Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Proiect la disciplina „Ecologie si protectia

mediului”
Tema : Accidente nucleare

Profesor indrumator : Lect. Dr. Sorcaru Iulian

Proiect realizat de : Anton Lucian- Emil
Specializare : ECTS , Anul 2 , grupa 1
 Cuprins

Definitie.......................................................................................2
Clasificare...................................................................................3
Cauzele producerii accidentelor nucleare...............................3
Urmările accidentului nuclear :................................................4
Cele mai grave accidente nucleare:..........................................5
Accidentul nuclear de la Cernobîl.............................................5
Dezastrul de la Fukushima-Daiichi...........................................6
Accidentul nuclear de la Three Mile Island..............................7
Accidentul nuclear de la Kyshtym............................................8
Studiu de caz : Dezastrul de la Fukushima-Daiichi...................9
Masuri de combatere a unui asemenea hazard antropic..........11
Bibliografie...............................................................................12
Definitie

Accidentul nuclear este definit ca evenimentul care afectează instalațiile unui reactor
nuclear sau ale unei cenatrale nuclearo-electrice, provocând iradierea și contaminarea populației
și a mediului înconjurător peste limitele permise de normele în vigoare.

Clasificare

În funcţie de riscul radiobiologic pentru populaţie şi de intensitatea sa de acţiune,

accidentul nuclear poate fi încadrat astfel:
- Accidentul nuclear minor (de rutină): este considerat evenimentul în care iradierea sau
contaminarea populaţiei şi a mediului înconjurător depăşeşte doza maximă admisă.
- Accidentul nuclear major: este considerat acel accident care reprezintă risc biologic mare, prin
iradierea externă şi internă a populaţiei.
- Accidentul nuclear maxim credibil de proiect: se ia în calcul la proiectarea centralei nucleare şi
este delimitat de expunerea rezultată din eliberarea de produse de fisiune cu o iradiere mai mare
de 0,25 Sv pe întregul organism şi de 1 Sv /om adult pe tiroidă.

Accidentele nucleare se clasifică după cum urmează: pierderea agentului de racier ; accident
cauzat de căldura de dezintegrare ; accident de transport ; accident cauzat de defectarea
echipamentului; accident cauzat de eroare umană; accident cauzat de pierderea sursei
radioactive; accident neclasificabil.
Cauzele producerii accidentelor nucleare
a) cauze interne:
- supraîncălzirea elementelor combustibile
- ambalarea termică a unui reactor spre starea de criticitate, care atrage după sine o
intensă eliberare de materiale radioactive în atmosferă şi care poate duce în extremă
situaţie la topirea zonei active a reactorului
- cedarea circuitelor de răcire
- avarii la sistemul de canalizare
- colectare a deşeurilor radioactive
- greşeli de manipulare a deşeurilor radioactive - neexecutarea la timp a reviziilor tehnice

b) cauze externe:
- dezastre naturale
- acte de sabotaj
- impactul cu obiecte cosmice, rachete, avioane sau proiectile de calibru mare

Urmările accidentului nuclear :

Riscul nuclear: acel complex de situaţii şi consecinţe, rezultat în urma eliberării

necontrolate a produşilor radioactivi în mediul înconjurător :

Domeniile afectate de accidentul nuclear sunt :

-sănătatea publică
- economia zonei în general şi în special cea agricolă şi zootehnică
- alte aspecte economice şi sociale din zona afectată de răspândirea radioactivităţii eliberate

Factorii de care depind urmările şi consecinţele accidentului nuclear sunt:

-teritoriul în care se află C.N.E. la care se produce evenimentul (teritoriul naţional sau în afara
acestuia) - proporţiile accidentului nuclear
- anotimpul în care are loc accidentul
- relieful şi flora zonei înconjurătoare
- condiţiile meteo din momentul accidentului
- utilizarea terenului din zonă sub aspect agricol şi zootehnic
 - distanţele până la localităţi şi densitatea populaţiei din zonă - distanţele la care sunt situate
obiectivele sociale economice şi agrozootehnice importante
- fauna zonei - mijloacele şi căile de comunicaţie cu localităţile din jur
Într-un accident nuclear, ca urmare a eliberării de substanţe radioactive în mediul
înconjurător, există următoarele riscuri:
a) riscul inhalării de substanţe radioactive:
- datorită gazelor emise şi transportului substanţelor radioactive, la distanţă de către aer
- efectele conjugate ale inhalării şi iradierii se manifestă direct
- inhalarea iodului radioactiv duce la riscul imediat - efect cumulator asupra tiroidei (doza
admisă pt. copii 0,25 Sv)

b) Riscul rezultat din radioactivitatea depusă

Aprecierea riscului în acest caz se face prin:
- determinarea debitului dozei de radiaţie
- stabilirea radionuclizilor prezenţi

În cazul în care doza debit de radiaţie poate fi tolerată din punct de vedere al iradierii externe,
este obligatoriu controlul radioactivităţii produselor alimentare, direct sau indirect afectate de
contaminarea radioactivă.

c) Riscul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii:

- în alimente
- în aer
- în precipitaţii
Alimente critice:
- lapte
- legume cu foi
Dacă efectul inhalării se produce destul de rapid, pericolul datorat depunerilor radioactive
este de durată medie şi mare, ceea ce impune măsuri pe termen lung privind consumul de
alimente, apă, furaje şi controlul permanent al radioactivităţii.
Cele mai grave accidente nucleare:

Accidentul nuclear de la Cernobîl

Dezastrul de la Cernobil, din nordul Ucrainei, din 26 aprilie 1986, este cel mai mare din istorie.
Pana la episodul Fukushima, din 2011, era singurul cotat de AIEA la nivelul 7, cel mai inalt,
ceea ce reprezinta o scurgere majora de substante radioactive, cu efecte asupra sanatatii
oamenilor si asupra mediului, care necesita masuri planificate extinse.

Accidentul s-a produs atunci cand reactorul cu numarul patru a suferit o explozie catastrofala a
cazanelor aflate sub presiune de abur, in timpul unui experiment. Explozia a declansat un
incendiu si o serie de alte explozii, urmate de o scurgere impresionanta de materiale radioactive.

In jur de 200 de oameni au fost contaminati, iar 32 au murit la trei luni de la accident. Numarul
mortilor se va situa intre 9.000 si 33.000, pana in 2050, din cauza radiatiilor ulterioare si a
contaminarii care continua sa fie o problema. Peste 350.000 de oameni au fost evacuati, iar peste
cinci milioane de oameni au fost iradiati.

Lumea a aflat de accident de-abia la cateva zile dupa producerea sa, cand un nor radioactiv urias
a fost detectat deplasandu-se catre nordul Europei. Zone intinse din actualele teritorii ale
Ucrainei, Belarusului si Federatiei Ruse au fost afectate. In prezent, reactoarele nucleare sunt
ingropate intr-un imens sarcofag de beton.
Dezastrul de la Fukushima-Daiichi

Celalalt accident nuclear major al istoriei este cel provocat de cutremurul din 11 martie 2011, din
Japonia. Reactoarele nucleare de la Fukushima Daichi au fost afectate de seismul de 8,9 grade pe
scara Richter, urmat de un tsunami urias. In urma catastrofei naturale, au avut loc mai multe
explozii la trei dintre cele patru reactoare ale centralei nucleare, determinand o evacuare masiva
a populatiei din zona.

Centrala nucleara Fukushima a fost nevoita sa recurga la acumulatoarele electrice de rezerva, dar
acestea au o capacitate limitata. Pe 14 martie s-a anuntat ca sistemul de racire al reactorului 2 nu
mai functioneaza. Fara o racire normala a unui reactor, se poate ajunge la supraincalzirea
miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului pana la o temperatura de 2.000 grade C,
crescand riscul topirii lui si al unor explozii.

Accidentul nuclear de la Three Mile Island

Accidentul de la Three Mile Island, din statul american Pennsylvania, s-a petrecut pe 28
martie 1979 si a fost clasat la nivelul 5, adica "Accident cu consecinte la scara larga". Reprezinta
un eveniment care a dus la eliberarea de substante radioactive, dar si la moartea unor persoane in
urma radiatiilor, dupa avarierea unui reactor nuclear.

O dereglare a sistemului de racire si o eroare umana au cauzat o topire a unei parti a miezului
unui reactor. A rezultat o scurgere radioactiva ce s-a raspandit deasupra mai multor state.
Accidentul nu s-a soldat cu morti sau cu raniti in randul muncitorilor centralei sau in randul
comunitatii din jur, cu toate ca s-au raportat unele cazuri de contaminare. Aproape 140.000 de
oameni au fost nevoiti sa isi paraseasca locuintele dupa acest incident.
Accidentul nuclear de la Kyshtym

Un accident nuclear a avut loc pe 29 septembrie 1957, in Rusia, in apropierea Muntilor Ural, la
Kyshtym. Acesta este clasat la nivelul 6, ceea ce inseamna "Accident serios", caracterizat de o
scurgere importanta de material radioactiv, care necesita implementarea unor masuri urgente de
contracarare.

Incidentul s-a produs cand un sistem de racire a cedat, cauzand o explozie, in urma careia o
cantitate semnificativa de material radioactiv s-a raspandit in mediul inconjurator. Peste 200 de
oameni au murit in urma cancerului produs de expunerea la radiatii. In jur de 10.000 de oameni
au fost evacuati din zona afectata de explozie, dupa ce unele rapoarte ale autoritatilor aratau ca
au suferit desprinderi ale pielii.
Studiu de caz : Dezastrul de la Fukushima-Daiichi

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la

centrala electrică atomică Fukushima din Japonia, care constă din 4 reactori nucleari, ca urmare
a cutremurului din nord-estul țării de la ora 14:46,[1] urmat de un tsunami de mari proporții.
Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă,
dar acestea au o capacitate limitată.La 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power
Company), care administrează centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul de răcire al reactorului
2 nu mai funcționează. Fără o răcire normală la un reactor se poate ajunge la supraîncălzirea
miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului până la o temperatură de 2.000 °C,
crescând riscul topirii lui și al unor explozii. La 15 martie autoritățile din Tokyo au anunțat că la
reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat învelișul acestuia,
provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona înconjurătoare. Administrația centralei
vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală din
perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în
locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute.
După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în
revizie). De la acesta provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se
speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă).
[necesită  citare]

Centrala nucleară de la Fukushima-Daiichi a fost construită începând cu 25 iulie 1967, iar

primul reactor a fost inaugurat pe 26 martie 1971, urmat de reactorii 2 (18 iulie 1974), 3 (27
martie 1976), 4 (12 octombrie 1978). Alte 2 reactore, nr 5 (18 aprilie 1978) și 6 (24 octombrie
1979) nu au fost avariate în urma accidentului, dar au fost official oprite pe 17 decembrie 2013,
în timp ce cei 4 reactori avariați au fost opriți oficial pe 19 mai 2011. Acestea erau proiectate de
General Electric cu ajutorul Toshiba, Hitachi, Ebasco și Kajima, fiind folosite după tipul BWR-
3/4/5 (Reactor cu Apă Fierbinte). Acești reactori au fost criticați datorită proiectării nesigure, cu
riscuri cunoscute încă de la inaugurarea centralei. Construcția altor 2 reactori aflată în faza
inițială (cu data de pornire prevăzută între 2016 și 2018) a fost anulată.
Contaminare:
Compania Tepco a făcut cunoscut rezultatele măsurătorilor radiațiilor, care se fac la fiecare 10
minute în diferite puncte din zona reactorului, după cum urmează:

Doza de radiație naturală, la care este expus în general tot Pământul, este între 0,0001 -
0,0002 milisievert/oră. Doza de radiație maximă admisă (considerată nevătămătoare omului) este
cuprinsă între 200 și 300 milisievert/oră. În cazuri izolate s-a constatat că doza de 500
milisievert/oră poate cauza la unii oameni forma acută a bolii de radiație. Doza de 1.000
milisievert s-a constat că a cauzat o mortalitate de 10 % în decurs de 30 de zile , iar doza totală
de 6.000 milisievert este letală (mortală). Datele de mai jos indică valorile măsurate în zona
reactorului.

La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile măsurate la parterul reactorilor 1 - 4 este de
200 mSv/h, iar apa radioactivă scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare măsurată de
peste 1.000 mSv/h.
La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la Fukushima de
la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare.Nivelul 7 a fost și nivelul
declarat la accidentul nuclear de la Cernobîl în 1986.
Masuri de combatere a unui asemenea hazard antropic
Prevenirea apariţiei unui accident nuclear se asigură în primul rând, prin multiple sisteme de
siguranţă constructive la C.N.E. şi prin supravegherea permanentă a funcţionării instalaţiilor
nucleare.
Protecţia populaţiei şi limitarea la minimum a efectelor unui accident impun însă o serie de
măsuri, înainte de producerea unui accident:
În acest scop:
- se stabilesc obiectivele nucleare care pot produce accidente şi dimensiunile zonelor care pot fi
afectate
- se organizează un sistem de înştiinţare şi alarmare a unităţilor economice a populaţiei din zonele de
risc nuclear
- se întocmesc planuri în care se prevăd măsurile de protecţie, intervenţie şi comportare, în caz de
accident nuclear
- se organizează modul de evacuare a unei părţi din populaţie, a animalelor şi bunurilor materiale de
valoare în caz de accident
- se execută pregătirea formaţiilor de intervenţie şi a populaţiei privind modul de acţiune, de protecţie
şi de comportare în caz de accident nuclear
- se instalează un sistem de supraveghere permanentă a radioactivităţii în interiorul centralei, în zona
de risc nuclear şi în afara acestei zone
- se prevăd măsuri pentru colectarea, tratarea şi depozitarea în condiţii de siguranţă deplină a
deşeurilor radioactiv, evitarea şi limitarea oricărei posibilităţi de poluare radioactivă a mediului
înconjurător
În zona de risc nuclear populaţia trebuie să fie informată despre natura riscului şi să se
pregătească pentru cunoaşterea şi aplicarea măsurilor de protecţie şi comportare în caz de accident
nuclear.
În acest scop:
- populaţia trebuie să cunoască: natura radioactivităţii nucleare din zonă, măsurile de protecţie, căile
posibile de contaminare şi iradiere în timpul funcţionării normale şi în eventualitatea unui accident
nuclear, sistemul de alarmare şi modul de evacuare în caz de nevoie;
- să cunoască şi să amenajeze spaţii de adăpostire, folosirea adăposturilor de protecţie civilă,
amenajarea unor spaţii existente ( în subsolul unor clădiri, încăperi centrale sau cu deschideri puţine
spre exterior).
În concluzie accidentul nucleat de la Fukushima , a reprezentat unul din cele mai
mari accidente din istorie , cu efecte devastatoare asupra regiunii .Produs din cauze
naturale acest accident a fost greu de anticipat si de combătut .dar se pare ca japonezii au
trecut cu brio si de acest test.

Bibliografie

http://www.isujcv.ro/Pagini/Inspectia%20de%20prevenire/Serviciul%20protectie,%20pregatire
%20si%20educatie%20preventiva%20a%20populatiei/PREGATIREA
%20POPULATIEI/TEME/ACCIDENTUL%20NUCLEAR.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Accident_nuclear

http://www.ziare.com/mediu/energia-nucleara/cele-mai-mari-dezastre-nucleare-1133191

https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Fukushima-Daiichi