Instituția publică Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Catedra Medicină militară și a calamităților

Referat

Tema: Analiza studiului de caz: Consecințele

catastrofei din 2011 în Japonia(Focușima).Cutremur,
inundații, accident nuclear

Conducător: Cîrstea Nicon,

Asistent universitar,
Colonel medic (r)

Efectuat de: Budan Laurina,

Studenta anului IV,
Medicină I, gr. M1530
10.04.19

Chișinău, 2019
 Părțile componente ale referatului

 Cuprinsul
1. Date Generale

2. Cutremurul din Tōhoku

3. Consecințe ale cutremurului

4. Situația centralelor electrice nucleare

5. Radioactivitatea în zonă

6. Tsunami

7. Măsurile de intervenție și protecție aplicate

7.D Planul de remediere al TEPCO

8. Situația cotidiană în Japonia

9. Victime omenești

 Concluzii
 Bibliografie

1. DATE GENERALE
11 martie 2011 va rămâne, probabil, în istorie, drept ziua în care lumea s-a cutremurat:
un puternic cutremur, de 9 grade pe scara Richter, a avut loc la orele dimineții,
în Japonia.

Seismul a fost urmat de un tsunami uriaș, care a măturat insulele japoneze cu

brutalitate. In final, masivul val seismic a avariat reactoarele unei centrale nucleare,
declanșând un accident nuclear ale cărui urmări vor fi vizibile deceniile următoare.
Pământul întreg s-a mișcat pe axa atunci când a avut loc cutremurul din Japonia.
Oamenii de știiță au apreciat ca seismul din Japonia a deplasat axa de rotație a
Pământului cu aproape 10 centimetri. Mișcarea seismică a fost urmată de mii de replici

2
de intensitate mai mică, însă nu atat de mică încât să nu semene panică printre locuitorii
și-asa greu încercați ai Japoniei.

La 30 de minute de la cutremur, clădirile înalte din Tokio continuau să se clatine, iar

rețelele de telefonie mobilă nu funcționau. S-au înregistrat zone în care solul s-a
lichefiat în urma cutremurului.

2. Cutremurul din Tōhoku

Cutremurul a avut loc la 130 km est de Sendai, Honshu, Japonia. Epicentrul se află la
373 km depărtare de Tokio, conform serviciului de prospectare geologică al Statelor
Unite și a fost urmat după 30 de minute de o replică de 7,7 grade.
Cutremurul se datorează probabil deplasării simultane a mai multor zone focale, ceea ce
a creat o intensitate întâlnită doar o dată la o mie de ani. O secțiune a plăcii tectonice de
500 km lungime și 100 km lățime (sau conform altor surse de 450 km X 200 km) se
crede că s-ar fi ridicat cu cel puțin 8 metri (sau conform altor surse cu până la 23 m).
Printre efectele cutremurului se numără un mare incendiu la o rafinărie de petrol
din Ichihara, prefectura Chiba și un posibil incendiu într-o clădire din portul Tokio. Au
fost oprite trenurile de mare viteză shinkansen (nu s-a înregistrat nicio deraiere), iar a
suspendat funcționarea. Diferite trenuri în circulație în Japonia au fost anulate. În
centrul capitalei Tokio au survenit întreruperi parțiale de curent electric, unele cartiere
suferind de totale întreruAeroportul Hanedaperi. Pe 13 martie s-a anunțat la Tokio, că
începând de luni 14 martie se va proceda sistematic în capitală și marile orașe la
raționalizare a distribuirii de energie electrică (prin întreruperi de câteva ore zilnic) din
motive de securitate dar și din evidentă criză de curent.

3. Consecințe ale cutremurului

Cutremurul de 9 grade pe scara Richter a durat cca 6 minute și a fost urmat de o serie
de replici de magnitudine mare (7,2 Mw, 6 Mw, 7 Mw, 7,4 Mw, 7,2 Mw, 4,5 Mw, 7,9
Mw și alte valori) și de un tsunami de mare amploare.
Compania germană de asigurări Munich Re a calculat că pierderile economice ca
urmare a catastrofei au fost de cca 210 miliarde de dolari americani în prima jumătate a
anului 2011, fiind astfel cel mai costisitor cutremur de când firma adună statistici de
acest gen (1979)

3
4. Situația centralelor electrice nucleare
Prim-ministrul japonez a declarat pe 11 martie, că centralele nucleare au fost oprite și
că nu s-au înregistrat scurgeri de substanțe radioactive.Totuși el a declarat stare de
urgență nucleară: deși cele 2 centrale nucleare din apropiere nu au fost afectate direct,
iar funcționarea lor s-a întrerupt automat în momentul cutremurului, este în continuare
necesar ca reactoarele să fie răcite, pentru a preveni producerea unei reacții în
lanț necontrolate; pentru răcire este nevoie de curent electric, dar alimentarea cu curent
electric a căzut și ea în zone mari ale Japoniei.
Cel puțin o centrală nucleară din regiune, Fukushima I, a fost nevoită să recurgă la
acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au o capacitate limitată. Din cauza
deficitarei răciri prin sistemul de răcire normală, se procedează la răcire
complementară cu apă de mare la reactoarele 1 și 3 de la centrala Fukushima I și
injectare de acid boric.Pe 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power
Company), care administrează centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul de răcire al
reactorului 2 nu mai funcționează. Fără o răcire normală la un reactor, se poate ajunge

4
la supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului până la o
temperatură de 2.000 °C, crescând riscul topirii lui sau/și al unor eventuale explozii. Pe
15 martie, o declarație a autorităților din Tokio, anunță o explozie la reactorul
2Fukushima care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o creștere a
radioactivității în zona centralei. Administrația centralei vorbește despre "valori
dramatice ale radioactivității". Drept urmare, populația locală din perimetrul de 30 de
km în jurul centralei (care eventual nu este evacuată) a fost avizată să rămână în
locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității
crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care
era în revizie la cutremur), care a fost stins de soldații americani, dar de acolo survine
acum creștere puternică a radioactivității, direct în atmosferă. Se speculează că
reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă).
La 16 martie, purtătorul de cuvânt guvernamental, Yukio Edano, a comunicat că
temporar, din cauza valorilor radioactiveprea mari au fost întrerupte acțiunile de răcire
prin udare cu apă, efectuate cu elicoptere și autovehicule aruncătoare de apă. Totodată
el a precizat că ultimii 50 de lucrători ai centralei rămași acolo, au trebuit pentru un
timp să fie retrași din incintă, dar între timp au revenit în centrală. Cei 50 de tehnicieni
s-au oferit voluntar să continue încercările de a limita supraîncălzirea reactoarelor, dar
radioactivitatea extrem de mare a împiedicat sau întrerupt considerabil activitatea de
răcire cu apă de mare vărsată din elicoptere sau cu aruncătoare de jeturi de apă.
Reactoarele de la Fukushima au o vechime de 30-40 de ani, cel mai vechi fiind
reactorul 1, care ar fi urmat tocmai în această lună (martie 2011) să fie definitiv scos
din exploatare. Reactoarele 2-6 au fost construite între 1974-1979. Plănuite ar fi încă
doua reactoare.

5
La 12 martie, la o zi după cutremur, autoritățile au făcut cunoscut că, pentru reducerea
presiunii create în sala reactorului Fukushima I, supapele de aerisire au trebuit să fie
deschise câtăva vreme, astfel încât gaze radioactive au ajuns în atmosferă. În
vecinătatea reactorului a fost detectat și cesiu radioactiv, un indiciu al unei eventuale
reacții în lanț. În zona provinciei nord-estice Miyagi, 150 de km depărtare de
Fukushima a fost măsurată o radioactivitate de 400 de ori mai mare decât cea normală.
Se presupune că vântul a favorizat această contaminare radioactivă a aerului.
Zona de evacuări a fost lărgită de la o rază de 3 km la o rază de 20 km, iar persoanele
care locuiesc în zona cu o rază de la 20 la 30 km au fost rugate să stea în case. În limita
de 20 km în jurul centralei erau deja pe 13 martie peste 200.000 de persoane preventiv
evacuați.
La 12 martie la reactorul 1 al centralei Fukushima I a avut loc o mare explozie care a
aruncat în aer acoperișul și zidurile lui; el este unul din cele 6 reactoare ale centralei.
Explozia se crede că a avut loc când vapori radioactivi eliberați din învelișul
reactorului s-au transformat în hidrogen și s-au amestecat cu oxigenul din atmosferă.
Învelișul reactorului nu pare să fi fost afectat de explozie. Pe 14 martie a avut loc o
explozie și la reactorul 3, care nu ar fi afectat integritatea învelișului reactorului, și nici
camera de control a reactorului (conform unei declarații a IAEA),dar care a rănit 11
persoane O particularitate a reactorului 3 de la Fukushima I este, că el folosește drept
combustibil nuclear și plutoniu, pe lângă uraniu, ceea ce în caz de catastrofă reprezintă
un factor de periculozitate în plus, plutoniul putând provoca și gaze foarte toxice
(otrăvitoare) în afară de radiații nucleare.
La 13 martie purtătorul de cuvânt guvernamental, Yukio Edano, nu a exclus o a doua
eventuală explozie la centrala Fukushima I, după cea de sâmbătă 12 martie. El
aprecizat că o astfel de explozie nu ar avea urmări directe asupra securității
respectivului reactor. Tot pe 13 martie s-a confirmat că există serioase probleme în
capacitatea de răcire a reactoarelor altei centrale nucleare, situată în vecinătatea celei
de la Fukushima I, anume la centrala Tōkai. Yukio Edano a comunicat pe 14 martie că
în trei (din cele șase) reactoare de la Fukushima I (1, 2 și 3) există un iminent pericol
de topire a miezului reactorului nuclear, la reactorul 2 fiind starea cea mai gravă,
radioactivitatea din jur fiind mult crescută.
La 15 martie, în jurul orei locale 6, a avut loc încă o explozie (a patra), de această dată
la reactorul 4 al centralei Fukushima I. Se precizează de către autoritățile de securitate
nucleară japoneze că după explozii și două incendii, acoperișul reactorului 4 este
deteriorat și doi lucrători sunt dați dispăruți.
Conform autorității de energie atomică internaționale (15 martie), administrația
centralei Fukushima intenținează să îndepărteze plăci de la învelișurile (carcasele)
reactoarelor, pentru a împiedica acumularea (staționarea) hidrogenului generat care
poate provoca explozii (deja survenite la trei din cele 6 reactoare).

6
La 17 martie s-a anunțat că se încearcă instalarea unei noi alimentări de energie
electrică spre centrală, pentru a repune răcirea reactoarelor în funcțiune, ceea ce unii
experți privesc cu justificat pesimism. Răcirea cu ajutorul apei aruncate din elicoptere
se desfățoară dificil, nesistematic din cauza radioactivității extreme la care sunt expuse
echipajele, ce sunt obligate să nu zboare mai mult de 40 de minute, chiar dacă
pardoseala aparatelor de zbor este căptușită protector cu un covor de plumb. Pe de altă
parte, deversarea apei de răcire se face din zbor și de la înălțime relativ mare (din cauza
pericolului de iradiere a echipajelor elicopterelor), ceea ce dispersează în aer masele de
apă.

5. Radioactivitatea în zonă
Spicherul guvernamental Edano a comunicat că la 5 zile după cutremur, în decursul
nopții de 15/16 martie, cantitatea radiației nucleare la centrala nucleară grav avariată
Fukushima I a atins un total de 1.000 milisievert. Această cantitate reprezintă de o mie
de ori mai multe radiații decât valoarea limită maximă admisibilă pe un întreg an la
care are voie să se expună un om, în plus de radiația naturală. La o doză de valoare
(neadmisibilă) între 1.000 si 6.000 de milisievert (1 ÷ 6 sievert) pot surveni simptome
de febră, vomă, stare de rău, cădere de păr.
La 16 martie autoritatea americană de securitate nucleară NRC a declarat că în zona
Fukushima radioactivitatea ar fi extrem de ridicată, cetățenilor americani
recomandându-se (de la Washington) să părăsească zona de 80 km din jurul centralei
Fukushima. Unii experți nucleari au afirmat că dacă încercările de a răci cele 6
reactoare nucleare nu reușesc în decurs de 48 de ore, atunci valorile radiațiilor vor
deveni atât de mari, încât vor face imposibile alte acțiuni de răcire, ceea ce va dezlănțui
o contaminare radioactivă neîngrădită a întregii zone.
O declarație a agenției japoneze Kyodo (16/17 martie) citează compania Tepco (Tokio
Electric Power Company, compania care conduce centrala), afirmând că încercările de
răcire cu apă de mare cu ajutorul elicopterelor nu au redus radioactivitatea în zona
centralei Fukushima.
La 22 martie s-a anunțat că măsurătorile companiei Tepco au arătat că apa de mare din
vecinătatea reactoarelor nucleare Fukushima este radiactivă / puternic contaminată.
Astfel s-a măsurat pentru Cesiu 134 o iradiere de 24,8 mai mare decât cea admisibilă
(normală). În regiunea din jurul Fukushima s-au constatat valori de contaminare
crescute în produse locale ca lapte și spanac, Organizația Mondială a Sănătății, WHO,
vorbind de o situație "serioasă".
Agenția Kyodo a făcut cunoscut la 26 martie că de la 11 martie, 17 lucrători de la
centrala Fukushima sunt suprairadiați, la ei constatându-se prin măsurare o valoare a
radioactivității mai mare de 100 mSievert (milisievert), valoare limită maximă
admisibilă pentru un om, pe un an întreg. Autoritatea niponă de securitate atomică

7
(NISA) a anunțat la 26 martie că apa de mare din zona coastei Fukushima este
suprairadiată de 1.250 de ori peste valoare admisibilă. Legat de aceasta, Tepco
apreciază că foarte probabil marea a fost contaminată de apa radioactivă de la
reactoarele nucleare, prin scurgeri necontrolate.
La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la
Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor
nucleare. Nivelul 7 a fost și nivelul declarat la accidentul nuclear da la Cernobîl în
1986.
6. Tsunami
Cutremurul a declanșat o alertă de tsunami pe coasta japoneză a Pacificului și în țările
învecinate: Noua Zeelandă, Australia, Rusia, Guam, Filipine, Indonezia, Papua Noua
Guinee, Nauru, Hawaii, Marianele de Nord (americane) și Taiwan. Alerta de tsunami
emisă de Japonia este la cel mai înalt grad, ceea ce sugerează că valul seismic ar putea
avea până la 10 metri înălțime. Agenția de știri Kyodo a relatat despre un tsunami de
patru metri care a lovit prefectura Iwate. Un tsunami de 10 metri a fost observat în
portul Sendai. Aeroportul Sendai din prefectura Miyagi a fost inundat și el, valul
pătrunzând pe uscat și luând cu el mașini și clădiri întregi.
Viteza de propagare a valului tsunami la suprafața oceanului a fost de 700–800 km/h,
cam cât cea a unui avion turbojet de pasageri. În mijocul apelor înălțimea valului poate
fi de ordinul a numai 0,5 m, dar, datorită întinderii sale, forțele dezvoltate sunt uriașe.
Direcția principală de propagare a fost spre sud-est.
La ora 21:28 (HST) Serviciul național de meteorologie al SUA a emis un avertisment
de tsunami valabil până la ora 7:00 pentru întreg arhipelagul Hawaii. Valurile tsunami
au fost așteptate să ajungă în Hawaii la ora 2:59 ora locală. Ele au fost resimțite până și
în Chile, pe partea diametral opusă a Pacificului, la mii de kilometri depărtare de
epicentru, cu o decalare de circa 22 ore.Valurile tsunami au măturat totul în calea lor,
inclusiv avioanele din unele aeroporturi de dimensiuni reduse, iar iahturile din marele
porturi ale regiunii Sendai au fost aruncate pe uscat, unele ajungând pe dealurile din
vecinătatea coastei de est a Japoniei sau și pe acoperișul unor blocuri de 3 etaje.
Înălțimea maximă a valului tsunami a fost măsurată la 38,9 m.

8
7.A Măsurile de intervenție și protecție aplicate

măsurarea nivelurilor de radioactivitate în jurul centralei la diverse distanţe faţă de

aceasta;

 injectarea de apă în incintele reactoarelor şi a bazinelor de combustibil uzat pentru

răcirea acestora;

 limitarea accesului personalului pe amplasamentul centralei;

evacuarea populaţiei pe o rază de 20 km în jurul centralei Fukushima Daiichi;

adăpostirea pe raza dintre cei 20 km evacuaţi şi 30 km faţă de centrală;

pregătirea pastilelor de iodură de potasiu pentru a fi administrate în caz de necesitate.

administrarea iodurii de potasiu pentru persoanele evacuate

7.B Măsurile pe termen mediu

Toate cele şase reactoare ale centralei nucleare Fukushima Daiichi sunt monitorizate şi
răcite permanent pentru a se evita supraîncălzirea acestora şi topirea miezului
radioactiv, încercându-se în acelaşi timp reconectarea generatoarelor de electricitate la
reţeaua externă,

Reactoarele 5 şi 6 au fost reconectate la energie electrică încă din data de 18 martie

2011, reconectarea tuturor celor şase reactoare realizânduse pe data de 28 martie 2011

În zilele de 7 aprilie, 11 aprilie, 12 aprilie şi 16 aprilie 2011, în Japonia s-au produs

alte cutremure cu magnitudine între 6 şi 7 grade pe scara Richter, acestea neafectând
însă centralele nucleare japoneze, din punct de vedere al creşterilor nivelurilor de
radiaţii.

În data de17 aprilie 2011, Ministerul Economiei, Comerţului şi Industriei din Japonia
(METI) a elaborat un plan de acţiuni pentru revenirea la normalitate după accidentul
suvenit la centrala nucleară Fukushima Daiichi, planul ce se va desfăşura pe o
perioadă de nouă luni şi are ca scop final remedierea zonei afectate, astfel încât
persoanele evacuate să se poată întoarce acasă şi să-şi poată relua viaţa în condiţii de
securitate şi siguranţă. De asemenea, pe data de 6 mai, METI a suspendat funcţionarea

9
centralei nucleare de la Hamaoka, ca urmare a analizelor seismice pentru acea zonă,
care au evidenţiat o probabilitate de 87% de producere a unui cutremur cu
magnitudine mai mare de 8 grade pe scara Richter, într-un interval de 30 de ani.
Pentru a preîntâmpina producerea unui accident sever la centrala de la Hamaoka se
impune implementarea de măsuri speciale de protecţie pe termen mediu şi lung,
dreptul de funcţionare fiind acordat după realizarea completă a acestor măsuri.

7.C Măsuri de protecţie pentru populaţia din Japonia

• Restricţii în consumul şi comercializarea produselor care depăşesc limitele
maxim admise în legislaţia japoneză (lapte, anumite vegetale)

• Adoptarea de noi valori de referinţă pentru scanarea persoanelor în

vederea verificării contaminării radioactive,

• Administrarea iodurii de potasiu pe durata evacuării pentru toate

persoanele evacuate,

• Monitorizarea radioactivităţii apei de mare,

• Îmbunătăţirea măsurilor privind controlul radiaţiilor pe amplasamentul

centralei nucleare pentru evitarea contaminărilor accidentale,

• Revizuirea planurilor şi a sistemelor de securitate nucleară pentru toate

instalaţiile nucleare din Japonia, astfel încât să se poată asigura răcirea
zonei active a reactoarelor şi a combustibilului uzat din bazinele de
stocare în condiţiile în care este întreruptă complet alimentarea cu energie
electrică,

• Evacuarea a peste 380.000 de persoane şi adăpostirea acestora în 2.300 de

adăposturi, ca urmare a tsunami-ului; 

• Interzicerea accesului pe raza de 20 km în jurul centralei,

• Interzicerea zborurilor aeriene pe o rază de 30 km în jurul centralei

• Delimitarea a două zone de protecţie pe termen lung:

 „zona planificată pentru evacuare deliberată”, situată imediat după

raza de 20 km – populaţia ar încasa 20 mSv în următorul an dacă ar
rămâne să locuiască în acea zonă,

10
  „zona pregătită pentru evacuare”, distanţa cuprinsă între razele de 20
km şi 30 km faţă de centrală. Femeile însărcinate, copiii, persoanele
bolnave nu trebuie să intre în această zonă. Grădiniţele, şcolile şi
universităţile vor rămâne închise în acea zonă,

• Interzicerea cultivării orezului în zonele de evacuare,

• Adoptarea unei strategii pe termen mediu privind folosirea cădirilor

şcolilor şi a zonelor din vecinătatea acestora, în prefectura Fukushima.

7.D Planul de remediere al TEPCO

a. Răcirea reactoarelor În unităţile 1 şi 3 prioritatea este stabilirea circulaţiei apei prin
Vasele de Presiune a Reactoarelor (RPV), recirculând apa contaminată, care trece
printr-o unitate de tratare. În unitatea 2 anvelopa avariată va fi sigilată cu mâl înainte de
a fi inundată. Vor fi construite noi circuite pentru schimb de căldură pentru toate cele
trei unităţi avariate. Răcirea miezurilor este estimată să dureze între şase şi nouă luni.
Planul nu face referire la mutarea combustibilului din reactoare.

b.Răcirea şi mutarea combustibilului uzat Injecţia apei în bazinele de combustibil uzat

va fi îmbunătăţită pentru toate patru reactoarele şi va fi refăcută circulaţia de răcire
pentru eliminarea căldurii, cu ajutorul unor schimbătoare de căldură noi sau reparate.
Va fi construită o structură de sprijin sub bazinul unităţii 4, apoi combustibilul va fi
mutat în depozitul central de stocare.

c. Managementul apei contaminate Va fi instalat un depozit, împreună cu instalaţia de

tratare a apei în vederea reciclării. Apa uşor contaminată va fi tratată, iar cea puternic
contaminată va fi depozitată. Cea mai importantă prioritate o reprezintă limitarea
contaminării apei din pânza freatică.

d.Contramăsuri împotriva cutremurelor şi a altor tsunamiuri Se vor construi bariere

temporare împotriva mareelor, generatoarele vor fi mutate pe suprafeţe mai înalte şi
sunt prevăzute linii de rezervă pentru injecţia de apă.

e.Limitarea eliberării radioactive în atmosferă Este aplicată o răşină polimerică pentru

sedimentarea prafului radioactiv şi sunt îndepărtate resturile pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de lucru. O structură temporară uşoară va fi construită pentru a acoperi
clădirile reactoarelor 1,3 şi 4, urmând a fi construită o structură mult mai solidă.

f.Pregătirea pentru întoarcerea persoanelor evacuate Va fi extinsă monitorizarea şi se va

11
face decontaminare atâta timp cât este necesar, astfel încât persoanele evacuate să se
poată întoarce acasă.

8.Situația cotidiană în Japonia

La 15 martie existau deja în diferite zone deficiențe sau căderi în sistemul de
aprovizionare cu energie electrică. Populația încearcă să compenseze aceasta (parțial)
prin acumulatoare și baterii, care sunt mult căutate. La bursa din Tokio s-a constatat o
cădere vertiginoasă a cursului acțiunilor. Unele echipe internaționale venite în ajutor
după 11 martie s-au reîntors acasă, fără să fi avut posibilitatea să intervină în zona
cutremurului, Sengai, din cauza blocării drumurilor și haosului general. Produsele
alimentare și bunurile strict necesare vieții sunt mult căutate, populația încercând să se
pregătească pentru o situație și mai grea, ce ar putea surveni printr-o emanație de
radiații de la reactoarele nucleare de la Fukushima. La 15 martie s-a comunicat
prin mass-media că lucrătorilor din zona Tokio ai unor mari firme internaționale (IBM,
BMW, Infineon) li s-a propus de către respectivele administrații să se mute în sudul
Japoniei. La data de 16 martie erau cazate în 2.400 adăposturi de necesitate 440.000
persoane; acolo se face deja simțită lipsa apei potabile și alimentelor. Peste 850.000 de
locuințe din nord-estul Japoniei sunt, în ciuda temperaturilor în jur de 0 °C, fără energie
electrică. Unele ambasade din capitala Tokio se reorientează spre sudul Japoniei, mai
departe de centralele nucleare avariate de la Fukushima. Tokio este la 250 km sud de
Fukushima; are (împreună cu periferiile) peste 30.000.000 de locuitori. Spațiul aerian
din raza de 30 km de la Fukushima a fost interzis pentru avioane, pentru ca ele să nu
răspândească radioactivitatea spre alte regiuni. În taberele cu adăposturi provizorii
pentru evacuați lipsesc alimente și medicamente, sunt condiții de cazare grele pe o
vreme friguroasă, fiind vizibilă lipsa de căldură și energie, inclusiv combustibil gaz. La
18 martie s-a comunicat că din cauza lipsei de căldură peste 20 de persoane au murit în
taberele de evacuați. Ministrul economiei, Kaieda, și-a avertizat concetățenii la 17
martie să reducă drastic consumul de curent electric, deoarece în caz contrar în orele de
vârf ar putea surveni un colaps (întrerupere) al alimentării cu energie electrică pe mari
regiuni, inclusiv Tokio. Lipsa de energie a fost provocată de avaria catastrofală de la
Fukushima însoțită și de căderea altor centrale electrice japoneze după cutremur.
Guvernul japonez a apreciat la 25 martie că daunele provocate de cutremur și tsunami
asupra clădirilor și drumurilor ating o valoare de aproximativ 200 miliarde €.

9. Victime omenești
Încă în cursul zilei cutremurului agențiile de știri au exprimat temerea că de pe urma
tsunamiului vor fi sute de morți.

12
La 24 ore după cutremur și tsunami autoritățile au apreciat numărul victimelor
provocate de ele la peste 1.400 morți și dispăruți, 1.000 de răniți și 215.000 de
sinistrați.
La 13 martie s-a anunțat că există indicii că în localitatea portuară Minamisanriku cu
17.000 locuitori din prefectura Miyagi ar putea fie un număr de aproximativ 9.000 de
victime, de la care actualmente nu se semnalează nici un semn de viață.
Numărul de morți și dispăruți în urma cutremurului a fost citat la 14 martie de poliția
japoneză ca fiind de 5.000, în plus probabil cele 9.000 de persoane din prefectura
Miyagi care sunt cotate deocamdată drept dispărute.
La 25 martie numărul publicat al morților s-a ridicat la pese 10.000 au confirmat
autoritățile japoneze. Numărul total al victimelor cutremurului (morți și dispăruți) se
ridică astfel la peste 27.500.
La 11 aprilie, când s-a comemorat 1 lună de la catastrofă, autoritățile au comunicat că
în total au fost 28.000 morți. Dispăruții încă nedescoperiți nu se mai pot afla în viață
după atâta vreme.
În următorul tabel sunt afișate statisticile în urma puternicului cutremur din 11 martie,
aceste date fiind actualizate pe 4 aprilie 2011.

Concluzii-Urmări geofizice

13
Institutul de geofizică și vulcanologie din Italia a făcut cunoscut, că seismul din Sendai
a cauzat deplasarea axei de rotație a Pământului cu 10 cm, care ar fi cea mai mare de
la cutremurul de gradul 9,5 din Chile de la 22 mai 1960. Tot în urma acestui cutremur,
prin mișcările provocate în scoarța terestră, insula japoneză cea mai mare, Honshū, s-a
deplasat cu 2,4 metri.

Distribuţia contaminării pe Glob

Canada a raportat concentraţii foarte mici de I-131 şi Cs-137, aceste valori reprezentând
urme ale poluantului radioactiv, fără a prezenta risc pentru mediu sau populaţie.
Având în vedre circulaţia maselor de aer în perioada emisiilor radioactive, precum şi
distanţele foarte mari parcurse, ţinând cont de procesele de dispersie atmosferică şi
diluţia poluantului pe durata transportului, pentru Europa şi, implicit, pentru România,
emisiile radioactive din perioada 14 martie -15 aprilie 2011 de la centrala nucleară
Fukushima Daiichi nu reprezintă un risc radiologic.
Peninsula Oshika din prefectura Miyagi s-a deplasat spre est cu 5,3 m și s-a scufundat
cu 1,2 m.
În România, staţiile Reţelei Naţionale de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului au
măsurat, începând cu data de 28 martie 2011, valori de I-131 şi Cs-137 peste limita de
detecţie atât în probele de aerosoli atmosferici, cât şi în depunerile atmosferice. Valorile
măsurate sunt foarte mici şi nu reprezintă risc radiologic pentru populaţia din România
sau pentru mediul înconjurător.
Ministerul Japonez al Administraţiei, Infrastructurii, Transportului şi Turismului a emis
un ghid pentru monitorizării radioactivităţii în porturi, cu scopul de a oferi autorităţilor
portuare ale statelor străine informaţii şi date reale privind situaţia transporturilor
maritime.

Bibliografie/Webografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Fukushima-Daiichi

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurul_din_T%C5%8Dhoku_(2011)

http://www.isudobrogea.ro/wp-content/uploads/2012/05/Fukushima-Japonia.pdf

https://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/energia-nucleara/accidente-nucleare/Fukushima/ http://
www.ziare.com/international/japonia/triplu-dezastru-in-japonia-cutremur-tsunami-si-accident-nuclear-
retrospectiva-2011-1142256

14
15