ELVEȚIA

Profesor: Sava Valentin

Materiat lucrat de : Anton Lucian - Emil
 Cuprins

 Capitolul 1 : Informatii generale ……………………………………………3

 Capitolul 2 : Evolutia Economica…………………………………………...5
 Capitolul 3 : Elvetia in cadrul UE…………………………………………….6
 Capitolul 4 : De ce nu este Elvetia in Ue?…..……………………………..7
 Capitolul 5 : Sprijinirea economiei in Elvetia………………………………8
 Capitolul 6 : Secretul bancar………………………………………………..9
 Capitolul 7 : Concluzii.……………………………………………………….10
 Capitolul 8 : Bibliografie………………………………………………….,…11
 Informatii generale

Elveția denumită complet Confederația Elvețiană , este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome. Consiliul Federal (guvernul) și Adunarea
Federală (parlamentul)[4] au sediul la Berna. Țara se situează în partea de vest a Europei Centrale,[b] unde se învecinează cu Germania la nord, cu Franța la vest,
cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la est.

Elveția nu are ieșire la mare și este împărțită între Munții Alpi, Platoul Elvețian și Munții Jura, întinzându-se pe o suprafață de 41.285 km². Deși Alpii ocupă cea
mai mare parte a teritoriului, populația elvețiană de aproximativ 8 milioane de persoane este concentrată mai ales în zona Platoului, unde se află marile orașe.
Între aceste orașe se numără orașele globale și centrele economice Zürich și Geneva.

Confederația Elvețiană are o lungă istorie de neutralitate armată — nu a mai fost în stare de război din 1815 — și a aderat la Națiunile Unite abia în 2002. Ea
urmărește, însă, o politică externă activă și este frecvent implicată în procesele de pace din toată lumea.[5] Elveția este și locul unde s-a născut Crucea Roșie și
este sediul mai multor organizații internaționale, inclusiv al doilea birou al ONU din lume ca mărime. La nivel european, este membru fondator al Asociației
Europene a Liberului Schimb și face parte din Spațiul Schengen – deși nu este membră a Uniunii Europene, și nici a Spațiului Economic European.

Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri
financiare și nefinanciare) din toate țările lumii.[6][7] Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții.[8] Țara este pe
locul al 19-lea în lume ca PNB și pe locul treizeci și șase după paritatea puterii de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea
cel mai mare importator de bunuri. Excelează la ceea ce se numeşte industrie farmaceutică, de lux şi înaltă tehnologie şi atunci de ce să intre în chingile UE.

Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea,
elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se
bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă)[9] și pe simbolistica alpină.[10] Înființarea Confederației Elvețiene este datată
prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională
Suprafaţa 41.285 Km² (15.940 sq mi)

Populaţia 8.047.347 locuitori, din care 23.8% străini

(statistici 2014) Datorită configuraţiei geografice, aproape 60% din populaţia Elveţiei este concentrată în zona platoului central care ocupă doar aproximativ 16% din suprafaţa totală a
ţării şi este flancat la sud de Alpi şi la nord-vest de lanţul muntos Jura.

Densitatea populaţiei 195 loc./Km².

Populaţia activă 4.73 milioane persoane (din care străini 1,39 milioane)
Frontiere Austria 165 Km, Liechtenstein 41 Km, Germania 346 Km, Franţa 572 Km, Italia 734 Km.
Capitala Berna (oraş: 138.809 locuitori)
Alte oraşe importante Zürich (383.708), Basel (173.808), Geneva (196.257), Lausanne(132.788), Lucerna (80.501), St. Gallen (74.581)
(locuitori)

Limbi vorbite Patru limbi oficiale: germană (65% din populaţie), franceză (18%), italiană (12%), retoromană/romansă (1%) ; alte limbi (4%), din care: sârbo-croată 1,5%,
portugheză 1,2%, albaneză 1,3%, spaniolă 1%, engleză 1%, turcă 0,6% ş.a.
Apartenenţa religioasă Romano-catolici 47.6%, protestanţi 44.3%, alte religii 8.1%: islamici, creştini ortodocşi, alte confesiuni
Moneda naţională Moneda Elveţiană este numită "Schweizerfranken" ("Franci Elveţieni") sau pe scurt "Franken" - Francul Elveţian (CHF); 1CHF=100 centime/rapeni; curs de schimb
în 2013-2014: 1 EUR = 1,21 CHF (pe parcursul anului 2014, Banca Naţională a Elveţiei –BNS, şi-a menţinut măsura de politică monetară instituită în septembrie
2011, privind pragul minim de schimb dintre francul elveţian şi euro, în vederea limitării supraevaluării monedei naţionale, pe fondul menţinerii unui interes ridicat
din partea investitorilor internaţionali pentru aceasta, considerată ca valută refugiu).

PIB Nominal (la preţuri curente)

(2013) 650.4 miliarde usd (cca. 524 miliarde Euro), în creştere cu +1,9% comparativ cu 2012
PIB/locuitor - 80.485 usd (cca. 64.900 Euro)

Rezervele monetare ale Băncii Centrale (la 31.12.2013) 519.75 milioane CHF (536 milioane USD)

Datoria publică 35,4%

(în % din PIB în 2013)

Şomaj (2014) 3,4% (una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului din Europa)
Inflaţia Rata medie 2014/2013: 0,14%, (-0,03% în luna decembrie 2014)
Salariul mediu brut (lunar) 6.870 CHF, din care: -femei: 6.183 CHF
(date statistice disponibile 2013) -bărbaţi: 7.557 CHF

Speranţa medie de viaţă Femei: 84,8 ani / Bărbaţi: 80,5 ani

Vârsta de pensionare Femei: 64 ani / Bărbaţi: 65 ani
 Evolutia Economica
Economia Elveției este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranței monedei naționale, dublată de secretul operațiilor
financiare efectuate în băncile elvețiene a făcut din Elveția un „rai financiar”[1] al investitorilor și al investiților acestora. În același timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul
extern constant de investiții. Din cauza micimii țării și a specializării înguste a forței sale de muncă, industria fină și de precizie, respectiv comerțul și finanțele sunt esențiale pentru
menținerea stabilității economice a țării.

Potrivit datelor oficiale, în 2014 Elveţia a înregistrat un deficit al bugetului federal de 124 milioane de franci (118,5 milioane de euro), după un excedent de 1,3 miliarde de franci în 2013.
Deficitul înregistrat anul trecut constituie o surpriză în condiţiile în care în prognoza bugetară pe 2014 Guvernul elveţian miza pe un excedent bugetar de 121 milioane de franci. Potrivit
autorităţilor de la Berna, deficitul de anul trecut se explică în principal prin scăderea veniturilor fiscale, în condiţiile în care încasările au fost mai mici cu 2,4 miliarde de franci decât se
preconiza.

'Elveţia se confruntă cu dificultăţi economice. Trebuie să depăşim unele incertitudini şi în aceste situaţii este foarte important ca finanţele Guvernului să fie consolidate. Un buget sănătos
este o condiţie importantă pentru menţinerea interesului investitorilor şi oferirea securităţii şi predictibilităţii necesare', a declarat ministrul elveţian de Finanţe, Eveline Widmer-Schlumpf.

Cheltuielile publice în Elveţia sunt ţinute sub control în conformitate cu o lege din 2003 care obligă Guvernul să lege cheltuielile de venituri şi să constituie surplusuri în perioade de
creştere economică solidă. În aceste condiţii, Guvernul elveţian a informat că va introduce mai multe 'măsuri corective' în valoare de 1,3 miliarde de franci, în principal prin reducerea
cheltuielilor în perioada 2016-2018.

Deficitul bugetar nu este o veste bună pentru Elveţia în condiţiile în care creşterea economică este aşteptată să încetinească în acest an ca urmare a aprecierii semnificative a francului după
decizia de luna trecută a Băncii Naţionale a Elveţiei de a abandona pragul minim al cursului de schimb euro-franc. Grupul bancar UBS prognozează că în 2015 ritmul de creştere al
economiei elveţiene va încetini până la 0,5% de la 1,9% în 2014.

- PIB: 587 miliarde CHF (2011); PIB (PPC) 2017

- PIB/locuitor: 73.947 CHF (2011) ;
- Total 517 Miliarde USD
- Creştere PIB: +1,0% (2012) ;
- Pe cap de locuitor 61.360 USD (locul 9)
- Rata şomajului: 2,9% (2012) ;
- Exporturi : 200,9 miliarde CHF (2012), în creştere cu +1,5% comparativ cu 2011 ; PIB (nominal) 2017
- Importuri: 176,5 miliarde CHF (2012), în creştere cu + 1,2% comparativ cu 2011 ; - Total 681 miliarde USD
- Balanţa comercială: 24,4 miliarde CHF (2012), cu 860 milioane CHF mai mult, față de 2011 ; (locul 19)
- Excedent bugetar: 1,3 miliarde CHF (2012i) - Pe cap de locuitor (locul 2)80.837 USD
 Elvetia in cadrul UE
 În calitate de membră a AELS, Elveția a participat la negocierile pentru Acordul privind SEE și a semnat acest acord la 2 mai 1992. Imediat după aceasta, la 22 mai 1992, guvernul
elvețian a depus o cerere de aderare la UE. Cu toate acestea, în urma unui referendum organizat la 6 decembrie 1992, care s-a soldat cu respingerea participării la SEE, Consiliul Federal al
Elveției a întrerupt procesul de aderare a țării la UE și la SEE. De atunci, Elveția și-a dezvoltat relațiile cu UE prin acorduri bilaterale, pentru a-și garanta integrarea economică în cadrul
UE. Relațiile bilaterale au fost grav afectate după inițiativa anti-imigrație din februarie 2014, al cărei rezultat a pus sub semnul întrebării principiile liberei circulații și ale pieței unice,
care stau la baza acestor relații. La 16 decembrie 2016, Parlamentul Elvețian a adoptat o lege prin care a fost pus în aplicare rezultatul referendumului din 2014 în așa fel încât efectele
acestui referendum au fost limitate, ceea ce a pregătit terenul pentru inițierea unui proces de normalizare a relațiilor dintre UE și Elveția. Potrivit acestei legi, în procesul de angajare în
sectoarele cu rate ale șomajului peste medie se acordă prioritate rezidenților elvețieni. UE a considerat că modificările aduse Legii privind străinii au constituit un pas în direcția cea bună
și că această lege ar putea fi pusă în aplicare într-un mod care nu limitează drepturile cetățenilor UE conform principiului liberei circulații a persoanelor.
 Reuniunea dintre Președintele Elveției, Doris Leuthard, și Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a avut loc la Bruxelles la 6 aprilie 2017, a dat naștere unei dinamici
pozitive și, astfel, au putut fi reluate lucrările privind mai multe subiecte în curs. Au fost actualizate o serie de acorduri bilaterale, inclusiv Acordul privind recunoașterea reciprocă.
În noiembrie 2017, UE și Elveția au semnat un nou acord care viza interacțiunea dintre sistemele de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) ale celor două țări, iar Elveția a lansat o
procedură internă pentru vărsarea unei noi contribuții financiare în vederea reducerii discrepanțelor economice și sociale din unele statele membre ale UE. La sfârșitul lui 2017, Comisia
Europeană a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2441 privind recunoașterea locurilor de tranzacționare din Elveția ca fiind eligibile pentru respectarea obligației de
tranzacționare a acțiunilor, astfel cum se prevede în noua directivă și în noul regulament privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II/MiFIR), care au intrat în vigoare la 3 ianuarie
2018. Echivalența financiară a fost acordată însă numai pentru un an, iar prelungirea acesteia va depinde de progresele realizate în cadrul negocierilor privind acordul instituțional. Deși
această decizie a introdus o oarecare tensiune în relațiile dintre UE și Elveția, este probabil ca ea să fi generat, totuși, impulsul mult-așteptat de care aveau nevoie negocierile
instituționale, lansate deja în primăvara lui 2014. UE și Elveția au semnat peste 120 de acorduri bilaterale, inclusiv un acord de liber schimb în 1972 și două mari serii de acorduri
bilaterale sectoriale prin care se alinia, la momentul semnării lor, o mare parte a legislației elvețiene la legislația UE. Prima serie de acorduri sectoriale (cunoscute cu numele de
Bilateralele I) au fost semnate în 1999 și au intrat în vigoare în 2002. Aceste șapte acorduri acoperă chestiunile liberei circulații și ale deschiderii reciproce a piețelor[1]. O altă serie de
acorduri sectoriale (Bilateralele II) au fost semnate în 2004 și au intrat în vigoare treptat în perioada 2005-2009. Aceste acorduri se referă în esență la consolidarea cooperării economice și
la extinderea cooperării privind azilul și libera circulație a persoanelor în interiorul frontierelor Schengen[2].

 Deși acordurile au intensificat relațiile economice, acestea au creat, de asemenea, o rețea complexă și pe alocuri incoerentă de obligații, care sunt dificil de respectat. Acordurile bilaterale
sunt actualizate periodic. Spre deosebire de Acordul privind SEE, caracterul acordurilor bilaterale cu Elveția este static, deoarece nu există mecanisme adecvate care să asigure adaptarea
acordurilor la legislația UE, care evoluează permanent, și nici mecanisme de supraveghere sau mecanisme eficiente de soluționare a litigiilor. Pentru a soluționa aceste aspecte, la 22 mai
2014 au fost inițiate negocieri între UE și Elveția pentru încheierea unui acord-cadru instituțional. Negocierile au scopul de a soluționa problemele care decurg din faptul că acquis-ul UE
referitor la piața internă se află în constantă evoluție și de a introduce un mecanism de soluționare a litigiilor în rețeaua actuală a tratatelor bilaterale. Negocierile privind cadrul
instituțional sunt de importanță crucială, deoarece Consiliul UE este hotărât să nu permită Elveției un acces mai extins la piața unică (de exemplu în ceea ce privește energia electrică) fără
acest acord-cadru, condiționând de asemenea prelungirea echivalenței financiare în temeiul MiFID II/MiFIR, menționată mai sus, de încheierea acestui acord.
De ce nu este Elvetia in UE ?

 De ce nu este Elveţia în Uniunea Europeană, deşi are numeroase acorduri cu UE şi a fost singurul stat
nemebru UE care a ţinut un referendum, în 2009, privind aderarea României şi Bulgariei la spţiul
comunitar? Pentru că a dorit să-şi păstreze statutul de ţară neutră, să rămână în partea de sus a topului
celor mai bogate state din lume şi să-şi păstreze secretul bancar.
 La întrebarea de ce nu este Elveţia membră a Uniunii Europene a răspuns într-un interviu şi Andeas
Gross, proeminent om politic şi universitar elveţian: „Motivul este istoria. Europa a trecut peste trei
războaie. Elveţia a supravieţuit singură. Europa şi ceilaţi au eşuat, tot singuri. De aceea am învăţat că
trebuie să cooperăm pentru a ne proteja.
În momentul acesta Elveţia crede ca poate face totul singură. Experienţa creează mentalităţi şi
mentalităţile creează schimbările aşa cum închizi sau deschizi lumina. Trebuie să lucrăm ca să adaptăm
mentalităţile la viitor, şi nu la trecut. Dacă Elvetia va rămâne singură îşi va pierde puterea democratică,
chiar dacă statul este foarte bine organizat.
Statul naţional nu mai poate apăra democraţia. De aceea cred că Elvetia are nevoie de Europa. Dar de o
Europa mai bine organizată în sensul descentralizării, respectului pentru diversitate, o Europa în care, prin
elemente de democraţie directă cetăţenii să aibă mai multa putere, cu un parlament bicameral în care ţările
să fie reprezentate“.
Sprijinirea economiei in Elvetia

 Cu toate că Elveţia nu este membră a Uniunii Europene, preocuparea de a atenua

consecinţele economice negative datorate neparticipării la piaţa unică europeană
s-a concretizat prin semnarea, în 1999, a unui prim pachet de şapte acorduri
bilaterale cu UE în domenii de interes comun: libera circulaţie a persoanelor,
transportul aerian, transportul terestru, agricultura, barierele tehnice în comerţul
internaţional, piaţa de achiziţii publice, cercetare-dezvoltare. O a doua serie de opt
acorduri bilaterale au fost încheiate în 2004.
 Aderarea la Uniunea Europeană ar însemna transformãri importante la nivel
economic pentru această ţară: renunţarea la secretul bancar. Sistemul bancar
elveţian se bazează pe păstrarea confidentialităţii clienţilor, iar foarte mulţi europeni
cu afaceri mai puţin curate îşi ţin banii în băncile de elveţiene, înlocuirea francului
elveţian cu euro, creşterea TVA-ului.
 Dar, de ce i-a fost frică nu a scăpat. Mai de voie, mai de nevoie, Uniunea Europeană
şi Elveţia a semnat in mai anul acesta, un acord prin se urmăreşte limitarea evaziunii
fiscale, documentul urmând să intre în vigoare în 2018. De atunci, rezidenţii UE nu vor
mai putea ascunde în băncile elveţiene veniturile nedeclarate, în condiţiile în care
Uniunea Europeană şi ţara cantoanelor vor face schimb automat de informaţii
privind conturile bancare deţinute de cetăţenii lor.
Secretul bancar aparat de Elvetia a luat sfarsit .

Era secretului bancar din Elveţia, cel mai mare centru din lume care administrează averi offshore, a
luat sfârşit în mod oficial, după ce această ţară a început schimbul automat de date ale clienţilor cu
autorităţi fiscale din zeci de state, dar România şi Cipru nu beneficiază pentru că nu respectă
reglementările internaţionale privind confidenţialitatea datelo.
Administraţia Fiscală Federală din Elveţia a anunţat, vineri, că la sfârşitul lunii septembrie a efectuat
primul schimb de date referitoare la conturile clienţilor, potrivit noilor standarde care au rolul să
combată evaziunea fiscală.
Secretul bancar mai este menţinut în unele privinţe - autorităţile elveţiene nu pot afla în mod automat
ce au cetăţenii în conturile bancare din ţările lor, de exemplu - dar vremurile în care profesioniştii
europeni bine plătiţi puteau să păstreze bani peste graniţă, departe de fiscul ţării de origine, au luat
sfârşit.
Schimbul iniţial de informaţii urma să aibă loc cu statele Uniunii Europene plus alte nouă jurisdicţii:
Australia, Canada, Guernsey, Islanda, Insula Man, Japonia, Jersey, Norvegia şi Coreea de Sud.
"Cipru şi România sunt excluse în prezent pentru că nu respectă cerinţele internaţionale referitoare la
securitatea şi confidenţialitatea datelor", a precizat Administraţia Fiscală Federală din Elveţia.
Transmiterea datelor către Australia şi Franţa a fost amânată "pentru că aceste state nu au putut
furniza încă date Elveţiei, din motive tehnice", a precizat instituţia, adăugând că nu a primit încă date
din Croaţia, Estonia şi Polonia.
 Concluzii
Ratele de impozitare în Elveția

În Elveția, impozitele reprezintă aproximativ 11,6% din venitul mediu brut pe gospodărie, așa că sunt considerate o cheltuială importantă. Având în vedere acest
factor, cantoanele din partea de est și centru a țării, sunt considerate cantoane cu cele mai mici taxe din Elveția. În cantoanele franceze și în Berna, Basel sau
Solothurn, taxele sunt unele dintre cele mai mari din țară. Mai ales cantonul Neuchatel este unul în care toți contribuabilii trebuie să plătească cele mai mari rate
de impozitare.

Suveranitatea fiscală în Elveția se împarte la diferite niveluri administrative: Confederația, cantoanele și comunele. Acest lucru permite cantoanelor să
stabilească rate de impozitare proprii, ceea ce duce la disparități regionale, chiar și la dublarea ratelor de impozitare în unele cantoane spre deosebire de altele.
Cu toate acestea, mobilitatea capitalului și a forței de muncă a crescut competiția între cantoane pentru a atrage noi investitori, motiv pentru care cantoane cum
ar fi Zug, Schwyz sau Nidwalden au eliminat taxele imobiliare, au redus prețurile și au oferit alte tipuri de stimulente.

Cantoane cu impozite mici în Elveția

Având în vedere ratele de impozit pe profit și a taxelor pentru întreprinderile din Elveția, în prezent, cantoanele cele mai atractive pentru a înfința o companie
sunt Zug, Nidwalden, Appenzell Ausserrhoden, Luzern, Appenzell Innerrhoden, Schwyz und Obwalden, Uri și Glarus.

Cu toate acestea, trebuie să luați în considerare faptul că schimbările economice apar din când în când, cum ar fi localități defavorizate situate în Munții Jura sau
în Alpi care necesită o distribuție a veniturilor, ceea ce ar putea afecta ratele de impozitare din alte cantoane. Prin urmare, o atentă analiză a indicatorilor
economici și a altor factori care ar putea influența ratele de impozitare este mai mult decât necesară pentru orice companie care dorește să deschidă o filială în
Elveția, sau pentru antreprenorii interesați de înființarea unei companii în oricare dintre cantoanele elvețiene.
 Bibliografie
 -Church, Clive H. (2004) [Politica și guvernarea Elveției]
 -Situl oficial al Confederației Elvețiene -
https://www.admin.ch/gov/en/start.html
 -Informatii generale - https://ro.wikipedia.org
 http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/169/the-
european-economic-area-eea-switzerland-and-the-north
 https://www.cotidianul.ro/elvetia-se-asteapta-la-un-excedent-
bugetar-de-15-miliarde-franci-in-2012/
 https://adevarul.ro/international/europa/de-nu-elvetia-uniunea-
europeana-1_5589791e5899252daadad7bd/index.html
 https://sigtax.ro/cantoanele-cu-cele-mai-mici-impozite-din-elvetia