manifesta in

prezenta fortei perturbatoare, si vibratiile libere- care se manifesta odata cu incetarea
actiunii fortei perturbatoare. Se observa ca raspunsul maxim este asociat vibratiilor fortate
(deplasare maxima la varful stalpului de 2.88 cm in acest caz; Figura 3.23), in timp ce functia
de raspuns in vibratii libere are forma armonica atenuata- ca urmare a proprietatii de
18
amortizare structurala- responsabila cu disiparea de energie vibratorie (sistemul “pierde”
energie).

Vibraţii forţate/intreţinute (VF) Vibraţii libere (VL)

F≠0 F=0

Figura 3.23- Reprezentare temporala a fortei aerodinamice din vant (figura superioara) si a
raspunsului dinamic longitudinal exprimat in deplasare (figura inferioara); vibratii fortate
(aleatoare) si vibratii libere (armonica atenuata)

Problematica actiunii dinamice a fost tratata in cursul precedent. In functie de natura

excitatiei dinamice (armonica, periodica sau aleatoare), un sistem dinamic liniar-elastic va
conserva natura excitatiei si va genera un raspuns similar. Un sistem dinamic neliniar nu
mai pastreaza aceasta caracteristica.

Fundamentele teoretice si aplicatiile practice ale determinarii efectelor induse de

diferitele acţiuni dinamice asupra modelelor dinamice cu 1GLD si cu nGLD, vor fi
prezentate în capitolele următoare.

***

Bibliografie
Bathe, K., J., 1995, Finite Element Procedures, Prentice Hall, Upper Saddle River, NJ
Bathe, K., J., Wilson, E., L., 1976, Numerical Methods in Finite Element Analysis, Prentice Hall,
Inc., Englewood Cliffs, NJ
Clough, R., W., Penzien, J., 1993, Structural Dynamics, 2nd edition, McGraw-Hill, Inc., New
York, NY
19
Iancovici, M., 2012, Statica constructiilor II. Exemple numerice (Editia a II-a), disponibila la
www.utcb.ro
Iancovici, M., 2015, Dinamica structurilor. Abordari energetice, Editura Conspress, ISBN: 978-
973-100-370-2
Turner, M., J., Clough, R., W., Martin, H., C., Topp, L. J., 1956, Stiffness and Deflection Analysis
of Complex Structures, J. of Aero. Sci., 23 (9), Sept. 1956.
Wilson, E., L., Bathe, K., 1973, Stability and Accuracy Analysis of Direct Integration Methods,
Earthquake Engineering and Structural Dynamics, Vol. 1, p. 283-291
Zienkiewicz, O., C., Taylor, R., L., 1989, The Finite Element Method Vol I: Basic Formulation and
Linear Problems, 4th ed., McGraw-Hill, New York

**MATLAB, The Language of Technical Computing, The Mathworks Inc.,

http://www.mathworks.com
***GNU OCTAVE, Scientific Programming Language
https://www.gnu.org/software/octave/

Material revizuit: martie 2020

20
 4|Dinamica sistemelor cu 1GLD.
Vibratiile libere
Sistemul cu 1GLD este o reprezentare idealizata a structurii reale, model de
dimensiune/rezolutie dinamica minima. Sistemele cu 1GLD ofera informatia globala, de
ansamblu, a comportarii dinamice structurale. Acestea pun in evidenta cu claritate si
eficienta, caracteristicile fenomenului vibratoriu, cu precadere al celui indus de incarcari
arbitrare/aleatorii. Cursul prezinta bazele teoretice si aplicatii ale dinamicii sistemelor cu
1GLD, utilizate intensiv in practica curenta de analiza si proiectare structurala.
4.1. Aspecte fundamentale
Modelele cu 1GLD sunt schematizari de dimensiune dinamica/rezolutie minima, cu
acuratete limitata in ce priveste reproducerea detaliata a fenomenelor vibratorii ale
structurilor de rezistenta si ale constructiilor in ansamblu. Sistemele cu 1GLD ofera
informatia globala, de ansamblu, a comportarii dinamice structurale. Acestea reprezinta
schematizări cu capacitate bună de reproducere a răspunsul dinamic global al unei largi
clase de structuri, de exemplu turnuri tehnice, castele de apă, constructii joase, sisteme
structurale izolate vibratoriu etc. In general, a constructiilor a caror dinamica este simpla si
poate fi caracterizata global printr-un fenomen vibratoriu simplu, redus la o singura
coordonata dinamica (Figura 4.1).

Figura 4.1- Structuri reductibile la sisteme cu 1GLD (sursa foto: internet si M. Iancovici)
1
Odata cu cresterea complexitatii fenomenului vibratoriu (de exemplu, cazul structurilor
flexible pentru cladiri inalte, structuri pentru poduri de mare deschidere etc.), modelele cu
1GLD nu sunt modele capabile inerent sa ofere informatii detaliate despre comportarea
structurii, fiind necesara trecerea la modele rafinate, modele cu nGLD (Figura 4.2).

Figura 4.2- Structuri flexible dinamic. Coloana infinitului (Targu Jiu- foto stanga) si (Transamerica
Pyramid (San Francisco- foto dreapta). Sursa foto: internet si M. Iancovici

Studiul vibratiilor generate de sistemele cu 1GLD este insa esential, pe baza

urmatoarelor considerente:
(i) Pun in evidenta cu claritate si eficienta, caracteristicile fenomenului vibratoriu, cu
precadere al celui indus de incarcari arbitrare/aleatorii.
(ii) Studiul vibratiilor libere serveste ca baza teoretica si aplicativa pentru identificarea
caracteristicilor dinamice ale structurilor prin instrumentare vibratorie.
(iii)Răspunsul dinamic al sistemelor cu număr finit de GLD (n GLD) poate fi reprodus prin
suprapunerea răspunsurilor modelor “reduse”, sintetizate (generalizate) cu 1GLD
(Metoda superpoziţiei modale).
(iv) Dinamica sistemelor cu 1GLD sta la baza obtinerii spectrelor de raspuns seismic,
instrumentul principal de analiza in Ingineria seismica.
(v) Modelele dinamice cu 1GLD servesc la surprinderea globala a fenomenului comportarii
neliniare a structurilor, incorporat in codurile de proiectare seismica.
(vi) Sistemele cu 1GLD servesc la estimarea raspunsului structurilor izolate vibratoriu
(Soong si Constantinou, 1994).
(vii) Sistemele cu 1GLD servesc ca modele structurale reduse pentru studiile de
vulnerabilitate seismica/actiunea vantului.

In cele ce urmeaza, sunt prezentate dezvoltari teoretice si applicative ale dinamicii

sistemelor cu 1GLD. Sunt studiate cele doua categorii de vibratii induse si anume, vibratii
libere si vibratii fortate (intretinute), asa cum au fost acestea descrise general in Capitolul 3.

2
4.2. Model dinamic, ecuatie de miscare si raspuns dinamic
Comportarea dinamica a unui sistem cu 1GLD este descrisa prin rezolvarea modelului
matematic, reprezentat printr-o singura ecuatie diferentiala de ordinul al II-lea cu coeficienti
constanti (Capitolul 3). Se considera sistemul idealizat avand o singura posibilitate de
miscare (orizontala) din Figura 4.3, supus unei forte perturbatoare . Se neglijeaza
frecarea cu suprafata de miscare (Chopra, 2001).

Figura 4.3- Model idealizat cu 1GLD (figura din stanga) si

reprezentarea echilibrului instantaneu de forte (figura din dreapta)

Aplicand cea de a II-a lege a lui Newton rezulta

, , , (4.1)
adica
, , , (4.2)
care reprezinta formularea generala a ecuaţiei de mişcare a sistemului cu 1GLD, ecuatie de
echilibru dinamic instantaneu asa cum a fost prezentat in Capitolul 3. Rezolvarea acesteia
va furniza raspunsul sistemului la diferite categorii de incarcari dinamice.
In ecuatia (4.2), reprezinta forţa de inerţie (caracteristica inertiala), , este
forta de amortizare (caracteristica disipativa) iar , , este forta de revenire
(caracteristica de revenire a sistemului).
Modelul matematic poate fi rafinat, prin considerarea diferitelor categorii de interactiune
(de exemplu frictiune, solid-solid- Figura 4.4, sau aerodinamica, aer-solid; Simiu si Scanlan,
1996; Holmes, 2001). Aceste problematici vor fi prezentate insa in cadrul tratarii problemelor
avansate de Dinamica structurilor la cursurile programelor de Master.

Figura 4.4- Model idealizat cu 1GLD cu interactiune prin frictiune cu suprafata; echilibru
instantaneu de forte

3
Forta de frecare/frictiune are expresia binecunoscuta si anume
= (4.3)
unde, este coeficientul de frecare iar este greutatea corpului.
In particular, specificul problematicii centrale din Dinamica structurilor este ilustrat in Figura
4.5.

Figura 4.5- Reprezentare schematica a specificului problematicii in Dinamica structurilor cu 1GLD

Rezulta ca necesara definirea sistemului dinamic, prin intermediul caracteristicilor de definire-

din punct de vedere inertial, disipativ si al caracteristicii de revenire.
Caracteristica de revenire a sistemului este reprezentata de forta de revenire , , .
Aceasta este o functie de deplasarea de raspuns, de viteza de raspuns si de timp. Pentru
sistemele cu comportare liniar-elastica, expresia fortei de revenire este
, , (4.4)
unde, este rigiditatea la translatie laterala iar este deplasarea instantanee a masei (pe
directia GLD; axa de coordonata dinamica).

Observatie: In cazul modelelor dinamice fizic-neliniare, capabile sa reproduca prin analiza

potentialul de degradare structurala generate de actiunea dinamica, caracteristica de
revenire este exprimata prin intermediul curbei constitutive de histereza a modelului
(Figura 4.6). Aceasta ilustreaza comportarea structurii sub incarcare dinamica, ciclic-
alternanta, din punctul de vedere al degradarii de rigiditate si de capacitate de rezistenta.
Astfel, prin degradare fizica, structura are capacitate disipativa suplimentara si poate disipa
parte din cantitatea de energie de deformatie, prin deformatie plastica- comportare

4
histeretica. Comportarea dinamica neliniara reprezinta un aspect esential in Dinamica
structurilor, cu precadere in Ingineria seismica. Asupra acestei problematici se va reveni in
capitolele ultime ale cursului.

Figura 4.6- Comportare dinamica fizic-neliniara (figura din stanga) si lege de comportare
histeretica asociata (figura din dreapta)

Caracteristica disipativa (de amortizare) a sistemului este descrisă prin modelul de amortizare
vascoasa liniara
, (4.5)
in care, este coeficientul de amortizare iar este viteza instantanee de raspuns a
sistemului. Acesta este modelul disipativ acceptat pentru reproducerea caracteristicii
disipative a structurilor conventionale si este ilustrat schematic in Figura 4.7. Modele
evoluate de amortizare neliniara a structurilor neconventionale (echipate cu sisteme de
disipare a energiei vibratorii), vor fi tratate in cadrul problemelor avansate de Dinamica
structurilor la cursurile programelor de Master.

Figura 4.7- Reprezentarea schematizata a relatiei forta de amortizare- viteza de raspuns

In ce priveste forta perturbatoare dinamica in ecuatia (4.2), aceasta poate avea orice
forma- armonica, periodica sau arbitrara/aleatoare, directa sau indirecta. Problematica
definirii si caracterizarii prin analiza a actiunii dinamice a fost tratata in extenso in Capitolul
2 al cursului.
5
Dupa prezentarea problematicii generale, in aceasta etapa de dezvoltare tematica vor fi
prezentate doar aspecte legate de fenomenele vibratorii induse sistemelor dinamice cu
comportare liniar-elastica.
Prin urmare, ecuaţia de mişcare (4.2) devine
(4.6)
in care , , reprezinta parametrii de răspuns dinamic instantaneu, liniar-elastic.
Rezolvarea acesteia va furniza răspunsul dinamic instantaneu exprimat în deplasări, viteze
şi acceleraţii- descriptori sintetici ai comportarii dinamice a modelului.
In cazul particular al miscarii seismice a terenului (Figura 4.8),

Figura 4.8- Reprezentare schematica a comportarii seismice a sistemelor cu 1GLD

generat de miscari seismice naturale sau artificiale- descrise prin variatia acceleratiei la
suprafata libera a terenului- (furnizata in practica curenta prin accelerograma-a se vedea
Capitolul 2), ecuatia de miscare a sistemului cu comportare liniar-elastica este
(4.7)
In ecuatia (4.7), membrul drept reprezinta forta de inertie efectiva generata de miscarea
bazei de rezemare. Prin urmare, miscarea seismica genereaza forta de inertie indirecta
asupra structurii, prin intermediul mediului de rezemare-terenul. Raspunsul seismic va fi
puternic dependent de proprietatile mediului de rezemare (Ifrim, 1984; Clough si Penzien,
1993; Chopra, 2001).
Asupra problematicii comportarii seismice si a determinarii raspunsului seismic al
structurilor se va reveni in detaliu in capitolele dedicate studiului Ingineriei seismice (SD-eng.
spectral displacement).
Problematica studierii raspunsului dinamic prin intermediul modelelor cu 1GLD trebuie
extinsa la vibratiile de torsiune ale structurilor. In Figura (4.9) est prezentat un cadru
tridimensional parter, avand 3GLD (a se vedea Capitolul 3).
6
 z
CM 3
y
2 1

Figura 4.9- Model structural tridimensional si grade de libertate asociate

Daca modelul este simetric in plan (din punct de vedere elastic si inertial), comportarea
vibratorie este decuplata in componente independente (grade de liberate independente in
directiile x si y- translatii, si z-rotire in jurul axei verticale). Daca sistemul este nesimetric
inertial sau/si elastic, comportarea vibratorie rezulta cuplata directional (Figura 4.10).

Structura simetrica Structura cu disimetrii

y x(e) y x(e)
CR

y(e) ey y(e)
Ly z Ly z
x x

CM=CR CM ex

Lx Lx

Figura 4.10- Structura simetrica in plan (figura din stanga) si

structura cu disimetrii in plan (figura din dreapta)

Raspunsul torsional al modelului simetric este descris prin ecuatia de miscare

(4.8)
unde, este momentul de inertie la rotire al placii, este componenta de torsiune a
coeficientului de amortizare vascoasa, este rigiditatea la torsiune a structurii, iar
este componenta moment de torsiune aplicat structurii. , si sunt marimile de raspuns
dinamic torsional, exprimat in acceleratie unghiulara, viteza unghiulara si deplasare
unghiulara (rotire). Asupra componentei vibratorii de torsiune generala si a importantei
acesteia, se va reveni in capitolele urmatoare.

7
Cele două categorii de vibraţii de interes in studiu, descrise si ilustrate in Capitolul 3 (Figura
3.23), sunt prezentate aici, in ordinea studierii acestora si anume,

(i) Vibratii libere (VL), se manifesta odata cu incetarea actiunii dinamice si sunt functii
armonice.
Ecuatia de miscare este omogena [ 0] si devine
0 (4.9)
in conditii initiale ale miscarii, deplasare initiala- 0 si viteza initiala 0 ,
nenule.
(ii) Vibratii fortate/intretinute (VF), care se manifesta pe durata exercitarii actiunii
dinamice.
Ecuatia de miscare este neomogena [ ≠ 0] si are forma generala (4.2) adica
(4.10)
in conditii initiale ale miscarii, deplasare initiala- 0 si viteza initiala 0 in
general, nule (sistemul de afla in repaus).
Solutia ecuatiei de miscare se determina prin integrare. Dacă forţa perturbatoare are expresie
analitica simplă (armonică, periodică) metoda de integrare a ecuaţiei diferenţiale este
analitică si va furniza solutia analitica “exacta”. Dacă acţiunea perturbatoare este
arbitrara/aleatoare, metoda de integrare va fi una numerică.

4.3. Vibratiile libere ale sistemelor cu 1GLD.

(i) Caracteristica dinamica proprie si caracteristica de amortizare
Caracteristicile dinamice de definire a sistemului sunt exprimate alternativ in dezvoltarile
teoretice si aplicative, prin intermediul caracteristicii dinamice proprii (valoare proprie a
ecuatiei de miscare). Acestea reprezinta vibratiile proprii ale sistemului (caz particular al
vibratiilor libere, independente de conditiile initiale ale miscarii) agrega caracteristicile de
masa si de rigiditate, in formulari vibratorii intrinseci si aume

! "
#
$
(4.11)

denumita pulsaţie proprie de vibraţie a sistemului (rad/s)- numar de cicli vibratorii efectuati
de masa in 2& secunde, sau

' 2&" #
() $
*
(4.12)

denumita perioada proprie de vibraţie a sistemului (s)- intervalul de timp in care masa
efectueaza o miscare completa, si

+
, *
- ()
(4.13)

8
denumita frecvenţă proprie de vibraţie a sistemului (Hz)- numar de cicli vibratorii efectuati de
masa intr-o secunda (1s).

Observatii:
(1) Caracteristica dinamica proprie reprezinta este o proprietate dinamica intrinseca a
modelului, independenta de conditiile initiale ale miscarii si de actiune.
(2) Caracteristica dinamica proprie reprezinta flexibilitatea/rigiditatea dinamica a unui
model/structuri si serveste la caracterizarea din acest punct de vedere a acesteia. De
exemplu, daca ' . 0.51 putem vorbi despre o structura rigida, daca ' 0.5 1.01
structura este semi-rigida, daca ' 1.0 3.01 structura este flexibila iar daca ' 4
3.01, structura este supra-flexibila.
(3) In acest punct trebuie facuta distinctia clara intre caracteristicile dinamice ale actiunii
si ale sistemului. Ambele seturi sunt exprimate in marimi identice, au aceleasi
semnificatii dar se refera la fenomene diferite.
(4) Raspunsul dinamic fortat (VF) al sistemului este dependent atat de caracteristica
dinamica proprie si de nivelul de amortizare structurala, dar si de caracteristica
dinamica a incarcarii (continutul de frecvente al excitatiei dinamice).
In aplicatii de dinamica a structurilor industriale, actionate dinamic de echipamente
rotative, turatia echivalenta a structurii este un parametru de interes in exprimarea
echivalenta si anume
:
5678 60+ (4.14)
-

exprimata in rotatii/minut (rpm), adica număr de cicli vibratorii efectuati în 60 de secunde.

Pulsatia proprie de vibratie are expresia si relatia de calcul succesiva

# , = BC, F,,F(
! " ; , > "<= "? "? (rad/s) (4.15)
$ < @A @A D7$E G?@A D7$E

unde, este greutatea sistemului, H este flexibilitatea sistemului, exprimata in axa de

coordonata (pe directia GLD)- flexibilitate la translatie laterala in acest caz (Figura 4.11)

Flexibilitate Rigiditate

Figura 4.11- Flexibilitate si rigiditate la translatie laterala

9
Marimea IJ din relatia de calcul a pulsatiei proprii de vibratie, reprezinta deplasarea statică
pe direcţia GLD produsă de forţa de greutate aplicată convenţional pe direcţia gradului.

1GLD
orizontal

1GLD
vertical

1GLD
oblic

Figura 4.12- Semnificatia deplasarii statice pentru diferite modele dinamice

10
In Figura 4.12 este ilustrata semnificatia fizica a deplasarii IJ , pentru diferite modele
dinamice, prezentate si discutate in Capitolul 3. Prin urmare, identificarea directiei gradului
de libertate dinamica este esentiala pentru calculul corect al deplasarii.
Din relatia (4.15) rezulta succesiv

' 0.2G IJ [ ] (4.16a)

si

+ 5/G IJ [ ] (4.16b)
Deplasarea statica IJ se calculeaza prin metodele specifice Staticii constructiilor.
Caracteristica de amortizare este exprimată in practica curenta de analiza, prin intermediul
fracţiunii din amortizarea critică L, parametru adimensional. Acesta este un parametru eficient
de caracterizare a nivelului actual de amortizare, prin raportarea coeficientului de
amortizare la coeficientul de amortizare critica 7 - corespunzator anularii fenomenului
vibratoriu din sistem (asa cum se va arata in continuare), adica

L
7
7MN
(4.17)

Se va arata ca

7 2 ! 2√ (4.18)
Rezulta din relatia (4.17) ca

L
7
($*
(4.19)

adica,
2L ! (4.20)
In aplicatiile de analiza dinamica a structurilor, fracţiunea din amortizarea critică L se atribuie
în funcţie de material (metal, beton armat, lemn), tipul structurii, natura legăturilor
interioare şi exterioare, natura mediului de rezemare, existenta sau inexistenta sistemelor
de disipare a energiei, alte tipuri de interactiune (de ex. interactiunea aerodinamica,
hidrodinamica etc.).
Valorile uzuale si orientative ale fracţiunii din amortizarea critică L, recomandate in practica
sunt (ISO 3010)
• 1-2% pentru constructii metalice
• 5% amortizare standard pentru constructii din beton armat
• 10% pentru constructii masive, pentru amortizarea datorată terenului (de radiaţie)
• 10-20% pentru terenuri
• 30-40% pentru structuri neconvenţionale, echipate cu sisteme de disipare a energiei-
disipatori de energie/amortizori

11
Fractiunea din amortizarea critica globala pentru modele complexe, poate fi estimata
simplificat astfel (ISO 3010),

L LIJ P7JP LIQIJ6$6 RQIQS JQT6 + LJ6 6UVIJ P7JP ă (4.21)

(ii) Vibraţiile libere ale sistemelor cu 1 GLD

Vibratiile libere ale sistemelor liniar-elastice cu 1GLD sunt descrise prin ecuatia (4.9) si
reluata mai jos
+ + 0 (4.22)
in conditii initiale ale miscarii, care sunt deplasarea initiala- 0 si viteza initiala
0 , nenule. Invocand Figura 3.22 si Figura 3.23 din Capitolul 3, se intelege ca
incetarea actiunii dinamice “lasa” sistemul in conditii de deplasare si viteza, care devin
conditii initiale pentru manifestarea vibratiilor libere.
Solutia generala a ecuatiei omegene a miscarii (4.22) este de forma
WX IJ (4.23a)
unde, W si 1 sunt constante nenule. Rezulta prin derivare ca
1WX IJ (4.23b)
1 ( WX IJ (4.23c)
si revenind cu aceste expresii in ecuatia (4.22) se obtine
1 ( WX IJ 1WX IJ WX IJ 0 si mai departe 1( 1 WX IJ 0 (4.24)

In virtutea (4.23a), rezulta ca (4.24) este satisfacuta daca

1( 1 0 (4.25)
ecuatie algebrica cu radacinile

1,,( = −
7 7 ( #
± "Z [ −$ (4.26a)
($ ($

Expresia radicalului mai sus devine succesiv

(
"Z 7 [ − # = "(L!)2 − !2 = G!2 (L 2 − 1) = ±\!G1 − L 2
($ $

si mai departe,

1,,( = −L! ± \!G1 − L ( = −L! ± \! ∗ (4.26b)

unde, \ ( = −1 este operatorul imaginar.
In relatia (4.26b)

(
! ∗ = ! "1 − L (4.27)

12
este denumita pulsaţie proprie de vibraţie în prezenţa amortizării (pseudo-pulsaţie) iar ! este
pulsaţia proprie de vibraţie în absenta amortizării (naturală). Relatia (4.27) este esentiala pentru
caracterizarea influentei amortizarii asupra caracteristicii dinamice proprii (Ifrim, 1984;
Clough si Penzien, 1993; Chopra, 2001).
Astfel, pentru valori uzuale ale amortizarii, foarte reduse, de exemplu L 1% rezulta
ca G1 L ( =0.999. Pentru o valoare limita superioara L 20 % de exemplu, rezulta
G1 L( 0.98.
Rezultă ca pentru structuri uzuale, amortizarea nu influenţează semnificativ valoarea
proprie asadar
!∗ ≅ ! (4.28a)
() -
'∗ ≅' (4.28b)
*b G,Vc b

,
+∗ ≅+ (4.28c)
-∗

Aceasta observatie este extrem de importanta in analiza dinamica a structurilor cu nivel

redus de amortizare, structuri curente.

Din relatiile (4.26a sau b) se desprind patru cazuri posibile

(1) VL fără amortizare (amortizare neglijabila): 0 sau L 0; caz ipotetic, de referinta

pentru analizarea efectelor prezentei amortizarii. In realitate, structurile de
rezistenta, constructiile in ansamblu, au proprietati de amortizare;
(2) VL cu amortizare sub-critica: . 7 sau L . 1; structurile curente se incadreaza in
acest caz;
(3) VL cu amortizare critica: 7 sau L 1; caz ipotetic, prezentat pentru ilustrarea
efectului nivelului de amortizare critica asupra raspunsului dinamic;
(4) VL cu amortizare supra-critica: > 7 sau L > 1; caz eminamente ipotetic, cu valente
teoretice.

Se prezinta in continuare aspectele teoretice ale (i) vibratiilor libere cu amortizare sub-
critica, cu particularizare pentru cazul vibratiilor libere fara amortizare si ale (ii) vibratiilor
libere cu amortizare critica.

(ii) Vibraţiile libere cu amortizare sub-critica ale sistemelor cu 1 GLD

Introducand (4.26b) in (4.23a) rezulta succesiv

W, X Vc*dQ* J W( X Vc*VQ* J
X Vc*J [ W, W( cos !∗ \ W, W( sin !∗ ]
∗ ∗

X Vc*J [j, cos !∗ j( sin !∗ ] (4.29a)

si prin derivarea deplasarii
L!X Vc*J [j, cos !∗ j( sin !∗ ] X Vc*J [ !∗ j, sin !∗ ! ∗ j( cos ! ∗ ] (4.29b)

13
Constantele de integrare j, si j( rezultă din condiţiile iniţiale ale mişcării in vibratii libere
si anume
0 0 j, (4.30a)
si

0 0 L! !∗ j( (4.30b)
de unde constanta j( rezulta

j(
c*?kdTk
*∗
(4.30c)

Solutia ecuatiei de miscare exprimata in deplasare instantanee devine

X Vc*J ; cos !∗ sin !∗ > l∗ X Vc*J sin ! ∗ m∗

Tkdc*?k
*∗

l sin (!∗ + m ∗ ) (4.31)

unde

Tk dc*?k (
l∗ " (
+Z [ (4.32a)
*∗

este amplitudinea rezultata a miscarii, functie doar de caracteristicile sistemului si de

conditiile initiale ale miscarii.
Unghiul de faza este
Tk dc*?k
m∗ n Z * ∗ ?k
[ (4.32b)

si introduce defazajul de raspuns dinamic, ilustrat prin translatarea formala a axei timpului
in Figura (4.13) si in Figura (4.14).
Raspunsul dinamic reprezinta o functie sinus atenuat, amplitudinea miscarii l( )
reducandu-se prin prezenta functiei exponentiale cu exponent negativ X Vc*J . Cand creste,
l( ) tinde spre zero (repaus).
Vibratiile libere fara amortizare (in absenta amortizarii) pot fi puse in evidenta prin
particularizarea relatiilor de mai sus (L 0), rezultand functia deplasarii de raspuns si
anume
lsin (! + m) (4.33)
in care amplitudinea maxima a miscarii este

T (
l " (
+ Z *k[ (4.34a)

iar unghiul de faza este

T
m n Z*?k [ (4.34b)
k

14
Expresiile vitezei si acceleleratiei masei sunt obtinute prin derivare succesiva a deplasarii si
anume viteza (variatia deplasarii) si acceleratia (variatia vitezei) si anume

!l o1 ! m
R?
RJ
(4.35a)

! ( l1\5 ! m
R?
RJ
(4.35b)

Rezulta ca intre cele trei functii de raspuns, exista un defazaj succesiv de &/2, asa cum este
ilustrat in Figura 4.13.
Pentru ilustrarea efectelor absentei si prezentei amortizarii structurale, se considera
un sistem dinamic uzual, avand perioada proprie de vibratie ' 0.3 1 si conditiile initiale
ale miscarii in vibratii libere, 0. 2 si 0.5 /1. Durata de reprezentare a
raspunsului este de 6s.

In Figura 4.13 sunt reprezentate vibratiile libere ale sistemului, cu ilustrarea defazajului
in timp si a perioadei proprii de vibratie. Absenta amortizarii face ca raspunsul sa se
manifeste cu durata infinita, prin transferul energetic continuu de energie cinetica si de
deformatie elastica.

Figura 4.13- Vibratiile libere fara amortizare ale sistemului cu 1GLD: deplasare instantanee (sus),
viteza instantanee (mijloc) si acceleratie instantanee a masei (jos)

Odata cu considerarea amortizarii structurale, exprimata uzual fie primar-prin

fractiunea din amortizarea critica, fie secundar- prin coeficientul de amortizare, raspunsul

15
instantaneu se reduce in timp, anvelopa reducerii raspunsului exprimat in deplasare, fiind
controlata de amplitudinea instantanee l . De asemenea, prezenta amortizarii
influenteaza defazajul parametrilor de raspuns si nesemnificativ- perioada proprie de
vibratie, asa cum a fost demonstrat anterior (Macavei si Poterasu, 1994).
Raspunsul dinamic liber, cu amortizare sub-critica (5% fractiune din amortizarea
critica standard) este reprezentat in Figura 4.14, pentru acelasi sistem dinamic si aceleasi
conditii initiale ale miscarii ca cele din Figura 4.13.

Figura 4.14- Vibratiile libere cu amortizare sub-critica ale sistemului cu 1GLD: deplasare
instantanee (sus), viteza instantanee (mijloc) si acceleratie instantanee a masei (jos)

(ii) Vibraţiile libere cu amortizare critica ale sistemelor cu 1 GLD (caz limita ipotetic)

Din relatia (4.26b) rezulta radacina dubla a ecuatiei algebrice si anume

1,,( ! (4.36)
si mai departe functia deplasarii rezulta,
W, W( X V*J (4.37a)
Viteza masei rezulta
W( X V*J W, W( ! X V*J (4.37b)
unde, constantele de integrare W, si W( rezulta din aceleasi conditii initiale ale miscarii si
anume,
16
 0) => W, (4.38a)
(0) W( + ( !) => W( +! (4.38b)
Functia deplasarii instantanee a masei devine
( ) D +( + ! ) EX V*J (4.39)
care este functie aperiodica, caracterul armonic anulandu-se din cauza nivelului excesiv de
amortizare. Odata structura “lasata” in conditii de raspuns liber, aceasta revine lent la
pozitia de repaus, fara a manifesta fenomen vibratoriu.
In Figura 4.15 este ilustrata sucesiv influenta amortizarii structurale asupra
raspunsului liber exprimat in deplasare.

1%

5%

10%

20%

Figura 4.15- Influenta amortizarii structurale asupra raspunsului liber al sistemului cu 1GLD

17
 Odata cu cresterea amortizarii, raspunsul dinamic se reduce mai rapid, durata miscarii
libere fiind mai scurta. Desi se observa o influenta a amortizarii asupra perioadei proprii de
vibratie, aceasta este nesemnificativa si poate fi neglijata in aplicatiile practice, pentru
structurile conventionale (Ifrim, 1984; Clough si Penzien, 1993; Chopra, 2001).
In Figura 4.16 este reprezentat cazul limita al prezentei amortizarii critice ipotetice
asupra raspunsului exprimat in deplasare. Se observa cu claritate, disparitia fenomenului
vibratoriu ca efect al nivelului excesiv de amortizare.

Figura 4.16- Raspunsul dinamic liber al sistemului cu 1GLD, amortizat critic

Majoritatea situatiilor de interes ingineresc se incadreaza in raspuns vibratoriu in regim

de amortizare sub-critica.

4.4. Aplicatii practice ale vibratiilor libere ale sistemelor cu 1GLD. Decrementul
logaritmic al amortizarii.

Aplicatiile experimentale ale vibratiilor libere ale structurilor, prin instrumentare

vibratorie in laborator sau in-situu, ofera posibilitatea identificarii directe a caracteristicii
dinamice proprii si a fractiunii din amortizarea critica. Aceasta tehnica se bazeaza pe
decrementul logaritmic al amortizarii (Ifrim, 1984; Clough si Penzien, 1993; Chopra, 2001).
Prin definitie, acesta reprezinta logaritmul natural al raportului a doua varfuri
consecutive ale amplitudinii deplasarii de raspuns (Figura 4.17), exprimate/masurate in
acelasi sens adica,

p ln Z [
rs
r
(4.40)
stu

unde, lQ este varful la secventa de timp Q iar lQd, este varful la secventa de timp urmatoare
Qd, .

Figura 4.17- Inregistrare de deplasare de raspuns in vibratii libere

18
Dezvoltand relatia (4.40), se obtine succesiv
u
()c
b{xy
p v5 v5 v5 ln |X } ln ~X €
r∗ 6 wxyAs 6 wxyAs 6 wxyAs "uw•b ()c
∗ b{ y∗
r∗ 6 wxyAstu 6 wxy As tz wxy Ast ∗ G,Vc b
(4.41a)
6 y

adica
• c
() G,Vcb
(4.41b)

Pentru valori foarte reduse ale fractiunii din amortizarea critica L (structuri curente), relatia
(4.41)- devine prin neglijarea radicalului de la numitor (formulare trunchiata)

L
•
()
(4.42)

Diferenta dintre cele doua formulari este reprezentata in Figura 4.18, rezultand ca pentru
valori uzuale ale amortizarii, nu exista diferente semnificative.

3
Truncated
2.5 Complete

1.5
Δ

0.5

0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
ζ,%

Figura 4.18- Influenta nivelului de amortizare asupra decrementului logaritmic (Iancovici, 2015)

Pentru niveluri foarte reduse de amortizare in structuri existente, relatia (4.40) poate fi
exprimata in raport cu n-cicli de raspuns adica QdU Q 5' ∗ si atunci expresia
decrementului logaritmic devine

p v5 r 5 ∙ 2&L
rs
(4.43)
st‚

Tehnica decrementului logaritmic al amortizarii poate fi utilizata in acelasi mod, pe baza

oricarei inregistrari de vibratii libere, deplasare, viteza, acceleratie.
Relaţiile dezvoltate anterior permit determinarea directe a fracţiunii din amortizarea
critică pe baze experimentale prin măsurarea si prelucrarea vibraţiilor libere. In plus,
disponibilitatea unei inregistari de vibratii libere, ofera posibilitatea determinarii directe a
perioadei proprii de vibratie.

19
 Exemplul numeric 4.1
Se considera inregistrarea din Figura 4.17 si se identifica numeric, doua amplitudini
consecutive in acelasi sens si anume, lF 2 si respectiv l„ 1.7 . Se determina
experimental valoarea fractiunii din amortizarea critica, pe baza relatiei (4.42) si anume
lF 2
1,7
p v5 v5 = 0,162
l„
de unde rezulta nivelul de amortizare
• ,,:(
L = () = ()
= 0,0259 = 2.6%

O tehnică similară pentru identificarea fracţiunilor din amortizarea critică, se poate folosi şi
în cazul sistemelor flexible dinamic, sisteme cu un număr finit de GLD.

Raspunsul dinamic in regim fortat (intretinut) al sistemelor cu 1GLD va fi tratat in

capitolul urmator al cursului.

***
Bibliografie
Chopra, A., K., 2001, Dynamics of Structures: Theory and Applications to Earthquake Engineering,
2nd ed., Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ
Clough, R., W., Penzien, J., 1993, Structural Dynamics, 2nd edition, McGraw-Hill, Inc., New
York, NY
Holmes, D., J., 2001, Wind Loading of Structures, Spon Press, London
Iancovici, M., 2015, Dinamica structurilor. Abordari energetice, Editura Conspress, ISBN: 978-
973-100-370-2
Ifrim, M., 1984, Dinamica structurilor şi Inginerie seismică, EDP
Macavei, F., Poterasu, V., F, 1994, Complemente de Dinamica structurilor, Editura Virginia, Iasi
Simiu, E., Scanlan, R., H., 1996, Wind effects on structures, 3rd Ed., Wiley, New York
Soong, T.,T., Constantinou, M.,C., 1994, Passive and active structural vibration control in civil
engineering. New York: Springer

ISO 3010 (2001), Basis for design of structures– Seismic actions on structures, International
Organization for Standardization.
**MATLAB, The Language of Technical Computing, The Mathworks Inc.,
http://www.mathworks.com
***GNU OCTAVE, Scientific Programming Language
https://www.gnu.org/software/octave/

Material revizuit: martie 2020

20
 5|Dinamica sistemelor cu 1GLD.
Vibratii fortate induse de
actiuni armonice
Determinarea prin analiza a raspunsului dinamic al structurilor in regimul vibratoriu
fortat (intretinut) reprezinta preocuparea primordiala in practica curenta de proiectare
structurala. Cursul prezinta bazele teoretice si metodele practice de determinare a
raspunsului fortat al sistemelor dinamice cu 1GLD, la incarcari armonice. Sunt
prezentate aspectele legate de efectele diferitilor parametri asupra comportarii dinamice
sub incarcari armonice. Este discutata problematica proiectarii structurale in concept
dinamic si sunt prezentate bazele teoretice si practice ale analizei bazate pe forte statice
echivalente- instrumentul de baza in analiza standardizata de raspuns structural.

5.1. Aspecte fundamentale, formularea generala a ecuatiei de miscare

Vibraţiile forţate (întreţinute) reprezintă vibraţiile sistemului în prezenţa acţiunii
dinamice. Studiul vibraţiilor forţate reprezintă interesul major din punct de vedere al
proiectării structurale precum şi pentru identificarea caracteristicilor dinamice proprii ale
sistemului, prin instrumentare vibratorie. Regimul vibratoriu fortat furnizeaza parametrii
de raspuns necesari pentru dimensionarea si verificarea elementelor structurale, si pentru
verificarea comportarii de ansamblu a structurii.
Fortele perturbatoare armonice modeleaza in general actiuni asupra structurilor
industriale (de exemplu echipamente rotative industriale), pot reprezenta functii de testare
in laborator sau componente armonice ale incarcarilor arbitrare descompuse in domeniul
frecventelor.
Raspunsul dinamic rezulta prin rezolvarea ecuatiei de miscare a sistemului cu 1GLD
cu comportare liniar-elastica, descrisa prin intermediul ecuatiei diferentiale ordinare, de
ordinul al II-lea, cu coeficienti constanti, neomogena (a se revedea Cursul 3)
+ + = ( ) (5.1)
unde, reprezinta coeficientul de inertie (masa sistemului), reprezinta coeficientul de
amortizare, este coeficientul de rigiditate iar F este forta perturbatoare. Forta
perturbatoare poate avea orice forma (armonica, periodica sau arbitrara) si orice forma de
manifestare asupra structurii (directa sau indirecta). Marimile cinematice de raspuns , si
rezulta prin integrarea ecuatiei diferentiale a miscarii. In cazul in care actiunea dinamica
are expresie analitica, solutia va fi de asemenea, functie analitica “exacta”. Daca insa
actiunea dinamica este arbitrara/aleatoare, solutia analitica nu mai este disponibila.
Determinarea raspunsului necesita utilizarea de metode numerice de integrare a ecuatiei
diferentiale a miscarii (Clough si Penzien, 1994; Chopra, 2001; Chapra si Canale, 1988).

1
Integrarea numerica este insa valabila pentru toate cazurile de incarcare dinamica, fiind
abordarea utilizata de algoritmii incorporati in platformele software de calcul automat.

5.2. Raspunsul dinamic indus de forte perturbatoare armonice

O forta perturbatoare armonica simpla, descrisa in Cursul 2, este de forma
( )= sin ( ) (5.2)
unde, este amplitudinea maxima a fortei iar reprezinta pulsatia proprie a acesteia
(Figura 5.1). modeleaza intensitatea incarcarii iar introduce rapiditatea cu care aceasta
se exercita asupra structurii, perioada sau frecventa fortei fiind parametri alternativi de
descriere.

2 / 2 / 2 /

Figura 5.1- Variatie temporala a fortei perturbatoare sinusoidale

Observatie: Trebuie făcută distincţia clară in aceasta etapa, între caracteristica oscilatorie a
forţei perturbatoare (pulsaţie/perioada/frecventa) şi caracteristica dinamica proprie a
sistemului (pulsaţie/perioada/frecventa). Raspunsul dinamic va depinde esentialmente de
legatura dintre cele doua seturi de parametri, amplitudinea maxima a fortei precum si
caracteristica de amortizare a structurii fiind de asemenea parametri importanti.
Ecuatia de miscare a sistemului cu 1GLD devine
+ + = sin ( ) (5.3)
iar prin impartire la coeficientul de inertie , aceasta capata forma

+2 + = sin( ) (5.4)

unde, = reprezinta pulsatia proprie de vibratie a sistemului (frecventa circulara)

iar este fractiunea din amortizarea critica a sistemului dinamic.
Importanta studiului vibratiilor produse de forte perturbatoare armonice rezida in
urmatoarele considerente:
(i) reprezinta termenul de referinta in studiul vibratiilor fortate ale sistemelor dinamice
la orice tip de actiune dinamica;
(ii) prezinta cu claritate, intr-o formulare exacta, contributia si ponderea fiecarui
parametru (actiune sau sistem) in raspunsul dinamic global;
(iii) reprezinta termenul “exact” de validare a algoritmilor numerici de analiza;
2
(iv) actiunile generate de echipamente rotative, pot fi modelate ca semnale armonice
(Meirovitch, 1975; Bachmann si Ammann, 1987; Figura 5.2)

echipament

Figura 5.2- Echipament rotativ amplasat pe structura

In Figura 5.2, reprezinta masa excentrica rotativa, reprezinta excentricitatea masei in

raport cu originea, iar este viteza unghiulara a masei; este viteza liniara a masei iar
este forta centripeta generata de rotatia masei excentrice.
(v) orice actiune periodica sau aleatoare poate fi descompusa intr-o suma de functii
armonice simple, avand caracteristici de amplitudine, frecventa circulara si faza,
diferite (a se revedea Cursul 2); raspunsul dinamic al sistemelor cu comportare liniara,
supuse acestor tipuri de incarcari, poate fi obtinut prin superpozitia efectelor
individuale iar influenta fiecarei componente armonice in raspunsul total este
evidentiata cu claritate. Proiectarea dinamica structurala are la baza aceasta observatie;
(vi) rezultatele obtinute in cazul actiunii perturbatoare armonice directe, pot fi extinse si la
cazul vibratiilor armonice induse de miscarea miscarea bazei de rezemare, utilizate
alaturi de cazul incarcarii armonice directe, pentru identificarea in laborator sau in-
situu a caracteristicilor dinamice structurale (Allemang si Brown, 1995).

(a)Vibraţiile forţate ale sistemelor cu amortizare sub-critică (c < !" =2 ; # 1)

Solutia generala a ecuatiei de miscare (5.3) este de forma

= % + &' (5.5)
alcatuita din solutia ecuatiei omogene- % , la care se adauga o solutie particulara a ecuatiei
neomogene- &' . Prin urmare, solutia omogena este furnizata de ecuatia generala a
vibratiilor libere si anume

%: + + =0 (5.6)
de unde rezulta expresia generala a solutiei ecuatiei omogene (a se revedea Cursul 4)

% = * +,-. /01 cos( ∗ ) + 0 sin( ∗ )5 (5.7)

01 si 0 fiind constante de integrare, dependente de conditiile initiale ale miscarii in vibratii
fortate, de regula nule.

3
Expresia fortei perturbatoare poate fi rescrisa in forma generala, pe baza relatiei lui Euler,
astfel
( )= * 67. = cos + 8 sin (5.8)
retinandu-se la final doar termenul care corespunde componentei perturbatoare
considerate, sin sau cos; in relatia (5.8), 8 este operatorul imaginar.
Solutia particulara a ecuatiei neomogene este de forma termenului liber si anume

&' = 0* 67. (5.9)

0 fiind constanta nenula de integrare. Solutia trebuie sa satisfaca ecuatia de miscare adica,

&' : &' + &' + &' = * 67. (5.10)

Prin derivarea succesiva a deplasarii (5.9) in raport cu variabila timp- t, rezulta viteza si
acceleratia si anume

&' = 8 0* 67. (5.11a)

&' = 8 0* 67. = − 0* 67. (5.11b)

Inlocuind expresiile cinematice in ecuatia generala a miscarii (5.10) se obtine
− + 8 + 0* 67. = * 67. (5.12)
si dezvoltand succesiv, rezulta constanta de integrare 0 si anume
>: >
1 1 1+ :+6 , 1 ∗
0=+ 7: ;!67;<
= < 1+ =>: ;6 @>
= < 1+ >: ;6 , >
= ? ?
< A1+ > B: ;A , > B:
= CD. * +6E =
> : > :
=?: =?: ?: ? ? ? A1+?B ;A , B
?
1 +6E ∗
CD. * (5.13)
F 1+G : : ; ,G :

unde, H = / (notatie, parametru adimensional) exprima raportul pulsatiilor proprii ale

fortei, respectiv a sistemului dinamic.
In relatia (5.13)

CD. = <
(5.14a)

reprezinta deplasarea statica produsa pe directia gradului de libertate dinamica, de

amplitudinea maxima a fortei- , aplicata static, si
1
I∗ = (5.14b)
F 1+G : : ; ,G :

reprezinta factorul de amplificare dinamică a deplasării.

Rezulta, revenind in relatia (5.9), ca
7.+E∗
&' = CD. I ∗ * 6 (5.15)
unde,
,G
J∗ = K L A1+G:B (5.16)

4
Retinand doar termenul in sin in (5.15), asociat functiei perturbatoare considerate, rezulta

&' = CD. I ∗ sin − J∗ (5.17)

Observatie: daca actiunea dinamica este o forta perturbatoare armonica cosinusoidala de
forma cos , atunci

&' = CD. I ∗ cos − J∗ (5.18)

Solutia generala a ecuatiei de miscare devine
= * +,-. /01 cos ∗
+ 0 sin ∗ 5 + CD. I ∗ sin − J∗ (5.20)
iar prin derivare, rezulta functia vitezei de raspuns si anume
= − * +,-. /01 cos ∗
+ 0 sin ∗ 5 + * +,-. /− ∗
01 sin ∗
+ ∗
0 cos ∗ 5+
CD. I ∗ cos − J∗ (5.21)
Constantele de integrare 01 si 0 se determina din conditiile initiale ale miscarii (la = 0)
deplasarea initiala (0)= = 0 si viteza initiala (0)= = 0 (de regula, nule)
Astfel,
0 = 0 => 01 = 0 (5.22a)
7M∗ NOP 7M∗ NOP M∗ NOP G
0 = 0 => ∗
0 + I∗ CD. = 0 => 0 = − -∗
=− =− (5.22b)
-F1+, : F1+, :

Expresia deplasarii de raspuns fortat rezulta

G WX?P
=C D. I sin
∗
− J ∗ −CD. I∗
QRRRRRSRRRRRT sin ∗
QRRRRRRSRRRRRRT
(5.23)
F1+, :
"UD&V'D D.U.6%'U"
"UD&V'D ."U'Y6.%"6V

in care cele doua componente ale raspunsului in solutia (5.23) sunt

D = CD. I∗ sin − J∗ , denumit răspuns staţionar (5.24a)

si
G WX?P
." = −CD. I ∗ sin ∗
, denumit răspuns tranzitoriu. (5.24b)
F1+, :

 Daca prima componenta- stationara, este guvernata de puslatia fortei perturbatoare-

(denumita si pulsatie “conducatoare”), componenta tranzitorie este controlata de
pulsatia sistemului ∗ .
Odata cu cresterea lui t, vibratiile tranzitorii ale sistemului dinamic dispar, raspunsul
tranzitoriu anulandu-se rapid daca sistemul poseda amortizare. Prin urmare, de interes
primordial ramane studiul efectelor dinamice produse de vibratiile in regim permanent si
stationar.
Comentarii:
(i) Parametrul CD. in relatia (5.14) reprezinta deplasarea statica produsa pe directia
gradului de libertate dinamica de amplitudinea maxima a fortei- , aplicata static. De

5
 notat este diferenta conceptuala dintre ∆st si xst- utilizata in calculul pulsatiei proprii
de vibratie a sistemului dinamic- ω, diferenta ilustrata in Figura (5.3);

x(t) x(t)
F(t) F(t) m m

G=2mg xst xst Fo ∆st ∆st

F(t) F(t)
m m m

y(t)

G=mg Fo

xst
∆st

u(t)
F(t) m u(t) m
F(t)

xst ∆st
xst ∆st
G=2mg Fo

Figura 5.3- Semnificatia deplasarilor statice utilizate in analiza dinamica

6
(ii) Factorul de amplificare dinamica a raspunsului exprimat in deplasare , are expresia
1
I∗ = IZ∗ = (5.25)
F(1+G : ): ;( ,G):

si exprima sintetic, nivelul de amplificare/atenuare a deplasarii maxime in regim dinamic,

in raport cu deplasarea statica maxima (∆st). I∗ reprezinta un parametru esential in
caracterizarea efectelor dinamice produse de forta perturbatoare, asa cum se va arata in
continuare;
(iii) Unghiul de faza J ∗ in relatia (5.16) exprima defazajul dintre actiune şi răspuns, datorat
raportului dintre pulsatiile proprii- H = / si amortizarii structurale- . Prin urmare,
raspunsul poate rezulta in faza, defazat sau in contra-faza cu actiunea, asa cum este
ilustrat in Figura 5.4 pentru diferite fractiuni din amortizarea critica.

2
5% 10%
1.5 20% 50%
80% 100%
1

0.5

0
φ, rad

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3

-0.5

-1

-1.5
Zona I Zona II Zona III
-2

β=θ/ω

Figura 5.4- Vibratii fortate cu amortizare sub-critica: factor de amplificare dinamica a deplasarii
(figura superioara) si unghi de faza (figura inferioara)

Deplasarea maxima de raspuns dinamic este

M∗
UZ = [CD. I ∗ = [I ∗ =[ =[ O\
(5.26)
< < <

unde, D este forta maxima statica echivalenta incarcarii dinamice. Se observa ca in definitia
acesteia este luat in considerare efectul aplicarii dinamice a fortei perturbatoare, prin
intermediul factorului de amplificare dinamica a deplasarii I∗ . Prin urmare, pentru
7
evidentierea efectelor extreme induse, in aplicatiile practice pentru structuri uzuale, se poate
considera in mod simplificat, aplicarea statica a D , evitandu-se astfel efectuarea de analize
dinamice laborioase si costisitoare din punctul de vedere al duratei de analiza. Acest concept
sta la baza definirii incarcarilor de calcul in codurile de proiectare la actiuni dinamice (vant
si seism) asa cum va fi detaliat in paragraful 5.3.

 Rezulta din relatia (5.26) ca factorul de amplificare dinamica a deplasarii are

semnificatia fizica de raport intre efectul dinamic maxim si cel static maxim- indus de
aplicarea statica a amplitudinii maxime a fortei- , adica
Z=]^ _ &`UDU" _6'U 6!U UZ6 U
I∗ = = (5.27)
NOP _ &`UDU" D.U.6!U UZ6 U

Raspunsul total exprimat in viteza se obtine prin derivarea expresiei deplasarii totale (5.23)
si anume
G WX?P
= I ∗ CD. cos − J ∗ + I∗ CD. / sin ∗
− ∗
ab ∗
5 (5.28)
F1+, :

in care primul termen reprezinta componenta stationara si permanenta a vitezei iar cel de
al doilea termen, componenta tranzitorie a acesteia.
Raspunsul total exprimat in acceleratie are expresia
=− I∗ CD. sin − J∗ +
G WX?P
I∗ CD. / 1−2 sin ∗
+2 F1 − ab ∗
5 (5.29)
F1+, :

in care, primul termen reprezinta componenta stationara si permanenta a acceleratiei iar cel
de al doilea termen, componenta tranzitorie a acesteia.
Odata cu cresterea lui t, in prezenta amortizarii, componentele cinematice tranzitorii se
anuleaza, retinandu-se in aplicatiile practice doar componentele stationare si anume
= CD. I∗ sin − J∗ = UZ sin − J∗ (5.30a)
= I∗ CD. cos − J∗ = UZ cos − J∗ (5.30b)
=− I∗ CD. sin − J∗ = UZ sin − J∗ (5.30c)
care vor guverna raspunsul dinamic pentru structuri cu amortizare sub-critica, supuse
incarcarilor de medie si lunga durata.
Observatie: deplasarea maxima controleaza in practica curenta cerinta de deplasare si nivelul
de degradare structurala, in timp ce acceleratia maxima de raspuns controleaza citeriul de
confort si de exploatare la incarcari de lunga durata (Irwin, 1978; AIJ-GBV, 1991).
Cateva observatii importante se desprind din reprezentarile din Figura 5.4. Rezulta ca
distincte trei intervale de comportare dinamica: intervalul de amplificare dinamica (Zona I),
intervalul de rezonanta si vecinatate a rezonantei (Zona II) si intervalul de atenuare a
raspunsului dinamic (Zona III):

8
  Zona I: intervalul de amplificare dinamica a raspunsului [0 ≤ H < 0.8]
La limita, pentru H = 0 adica ≪ , rezulta

I∗ = 1 si UZ = I ∗ CD. = <
(5.31a)

In plus, J ∗ = 0 ceea ce inseamna ca raspunsul este in faza cu actiunea dinamica.

Rezulta ca raspunsul dinamic in Zona I este controlat prin caracteristica elastica- prin
rigiditatea k, intrucat incarcarea dinamica are actiune mult mai lenta decat caracteristica
dinamica a sistemului. Actiunea se manifesta lent, raspunsul este cvasi-static dar odata cu
cresterea lui H, raspunsul dinamic devine semnificativ. Acesta este sensibil la modificarea
caracteristicii de rigiditate; modificarea caracteristicii de amortizare (prin prevederea de
amortizare suplimentara, de exemplu) sau a caracteristicii inertiale (masa acordata atasata-
TMD, de exemplu) nu vor modifica semnificativ raspunsul structurii in acest interval.

 Zona II: rezonanta si intervalul de vecinatate a rezonantei [0.8 ≤ H < 1.2]

La limita, pentru H = 1 adica = - rezonanta pura, rezulta
1 NOP
I∗ = si UZ = = = @ = =
, , ,< < !- !7
:=?
si (5.31b)
g
J∗ = , adica raspuns defazat in urma fortei.

Rezulta ca raspunsul dinamic in Zona II este controlat primordial prin caracteristica de

amortizare- c. Raspunsul este amplificat semnificativ, odata cu sporirea nivelului de
amortizare, raspunsul dinamic se reduce. Modificarea caracteristicii elastice sau inertiale nu
va influenta semnificativ raspunsul structurii in acest interval.
Prin urmare, daca pulsatiile proprii ale fortei perturbatoare si ale sistemului dinamic
coincid, apare asa-numitul fenomen de rezonanta. In tabelul de mai jos sunt redate valorile
factorului de amplificare dinamica I∗ la rezonanta, pentru diferite valori ale fractiunii din
amortizarea critica.

Tabelul 1- Factorul de amplificare dinamica a deplasarii- I∗ la rezonanta (H = 1)

h i∗ = j/kh
0 →∞
0.01 (1%) 50
0.02 (2%) 25
0.05 (5%) 10
0.07 (7%) 7.14
0.10 (10%) 5.0
0.20 (20%) 2.5
0.30 (30%) 1.67
0.40 (40%) 1.25

9
 Spre exemplu, amplificarea dinamica la rezonanta, pentru 1% fractiune din amortizare
critica, este de 50. In consecinta, deplasarea maxima in regim dinamic este de 50 de ori
mai mare decat deplasarea maxima in regim static. Pentru o deplasare de 1 cm, de
exemplu in regim static (nb. daca se face abstractie dintr-un anumit motiv, de
caracterul dinamic al actiunii si se considera doar intensitatea fortei , nu si
rapiditatea cu care aceasta se manifesta- prin ), rezulta o deplasare maxima reala in
regim dinamic, de 50 cm. Acest aspect nu este deloc de neglijat si este responsabil de
cedari structurale consemnate in istoria constructiilor civile (Tacoma Narrows Bridge,
US, 1940; Simiu si Scanlan, 1996; Holmes, 2001), in absenta unei capacitati de rezistenta
suplimentare, care sa preia surplusul de cerinta in solicitare (Figura 5.5).

STATIC DINAMIC
xmax xmax
∆st ∆st Fosin(θt)
Fo

Figura 5.5- Raspuns static si raspuns dinamic

Prin cresterea amortizarii, raspunsul dinamic se reduce. Reducerea este semnificativa cu

precadere in intervalul de rezonanta (vezi Tabelul 1). Din Figura 5.4 rezulta ca defazajul
dintre actiune si raspuns creste considerabil in intervalul de rezonanta, odata cu cresterea
amortizarii.

 Zona III: intervalul de atenuare dinamica a raspunsului [H m 1.2]

La limita, pentru H → ∞ adica ≫ (forta se exercita mult mai “rapid” in raport cu
caracteristica dinamica a structurii), rezultand ca in expresia factorului de amplificare
dinamica se poate neglija termenul in H in relatia (5.25) si rezulta aproximativ (Chopra,
2001)
- -:
UZ = I ∗ CD. ≅ A7 B = =
< - : 7: 7:
si (5.32)
J = , adica raspuns in contra-faza, in urma fortei.
∗

Rezulta ca raspunsul dinamic in Zona III este controlat prin caracteristica inertiala- m.
Modificarea caracteristicii elastice sau disipative nu va modifica semnificativ raspunsul
structurii in acest interval. Raspunsul este semnificativ redus, si sensibil la modificarea
caracteristicii inertiale, putand fi chiar inferior raspunsului static sub actiunea fortei maxime
aplicata static- . Acesta este obiectivul unei dimensionari eficiente a structurii de
rezistenta in concept dinamic- functionarea in regimul de raspuns stationar, in Zona III.

10
Observatie: Factorul de amplificare dinamica a deplasarii are valoare maxima
corespunzatoare valorii H = F1 − 2 adica
1
IZ,
∗
UZ = (5.33)
,F1+, :

Intre factorii de amplificare dinamica a deplasarii, vitezei si acceleratiei este valabila relatia
(Chopra, 2001)
IZ∗ = HIZ∗ = H IZ∗ (5.34)
acestia fiind reprezentati grafic in Figura (5.6).

10 10
9 9
5% 5%
8 8
7 7
6 6
5 5
IZ

IZ
4 4
3 3
2 2
1 1
0 0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
β=θ/ω β=θ/ω

10
9
5%
8
7
6
5
IZ

4
3
2
1
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
β=θ/ω

Figura 5.6- Factor de amplificare dinamica a deplasarii, vitezei si acceleratiei de raspuns

Pentru ilustrarea comportarii vibratorii fortate, se considera un sistem dinamic uzual,

avand perioada proprie de vibratie q = 0.3 b ( = 100 sb /m), si fractiune din
amortizarea critica de 5%. Sistemul este supus unei forte perturbatoare armonice
= sin , avand = 80 s si = 10; 22; 50 Kv/b – variabil, corespunzator celor
trei zone vibratorii descrise de variatia factorului de amplificare dinamica. Fenomenul de
rezonanta vibratorie pura va fi exemplificat in sectiunea urmatoare. Conditiile initiale ale
miscarii sunt = 0 si = 0 (repaus) iar durata de actiune este de 11 s.
Sunt ilustrate pentru fiecare caz in parte, (i) raspunsul dinamic stationar, tranzitoriu si
total (Eng. load-incarcare, displacement- deplasare, velocity- viteza si acceleration-
acceleratie), precum si (ii) variatia componentelor fortei rezistente in functie de deplasarea
instantanee a sistemului (Eng. restoring-revenire, damping-amortizare).
11
waxK y: = 80 s, = 10 Kv/b, = 5%, H = 0.48

Zona II: = 80 s, = 22 Kv/b, = 5%, H = 1.05

12
 Zona III: = 80 s, = 50 Kv/b, = 5%, H = 2.4

Figura 5.7- Forta perturbatoare armonica si raspuns dinamic (amortizare sub-critica)

 Se observa cu claritate disparitia componentei tranzitorii si “netezirea” raspunsului,

care devine rapid armonic si stationar. Primul interval de durata genereaza valorile
maxime de raspuns indus si este necesar ca structura sa aiba capacitatea de suplini
aceasta solicitare Aceasta diferenta poate sa fie de pana la 40% (exemplul numeric 5.1).
O structura poate fi actionata de incarcari armonice multiple care pot fi sincrone, nesincrone
sau asincrone. Acestea vor genera incarcari rezultante periodice sau arbitrare.

(b)Vibraţiile forţate ale sistemelor fara amortizare ( = 0; = 0)

Ecuatia de miscare a sistemului cu 1GLD, cu neglijarea amortizarii, este

+ = sin ( ) (5.35)
In cazul sistemelor dinamice liniar-elastice cu capacitate disipativa neglijabila,
raspunsul dinamic se poate obtine prin particularizarea ( = 0) relatiilor (5.23), (5.28) si
(5.29), adica
( ) = ICD. /b8x( ) 9 H sin( )5 (5.36)
in care
1
I= (5.37)
1+G :
este factorul de amplificare dinamica a deplasarii, in absenta amortizarii.

13
De remarcat este faptul ca in acest caz, componenta tranzitorie participa la fenomenul
vibratoriu pe intreaga durata a actiunii dinamice iar la rezonanta, I tinde asimptotic catre
infinit (Figura 5.8 comparativ cu cazul- 5% fractiune din amortizarea critica). Raspunsul
rezulta in faza cu incarcarea dinamica.

10 2
9 0 1.5 0
8 5% 1 5%
7
6 0.5

φ, rad
5 0
µ

4 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3

-0.5
3
-1
2
1 -1.5

0 -2
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
β=θ/ω β=θ/ω

Figura 5.8- Vibratii fortate fara amortizare: factor de amplificare dinamica a deplasarii (figura din
stanga) si unghi de faza (figura din dreapta)

Pentru ilustrarea efectului absentei amortizarii, se considera sistemul din paragraful

anterior- avand perioada prorprie de vibratie q = 0.3 b ( = 100 sb /m), dar fara
amortizare, supus unei forte perturbatoare armonice de forma = sin , avand =
80 s si = 10; 50 Kv/b – variabil, corespunzator celor doua zone vibratorii descrise de
variatia factorului de amplificare dinamica in Figura 5.8. Fenomenul de rezonanta vibratorie
pura va fi evidentiat si discutat separat.
Rezultatele sunt prezentate in Figura 5.9.

Zona I: = 80 s, = 10 Kv/b, = 0, H = 0.48

14
 Zona III: = 80 s, = 50 Kv/b, = 0, H = 2.4

Figura 5.9- Forta perturbatoare armonica si raspuns dinamic (fara amortizare)

In absenta capacitatii disipative, raspunsul dinamic isi pierde caracterul armonic

uniform, devenind unul periodic. La rezonanta (H = 1 sau = ), valorile de raspuns cresc
nedefinit, dupa o anvelopa infasuratoare monoton crescatoare (relatia 5.38). Intrucat
expresia deplasarii devine nedeterminata, solutia se obtine aplicand regula lui L’Hôspital si
se obtine la final (Ifrim, 1984)

( )=9 ab( )=9 ab( ) (5.38)

< -

Raspunsul dinamic la rezonanta pura, in cele doua situatii- cu si fara considerarea

amortizarii, este prezentat comparativ in Figura 5.10 si in Figura 5.11.

Figura 5.10- Forta perturbatoare armonica si raspuns dinamic (fara amortizare)

Chiar daca amplitudinea de raspuns creste liniar in timp, in realitate, la atingerea unui
anumit stadiu limita de comportare (de exemplu, fisurare sau curgere), structura sufera o
anumita stare de degradare, care are ca efect reducerea rigiditatii (a se revedea Cursul 4). In
15
consecinta, structura si modifica caracteristica dinamica proprie (de exemplu, = )
astfel incat sistemul paraseste starea de rezonanta.

Efectul prezentei amortizarii structurale la rezonanta se poate observa comparativ in

Figura 5.11. Amplitudinea maxima de raspuns tinde si se stablizeaza in timp, la valoarea
limita, furnizata de expresia (5.31b).

Figura 5.11- Forta perturbatoare armonica si raspuns dinamic amortizat sub-critic

(5% fractiune din amortizarea critica)

 In vecinatatea rezonantei, o alta consecinta a absentei capacitatii disipative, o

constituie aparitia fenomenului de batai (Eng. beating). Acesta se manifesta atunci cand
pulsatiile proprii ale fortei perturbatoare si ale sistemului dinamic sunt apropriate,
adica H ≅ 1 ( ≅ ).
 Odata parasind prin degradare structurala rezonanta, sistemul poate manifesta un
pronuntat fenomen de batai.
Fenomenul de batai se manifesta prin amplificarea si atenuarea repetata a amplitudinii
de raspuns, cu anvelope sinusoidale guvernate de perioada bataii (Ifrim, 1984)
g
q| = (5.39)
7+-

 Alaturi de fenomenul de rezonanta, fenomenul de batai trebuie evitat cu desavarsire

prin proiectarea structurala. Acest fenomen nedorit, poate fi evitat doar daca
proiectarea are la baza conceptele Dinamicii structurilor.
Pentru exemplificare, se considera acelasi sistem analizat in paragraful anterior-
avand q = 0.3 b ( = 100 sb /m), dar fara considerarea amortizarii, supus unei forte
perturbatoare armonice de forma ( ) = sin( ), avand = 80 s si = 20.5 Kv/b.

16
 Zona II-vecinatatea rezonantei: = 80 s, = 20.5 Kv/b, = 0, H = 0.98

q| q| q|

Figura 5.12- Fenomen vibratoriu de batai

Fenomenele de rezonanta sau de vecinatate a rezonantei (batai), pot fi intalnite la structuri

flexible, cu amortizare foarte redusa, de exemplu plansee reticulare usoare de mare
deschidere, pasarele pietonale metalice, stalpi de iluminat etc. Aceste fenomene trebuie
reproduse prin analiza si evitate in practica curenta la actiuni de lunga durata (trafic, vant
etc).
(c) Caracteristica de amortizare structurala la vibratii fortate armonice
Desi conceptual, fractiunea din amortizarea critica este o caracteristica intrinseca a
structurii, se va arata ca aceasta depinde de amplitudinea de raspuns si de
pulsatie/frecventa/perioada actiunii. Relatia dintre forta de amortizare instantanee si
deplasare, corespunzatoare regimului vibratoriu stationar, este furnizata de o elipsa (contur
de culoare rosie in Figura 5.13) descrisa prin ecuatia (Clough si Penzien, 1993; Chopra, 2001)
(.) Z(.)
A!7Z] B + AZ B =1 (5.40)
=]^ =]^

Aceasta relatie este reprezentata grafic pentru un sistem uzual cu 1GLD in Figura 5.13.

UZ
4 Energie disipata stationar prin
3 amortizare| Ea
2
1
Fa, kN

0
Fd,kN

-0.002 -0.0015 -0.001 -0.0005 -1 0 0.0005 0.001 0.0015 0.002

-2

UZ
-3
-4
-5

Displacement, m

Figura 5.13- Relatia forta de amortizare-deplasare in regimul vibratoriu fortat (Iancovici, 2015)

17
Energia disipata prin amortizare vascoasa per ciclu stationar - lucrul mecanic produs de
forta de amortizare vascoasa (marime scalara calculabila), este egala cu aria de sub functia
eliptica (Figura 5.13) si anume
•
~U,1!6!`V = ∮ Uv =€ v = UZ (5.41)

Rezulta ca o structura va disipa energie de amortizare vascoasa, proportional cu patratul

amplitudinii maxime a deplasarii de raspuns si de pulsatie. Rezulta ca fractiunea din
amortizarea critica va fi o marime variabila, functie de cei doi parametri (Jeary, 1986;
Lagomarsino, 1993; ISO 3010).

(c)Vibraţiile forţate induse de actiuni armonice indirecte. Cazul miscarii bazei de rezemare.

Actiunea seismica reprezinta un caz particular de actiune dinamica, manifestandu-se

indirect asupra structurii- prin intermediul bazei de rezemare a acesteia. Ecuatia de miscare
a sistemului cu 1GLD supus unei miscari armonice a bazei de rezemare devine
+ + = − K‚ (5.42)
unde , K‚ este acceleratia armonica aplicata bazei de rezemare (a se vedea Cursul 4), si are
expresia
K‚ = K sin (5.43)
in care, K este acceleratia maxima a terenului iar este pulsatia proprie a acesteia.
Ecuatia de miscare se rescrie astfel
+ + =− K sin = sin (5.44)
in care,
= − K este forta de inertie indirecta maxima, dezvoltata asupra structurii de miscarea
bazei de rezemare.
Prin impartire la coeficientul de inertie , ecuatia de miscare (5.44) capata forma
+2 + = −K sin (5.45)

unde, = reprezinta pulsatia proprie de vibratie a sistemului (frecventa circulara)

iar este fractiunea din amortizarea critica a sistemului dinamic. Rezulta ca raspunsul
seismic este controlat direct de caracteristicile sistemului dinamic- prin si , si ale
acceleratiei terenului- prin K si .
Raspunsul seismic al sistemului va rezulta prin particularizarea relatiilor obtinute
pentru cazul actiunii armonice directe; principiile de baza statuate raman valabile si pentru
acest caz particular- al incarcarii seismice. Aceste dezvoltari sunt utile cu precadere in
aplicatii de investigare instrumentala in laborator, utilizand platformele seismice si semnale
accelerografice armonice.
In realitate, acceleratia miscarii seismice a terenului este o functie aleatoare dar
comporta o descompunere Fourier in componente armonice, in domeniul frecventelor.
18
5.3. Proiectarea structurala utilizand conceptele si instrumentele Dinamicii
structurilor. Calibrarea dinamica a sistemului structural
Procesul de calibrare dinamica a structurii, prin proiectare in concept dinamic, are ca
obiectiv reducerea efectelor induse de actiunea dinamica (parametri de raspuns cinematic
si eforturi sectionale). Acest proces este posibil doar daca actiunea dinamica este cunoscuta
(generata sau disponbila prin inregistrari). In cazul studiat, al fortelor perturbatoare
armonice simple, sistemul necesita conformare dinamica adecvata (inertiala, disipativa si
elastica) astfel incat raspunsul acestuia sa se manifeste permanent si stationar, in intervalul
de atenuare dinamica (Zona III).
Pana la atingerea turatiei de exploatare a actiunii x = 0 → x Z&`%U.U" = axb Kx ,
structura poate parcurge pasaje instantanee de amplificare dinamica si de rezonanta.
Modelarea caracteristicii elastice este cea mai la indemana, modificarea caracteristicii de
rigiditate poate fi facuta relativ usor- fie prin modificarea caracteristicile fizico-mecanice ale
materialelor, fie prin modificarea sistemului structural in sine. Caracteristica inertiala sufera
o anumita modificare, ca urmare a modificarii caracteristicii elastice sau prin adaugarea de
mase suplimentare (de exemplu, sisteme de control inertial al raspunsului, tip- TMD/Tuned
Mass Damper- Ormondroyd si Den Hartog, 1928; cladirea Taipei 101- Taiwan).
Caracteristica disipativa poate fi modificata prin alegerea materialului structural, tipul
structural sau prin prevederea de sisteme suplimentare de disipare a energiei (de exemplu,
disipatori cu fluid vascos; Soong si Dargush, 1997).
Dupa determinarea raspunsului dinamic instantaneu, de interes in scopul proiectarii si
al verificarii performantei structurale, o reprezinta determinarea valorilor maxime ale
marimilor primare, cinematice (deplasare, viteza, acceleratie) si a eforturilor sectionale
(forta axiala, forta taietoare, moment incovoietor si moment de torsiune), si a marimilor
secundare (tensiuni, deformatii, energii).

5.4. Raspuns dinamic exprimat in eforturi secţionale. Conceptul de forţă statică

echivalentă

Proiectarea structurala are la baza valorile extreme ale eforturilor sectionale care pot
aparea intr-o sectiune data pe durata de exploatare a constructiei. Caracteristica ciclic-
alternanta a fortei perturbatoare va conduce la diagrame de eforturi de asemenea alternante,
cu valori maxime si minime. Dimensionarea unui element structural se va face la valoarea
maxima absoluta a efortului sectional, care rezulta de regula direct, prin analiza dinamica
(time-history) de raspuns structural.
Practica curenta primara de analiza are la baza conceptul de forta statica echivalenta. Astfel,
in loc efectuarea de analize laborioase si costisitoare de raspuns dinamic, se prefera folosirea
in prima etapa a instrumenului analizei statice echivalente. Spre deosebire de analiza
dinamica pe baza de semnale temporale ale actiunii, structura este incarcata cu forte statice
echivalente- care iau in considerare simplificat, efectul aplicarii dinamice a incarcarii.

19
Abordarea de analiza in forte statice echivalente furnizeaza doar raspunsul maxim al
structurii.
Astfel, asa cum s-a aratat in Cursul 3, forta exterioara totala asupra structurii este
compusa din forta activa- ( ) la care se adauga efectul aplicarii acesteia, adica forta de
inertie- ƒ ( ). Acestea sunt echilibrate dinamic instantaneu de forta rezistenta (interioara),
alcatuita din forta elastica si forta de amortizare, adica

•( )= ( )+ 6( )= sin( ) 9 = + (5.46)
Daca, pentru claritate, se neglijeaza influenta amortizarii, rezulta ca in regimul stationar
forta dinamica totala care actioneaza structura devine

•( )= = I sin( ) = I sin( ) = D sin ( ) (5.47)

<

adica

•
UZ
= [I =[ D (5.48)
unde, D este forţa statică echivalentă.
In absenta amortizarii, raspunsul este sincron cu actiunea dinamica. Amortizarea are
ca efect aparitia un anumit defazaj dar forta statica echivalenta poate fi scrisa similar

D = [I ∗ (5.49)

 Acest concept de definire a actiunii, sta la baza evaluarii incarcarilor dinamice in

normativele de proiectare structurala la actiuni dinamice (vant si seism). Pentru
intelegerea conceptului, este prezentat exemplul numeric 5.1.

Exemplul numeric 5.1

Se considera cadrul din beton armat din Figura 5.14, solicitat dinamic de forta
perturbatoare ( ) = sin( ) , avand = 80 s si = 40 Kv/b . Fractiunea din
amortizarea critica este de 5% iar durata solicitarii dinamice este de 11 s.
Se determina (i) raspunsul dinamic instantaneu si maxim (particularizat pentru
sectiunea A- Figura 5.16) si se compara cu rezultatul obtinut prin (ii) analiza de raspuns
static echivalent, descrisa conceptual mai sus.

F(t)
Modulul lui Young| E = 2.5x107 kN/m2
4.00 m
Masa specifica| „ =2500 kg/m3
Sectiuni|
Stalpi|50x50 (cm)
7.50 m

Grinda|30x80 (cm)

Figura 5.14- Cadru din beton armat si caracteristici fizico-mecanice

20
 Pentru analiza dinamica se alege modelul complet, avand 6GLD efective ale nodurilor
(premise), care poate fi redus la modelul cu 1GLD de mai jos (a se revedea Cursul 3).

x(t) x(t)
F(t)

Figura 5.15- Model dinamic cu 1GLD de translatie laterala

Efectele ciclic-alternante induse de forta perturbatoare sunt ilustrate in Figura 5.16.

Ilustrarea efectelor induse in stalpul din dreapta, arata caracterul alternant al eforturilor
sectionale de capat (o-sectiune superioara, t- sectiunea inferioara-din incastrarea A).

No
F(t) Qo

Mo 1

A Qt
Mt

Nt

Figura 5.16- Comportare ciclic-alternanta si efecte induse

(i) Analiza dinamica poate fi realizata fie printr-un program comercial existent, fie prin
rutine proprii de analiza- cum este cel dezvoltat de autor in platforma © Matlab/Octave,
Asupra dezvoltarii unor astfel de platforme se va reveni cu precadere in cadrul
cursurilor de probleme avansate de Dinamica structurilor, din programele de studii de
Master.
Pulsatia proprie de vibratie de translatie laterala a cadrului este = 56.76 Kv/b ,
rezultand H = 0.7. Factorul de amplificare a raspunsului dinamic rezulta I∗ = 1.97.

Folosind instrumentul analizei dinamice automate- extensie a formularii matriceale a

Metodei Deplasarilor (Turner et al., 1956) din Statica constructiilor (a se vedea Cursul 3), rezulta
variatia temporala a eforturilor sectionale in stalpul din dreapta (origin-sectiune superioara,
termination- sectiunea inferioara-din incastrarea A) asa cum este reprezentata in Figura 5.17.

21
 Figura 5.17- Forta perturbatoare si raspuns dinamic exprimat in eforturi sectionale
in stalpul din dreapta (referinta in Figura 5.16)

Variatia temporala a momentului incovoietor in sectiunea de interes A- rezemarea

incastrata a cadrului (Figura 5.16), este reprodusa in Figura 5.18.

Figura 5.18- Forta perturbatoare si raspuns dinamic exprimat in moment incovoietor

in incastrarea A

Momentul incovoietor extrem, pe toata durata incarcarii dinamice, survine in intervalul de

actiune a componentei tranzitorii si are valoarea -247.139 s .
Momentul incovoietor extrem stationar, rezultat din analiza dinamica este ‡ˆ,_6'UUZ 6! =
9178.9074 s .
 Prin urmare, rezulta ca momentul extrem total este mai mare cu 38% decat cel extrem
stationar.

(ii) Analiza statica/analiza de raspuns static este condusa printr-un program propriu
dezvoltat de autor cu ajutorul platformei © Matlab/Octave, folosind instrumentul
formularii matriceale a Metodei Deplasarilor din Statica constructiilor (a se revedea

22
 cursurile si aplicatiile de la disciplina Statica constructiilor II si referinta bibliografica
Iancovici, 2012).
Forta statica echivalenta rezulta
D = [I = D = [1.97 ∙ 80 = [157.38 s
∗

iar aplicarea acesteia, static, in ambele sensuri de incarcare, va conduce la diagramele de

moment incovoietor ‡ UZ si ‡ 6' , in regimul dinamic de raspuns stationar (Figura 5.19).

Fse=157.38kN 138.50 Fse=157.38kN

140.38
140.38 138.50

176.98 173.65 176.98 173.65

Mmax Mmin

Figura 5.19- Diagramele de moment incovoietor ‡ UZ si ‡ 6'

in regim dinamic de raspuns stationar

Observatie: Prin abordarea directa prin calcul manual, diagramele pot rezulta pe baza
principiului proportionalitatii si anume
M∗
‡ UZ =+ ‡Š (5.50)
Š
M∗
‡ 6' =9 ‡Š
Š

unde, ‡Š este diagrama de moment incovoietor produsa de forta de greutate ‹ aplicata

conventional pe directia gradului de libertate dinamica. Aceasta diagrama este disponibila,
de la calculul deplasarii D. pentru calculul pulsatiei propria de vibratie .
Momentul incovoietor extrem rezultat din analiza statica echivalenta este
‡ˆ,D.U.6!
UZ = [173.6510 s

Rezulta ca raportul momentelor incovoietoare extreme rezultate din analiza dinamica si cea
statica echivalenta este
‡ˆ,_6'UUZ 6! /‡ˆ,D.U.6!
UZ = 178.9074 /173.6510 = 1.0303

adica, o acuratete buna (3%) in reproducerea prin analiza statica echivalenta a efectelor
maxime induse, in cazul structurilor uzuale.

In cazul modelelor cu grad de libertate vertical (Figura 5.20), diagramele de moment

incovoietor din abordarea static echivalenta, pot fi obtinute similar- prin proportionalitate
cu considerarea efectului fortei de greutate in acest caz si anume
Š;M∗
‡ UZ = ‡Š (5.51)
Š

23
 Š+M∗
‡ 6' = ‡Š
Š

I∗
F(t)
m m m

y(t) G=mg

Figura 5.20- Abordare dinamica (figura din stanga)

si abordare statica echivalenta (figura din dreapta) in analiza de raspuns structural

Aspectele teoretice si practice dezvoltate in prezentul curs vor putea fi extinse cu usurinta
la alte tipuri de forte perturbatoare dinamice (periodce sau arbitrare/aleatoare), si mai
departe, la analiza dinamica a sistemelor cu nGLD.

***
Bibliografie
Allemang, R.L., Brown, D.,L., 1995, Experimental modal analysis, Shock and Vibration Handbook, 4th
edition, Chapter 18, Harris, C.M. eds., McGraw Hill, N.Y.
Bachmann, H., Ammann, W., 1987, Vibration of Structures induced by Man and Machines, IABSE-AIPC-
IVBH, Zürich 1987, ISBN 3-85748-052-X
Chapra, S., Canale, R., P., 1988, Numerical methods for engineers, McGraw-Hill, Inc., New York, NY
Chopra, A., K., 2001, Dynamics of Structures: Theory and Applications to Earthquake Engineering, 2nd ed.,
Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ
Clough, R., W., Penzien, J., 1993, Structural Dynamics, 2nd edition, McGraw-Hill, Inc., New York, NY
Holmes, D., J., 2001, Wind Loading of Structures, Spon Press, London
Iancovici, M., 2012, Statica constructiilor II. Exemple numerice (Editia a II-a), disponibila la
www.utcb.ro
Iancovici, M., 2015, Dinamica structurilor. Abordari energetice, Editura Conspress, ISBN: 978-973-100-
370-2
Ifrim, M., 1984, Dinamica structurilor şi Inginerie seismică, EDP
Irwin, A., W., 1978, Human Response to Dynamics Motion of Structures. The Structural Engineer
London. Melbourne, Private Communication
Jeary, A., P., 1986, Damping in tall buildings – A mechanism and a predictor, Earthquake Engineering
and Structural Dynamics, 14, 733-750.
Lagomarsino, S., 1993, Forecast models for damping and vibration periods of buildings, Journal of Wind
Engineering and Industrial Aerodynamics, 48, 221-239.
Meirovitch, L., 1975, Elements of Vibration Analysis, McGraw-Hill, New York.

24
Ormondroyd, J., Den Hartog, J., P., 1928, The theory of dynamic vibration absorber, Trans. ASME, APM-
50-7, pp.9-22
Simiu, E., Scanlan, R., H., 1996, Wind effects on structures, 3rd Ed., Wiley, New York
Soong, T., T., Dargush, G.,F., 1997, Passive energy dissipation systems in structural engineering, Wiley,
ISBN-13: 978-0471968214
Turner, M., J., Clough, R., W., Martin, H., C., Topp, L. J., 1956, Stiffness and Deflection Analysis of
Complex Structures, J. of Aero. Sci., 23 (9), Sept. 1956. New Jersey: Prentice-Hall, ISBN 0-13-456567-
3.

AIJ-GBV (1991), Guidelines for the evaluation of habitability to building vibration, Architectural Institute
of Japan, Maruzen
ISO 3010 (2001), Basis for design of structures– Seismic actions on structures, International Organization
for Standardization.
**MATLAB, The Language of Technical Computing, The Mathworks Inc.,
http://www.mathworks.com
***GNU OCTAVE, Scientific Programming Language https://www.gnu.org/software/octave/

Tacoma Narrows Bridge, US, 1940 https://www.youtube.com/watch?v=esfpcnQW6qs

Material revizuit: martie 2020

Precizare: preluarea de continut poate fi facuta doar cu acordul autorului

25
 6|Dinamica sistemelor cu nGLD.
Moduri proprii de vibratie
Sistemele cu 1GLD au utilitate esentiala in analiza dinamica a structurilor dar au
capacitate limitata de a reproduce dinamica de raspuns a structurilor cu o anumita
flexibilitate si comportare tridimensionala. Pentru aceste categorii de structuri este
necesara utilizarea de modele rafinate, de dimensiune/rezolutie dinamica superioara.
Cursul prezinta bazele teoretice si aplicatii practice ale dinamicii sistemelor cu numar finit
de grade de libertate dinaica (nGLD), utilizate intensiv in practica curenta de analiza si
proiectare structurala. Este prezentata problematica centrala in Dinamica structurilor, a
modurilor proprii de vibratie, ilustrata prin exemple numerice sugestive.

6.1. Aspecte fundamentale

Sistemele cu 1GLD au utilitate esentiala in intelegerea, atat a fenomenelor vibratorii pe
care structurile le dezvolta sub incarcari dinamice, precum si in analiza dinamica practica a
structurilor. Cu toate acestea, modelele cu 1GLD ofera doar informatia globala, de
ansamblu, asupra comportarii dinamice structurale, avand in consecinta capacitate limitata
de a reproduce dinamica de raspuns a structurilor cu o anumita flexibilitate si comportare
tri-dimensionala (Figura 6.1).

Figura 6.1- Structuri flexible dinamic: Coloana infinitului (29 m; Targu Jiu- foto stanga) si
Evolution Tower (255 m; Moscova- foto dreapta). Sursa foto: internet si M. Iancovici

Pentru reproducerea dinamicii acestor categorii de structuri este necesara adoptarea de

modele rafinate, de dimensiune/rezolutie dinamica superioara, capabile sa surprinda si sa
ofere practicienilor, informatie distribuita si detaliata despre comportarea dinamica (a se

1
revedea Cursul 3). Utilizarea de modele de dimensiune superioara este inerenta in calculul
automat al structurilor.
In cele ce urmeaza, sunt prezentate dezvoltari teoretice si aplicative ale dinamicii
sistemelor cu nGLD. Sunt studiate cele doua categorii de vibratii induse si anume, vibratii
libere si vibratii fortate (intretinute), asa cum au fost acestea descrise general in Cursul 3.

6.2. Model dinamic de analiza, ecuatii de miscare si raspuns dinamic

Comportarea dinamica a unui sistem cu nGLD este reprezentata sintetic prin parametri
de raspuns, obtinuti prin rezolvarea modelului matematic, reprezentat printr-un sistem de
ecuatii diferentiale ale miscarii, de ordinul al II-lea cu coeficienti constanti (Cursul 3).
Se considera sistemul idealizat avand doua corpuri de mase si , legate elastic (prin
resoarte de constante si ) si disipativ (prin amortizori de constante si ). Corpurile
au doua posibilitati independente de translatie orizontala si sunt supuse actionate de forte
perturbatoare. Ansamblul de corpuri este legat de mediul de rezemare (Figura 6.2).

Figura 6.2- Model idealizat cu 2GLD (figura din stanga) si

reprezentarea echilibrului instantaneu de forte (figura din dreapta)

Echilibrul dinamic instantaneu al fiecarui corp, sub actiunea fortelor care ii revin,
considerand componentele de miscare absoluta si relativa, se scrie
1: (6.1a)
2: (6.1b)
si dezvoltand mai departe,
1: (6.2a)
2: (6.2b)
Sub forma matriceala, ecuatiile se rescriu astfel
0
0
(6.2c)

Adica

, , , , , , , (6.3)
sistemul ecuatiilor de miscare dedus in Cursul 3, pentru acest caz particular dimensiunea
sistemului dinamic fiind 2!"#. Astfel, caracteristicile dinamice de definire a sistemului
sunt matricele patratice , si , actiunea dinamica este reprezentata prin vectorul fortelor

2
perturbatoare iar raspunsul structurii este furnizat de algoritmul de analiza, primar- prin
marimile vectoriale ale deplasarilor , vitezelor si ale acceleratiilor .
Observatie:
(i) Cele doua corpuri 1 si 2 sunt decuplate inertial, resoartele si amortizorii nu
transfera inertie; in consecinta, termenii de pe diagonala secundara a matricei
rezulta nuli, ceea ce introduce in modelul matematic decuplajul inertial din modelele
curente discrete de analiza;
(ii) Cele doua corpuri 1 si 2 rezulta insa cuplate elastic si disipativ, resoartele si
amortizorii transferand forta de revenire elastica si forta de amortizare vascoasa intre
cele doua mase si mediul de rezemare laterala; in consecinta, termenii de pe diagonala
secundara a matricelor si rezulta nenuli, ceea ce introduce in modelul matematic
cuplajul elastic si disipativ din modelele de analiza adoptate in practica curenta.

Specificul problematicii centrale din Dinamica structurilor cu nGLD, si anume acela al

analizei raspunsului dinamic structural, este ilustrat in Figura 6.3.

Figura 6.3- Reprezentare schematica a specificului problematicii in Dinamica structurilor cu nGLD

Rezulta ca necesara definirea sistemului dinamic, prin intermediul caracteristicilor de definire.

Forta perturbatoare dinamica descrisa prin vectorul in relatia (6.3) si ilustrat in Figura
3
6.3, poate avea orice forma- armonica, periodica sau arbitrara/aleatoare, directa sau
indirecta. Problematica definirii si caracterizarii prin analiza, a actiunii dinamice a fost
tratata in extenso in Cursul 2.
Cele două categorii de vibraţii induse sistemelor dinamice cu comportare liniar-
elastica, de interes si in studiul comportarii sistemelor cu nGLD, (Figura 6.3), sunt
(i) Vibratiile libere (VL), se manifesta odata cu incetarea actiunii dinamice si reprezinta prin
functii armonice. Sistemul ecuatiilor de miscare este omogen [ $, %$, ] si devine

$,$ $, $,$ $, $,$ $, %$, (6.4)

in conditii initiale ale miscarii- vectorul deplasarilor initiale ale maselor- $, 0 % si
vectorul vitezelor initiale ale maselor $, 0 &% , nenule.
(ii) Vibratiile fortate/intretinute (VF), se manifesta pe durata exercitarii actiunii dinamice.
Sistemul ecuatiilor de miscare este neomogen [ $, ' %$, ] si are forma generala

$,$ $, $,$ $, $,$ $, $, (6.5)

in conditii initiale ale miscarii- vectorul deplasarilor initiale ale maselor- $, 0 % si
vectorul vitezelor initiale ale maselor $, 0 &% , in general, nule (sistemul se afla in stare
de repaus).
 In cazul particular al miscarii bazei de rezemare a structurii (miscare seismica),
vectorul termenilor liberi (forte de inertie generate indirect, de miscarea bazei de
rezemare) capata expresia

$, $,$ ($, )* (6.6)

unde, ($, este vector de influenta- vector coloana operational unitate (toti termenii fiind
egali cu 1); acesta care transfera acceleratia orziontala a miscarii terenului- )* in forte de
inertie aplicate maselor grupate in matricea de inertie $,$ (Figura 6.4).

Deplasare absoluta de
răspuns instantaneu

ag(t)
3

1
timpul t
0

-1

-2

-3

-4
0 5 10 15 20 25 30 35 40

Figura 6.4- Reprezentare schematica a specificului problematicii in Ingineria seismica

4
 Problematica comportarii seismice a sistemelor cu 1GLD si nGLD va fi tratata in
extenso, in cadrul ultimelor cursuri, dedicate studiului Ingineriei seismice.
Solutia sistemului de ecuatii diferentiale ale miscarii se determina prin integrare. Dacă
forţele perturbatoare au expresie analitica simplă (armonică, periodică) metoda de integrare
a ecuaţiei diferenţiale este analitică si va furniza solutia analitica “exacta”, ca in cazul
sistemelor cu 1GLD. Dacă acţiunea perturbatoare este arbitrara/aleatoare, metoda de
integrare va fi una numerică. Integrarea numerica are insa aplicabilitate generala, pentru
toate tipurile de incarcari dinamice.

6.3. Vibratiile libere ale sistemelor cu nGLD. Vibratii proprii, moduri proprii de vibratie
Se considera structura in cadre si sistemul dinamic cu nGLD de translatie laterala dominanta
asociate, din Figura 6.5.

Figura 6.5- Structura in cadre, sistem dinamic cu nGLD

si grade de libertate de translatie laterala asociate

Modelul matematic este cel descris in relatia (6.4), care comporta o solutie similara cu cea
dezvoltata in cazul sistemelor cu 1GLD. Daca se neglijeaza influenta amortizarii $,$ %$,$ ,
rezulta

$,$ $, $,$ $, %$, (6.7)

Iar solutia exprimata in deplasare instantanee (prin analogie cu sistemul cu 1GLD) este

$, + ,$, -. / 0 (6.8)
unde, ,$, este vectorul-coloana al amplitudinilor maxime de raspuns exprimat prin
deplasare,
,$, 〈2 2 ⋯ 24 25 26 ⋯ 2$ 〉8 (6.9)

5
T fiind operatorul de transpunere, utilizat doar din ratiuni de eficienta a scrierii.
In relatia (6.8), / este pulsatia proprie de vibratie iar 0 este unghiul de faza in absenta
amortizarii.
Vectorul amplitudinilor maxime ale deplasarii de raspuns ,, depinde de condiţiile iniţiale

0 = % si viteze initiale = 0 = &% , pe directiile GLD (Figura 6.5).

ale mişcării (a se revedea dezvoltarile teoretice in cazul sistemelor cu 1GLD), deplasari
initiale
Derivand succesiv expresia deplasarii (6.8) se obtin vectorul vitezelor si acceleratiilor
maselor si anume
= /,cos / + 0 (6.10a)
= −/ ,sin / + 0 (6.10b)
si introducand expresiile de mai sus in relatia (6.7) se obtine
−/ ,sin / + 0 = % (6.11a)
rezultand mai departe
−/ ,=% (6.11b)

al vibratiilor proprii. Solutia banala , = >$, nu este acceptabila, in acest caz, fenomenul
ceea ce reprezinta un sistem omogen de ecuatii algebrice liniare, denumit sistemul de ecuatii

vibratoriu nu s-ar manifesta, nu ar exista raspuns dinamic.

Rezulta ca sistemul este satisfacut daca
| −/ |=0 (6.11c)
denumita ecuaţie caracteristică (ecuaţia valorilor proprii de vibraţie ale sistemului dinamic).

termeni de pulsatii proprii de vibratie- /4 (i=1,2,...,n).

Prin rezolvarea ecuatiei caracteristice, rezulta n radacini- valori proprii de vibratie in

Perioada proprie si frecventa proprie asociate rezulta

@4 = ,-
A
BC
(6.12)

si

D4 = = , FG
BC
EC A

Introducand cele n- pulsatii proprii de vibratie determinate anterior, in sistemul de ecuatii

care caracterizeaza vibratiile proprii, se obtin n sisteme omogene de ecuatii algebrice
asociate vibratiilor proprii.
Sistemul de ecuatii i al vibratiilor proprii este
− /4 ,( = >$, , i=1, 2 ... n (6.13)
unde, ,( este vectorul amplitudinilor maxime (necunoscute), corespunzatoare pulsatiei
proprii /4 (devenita cunoscuta) si are forma

,4 = 〈2 ,4 2 ,4 ⋯ 24,4 25,4 26,4 ⋯ 2$,4 〉8 (6.14)

6
denumit vector propriu de vibratie dimensional asociat valorii proprii /4 ; reprezinta de
asemenea, o caracteristica intrinseca a sistemului dinamic. Vectorul propriu ,( este
dimensional si depinde de conditiile initiale ale miscarii in vibratii libere. O anumita
ordonata 26,4 are semnificatia de deplasare corespunzatoare gradului de libertate dinamica
k, in modul propriu de vibratie i. Deformata asociata vectorului propriu este o deformata
intrinseca a sistemului asociata indicelui i si este denumimta forma proprie de vibratie
dimensionala.
Conditiile initiale ale miscarii in vibratii libere sunt necunoscute in aceasta etapa de analiza

,( prin normalizare, eliminand astfel conditiile initiale ale miscarii din analiza practica de
si in general nu prezinta interes practic. Se prefera astfel adimensionalizarea vectorului propriu

valori si vectori proprii de vibratie. Rezulta astfel vectorul propriu adimensional asociat
modului propriu de vibratie i, de forma
L ,4
⎡L ⎤
⎢ ,4 ⎥
⎢ ⋮ ⎥
⎢ L4,4 ⎥
H( = ⎢ L ⎥ , i=1, 2 ... n
⎢L ⎥
5,4
(6.15)

⎢ 6,4 ⎥
⎢ ⋮ ⎥
⎣L$,4 ⎦
Procedeul normalizarii consta in impartirea ordonatelor de tip- 26,4 la o valoare aleasa de
referinta (Ifrim, 1984; Chopra, 2001). Aceasta poate fi aleasa fie (i) prima ordonata- 2 ,4 , fie
(ii) ultima ordonata 2$,4 , (iii) ordonata maxima a vectorului 24,QRS sau (iv) radicalul masei
modale corespunzatoare unui anumit mod propriu de vibratie (marime care va fi explicitata

De exemplu, prin impartirea vectorului ,( la prima ordonata 2 ,4 , se obtine

ulterior).

TU,C
⎡TU,C ⎤
2 ,4 ⎢TV,C ⎥
⎢TU,C ⎥ 1
⎡ ⎤ ⎡L ⎤
2 ⎢ ⋮ ⎥
⎢ ,4 ⎥ ⎢
,4
⎥
⎢ ⋮ ⎥ ⎢ TC,C ⎥ ⋮
2 ⎢L ⎥
⎢ 4,4 ⎥ ⎢TU,C ⎥
H( = ⎢ L ⎥ , i=1, 2 ... n
4,4
,( = ⎢ 2 ⎥ = = H , unde
TU,C ⎢ TW,C ⎥ TU,C (
⎢2 ⎥
5,4
⎢TU,C ⎥ ⎢ 5,4 ⎥
(6.16)

⎢ 6,4 ⎥ ⎢TX,C ⎥ ⎢L6,4 ⎥

⎢ ⋮ ⎥ ⎢TU,C ⎥ ⎢ ⋮ ⎥
⎣2$,4 ⎦ ⎢ ⋮ ⎥ ⎣L$,4 ⎦
⎢TY,C ⎥
⎣Z
TU,C ⎦
H(

Sistemul de n-ecuatii, asociat indicelui i in forma adimensionalizata devine

− /4 H( = > , i=1, 2 ... n (6.17)

7
prin rezolvarea caruia rezulta cele (n-1) ordonate de tip L6,4 (k=2,..,n- grade de libertate
dinamica, una dintre ordonatele din H( fiind cunoscuta, egala cu 1).
 Perechea formata astfel, dintr-o valoare proprie /4 /@4 /D4 si un vector propriu
corespunzator- H( , reprezinta un mod propriu de vibratie i al sistemului. Un sistem cu nGLD
va avea un numar de n moduri proprii de vibratie.
Rezulta, prin rezolvarea problemei de valori si de vectori proprii ai sistemului
dinamic, un set de n valori proprii si vectori proprii corespunzatori. Pulsatiile proprii de
vibratie se ordoneaza in sens crescator, adica
/
\ e/ e ⋯ e /4 e ⋯ e /$
fggggggghgggggggi (6.18)
]^_`Ra4b ]^_`Ra44 `^]bj4kRjb
c^$dRQb$aR_R

pentru perioadele proprii si pentru frecventele proprii rezultand urmatoarele inegalitati

@⏟ m@ m ⋯ m @4 m ⋯ m @$
fgggggghggggggi
]bj4kRdR ]bj4kRdb `^]bj4kRjb
c^$dRQb$aR_R
D⏟ eD e ⋯ e D4 e ⋯ e D$
fgggggghggggggi
cjbnob$aR cjbnob$ab `^]bj4kRjb
c^$dRQb$aR_R

Primul mod propriu de vibratie (denumit mod propriu de vibratie fundamental) este
caracterizat de perioada proprie cea mai lunga, in timp ce modurile proprii superioare sunt din
ce in ce mai “rapide”. Reprezentarea grafica a unui vector propriu este denumita forma
proprie de vibratie, deformata dinamica intrinseca, asociata unui anumit mod propriu.
Valoarea proprie asociata indica rapiditatea cu care sistemul vibreaza dupa deformata
proprie asociata (Figura 6.6).
Forma proprie de Forma proprie de vibratie Forma proprie de ...Forma proprie de Forma proprie de
vibratie 1-fundamentala 2-superioara vibratie 3- superioara vibratie i- superioara... vibratie n- superioara

Modul propriu de Modul propriu de Modul propriu de ... Modul propriu de Modul propriu de

@ , -; H @ , -; H @q , -; Hq @4 , -; H4 @$ , -; H$
vibratie 1-fundamental vibratie 2-superior vibratie 3-superior vibratie i-superior... vibratie n-superior

Figura 6.6 – Valori proprii si forme proprii de vibratie ale sistemului dinamic

8
 Modurile proprii de vibratie reprezinta in fapt, descompunerea spectrala a vibratiilor
libere- prin cazul acestora particular al vibratiilor proprii. Astfel, vibratia proprie
intrinseca a unui sistem dinamic, poate fi descompusa intr-o serie de valori si de vectori
proprii care definesc forma si rapiditatea fiecarei componente.
 In consecinta, de exemplu, perioada proprie fundamentala de vibratie exprima
rapiditatea cu care sistemul dinamic efectueaza o oscilatie completa, dupa forma proprie
fundamentala asociata (Figura 6.7). Rapoartele ordonatelor vectorului propriu raman
neschimbate in ciclul vibratoriu.

Figura 6.7- Mod propriu fundamental de vibratie

Modurile proprii de vibratie sunt reprezentate sintetic, sub forma (i) matricei spectrale (a
valorilor proprii) si (ii) a matricei modale ( a vectorilor proprii).
Matricea spectrala a pulsatiilor proprii de vibratie este

/ 0 0 0 0 0 0 0
⎡0 / 0 0 0 0 0 0⎤
⎢0 0 ⋱ 0 0 0 0 0⎥
⎢ ⎥
0 0 0 /4 0 0 0 0
r$,$ ⎢ ⎥
⎢ 0 0 0 0 /5 0 0 0 ⎥ , rad/s (6.19a)

⎢0 0 0 0 0 /6 0 0⎥
⎢0 0 0 0 0 0 ⋱ 0⎥
⎣0 0 0 0 0 0 0 /$ ⎦

Matricea spectrala a perioadelor proprii de vibratie,

9
 @ 0 0 0 0 0 0 0
⎡0 @ 0 0 0 0 0 0⎤
⎢0 0 ⋱ 0 0 0 0 0⎥
⎢ ⎥
0 0 0 @4 0 0 0 0
8$,$ = 2tru = ⎢0 0 0 0 @5 0 0
⎥
0⎥,s
⎢
(6.19b)

⎢0 0 0 0 0 @6 0 0⎥
⎢0 0 0 0 0 0 ⋱ 0⎥
⎣0 0 0 0 0 0 0 @$ ⎦

Matricea spectrala a frecventelor proprii de vibratie este

D 0 0 0 0 0 0 0
⎡0 D 0 0 0 0 0 0⎤
⎢ ⎥
⎢0 0 ⋱ 0 0 0 0 0⎥
⎢0 0 0 D4 0 0 0 0⎥
v$,$ = 8u = Ar = ⎢
0 0 0 0 D5 0 0 0⎥
⎢ ⎥
, Hz (6.19c)

⎢0 0 0 0 0 D6 0 0⎥
⎢0 0 0 0 0 0 ⋱ 0⎥
⎣0 0 0 0 0 0 0 D$ ⎦

Matricea modala (matrice care sintetizeaza vectorii proprii de vibratie, dispusi pe coloane)
este
w$,$ = [Hy Hz ⋯ H( H{ H| ⋯ H} ] (6.20)
Matricele spectrala si modala sunt furnizate in aceasta forma de programele de analiza a
parametrilor modali ai sistemului dinamic.
Observatii:
(i) Analogie cu dinamica proprie a sistemelor cu 1GLD
Vibratiile libere neamortizate ale sistemelor cu 1GLD sunt descrise prin ecuatia diferentiala
+ =0 (6.21)
iar relatia (6.11b) particularizata prin marimi scalare pentru sistemul cu 1GLD devine
−/ 2=0 (6.22)
in care 2 este amplitudinea maxima a deplasarii iar 0 este unghiul de faza (a se revedea
Cursul 3).
Ecuatia caracteristica (6.11c) devine pentru sistemul cu 1GLD
−/ =0 (6.23)
de unde rezulta expresia valorii proprii a sistemului

/=•
6
Q
(6.24)

Prin urmare, semnificatia fizica a radacinii-valoare proprie este aceea ca la aceasta valoare,
vibratia proprie a sistemului genereaza o amplitudine “critica” unica asociata. Aceasta

10
observatie este extinsa la sistemele cu nGLD. O valoarea proprie modala corespunde unei
forme proprii “critice” de vibratie asociata.

(ii) Determinarea modurilor proprii prin formularea generala este cunoscuta sub numele
de Metoda matricei de rigiditate dinamica .
In functie de natura si de dimensiunea modelului de analiza, in calculele practice (de regula
in calculul manual), pentru simplitate, poate fi preferata utilizarea matricei de flexibilitate
dinamica €, pentru exprimarea caracteristicii elastice a sistemului.
Asadar, in acelasi sistem de axe de coordonate, matricele € si sunt inverse una celeilalte
adica,
€$,$ $,$ = •$ (6.25)
si revenind in relatia (6.7), se obtine sistemul ecuatiilor de miscare si anume
€ + =% (6.26)
Cu expresiile (6.10a si b), ecuatia caracteristica devine
U
$ka. ƒ„ V
|/ € − •} | = 0 †⎯⎯⎯⎯⎯⎯ˆ |€ − ‰•} | = 0
…
(6.27)
prin rezolvarea careia rezulta cele n radacini- valori proprii

‰4 = BV , i=1, 2, ..., n- moduri proprii de vibratie (6.28a)

C

Revenind la sensul fizic al radacinilor, valorile proprii ale sistemului dinamic, avem

/4 = , @4 = , D4 = E
A
ŠƒC BC C
(6.28b)

Ordonarea valorilor proprii urmeaza inegalitatile

‰ > ‰ > ⋯ > ‰4 > ⋯ > ‰$ (6.29)
care respecta ordonarea din relatiile (6.18).
Vibraţiile proprii vor fi descrise prin sistemul de ecuatii al vectorilor proprii adimensionali,
de forma,
€ − ‰4 •} H( = % , i=1, 2, ..., n- moduri proprii de vibratie (6.30)
unde, H( este vectorul propriu de vibratie adimensional asociat valorii proprii ‰4 .
Semnificatia fizica a sistemului (6.26) este cea de echilibru dinamic in vibratii libere fara
amortizare, intre fortele de inertie si cele de revenire elastica. Daca se exprima echilibrul
dinamic instantaneu al structurii (Figura 6.5), deplasările instantanee se exprima în funcţie
de forţele de inertie, prin intermediul matricei de flexibilitate si rezulta

$, = €$,$ • $, = −€$,$ $,$ $, (6.31a)

unde, o anumita deplasare instantanee pe directia unui grad de libertate dinamica este

6 = ∑$5„ Œ65 •W = − ∑$5„ Œ65 5 5 , k=1, 2 ... n- grade de libertate dinamica (6.31b)

11
Relatia (6.31b) exprima in termeni de flexibilitati, cuplajul elastic dintre gradele de libertate
dinamica.
Observatie: Problema generala de valori si vectori proprii, ‰ si respectiv H, ai unei matrice
oarecari Ž este
ŽH ‰H (6.32a)
unde, prin indentificare cu problema specifica din Dinamica structurilor si anume
H / H (6.32b)
rezulta ca
Ž uy
si ‰ / (6.32c)
Determinarea matricelor spectrala si modala se face in platformele de analiza dinamica sau
cele utilitare de analiza (Mathcad, Matlab, GNU Octave etc.) prin apelarea de functii specific
incorporate (de exemplu, functia eig in platforma Matlab/Octave).

Exemplul numeric 6.1

Se considera cadrul de forfecare din Figura 6.8, amplasat pe teren rigid, nedeformabil.
Cadrul este modelat cu 3GLD de translatie laterala dominanta. Se determina modurile
proprii de vibratie prin metoda generala a matricei de rigiditate si se reprezinta grafic
formele proprii de vibratie asociate.

Figura 6.8- Structura in cadre de beton armat si model de analiza cu baza rigida,
cu 3GLD de translatie laterala

Masele asociate fiecarui grad de libertate dinamica sunt q 20 •- / iar

rigididitatile la translatie laterala ale fiecarui nivel se considera q 40000 •/
.
Ulterior, va fi discutat efectul modelarii globale teren si structura asupra dinamicii
proprii a structurii.

12
 (a) Caracteristici dinamice de definire a modelului
Matricea maselor este
0 0 20 0 0
‘0 0’ ‘0 20 0 ’ , •- /
0 0 q 0 0 20
iar matricea de rigiditate are expresia

q
‘ q ’
q q qq

Semnificatia fizica a coeficientilor de rigiditate este ilustrata in Figura 6.9, acestia rezultand
din conditia de echilibru static.

Coloana 1 din K Coloana 2 din K Coloana 3 din K

Figura 6.9- Semnificatia fizica a coeficientilor matricei de rigiditate

Matricea de rigiditate devine

0 80000 40000 0
‘ q q’ ‘ 40000 80000 40000’ , •/
0 q q 0 40000 40000
si pot fi determinate astfel, modurile proprii de vibratie, pe baza dezvoltarilor teoretice
prezentate.
(b) Caracteristicile dinamice proprii ale modelului: moduri proprii de vibratie rq,q siwq,q
Modelul are 3GLD, prin urmare va avea 3 moduri proprii de vibratie (3 valori proprii si
3 vectori proprii asociati). Ecuatia caracteristica este
| / | 0
care devine, cu datele numerice ale structurii
80000 40000 0 20 0 0
”‘ 40000 80000 40000’ / ‘0 20 0 ’” 0
0 40000 40000 0 0 20

13
Prin rezolvare rezulta / 396.12, / 3109.9 si /q 6494 ; retinand doar radacinile
pozitive- cu sens fizic, rezulta matricele spectrale si anume

/ 0 0 19.9029 0 0
r ‘0 / 0’ ‘ 0 55.7666 0 ’ , rad/-
0 0 / 0 0 80.5851
@ 0 0 0.3157 0 0
8 ‘0 @ 0’ ‘ 0 0.1127 0 ’,-
0 0 @q 0 0 0.0780

D 0 0 3.1676 0 0
v •0 D 0ž ‘ 0 8.8755 0 ’ , FG
0 0 Dq 0 0 12.8255

Ecuatiile vibratiilor proprii asociate fiecarui mod propriu de vibratie i sunt descrise prin
/4 H( > , i=1, 2 ,3
unde, /4 sunt deja determinate iar H( este vectorul propriu de vibratie normalizat in raport
cu prima ordonata, astfel incat Ÿ ,4 1 (i=1, 2 ,3). Rezolvarea succesiva a sistemului de
ecuatii a vibratiilor proprii, pentru fiecare mod propriu de vibratie, va furniza vectorii
proprii de vibratie, sintetizati in matricea modala a sistemului dinamic si anume
1 1 1
w xHy Hz H ~ ‘1.8019 0.4450 1.2470’
2.2470 0.8019 0.5550

Formele proprii de vibratie sunt ilustrate in Figura 6.10.

Forma proprie 1 Forma proprie 2 Forma proprie 3

fundamentala superioara superioara

@ 0.316 - @ 0.113 - @q 0.078 -

Figura 6.10- Formele proprii de vibratie ale structurii

Formele proprii de vibratie ale structurilor uzuale pentru cladiri, sunt clasice si urmeaza
configuratiile prezentate in Figura 6.10. Pentru alte tipuri de structuri, acestea pot prezenta
configuratii particulare.

14
Problematica modurilor proprii de vibratie poate fi extinsa la sisteme structurale modelate
cu elemente de suprafata (placi drepte si curbe, sisteme cu sectiune inelara- cosuri de fum,
stalpi pentru turbine eoliene; Iancovici, 2014) si elemente de volum.
Observatie: Problematica vibratiilor proprii poate fi extinsa la modele tridimensionale, cu
considerarea componentelor de rotire si a cuplajului modal datorat excentricitatii inertiale
sau/si elastice in plan (a se revedea Cursul 4).

z
CM 3
y
2 1

Figura 6.11- Model dinamic al unui cadru parter din beton armat redus la 3GLD

Daca structura prezinta simetrie inertiala si elastica (centrul de masa-CM este

coincident cu centrul de rigiditate-CR), matricea maselor este
0 0 0 0
‘0 0 ’ = ‘0 0’
0 0 0 0 ¡¢
(6.33a)
q

unde, este masa totala de translatie a cadrului, iar ¡¢ este momentul de inertie la rotire al
placii; matricea de rigiditate este
0 0 S 0 0
= ‘0 0’=•0 £ 0ž
0 0 0 0
(6.33b)
q ¤

unde, S si £ sunt rigiditatile de ansamblu, de translatie in directiile si ¥ , iar ¤ este

rigiditatea de ansamblu la rotire a structurii, in jurul axei verticale (rigiditate la torsiune;
Chopra, 2001; Iancovici, 2014).
Termenii nuli de pe diagonalele secundare ale matricelor, indica existenta decuplajului
inertial, respectiv elastic, intre gradele de libertate dinamica. Acest efect se va reflecta direct
in modurile proprii de vibratie, care rezulta independente dupa cele trei grade de libertate.
Determinarea acestora urmeaza insa, bazele teoretice expuse anterior.
 Prezenta excentricitatii, are ca efect aparitia cuplajului modal, adica modurile proprii de
vibratie devin cuplate directional. Asupra acestei problematici extrem de importante se
va reveni in cadrul cursurilor care trateaza abordari avansate in Dinamica structurilor, in
cadrul programelor de Master.

15
6.4. Proprietatea de ortogonalitate a vectorilor proprii de vibraţie

Prin enunt, pentru două moduri proprii de vibraţie diferite, i şi j ale unui sistem dinamic
pentru care /4 ' /5 , vectorii proprii de vibraţie asociaţi sunt ortogonali în raport cu
matricele dinamice de definire, adica
H8( H{ 0 (6.34a)

H8( H{ = 0

H8( H{ = 0 sau H8( €H{ = 0

Modurile proprii de vibratie se numesc moduri proprii normale, modul propriu de vibratie i
fiind descris prin relatia
/4 H( = H( (6.34b)
Prin transpunere, rezulta succesiv
/4 H( E
= H( 8
→ /4 H8( 8
= H8( 8
→ /4 H8( = H8(
Inmultind relatia de sus, la dreapta cu H{ rezulta

/4 H8( H{ = H8( H{ (6.34c)

Pentru modul propriu j, avem similar

/5 H{ = H{ (6.35a)

si
/5 H8( H{ = H8( H{ (6.35b)

Scazand cele doua relatii, rezulta

BC §BW
/5 −/4 H8( H{ = 0 †⎯⎯⎯ˆ H8( H{ = 0 (6.36)

In aplicatiile practice, această proprietate serveşte la verificarea vectorilor proprii de

vibraţie.
Pentru exemplul numeric 6.1, proprietatea de ortogonalitate (6.36), utilizata in raport cu
modurile proprii de vibratie 1 si 2 de exemplu, furnizeaza urmatorul rezultat
20 0 0 1
H8y Hz = 〈1 1.8019 2.2470〉 ‘ 0 20 0 ’ ‘ 0.4450 ’ = 0
0 0 20 −0.8019

Moduri proprii de vibraţie: sinteză si comentarii concluzive

 Modurile proprii de vibraţie reprezintă caracteristici dinamice proprii ale modelului,

caracteristici intrinseci, independente de acţiuni si de conditiile initiale ale miscarii;
 Vectorii proprii de vibraţie reprezinta deformate dinamice proprii, rapoartele
ordonatelor păstrându-se constante pe durata unui ciclu vibratoriu propriu. Valoarea
16
 proprie asociată unei forme proprii de vibraţie indică rapiditatea cu care structura
efectueaza un ciclu vibratoriu complet, cu deformata asociata formei proprii asociate;
 Perioada proprie fundamentala de vibratie @ este un cuantificator essential al
flexibilitatii dinamice a structurii, atat pentru componentele de translatie dar si de
torsiune. In practica curenta, perioada proprie fundamentala de translatie este estimata

0.1
pe baza relatiilor empirice propuse (Ifrim, 1984; AIJ-GBV, 1991), de exemplu
@

@ = a F ¢.¨©
pentru structuri in cadre, fiind numarul de niveluri deasupra terenului, sau

1/2013; factorul a introduce tipul structural iar F este inaltimea structurii deasupra
potrivit codurilor de proiectare seismica european- Eurocode 8 si cel romanesc- P100-

cotei terenului (inaltimea supra-structurii);

 Perioada proprie fundamentala de vibratie @ si vectorul propriu asociat H sunt
parametri modali esentiali si pentru stabilirea prin calcul a incarcarilor dinamice si
seismice statice-echivalente, asupra structurii (asa cum s-a aratat in cazul sistemelor cu
1GLD- Cursul 5);
 In cazul modelelor dinamice pentru structuri conventionale, caracteristica de
amortizare nu influenţează semnificativ modurile proprii de vibraţie, modurile proprii
de vibratie rezultand reale. Acest lucru a fost evidentiat in cazul sistemelor cu 1GLD.
In cazul modelelor dinamice neconventionale (care incorporeaza diferite forme de
interactiune, de exemplu cu considerarea interactiunii dinamice teren-structura; Figura
6.12), nivelul ridicat de amortizare a terenului raportat la cel redus al structurii, poate
influenta configuratia modurileor proprii de vibratie, rezultand moduri proprii
complexe (Clough si Penzien, 1993; Chopra, 2001).

Figura 6.12- Reprezentare schematica a efectului terenului (rigid si deformabil)

asupra raspunsului dinamic

17
 Modurile proprii de vibraţie servesc la conformarea dinamică a unei structuri (controlul
distribuţiei de masă şi de rigiditate, în plan şi în elevaţie), la calibrarea dinamică a
structurii în funcţie de caracteristicile acţiunii perturbatoare. Modurile proprii sunt
sensibile la modificarea caracteristicilor structurii (de exemplu, discrepante de rigiditate
si de masa prin retrageri sau discrepante in caracteristicile sectionale; Figura 6.13).
Modurile proprii de vibratie sunt instrumente eficiente pentru conformarea corecta a
structurii de rezistenta, in vederea preluarii in conditii de performanta structurala si
economica, a diferitelor tipuri de incarcari dinamice;

Figura 6.13- Reprezentare schematica a efectului distributiei de rigiditate si de masa in elevatie

asupra formei proprii fundamentale de vibratie

 Modurile proprii de vibraţie reprezintă elementul esenţial în determinarea răspunsului

dinamic al sistemelor cu nGLD, cu precadere prin Metoda superpoziţiei modale.
Modificarea ipotezei de incarcare, a tipului acţiunii perturbatoare, va necesita reluarea
doar a unei părţi a analizei, modurile proprii fiind caracteristici intrinseci ale structurii;
 Valorile proprii de vibraţie servesc la construirea matricei de amortizare- a structurii,
indispensabila în procedeele de integrare numerica directa a ecuaţiilor de mişcare
(procedee numerice de determinare a răspunsului). Mai mult, perioada proprie
fundamentală de vibraţie @ serveşte la controlul convergenţei şi stabilităţii procedeelor
de integrare numerică prin alegerea corespunzătoare a pasului de discretizare ª a
functiei semnalului dinamic (Wilson si Bathe, 1973; Chopra, 2001; a se revedea Cursul
2);
 Modurile proprii de vibraţie sunt esenţiale şi în ceea ce priveşte latura experimentală a
dinamicii construcţiilor, a identificarii parametrilor modali ai unei structuri existente, in
laborator sau in-situu (Figura 6.14). Astfel, din măsurarea vibraţiilor, prin intermediul
determinării modurilor proprii de vibraţie si a nivelului de amortizare, poate fi
evidentiata o eventuala modificare de stare a structurii, de exemplu cauzata de
coroziune sau avarii suferite in urma unor evenimente de mare intensitate (miscari
18
 seismice puternice, explozii, impact etc.). Monitorizarea vibratorie poate fi de lunga
durata sau de scurta durata (Eng. health monitoring). Cresterea perioadelor proprii
modale pun in evidenta parcurgerea prin degradare a unui eveniment dinamic, formele
proprii de vibratie punand in evidenta localizarea degradarii structurale (Allemang si
Brown, 1995). Instrumentarea vibratorie ofera o baza instrumentala pentru identificarea
parametrilor modali si pentru strategiile de reabilitare seismica structurala.

3
T1, Φ1 T2, Φ2
2

1-

2-

3-

4-
0 5 10 15 20 25 30 35 40

-1

-2

-3

-4
0 5 10 15 20 25 30 35 40

-1

-2

-3

-4
0 5 10 15 20 25 30 35 40

-1

-2

-3

-4
0 5 10 15 20 25 30 35 40

Figura 6.14- Reprezentare schematica a problematicii identificarii parametrilor modali prin

instrumentare vibratorie in-situu

 Modurile proprii de vibraţie sunt determinate prin calcul, prin metodele generale din
Dinamica structurilor (ca cele expuse, metoda şi metoda €). Alaturi de formularea
analitica a problemei de valori si vectori proprii, operarea se poate face si prin alte
abordari si anume: metode numerice, iterative (de exemplu, metoda Ritz, metoda
matriceala iterativa, metoda iteratiei inverse, metoda iteratiei inverse cu translatie;
Ifrim, 1984; Clough si Penzien, 1993; Macavei si Poterasu, 1994) sau metode aproximative
constand in aproximarea caracteristicilor caracteristicilor modale (de exemplu, metoda
Rayleigh, metoda Stodola, metoda Holzer etc.; Ifrim, 1984).

6.5. Principiul Rayleigh şi metoda energetică Rayleigh

Principiul Rayleigh (Strutt si Rayleigh, 1877) statueaza faptul ca pentru un sistem dinamic
conservativ, valoarea proprie de vibraţie este staţionară în vecinătatea formei proprii asociate.
Strutt si Rayleigh demonstreaza in lucrarea The theory of sound (1877), ca cazul
vibratiilor acustice, unei erori de ordinul I a formei proprii de vibratie, ii corespunde o
eroare de ordinul al II-lea in valoarea proprie asociata. Cu alte cuvinte, chiar daca forma
proprie de vibratie este determinata cu acuratete inferioara, valoarea proprie asociata va
avea o precizie superioara.
Raportul (câtul) Rayleigh, asociat unui mod propriu de vibratie i este
H8 6C∗
4 /4 ( H(
H8 H( QC∗
, i=1, 2, ..., n- moduri proprii de vibratie (6.37)
(

19
unde, 4∗ este masa generalizata a modului propriu i, iar 4∗ este rigiditatea generalizata
asociata aceluiasi mod i. Cele doua marimi scalare, sintetizeaza/agrega intr-o singura
coordonata- generalizata, caracteristica inertiala si elastica antrenata intr-un anumit mod
propriu i. Este lesne de observat mai departe, analogia cu sisteme sintetizate avand 1GLD
generalizat, care serveste la fundamentarea instrumentelor de calcul dinamic.
Principiul Rayleigh serveşte la fundamentarea bazei teoretice pentru determinarea
practica a valorilor proprii de vibraţie pe baza unei estimări aproximative a formelor proprii
de vibraţie asociate. Acesta se aplică cu precadere la determinarea caracteristicilor modului
fundamental, întrucât forma proprie fundamentală pentru structuri uzuale poate fi estimată
mai facil. Estimarea formelor proprii superioare este mai dificila.
Metoda energetică Rayleigh are la baza principiul conservarii energiei vibratorii la
sisteme dinamice fara amortizare. Pentru un sistem cu 1GLD neamortizat, de masa si
rigiditate , expresia deplasarii si a vitezei masei sunt (a se revedea Cursul 4)
= 2sin / + 0 (6.38a)
= /2cos / + 0 (6.38b)
Energia totala a sistemului este constanta in timp adica
¬a = ¬n + ¬d = - -) (6.39)
unde, cele doua forme de energie ale sistemului sunt ¬n - energia cinetica a sistemului (lucrul
mecanica al fortelor de inertie) iar ¬d - energia de revenire/deformatie elastica a sistemului
(lucrul mecanic al fortelor de revenire elastica).
Rezulta cele doua forme instantanee de energie vibratorie si anume

¬n = = 2 sin / + 0 = ¬n,QRS sin / + 0 (6.40a)

¬d = = / 2 cos / + 0 = ¬d,QRS cos / + 0 (6.40b)

Pentru doua pozitii de echilibru dinamic ale sistemului (1-deplasare nula si viteza maxima
si 2- deplasare maxima si viteza nula), echilibrul energetic se scrie astfel

¬n,QRS = ¬d,QRS → 2 = / 2 →/=Š / (6.41)

Rezulta expresia pulsatiei proprii, determinata pe baza conditiei de echilibru energetic.

Utilizarea instrumentului complementar al exprimarii echilibrului energetic (analiza de
bilant energetic) in Dinamica structurilor, furnizeaza avantaje considerabile in practica
curenta de analiza si proiectare structurala (Akiyama, 1985; Iancovici, 2015).
Extinzand problema de bilant energetic la sisteme cu nGLD, vectorul deplasarii instantanee
de raspuns in vibratii libere fara amortizare este furnizat de relatia (6.8), iar deplasarea
asociata modului fundamental de vibratie este

y = ,y sin / +0 (6.42)

20
unde, ,y este vectorul propriu de vibratie dimensional, iar / si 0 sunt pulsatia proprie si
unghiul de faza asociate modului fundamental de vibratie.
Deplasarea instantanee a masei k este

6 26 sin / 0 (6.43a)
iar viteza acesteia, obtinuta prin derivare are expresia

6 / 26 cos / 0 (6.43b)
 Forma proprie de vibratie ,y , de ordonate (26, , 1,2, … , !"# este aproximata cu
deformata produsa de fortele de greutate ( !6 6 ¯ ,k=1,2,…,n- GLD), aplicate
conventional pe directiile gradelor de libertate dinamica.
Relatiile deplasarii si vitezei masei devin

6 6 sin / 0 (6.44a)

6 / 6 cos / 0 (6.44b)
unde, 6 sunt deplasarile statice produse de fortele de greutate (!6 6 ¯, k=1,2,…,n- GLD),
aplicate conventional pe directiile gradelor de libertate dinamica (Figura 6.15).

,y ³

Forma proprie fundamentala „exacta” Forma proprie fundamentala „aproximata”

Figura 6.15- Forma proprie “exacta” si forma proprie fundamentala “aproximata”

Energia totala a sistemului in modul propriu fundamental de vibratie este constanta in timp
adica
¬a, ¬n, ¬d, - - ) (6.45)
unde, energiile maxime cinetica si de revenire/deformatie, au expresiile

¬n,QRS ∑$u°±²
6„ 6 6 QRS / ∑$u°±²
6„ 6 6 (6.45a)

¬d,
QRS
∑$u°±²
6„ !6 6 (6.45b)

Egaland similar energiile maxime corespunzatoare celor doua pozitii de echilibru

instantaneu in modul propriu fundamental de vibratie (1-deplasari nule si viteze maxime si
21
2- deplasari maxime si viteze nule; Figura 6.15), echilibrul energetic in modul fundamental
se scrie
¬n,QRS ¬d,
QRS
(6.46)
de unde rezulta ca patratul pulsatiei proprii fundamentale de vibratie (Rayleigh) are
expresia
∑Yµ¶·¸ QX SX
/ ,´ ¯ ∑Yµ¶·¸
X¹U
³/
QX SXV
(6.47)
X¹U

Se reaminteste ca marimile 6 in expresia de mai sus, reprezinta deplasarile statice produse

de fortele de greutate, deplasari prin care se aproximeaza forma proprie de vibratie
fundamentala. Rezulta ca expresia pulsatiei este una aproximativa, diferita fata de cea
“exacta”.

∑Yµ¶·¸ ∑Yµ¶·¸
/ •¯ •¯
X¹U QX SX X¹U °X S X
,´ ∑Yµ¶·¸ QX SXV ∑Yµ¶·¸ °X SXV
(6.48)
X¹U X¹U

Perioada proprie aproximativa Rayleigh de vibratie, a modului fundamental are expresia

∑Yµ¶·¸ °X SXV
@ ,´ 2t•
A X¹U
BU,º * ∑Yµ¶·¸ °X SX
(6.49)
X¹U

Aceasta metoda de determinare a valorii propria fundamentale de vibratie si de estimare a

vectorului propriu fundamental asociat, suplineste conducerea analizei laborioase de valori
si vectori proprii, daca se doreste doar estimarea modui fundamental de vibratie. Metoda
este incorporata in instrumentele normative de proiectare seismica (de exemplu in codul
romanesc de proiectare seismica P100-1/2013). Aplicabilitatea acesteia este ilustrata prin
exemplul numeric 6.2.

Exemplul numeric 6.2

Se considera cadrul de forfecare din Figura 6.8, modelat cu 3GLD de translatie laterala
dominanta. Se determina modul propriu fundamental utilizand metoda energetica Rayleigh
si se compara cu modul propriu fundamental “exact” de vibratie, determinat prin metoda
generala a matricei de rigiditate.

G3= m3g
x3

G2= m2g
x2

G1= m1g x1

Figura 6.16- Forma proprie fundamentala “aproximata” prin deformata statica

22
Deplasarile statice produse de fortele de greutate (Figura 6.16) rezulta prin calcul static si
anume

‘ ’ €» uy
» (6.50)
q

dupa caz, acestea putand fi obtinute fie prin operare cu matricea de rigiditate , fie prin
operarea prin matricea de flexibilitate €.
Vectorul fortelor de greutate (greutati de nivel) este
! 196.2
» ‘! ’ ‘ ’¯ ‘196.2’ , •
!q 196.2
(6.51)
q

rezultand astfel deplasarile laterale

80000 −40000 0 u
196.2 0.0147
= ‘ ’ = ‘−40000 80000 −40000’ ‘196.2’ = ‘0.0245’ ,
0 −40000 40000 196.2 0.0294
(6.52)
q

Introducand deplasarile statice in relatia (6.47) se obtine

/ = ¯ ∑¼X¹U = 400
∑¼ QX SX ¢∙¢.¢ ¾¨¿ ¢∙¢.¢ ¾©¿ ¢∙¢.¢ À¾
,´
X¹U QX SX ¢∙¢.¢ ¾¨V ¿ ¢∙¢.¢ ¾©V¿ ¢∙¢.¢ À¾V
V =9.81

de unde / ,´ = 20 Á)Â/-.
Rezulta ca raportul pulsatiilor proprii obtinute prin abordarea aproximativa Rayleigh si cea
“exacta” (referinta, exemplul numeric 6.1) este
/ 20
= = 1,0049
,´
/ ,"bSRna" 19.9029
rezultand o acuratete exceptionala in aprecierea valorii proprii fundamentale de vibratie,
prin calcul static.
Vectorul propriu fundamental de vibratie Rayleigh normalizat este asadar
SU
⎡SU⎤ 1
1
⎢SV⎥
SV
w ,´ = ⎢SU⎥ = ÄSUÅ = ‘1.6667’
⎢S¼⎥
S¼
2.0000
⎣SU⎦ SU

indicand o estimare grosiera a vectorului propriu fundamental fata de valoarea “exacta” a

acestuia si anume (referinta, exemplul numeric 6.1)
1
w ,"bSRna" = ‘1.8019’
2.2470
Cu toate acestea, estimarea valorii proprii rezulta cu o precizie foarte buna.

23
Raspunsul dinamic in regim fortat (intretinut) al sistemelor cu nGLD la diferite tipuri de
actiuni, va fi tratat in capitolul urmator al cursului. Raspunsul seismic al sistemelor cu nGLD
va fi tratat in extenso in ultima parte a cursului, dedicat studiului elementelor de Inginerie
seismice.
***

Bibliografie
Akiyama, H., 1985, Earthquake-resistant limit-state design for building, the University of Tokyo Press,
Tokyo, Japan
Allemang, R.L., Brown, D.,L., 1995, Experimental modal analysis, Shock and Vibration Handbook, 4th
edition, Chapter 18, Harris, C.M. eds., McGraw Hill, N.Y.
Chopra, A., K., 2001, Dynamics of Structures: Theory and Applications to Earthquake Engineering, 2nd ed.,
Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ
Clough, R., W., Penzien, J., 1993, Structural Dynamics, 2nd edition, McGraw-Hill, Inc., New York, NY
Iancovici, M., 2014, Dynamics of Structures. Lecture Notes for the Master Course on Structural
Engineering, Editura Conspress, ISBN: 978-973-100-345-0
Iancovici, M., 2015, Dinamica structurilor. Abordari energetice, Editura Conspress, ISBN: 978-973-100-
370-2
Ifrim, M., 1984, Dinamica structurilor şi Inginerie seismică, EDP
Macavei, F., Poterasu, V., F., 1994, Complemente de Dinamica structurilor, Editura Virginia, Iasi
Strutt, J. W., Rayleigh, B., 1877, Theory of Sound, MacMillan and Co., London
Wilson, E., L., Bathe, K., 1973, Stability and Accuracy Analysis of Direct Integration Methods, Earthquake
Engineering and Structural Dynamics, Vol. 1, p. 283-291

AIJ-GBV (1991), Guidelines for the evaluation of habitability to building vibration, Architectural Institute
of Japan, Maruzen
**MATLAB, The Language of Technical Computing, The Mathworks Inc.,
http://www.mathworks.com
***GNU OCTAVE, Scientific Programming Language https://www.gnu.org/software/octave/

Material revizuit: martie 2020

Precizare: preluarea de continut poate fi facuta doar cu acordul autorului

24