AMENINȚAREA NUCLEARĂ,

POLUARE ȘI ACCIDENTE
TRAGICE
 Cuprins

01 02
Amenințarea nucleară: Poluare și accidente tragice
- Cernobîl
- Fukushima
1. Amenințarea nucleară

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară,

pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a
centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare.
Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei
nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale
Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari
din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate
aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad
în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
 În ceea ce privește accidentul, Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:44, reactorul nr. 4 a
suferit o explozie catastrofală a corpului de generare a aburului sub presiune din
componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și
scurgeri radioactive. În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin
vânt spre frontierele internaționale.
Accidentul de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult material
radioactiv decât cel de la Fukushima (Japonia), de câteva ori cantitatea de material
radioactiv corespunzătoare bombelor de la Hiroshima și Nagasaki, dar de o miime până
la o sutime (în funcție de izotopul evaluat) față de emisiile atmosferice ale testelor
nucleare de suprafață a armamentului nuclear testat la nivel mondial până la interzicerea
efectuării acestora în atmosferă.
Zona afectată
în urma
exploziei.
◦ În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei și expunerii
masive a personalului centralei și anumitor „lichidatori”, din cele câteva mii de
copii care s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian (un cancer tratabil), până în anul
2013, cel puțin 16 au murit.
◦ Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011
la centrala electrică atomică Fukushima din Japonia, care constă din 3 reactori
nucleari, ca urmare a cutremurului din nord-estul țării de la ora 14:46,[1] urmat de
un tsunami de mari proporții. Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să
recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au o capacitate
limitată.La 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power Company), care
administrează centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul de răcire al reactorului 2
nu mai funcționează. Fără o răcire normală la un reactor se poate ajunge la
supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului până la o
temperatură de 2.000 °C, crescând riscul topirii lui și al unor explozii.
◦ La 15 martie autoritățile din Tokyo au anunțat că la reactorul (blocul) 2
Fukushima a avut loc o explozie care a avariat învelișul acestuia,
provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona înconjurătoare.
Administrația centralei vorbește despre "valori dramatice ale
radioactivității". Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km
în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în
locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator)
radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un
incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta provine
acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează
că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș
(carcasă).
Nu se renunță la energia nucleară!

◦ Dezastrul de la Fukushima nu a pus în mișcare schimbări de politică

energetică în Japonia, unde de circa opt ani guvernează o coaliție
conservatoare, care susține necesitatea utilizării pe mai departe a energiei
nucleare. Cu toate acestea, din cauza nevoii de a moderniza tehnologia de
securitate, doar unul din șase din cele 54 de reactoare a putut reporni.
Potrivit unor sondaje, cei mai mulți japonezi ar fi împotriva utilizării în
continuare a acestora. Acest lucru nu are însă niciun efect în alegeri, explică
Kristina Iwata-Weickgenannt de la Universitatea din Nagoya.
2. Poluarea și accidente tragice

◦ Reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a mediului înconjurător peste o limită admisibilă stabilită,
inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o
folosire normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.

◦ Poluarea atmosferică - reprezintă contaminarea atmosferei cu mari cantităţi de gaze, substanţe solide sau radiaţii, produse prin arderea
combustibililor naturali sau artificiali, substanţe chimice, sau prin alte procese industriale sau explozii nucleare. Ploaia acidă –
fenomenul apare în urma acumulării în mediul exterior în exces a unor compuşi acizi cu conţinut de sulf sau azot. Depunerea acestora
pe sol creşte aciditatea solubilă a acestuia şi a apelor, cauzând pagube agriculturii sau ecologiei. Poluarea cu produse petroliere –
poluarea oceanelor, mărilor, lacurilor şi a râurilor, ca urmare a deversării de produse petroliere prelucrate sau naturale, din rezervoare,
vase de transport sau conducte, reprezintă un tip de dezastru a cărui apariţie este posibilă pe timpul transportului, prelucrării sau
stocării produselor petroliere.

◦ Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sprijină în mod explicit dreptul statelor membre de a stabili condițiile de exploatare a
resurselor lor energetice respectând, în același timp, principiul solidarității și al protecției mediului, întrucât accidentele cauzate de
platformele petroliere și de gaze offshore au consecințe transfrontaliere dăunătoare, iar acțiunea UE de a preveni și atenua și de a
încerca să combată consecințele unor astfel de accidente este, prin urmare, necesară și proporțională.

◦ Se reamintește moartea tragică a 167 de lucrători petrolieri, care și-au pierdut viața în catastrofa Piper Alpha, în largul coastei din
Aberdeen, Scoția, la 6 iulie 1988;
Bibliografie

SERHII PLOKHY (2018) – Cernobîl, Istoria unei catastrofe naturale,

editura Trei, București.
https://www.iaea.org/newscenter/focus/chernobyl/faqs

https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2016-0308_RO.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Fukushima-Daiichi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Cernob%C3%AEl