Cutremurul din Tōhoku (2011)

Cutremurul din Tōhoku din 11 martie 2011 a fost

un seism de magnitudine 9,0 MW cu epicentrul în regiunea Tohoku
din oceanul Pacific, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe
coasta de est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale
Pacificului de până la zece metri în înălțime.
 Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii
Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km. Inițial măsurată la 7,9
grade, magnitudinea a fost reestimată de serviciul de prospectare
geologică al Statelor Unite. la 8,8 și apoi la 8,9 grade. Cutremurul
este considerat ca fiind cel mai mare din istoria Japoniei. Centrul
american pentru alerte de tsunami în Pacific l-a măsurat la o
intensitate de 9,1 pe scara Richter.
* Cutremurul din Tōhoku
(2011)
 Pagubele
produse de
cutremur
Nivelul de
Persoane Locuințe
Decedați Răniți radiație
dispărute distruse
(μSv/h)
 Prefectura Iwate
3.825 4.091 154 15.021 0.025
 Prefectura Miyagi
8.017 6.387 2.987 29.670 0.079
 Prefectura Fukushima
1.226 3.236 229 2.413 2.17
 Prefectura Ibaraki
22 1 687 524 0.159
 Prefectura Chiba
18 2 233 695 0.059
 Prefectura Tokyo
7 0 77 3 0.088
13.115 13.717 4.367 48.326 0.43
 Cauze si efecte
Cutremurul se datorează probabil deplasării simultane a mai multor
zone focale, ceea ce a creat o intensitate întâlnită doar o dată la o
mie de ani. O secțiune a plăcii tectonice de 500 km lungime și 100 km
lățime.
Printre efectele cutremurului se numără un mare incendiu la o
rafinărie de petrol din Ichihara, prefectura Chiba și un posibil incendiu
într-o clădire din portul Tokio. Au fost oprite trenurile de mare
viteză shinkansen (nu s-a înregistrat nicio deraiere), iar Aeroportul
Haneda a suspendat funcționarea.Diferite trenuri în circulație în
Japonia au fost anulate. În centrul capitalei Tokio au survenit
întreruperi parțiale de curent electric, unele cartiere suferind de
totale întreruperi.
Cutremurul a declanșat o alertă de tsunami pe
coasta japoneză a Pacificului și în țările
învecinate: Noua
Zeelandă, Australia, Rusia, Guam, Filipine, Indonez
ia, Papua Noua Guinee, Nauru, Hawaii, Marianele
de Nord (americane) și Taiwan.
Viteza de propagare a valului tsunami la suprafața
oceanului a fost de 700–800 km/h, cam cât cea a
unui avion turbojet de pasageri. În mijocul apelor
înălțimea valului poate fi de ordinul a numai 0,5
m, dar, datorită întinderii sale, forțele dezvoltate
sunt uriașe. Direcția principală de propagare a fost
spre sud-est. Ele au fost resimțite până și în Chile,
pe partea diametral opusă a Pacificului, la mii de
kilometri depărtare de epicentru, cu o decalare de
circa 22 ore. Valurile tsunami au măturat totul în
calea lor, inclusiv avioanele din unele aeroporturi
de dimensiuni reduse, iar iahturile din marele
porturi ale regiunii Sendai au fost aruncate pe
uscat, unele ajungând pe dealurile din vecinătatea
coastei de est a Japoniei sau și pe acoperișul unor
blocuri de 3 etaje. Înălțimea maximă a valului
tsunami a fost măsurată la 38,9 m

Tsunami
 Radioactivitatea
Spicherul guvernamental Edano a comunicat că la 5 zile după cutremur, în decursul
nopții de 15/16 martie, cantitatea radiației nucleare la centrala nucleară grav avariată
Fukushima I a atins un total de 1.000 milisievert. Această cantitate reprezintă de o mie
de ori mai multe radiații decât valoarea limită maximă admisibilă pe un întreg an la
care are voie să se expună un om, în plus de radiația naturală. La o doză de valoare
(neadmisibilă) între 1.000 si 6.000 de milisievert (1 ÷ 6 sievert) pot surveni simptome
de febră, vomă, stare de rău, cădere de păr. La 16 martie autoritatea americană de
securitate nucleară NRC a declarat că în zona Fukushima radioactivitatea ar fi extrem
de ridicată, cetățenilor americani recomandându-se (de la Washington) să părăsească
zona de 80 km din jurul centralei Fukushima. Unii experți nucleari au afirmat că dacă
încercările de a răci cei 6 reactori nucleare nu reușesc în decurs de 48 de ore, atunci
valorile radiațiilor vor deveni atât de mari, încât vor face imposibile alte acțiuni de
răcire, ceea ce va dezlănțui o contaminare radioactivă neîngrădită a întregii zone.
La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la
Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor
nucleare. Nivelul 7 a fost și nivelul declarat la accidentul nuclear da la Cernobîl în
1986.
 Situatia cotidiana
La 15 martie existau deja în diferite zone deficiențe sau căderi în sistemul
de aprovizionare cu energie electrică. Populația încearcă să compenseze
aceasta (parțial) prin acumulatoare și baterii, care sunt mult căutate. La
bursa din Tokio s-a constatat o cădere vertiginoasă a cursului acțiunilor.
Unele echipe internaționale venite în ajutor după 11 martie s-au reîntors
acasă, fără să fi avut posibilitatea să intervină în zona cutremurului,
Sengai, din cauza blocării drumurilor și haosului general. Produsele
alimentare și bunurile strict necesare vieții sunt mult căutate, populația
încercând să se pregătească pentru o situație și mai grea, ce ar putea
surveni printr-o emanație de radiații de la reactorii nucleari de la
Fukushima
Ministrul economiei, Kaieda, și-a avertizat concetățenii la 17 martie să
reducă drastic consumul de curent electric, deoarece în caz contrar în
orele de vârf ar putea surveni un colaps (întrerupere) al alimentării cu
energie electrică pe mari regiuni, inclusiv Tokio. Lipsa de energie a fost
provocată de avaria catastrofală de la Fukushima însoțită și de căderea
altor centrale electrice japoneze după cutremur. Guvernul japonez a
apreciat la 25 martie că daunele provocate de cutremur și tsunami asupra
clădirilor și drumurilor ating o valoare de aproximativ 200 miliarde €.
Sfarsit