Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Proiect la disciplina „Economie în turism”

Monografia turistică a zonei:

ARGES

Student: Anton Lucian Emil

Specializare: ECTS
Anul de studiu: II, grupa 1
Coordonator: conf.dr. Mihaela-Carmen MUNTEAN
Cuprins

1 . Descrierea zonei....................................................................................................................................3
1.1. Geografie.....................................................................................................................................4
1.2. Istorie şi populaţie......................................................................................................................5
1.3. Economie....................................................................................................................................6
1.4 Transporturi....................................................................................................................................7
2. Tipuri de turism.....................................................................................................................................8
3. Inventarul patrimoniului turistic.........................................................................................................9
3.1 Resurse turistice naturale.............................................................................................................10
3.2. Resurse naturale antropice............................................................................................................11
Biserica Domnească.........................................................................................................................12
Mănăstirea Curtea de Argeș...........................................................................................................12
Biserica Sân Nicoară.......................................................................................................................13
Casa Goangă....................................................................................................................................14
4. Prezentarea bazei tehnico-materiale turistice a zonei.......................................................................15
4.1. Unităţile de cazare........................................................................................................................15
4.2 . Unităţile de alimentatie publica...................................................................................................18
5. Gastronomie naţională........................................................................................................................20
6. Cultură, obiceiuri si datini..................................................................................................................21
OBICEIURI. SĂRBĂTORI. FESTIVALURI................................................................................................21
CÂNTECE ȘI JOCURI POPULARE ARGEȘENE.........................................................................................21
MESTESUGURI. TÂRGURI. EXPOZIȚII..................................................................................................22
7. Descrierea obiectivelor turistice representative..................................................................................25
8 .Bibliografie...........................................................................................................................................31
1 . Descrierea zonei

Argeș este un municipiu în județul Argeș, Muntenia, România, format din localitățile

componente Curtea de Argeș (reședința) și Noapteș.
Curtea de Argeș a fost prima capitală a Țării Românești și păstrează cele mai importate
edificii bizantine de pe teritoriul României, printre care se numără Biserica Domnească,
monument de secol XIV aflat pe lista indicativă a UNESCO. Important centru politic și
economic în timpul epocii medievale, Curtea de Argeș a decăzut după mutarea cetății de scaun a
Țării Românești la Târgoviște, dar își recapătă prestigiul în timpul perioadei interbelice odată cu
desemnarea catedralei Mânăstirii Curtea de Argeș ca necropolă regală. La Curtea de Argeș s-au
născut câțiva dintre domnitorii cei mai importanți din istoria medievală a Țării Românești
(Neagoe Basarab, Vlaicu Vodă, Mircea cel Bătrân) dar și personalități marcante ale perioadei
interbelice precum Urmuz și Florian Ștefănescu-Goangă.

3
1.1. Geografie

Orașul Curtea de Argeș este localizat în partea de nord-vest a județului, în depresiunea

intracolinară a bazinului superior al râului Argeș, la o altitudine de 450 m deasupra nivelului
mării, și este înconjurat de dealurile și Muscelele Argeșului de la poalele Munților Făgăraș.
Suprafața orașului este de aproximativ 75 km². Este străbătut de șoseaua națională DN7C, care
leagă Piteștiul de Sibiu prin Munții Făgăraș, situat la o distanță de 38 km de municipiul Pitești.
La Curtea de Argeș, acest drum se intersectează cu șoseaua națională DN73C, care duce spre est
la Câmpulung (45 km) și spre vest la Râmnicu Vâlcea (36 km). Din nordul orașului, din DN7C
se ramifică șoseaua județeană DJ703H, care duce spre nord-vest la Valea
Danului, Șuici și Sălătrucu. În sud, din DN73C se ramifică șoseaua județeană DJ704H, care duce
spre sud la Băiculești și Merișani (unde se termină în DN7C). Orașul are și o gară, capătul căii
ferate Pitești–Curtea de Argeș.
1.2. Istorie şi populaţie

Descoperirile arheologice atestă că, încă din prima epocă a fierului, pe aceste meleaguri
trăia o populație dacă, condusă de Dromichaetes (secolele IV - III î.Hr.). De asemenea, conform
unor săpături arheologice efectuate de Nicolae Constantinescu, pe la 1200 aici exista o mică
reședință voievodală și o bisericuță.
Unii specialiști afirmă că tot aici și-ar fi avut curtea Seneslau, conducătorul unei
formațiuni statale după cum apare pe diploma cavalerilor ioaniți. Legenda spune că Negru Vodă,
coborând din Făgăraș, ar fi întemeiat orașul pe la 1290; alții îl considerau pe Litovoi drept Negru
Vodă. Aici s-a aflat curtea lui Basarab I care, până la atacul maghiar din 1330, care a dus la
probabila distrugere a orașului, s-a mutat temporar la Câmpulung-Muscel.
Numele inițial al orașului era Argeș. Numele actual al orașului începe să fie folosit
din secolul al XVI-lea, prima mențiune cu denumirea actuală datând din 1510 de la
domnitorul Vlad cel Tânăr. Până după moartea lui Neagoe Basarab, cel ce ridică aici cunoscuta
mănăstire, în Argeș și-a aflat reședința Mitropolia Ungrovlahiei, întemeiată aici de Nicolae
Alexandru, în 1359, primul mitropolit fiind Iachint de Vicina, iar ultimul Macarie al II-lea (1512-
1521). Tot în timpul domniei lui Nicolae Alexandru a fost terminată Biserica Domnească,
prima necropolă a domnilor români dintre Carpați și Dunăre, dar și Biserica Sân Nicoară, numită
de localnici Sf. Nicolae cel Mic, despre care se spune că a fost ctitorită de Doamna Clara,
mama voievodului. La Curtea de Argeș este înființată și prima monetărie a țării de
către Vladislav I (Vlaicu) (1364 - 1377), domnitor care a sprijinit intensificarea legăturilor
comerciale dintre Muntenia și orașele din Transilvania și a „lăsat“ cel mai vechi document
intern, scris la Argeș pe data de 25 noiembrie 1369. Tot în această perioadă este înființată și
prima școală locală, unde învățau fii orășenilor.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Argeș din județul Argeș și
avea o populație de 4000 de locuitori ce trăiau în 715 case. În oraș funcționau Episcopia
Argeșului, un seminar teologic cu 251 de elevi pe lângă aceasta, o școală primară de băieți cu
168 de elevi, una de fete cu 40 de eleve, un birou de poștă și telegraf, și șapte biserici. Târguri
mari se țineau în oraș de Sfântul Pantelimon (27 iulie) și de Adormirea Maicii Domnului (15
august).[5]
La începutul secolului XX, frații Mihail și Florian Ștefănescu-Goangă au contribuit
decisiv la modernizarea orașului. În timpul mandatelor sale de primar, Mihail Ștefănescu-
Goangă pavează cu piatră cubică principalele artere de circulație și construiește două școli, poșta
și piața centrală a orașului. Ca rector al Universității Babeș-Bolyai, Florian Ștefănescu-
Goangă inițiază construcția unui centru universitar de vară la Curtea de Argeș, care va deveni
mai târziu Colegiul Național Vlaicu-Vodă. Vizitele frecvente la Curtea de Argeș ale familiei
regale sau ale unor personalități ca Nicolae Iorga sau Armand Călinescu contribuie la prestigiul
orașului în timpul perioadei interbelice.[6]
Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul în același județ, având o populație de 7420
de locuitori.[7] În 1950, orașul a devenit reședința raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș.

5
În 1968, orașul a revenit la județul Argeș, reînființat.[8][9] Orașul a fost declarat municipiu în
1995.[10]

1.3. Economie
Judetul Arges dispune de o economie bine dezvoltata si diversificata, rezultat al
eforturilor depuse de autoritatile locale pentru modernizare si performanta, inclusiv pentru
asigurarea unui climat de afaceri atractiv. A  fost astfel atras un flux substantial de investitii, atat
din sectorul privat intern, cat si din cel extern, care a vizat deopotriva industria, agricultura si
serviciile.

La nivel national, judetul Arges ocupa locul patru, din punctul de vedere al cresterii
economice.

Lider in domeniul industriei constructoare de autoturisme, “S.C. AUTOMOBILE DACIA

GROUPE RENAULT S.A. Pitesti” reprezinta principala investitie externa din judetul Arges si
una dintre cele mai mari la nivel national.

la privatizare, instalatia industriala a uzinei Dacia a cunoscut un proces complet de

modernizare, operand in prezent cu un numar de 13.000 de angajati. Cu o investitie de 489 de
milioane de euro, uzina de la Pitesti se situeaza in prezent la cele mai inalte standarde europene,
cu metode de lucru aplicate in uzinele Grupului Renault.

Dacia afiseaza pe deplin apartenenta la Grupul Renault, bazandu-se pe expertiza si

organizarea companiei–mama atat la nivel industrial cat si comercial. Distributia vehiculelor si a
pieselor de schimb Dacia va fi asigurata de reteaua comerciala Renault in marea majoritate a
tarilor

ARPECHIM - Pitesti, sucursala a grupului petrolier PETROM S.A., este cea mai mare si
mai complexa platforma petrochimica din Romania si un nume recunoscut pe plan intern si
international.

Componenta de baza a infrastructurii industriale argesene, ARPECHIM - Pitesti, companie

cu o experienta productiva de peste 30 de ani, este principalul furnizor de produse petrochimice
pentru piata interna si un participant activ la activitatea de comert exterior a Romaniei.

ARPO S.A. din Curtea de Arges, cunoscut producator de articole din portelan.

Agricultura constituie o componenta importanta a economiei argesene, in sectorul rural

fiind introduse constant masuri de reformare, inclusiv prin aplicarea legislatiei actuale in
domeniu si a programelor Uniunii Europene. Una din principalele zone agricole ale tarii, judetul
Arges este bine cunoscut pentru culturile sale de cereale, plante industriale si fructe. Un domeniu
cu o indelungata traditie in judet este cel al viticulturii, podgoriile argesene fiind mentionate in
documente istorice inca din secolul 14.

1.4 Transporturi

7
2. Tipuri de turism

Turismul religios – emblemă a județului Argeș

Situat într-o zonă de excepție a țării noastre, acolo unde se îmbină armonios  muntele cu
dealul, pădurea cu câmpia, județul Argeș duce cu sine, alături de o mirifică frumusețe naturală, și o
încărcătură istorică și culturală de excepție. Atestat prin dovezi arheologice încă din timpul
paleoliticului inferior județul nostru își definește latura istorică în perioada formării statelor feudale,
aici fiind întemeiate primele capitale ale Țării Românești, la Curtea de Argeș și Câmpulung. Și tot la
Curtea de Argeș a luat ființă primul scaun mitropolitan ortodox, în anul 1359.

Județul Argeș este reprezentativ și pentru păstrarea culturii religioase a poporului român,
pentru dezvoltarea creștinismului ca religie predominantă pe întreg teritoriul.

În Argeș stau mărturie a credinței creștin-ortodoxe numeroase lăcașuri de cult, unele cu o

vechime impresionantă, o adevărată carte de vizită a acestor meleaguri, bijuterii arhitecturale, locuri
de o inegalabilă încărcătură spirituală, comori pe care noi, noi argeșenii trebuie să le păstrăm, să le
promovăm, să le respectăm și să le predăm urmașilor noștri în același spirit de recunoștință.
 3. Inventarul patrimoniului turistic

Vorbind de promovarea și dezvoltarea turismului în județul Argeș ne propunem să facem

cunoscute prin prezentări cu caracter istoric, cultural, geografic, așezări puternic încărcate spiritual,
cum ar fi:
 Mânăstirea Curtea de Argeș
 Biserica Domnească
 Mânăstirea Corbii de Piatră
 Mânăstirea Cetățuia, Negru Vodă
 Mânăstirea Cotmeana
 Mânăstirea Nămăiești
 Schitul Dragoslavele
 Mânăstirea Glavacioc
 Mânăstirea Robaia
 Mânăstirea Slănic
 Mânăstirea Trivale
 Mânăstirea Vieroși
 Mânăstirea Negru Vodă, Câmpulung
 Mânăstirea Antonești
 Mânăstirea Aninoasa.

Promovarea acestor perle ale culturii ortodoxe reprezintă măsura respectului pe care noi, locuitorii
de astăzi ai județului, îl datorăm înaintașilor noștri ce ne-au lăsat această moștenire și, totodată,
responsabilitatea transmiterii către generațiile viitoare a spiritualității creștine și a dorinței de a păstra
pe mai departe acest tezaur.

9
 3.1 Resurse turistice naturale

Baraj Vidraru

De-a lungul Transfăgărășanului, la 40 de kilometri de Curtea de Argeș, între versanții

Pleașa și Vidraru, se află Lacul și Barajul Vidraru - construit între 1960 - 1966, pentru producția
de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, fiind acum un loc excelent și pentru
recreere, turism și sporturi, de pildă sportul extrem de Bungee jumping.
Barajul se situa la data finalizării, măsurat la înălțime, pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea
în lume. Mii de oameni au forat galerii subterane lungi de 42 km, s-a escavat un milion de metri
cubi de rocă subterană, s-au turnat aproape un milion de metri cubi de beton, iar sacrificiile
umane au costat peste optzeci de vieți.
Între Munții Frunții și Masivul Ghițu, în apele lacului se adună râurile Capra, Buda și câțiva
afluenți direcți - Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și
Limpedea, ce au un debit total de cca 5,5 m3/s.
Suprafața lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă este de 2,2 km în zona
Valea Lupului – Călugărița și are o circumferință de 28 km, iar adâncimea apei este de 155 m
lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri.
Volumul apei este de 465 milioane mł., nivelul normal de retenție fiind de 830,00 metri deasupra
nivelului mării (mdM).
Uzina de energie hidroelectrică Vidraru amplasată subteran la 104 metri adâncime poate
produce, într-un an hidrologic mediu, energie electrică de aproximativ 400 GWh, având o
capacitate instalată de 220 MW. Venind dinspre Curtea de Argeș spre DN1 (comuna Cârțișoara,
SB), pe drumul ce trece prin fața uzinei hidroenergetice Vidraru, pe baraj, vedem prin dreapta
lacului Vidraru spectaculosul Transfăgărășan (DN7C), iar noaptea, conturul barajului se poate
vedea din avion, fiind luminat electric.

3.2. Resurse naturale antropice

În municipiul Curtea de Argeș se află șaisprezece monumente istorice de interes național.

Douăsprezece sunt monumentele istorice de arhitectură, între care:

 Situl urban „Orașul istoric Curtea de Argeș” (secolele al XIII-lea–al XX-lea)

 Curtea Domnească (sec. XIV - XVI) — ansamblu alcătuit din biserica „Sf. Nicolae”-
Domnesc (1351–1370, înglobează fundațiile bisericii din secolul al XIII-lea), ruinele caselor
domnești Basarab I (cca. 1345), ruinele caselor domnești Neagoe Basarab (sec. XVI), Turnul de
poartă al incintei bisericii (fostă clopotniță) (1837), Turnul de poartă al Curții Domnești (sec. XIV
- XVII), Ruine zid de incintă al primei biserici (sec. XIII), Zid de incintă al bisericii (sec. XVIII -
XIX), Zid de incintă al Curții Domnești (sec. XIV - XVII) și o casă tradițională (1867).
 Ansamblul bisericii „Sân Nicoară” (secolul al XIV-lea) — ansamblu alcătuit din ruinele
bisericii și parc (secolul al XIX-lea)
 Mănăstirea Argeșului — ansamblu alcătuit din biserica episcopală „Adormirea Maicii
Domnului” (1512 - 1517), paraclis (1885), palatul episcopal (1885), clădiri-anexă (1885), parc
(1885) și biserica de lemn „Intrarea în biserică” strămutată din satul Palanga, com. Amărăști,
jud. Vâlcea (1847). Alte patru elemente sunt monumentele memoriale sau funerare reprezentate
de două cruci de piatră (una din 1662, alta din secolele al XVII-lea–al XVIII-lea); fântâna
Episcopului Ghenadie (secolul al XIX-lea); și Fântâna Meșterului Manole (începutul secolului al
XX-lea).
 Biserica „Intrarea în Biserică”-Brad-Bătușari (1583)
 Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”-Olari (sec. XVII - XVIII) — ansamblu alcătuit
din biserica propriu-zisă (dinainte de 1687), zidul de incintă (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea) și
Cruci
 Biserica „Sf. Voievozi”-Flămânzești  (sec. XVII)
 Biserica „Sf. Îngeri” (1717)
 Biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Drujești (1793-1795)
 Casa Goangă (1795)
 Casa Cioculeștilor (1851)
 Gara (1880)
 Poșta Veche (1895)

11
Biserica Domnească

În centrul orașului se află vestigiile Curții Domnești, întemeiată probabil în secolul al

XIII-lea și reînnoită către anul 1340. Incinta patrulateră neregulată era mărginită de ziduri de
piatră. Din acest ansamblu s-au păstrat două pivnițe de case domnești. Biserica
Domnească inițială, Sf. Nicolae din secolul al XIII-lea, a fost o construcție pe plan de cruce
liberă care a fost înlocuită în 1352 de o ctitorie a lui Basarab I, singurul monument religios de
mare amploare care s-a păstrat în Țara Românească din secolul al XIV-lea.
Planul său aparține tipului „cruce greacă înscrisă“, varianta constantinopolitană, încheiată
cu trei abside la răsărit. Pronaosul impozantei clădiri rămâne îngust și este boltit în semicilindru
transversal, având în mijloc o cupolă elipsoidală. Naosul pătrat este în schimb foarte mare și are
un sistem de boltire în care patru semicilindri axiali sunt orânduiți sub forma unei cruci
"grecești" cu brațe egale. Boltirea este susținută de patru stâlpi de secțiune pătrată din mijlocul
naosului, peste care se înalță o turlă monumentală.
Pictura murală a bisericii datează în mare parte din vremea lui Vlaicu Vodă (1364-1366)
aparținând stilului paleolog, dar s-au păstrat și fragmente de frescă din secolul al XVIII-lea.
Aspectul exterior este dominat de zidăria aparentă cu piatră de râu și cărămidă, cu rosturi de
mortar sclivisit. Biserica a servit mult timp ca necropolă domnitorilor munteni, ea adăpostește de
pildă mormântul lui Vlaicu Vodă, și a fost renovată în secolul al XVIII-lea. Din această perioadă
datează ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor. În mormântul lui Vlaicu Vodă s-au
găsit numeroase mărturii arheologice ale secolului al XIV-lea, printre care și „paftaua de la
Argeș“.
Mănăstirea Curtea de Argeș
Biserica episcopală, cunoscută mai bine sub denumirea de Mănăstirea Curtea de Argeș, o
ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512-1517), este caracterizată printr-un naos larg și turla înaltă
deasupra naosului. Fațada de vest este de asemenea încununată cu turle.
În timpul lui Carol I, catedrala a fost transformată în necropolă pentru familia regală a
României. În biserica episcopală se găsesc mormintele regilor Carol I și Ferdinand I (împreună
cu soțiile lor), iar în anul 2003 a fost repatriat și Regele Carol al II-lea împreună cu Elena
Lupescu, aceasta fiind înhumată în cimitirul mănăstirii. În afară de mormintele regale, la
Mănăstirea Curtea de Argeș se află și moaștele sfintei Filofteia.
Dacă în 1857 complexul monastic era păstrat în întregime, două incendii din 1866 și
1867 au distrus clădirile seminarului, respectiv locuințele, paraclisul și turnul de intrare. La
inițiativa lui Carol I, biserica a fost restaurată începând cu 1875 de către arhitectul
francez Lecomte du Noüy, ceea ce a dus la înlocuirea frescei originale cu o pictură nouă și la alte
modificări radicale ale structurii interioare. În anul 1886 s-a terminat restaurarea bisercii și a
început construirea palatului regal din latura de est a complexului, care va fi mai târziu
transformat în palat episcopal.
Legenda cunoscutei Mănăstiri spune că Neagoe Basarab l-a angajat pe meșterul
Manole să o construiască. Însă tot ceea ce clădea în timpul zilei, noaptea se dărâma. Într-o
noapte, meșterul visă un înger ce îi spuse că trebuie să își sacrifice soția, Ana, pe care ar urma să
o clădească în zidurile Mănăstirii. A doua zi când Ana a venit la Manole să îi aducă mâncare, a
zidit-o, și astfel, Mănăstirea a putut să fie construită.

Biserica Sân Nicoară

13
 Biserica  Sân Nicoară sau „Biserica Sf. Nicolae cel Mic”, cum o mai numeau localnicii,
pentru a o deosebi de cea domnească, a fost clădită pe un platou înalt, probabil împreună cu
prima curte domnească, începutul secolului al XIV-lea. Arhitectura este tipică pentru recepția
artei bizantine în Balcani, așa cum este ea reprezentată de cetatea Severinului. Planul acestui
edificiu de mici dimensiuni este un dreptunghi compartimentat în pronaos și naos, încheiat în
partea estică cu o absidă semicirculară. Aceasta este însoțită de două absidiole pentru pastoforii.

Biserica a fost ctitorită de vestita Clara Dobokai, soția lui Basarab I și mama vitregă a
voievodului Vlaicu-Vodă. Aici își avea așezarea Episcopia Catolică a Țării Românești, până la
desființarea sa în 1519. Turnul înalt, care domină așezarea, era folosit și ca foișor de foc și post
de observație, între el și turnul-donjon al Cetății Poienari existând un sistem de comunicare la
distanță. De aici, prin intermediul unor făclii aprinse, era semnalizată apropierea dușmanilor
către ultimul refugiu al domnilor români, aflat la 25 de kilometri depărtare. În vremurile
îndepărtate exista un tunel, care astăzi este accesibil numai până la jumatăte, de acces între acest
edificiu și Biserica Domnească, ce trece pe sub drumul ce le desparte, șoseaua de
legătura Pitești-Curtea de Argeș-Transfăgărășan.

Casa Goangă

Unul dintre cele mai mari și distinctive monumente arhitectonice în stil tradițional argeșean,
Casa Goangă (Str. Viorelelor Nr. 1) a fost construită în secolul XIX și se distinge prin amploarea
cerdacului și a spațiilor interioare. Casa a aparținut familiei Ștefănescu Goangă, printre membrii
căreia s-au numărat mai multe personalități de marcă: omul politic Mihail Ștefănescu-Goangă,
psihologul și rectorul Florian Ștefănescu-Goangă și celebrul bariton Petre Ștefănescu Goangă.[11]
4. Prezentarea bazei tehnico-materiale turistice a zonei
4.1. Unităţile de cazare
Datorita asezarii sale excelente orasul este si un loc perfect de start pentru o zi petrecuta
pe Transfagarasan ori la lacul de acumulare Vidraru. Astfel, pentru cei care aleg sa isi
prelungeasca iesirea de weekend cu vizite in cateva dintre superbele obiective turistice din
imprejurimile orasului, exista numeroase optiuni de cazare in Curtea de Arges gata sa acomodeze
turisti indiferent de buget.
Fiind un oras turistic, Curtea de Arges dispune de un numar mare de unitati de cazare diverse ca
incadrare in categoria de stele si ca locatie. Hotelurile si pensiunile din centru de 3 si 4 stele sunt
ideale pentru cei care prefera luxul, confortul si explorarea mediului urban, iar pensiunile asezate
in zonele marginase sunt mult mai linistite si ideale pentru relaxare.

Pensiune Casa Florilor

15
Hotel THR Center
Pensiunea Ruxi

Vila Hubertus

17
4.2 . Unităţile de alimentatie publica
In functie de ora la care se pleaca inspre Curtea de Arges este posibil ca pranzul sa fie
prima prioritate inainte de explorarea numeroaselor obiective turistice din oras.

Cele mai renumite restaurante din Curtea de Arges sunt strategic amplasate chiar in
zonele in care se afla cele mai multe obiective turistice astfel ca masa poate fi luata in liniste fara
a face un detur prea mare de la traseul stabilit initial.

Spre exemplu, restaurantul Domnesc de pe Bd Basarabilor 106 este un loc ideal pentru a
intra in atmosfera orasului si a gusta din bucatele traditionale romanesti specifice zonei intr-un
cadru elegant. Un pranz aici este excelent pentru recapatarea fortelor inainte de a porni in
explorare. Restaurantul se afla pe lista monumentelor istorice din oras si este amplasat in
imediata apropiere a bisericii manastirii Curtea de Arges si a fantanii lui Manole.
Restaurantul Domnesc

La Costica

19
 Curtea Veche

5. Gastronomie naţională

Judetul Arges se numara printre cele fruntase la numarul de produse traditionale

inregistrate in Registrul National al Produselor Traditionale si avizate de Ministerul Agriculturii
si Dezvoltarii Rurale.
In judetul Arges sunt avizate 184 de persoane fizice autorizate si persoane
juridice care se ocupa de prepararea si comercializare produselor traditionale.
De departe, cel mai cunoscut produs traditional, singurul din tara recunoscut la nivel european,
este magiunul natural de prune Topoloveni, el avand si Indicatie Geografica
Protejata (IGP).
Prunele deshidratate si diverse dulceturi sunt si ele in categoria produselor traditionale.
La preparate din lapte, Argesul are: branza telemea, branza de burduf, cascaval
afumat, urda, telemea mixta, cas afumat, telemea de capra etc.
In categoria bauturilor alcoolice traditionale sunt tuica de prune si palinca.
 La preparate din carne sunt: pastrama de oaie, pastrama de porc, carnati taranesti, toba
de casa, lebar, caltabos, pastrama de vitel, ceafa afumata, jumari si sloi de porc.
Nici la dulciuri, judetul Arges, nu sta rau. Cozonacii cu nuca si rahat, checul de casa cu
cacao, prajiturile de casa, covrigeii musceleni cu ou sunt cateva din produsele traditionale care au
aviz favorabil.
Zacusca cu ciuperci, zacusca traditionala de Topoloveni, salata de ghebe, pasta de macese,
siropurile de muguri de brad, zmeura, papadie, catina si trandafiri, otetul de Topoloveni sunt alte
produse traditionale, iar lista lor ar putea continua.
In 2012, magiunul si dulceturile naturale de la Topoloveni, alaturi de tuica de Moraresti, au
participat la o expozitie la Berlin, bucurandu-se de mare succes.

6. Cultură, obiceiuri si datini

Zona etno-geografică și spirituală a Argeșului a păstrat și perpetuat o bogată zestre culturală, rod
al înțelepciunii și al activității creatoare a oamenilor de aici. Locuind într-un spațiu unde s-au
născut mituri si legende, oamenii acestor meleaguri, păstrători de limbă și datini, au ținut
prinsă flacăra tradiției, meșteșugurilor și a dragostei de natură, prietena milenară a românilor.

Caracteristica esențială a culturii populare argeșene o constituie diversitatea creației artistice

dezvoltate pe o bază ancestrală, izvorâtă din setea de frumos a celor ce si-au ctitorit viața pe
aceste plaiuri.

OBICEIURI. SĂRBĂTORI. FESTIVALURI

Târgurile anuale și săptămânale ale meșterilor populari, desfășurate în diverse localități
ale județului Argeș, prilejuiesc pe lângă desfacerea
unor produse ale artei tradiționale și organizarea de manifestări folclorice.

Cele mai vechi manifestări festiviste cu pronunțat caracter popular

sunt: Festivalul Primăverii(Pitești), Nedeia Topologului (Sălătrucu), Răvășitul oilor (Corbi), Sus
la munte, la Muscel(Voina) etc.

21
 În zona Argeșului s-au statornicit 9 obiceiuri de iarnă, concentrate reprezentativ pe Valea
Vâlsanului: Colindatul în Ajunul Crăciunului, Steaua,
Plugușorul, Sorcova, Jocul Caprei (păstrate în toate satele) și Buhaiul, Nuielele, Bradul si
Vasilca (întâlnite mai rar, în zone izolate). Scenele jucate de colindători (Steaua,
Capra, Plugușorul) sunt precedate și urmate de cântece înălțate de membrii cetelor colindătoare
constituite în grupuri vocalice. Dintre toate obiceiurile de iarnă, Jocul Caprei are libertatea să
creeze cele mai reușite momente vesele și satirice. Obiceiurile își încheie repertoriul prezentat
printr-o urare directă, un fel de binecuvântare colectivă pentru noul an.

CÂNTECE ȘI JOCURI POPULARE ARGEȘENE

– aprilie (Leordeni și Domnești / Costești și Galeș), martie (Mozăceni):

Concursul județean al grupurilor vocale și instrumentale tradiționale de muzică populară
„Cântecele Argeșului”

– în luna mai la Curtea de Arges are loc Festivalul concurs al filmului cu tematică religioasă
„Lumină din umină”;

– mai, Concursul soliștilor vocali de muzică populară „Narcisa de Aur Costești;

– mai-iunie Festivalul internațional de muzică corală „D. G. Kiriac”;

– iulie: – Manifestarea folclorică de cânt și joc românesc „Sârba de la Berevoiești”

-iulie: Sărbătoarea jocului popular argeșean „Brâul de la Boteni”

-august: Festivalul internațional de folclor Carpați

– decembrie – Ștefănești, Mușătești, Berevoiești, Schitu-Golești, Costești, Curtea de

Argeș: Festivalul județean al obiceiurilor tradiționale de Crăciun și Anul Nou „Florile dalbe”;

MESTESUGURI. TÂRGURI. EXPOZIȚII

Mestesugurile tradiționale care au trecut cu brio proba timpului încântă și

astăzi vizitatorii și localnicii dornici să ia cu sine sau să imortalizeze un suvenir cu valoare
de unicat. Astfel s-au păstrat: ceramica (Coșești, Leicesti, Poienița, Stroiești, Curtea de Argeș,
Petrești și Goleștii de Bălilești), împletiturile din răchită ciopliturile în lemn
(Valea Danului, Nucșoara, Mușătești, Brăduleț) și piatră (Albeștii de Muscel), dogăria (Coșești),
cusăturile și țesăturile lucrate la războiul de țesut: macate, țoluri, pături, plocade (Leresti,
Stoenești, Valea Mare-
Pravăț, Nămăiesti, Brevoiesti, Sălătrucu, Șuici, Corbi, Dragoslavele, Nucșoara).

Țesăturile argeșene redau fără cusur armonia elementelor decorative specifice artei

populare românești prin centrele de la Rucăr, Dragoslavele, Lerești, Nămăiești, Topoloveni,
Domnești, Corbi etc. Scoarțele, plocadele și ștergarele, piese de decor caracteristice
interioarelor țărănești tradiționale, utilizează în decorații motive geometrice, în special
romboidale.

Prelucrarea artistica a lemnului oferă obiectelor atât utilitate, cât si individualitate

artistică prin plasticitatea formelor și varietatea
decorului. Cele mai întâlnite motive sunt în formă de cercuri, rozete, dinți de ferăstrău și
romburi.

Ne atrag atenția fără să vrem porțile de lemn ale gospodăriilor țărănești din Rucăr,

Mușătești, Călinești, care prezintă pe lângă monumentalitatea arhitecturii o decorație sculptată
sau în traforuri, piesele de mobilier țărănesc (lăzi de zestre, tronuri, blidare), ornamentate prin
succesiunea sau alternanța motivelor (Sălătrucu), precum și obiectele de uz gospodăresc (tipare
de cas, furci de tors, tocuri de coasă, sărare, linguri) toate dovezi nesecate
ale talentului meșteșugăresc argeșean.

Sculptura în piatră a depășit și ea granițele județului grație iscusinței meșterilor pietrari din

Albeștii de Muscel, remarcându-se prin opere artistice
unice în țară cum ar fi metopa realizată în altorelief „Căprioară odihnindu-se” încastrată în turnul
clopotniță al Mânăstirii Negru Vodă din Câmpulung (sec. XIII) sau unul dintre primele portrete
în tehnica „ronde bosse” înfățișând un monah.

Alături de acestea se remarcă ancadramentele de la uși și ferestre, ornamentarea

lespezilor funerare și vechile cruci de piatră.

Ceramica popuară argeșeană păstrează tradiția prin centrele de olari de la Curtea
de Argeș, Vâlsănești și Stroești (pe valea Vâlsanului), Leicești și Coșești (pe Râul Doamnei),
Golesti, Poienița din Vlădești (pe Bratia). Decorația prezintă aspecte specifice: valuri („serpuiri”)
în partea superioară și limbi de var („vergi”) în cea inferioară, trasate din humă albă sau verde și
acoperite cu smalț incolor. Principalele piese de ceramică produse în zona Argeșului sunt:
bebescele, toitanele, cațaveicile, ulcioarele de nuntă (culoarea dominantă fiind verde închis),
figurinele realizate relativ simplu sub forma spiralei, căii rătăcite, melcisorilor, lăcrimilor
etc, oalele de mosi, ulcioarele, boalcele, străchinile, humuite în rosu, incizate circular si
încondeiate prin benzi verticale sau motive florale realizate cu corneciul, plotogul cu dinți,
scripetele.

23
 Sculptura în piatră a depășit și ea granițele județului grație iscusinței meșterilor
pietrari din Albeștii Muscelului remarcându-se prin opere artistice
unice în țară cum ar fi metopa realizată în altorelief „Căprioară odihnindu-se” încastrată în turnul
clopotniță al Mânăstirii Negru Vodă din Câmpulung (sec. XIII) sau unul dintre primele portrete
în tehnica „ronde bosse” înfățișând un monah. Alături de acestea se remarcă ancadramentele de
la uși și ferestre, ornamentarea lespezilor funerare și vechile cruci de piatră.

Portul popular argeșean se distinge prin existența a două tipuri de costume: cu catrință (în
zona Topologului) și cu fotă (între râurile Argeș și Dâmbovița). În zona Muscelului costumul
popular femeiesc are fota împodobită cu ornamente din fir auriu si mărgele negre și roșii,
prevede maramă sau pălăriuță, bete, ie și opinci. Sub aspect decorativ fota este inedită prin
ornamentele geometrice brodate cu fir auriu sau diferite modele florale. Cămasa cu altiță conferă
costumului din Muscel somptuozitate prin ampla decorație realizată cu motivele „în fusti”, „în
râuri” sau „pe gras”. Marama completează costumul, estompând prin albul strălucitor cromatica
vie a acestuia. Costumul popular din zona Topologului  prezintă două variante: cu două
piese cvasiegale și cu catrințe inegale, cea din față având dimensiuni mai reduse. Ornamentul
compact al catrințelor este cusut cu măiestrie argeșeană, iar cămașa cu altiță este țesută cu
borangic roșu-cireșiu, prezentând policrom și armonizându-se perfect cu catrințele.

Portul popular bărbătesc, mai puțin fastuos, are în componență cioareci strâmți din dimie
albă, cămașă cu poale amplu ornamentată cu sabace albe, brâu roșu și chimir din piele, fiind
asemănător cu al geto-dacilor, dovadă certă a continuității pe aceste plaiuri. Portul
popular argeșean a constituit sursă de inspirație pentru pictori recunoscuți ca: Nicolae
Grigorescu, Gh. Tătărăscu, Carol Popp de Szatmary etc., fiind apreciat de istoricul Nicolae Iorga
„fără pereche în cât ținut locuiește românimea”.

Târgurile și expozițiile din zona etnografică argeșeană constituie atât întâlniri ale mesterilor

specializați, cât și posibilități de descoperire a creației
populare. Cele mai cunoscute întâlniri meșteșugărești ale artiștilor populari și ale publicului
interesat cu aceștia sunt Târgul Moșilor/Olarilor desfăsurat la Pitești în luna mai și Târgul de
vară de la Câmpulung, manifestări care reunesc tradiții milenare din toate zonele țării.
7. Descrierea obiectivelor turistice representative

Curtea Domnească

Curtea Domnească din Argeș a fost construită inițial  în secolul al XIII-lea de voievodul
român Seneslau. La începutul secolului al XIV-lea pe timpul domnitorului Țării
Românești, Basarab I (1310 – 1352), au fost ridicate biserica, palatul domnesc de pe latura de
sud, turnul și zidul de incintă. În secolul al XVI-lea, domnitorul Țării Românești, Neagoe
Basarab (1512 – 1521), a construit Casa Domnească de pe latura de nord. Curtea Domnească se
poate vizita gratuit în fiecare zi în intervalul orar 10:00 – 18:00.

25
Turnul de poartă al incintei bisericii

Intrarea în Curtea Domnească se face prin Turnul de poartă al incintei bisericii (fosta

clopotniță). Turnul a fost construit în anul 1837 și se remarcă prin îmbinarea formelor
tradiționale arhitecturale (boltirea, arcul amprentat) și decorative (brâul în ciubuc de cărămidă)
cu motive de factură neoclasică (pilaștrii de colțși cornișa de denticuli).
 Casă tradițională argeșeană

În Curtea Domnească veți descoperi o Casă tradițională argeșeană din anul 1867

27
Muzeul Municipal Curtea de Argeș

Muzeul se află în imediata apropiere de Curtea Domnească. A fost inaugurat în primăvara anului
1969 și oferă spre vizitare un patrimoniu de peste 12 mii de piese.

Fostul Hotel Royal

În apropiere de Muzeul Municipal veți vedea clădirea proaspăt renovată a fostului Hotel Royal,

declarată monument istoric. Clădirea a fost ridicată în stilul eclectic fiind caracteristic secolului
al XIX-lea. Acoperișul și decorațiile fațadei atrag privirile tuturor. Clădirea se află pe strada
Negru Vodă la numărul 6-8.
Statuia lui Basarab I

Peste drum de Curtea Domnească veți vedea monumentul lui Basarab I, aflat în fața Primăriei

vechi. Basarab I a fost cel care a pus piatra de temelie a Bisericii Domnești, aflată în Curtea
Domnească.

Bustul lui Mihai Viteazul

În fața Muzeului Municipal Curtea de Argeș se află Bustul lui Mihai Viteazul, domn al Țării
Românești în perioada anilor 1593 – 1600.

29
Ruinele bisericii „Sân Nicoara”

La câțiva metri de Curtea Domnească se află Parcul Sân Nicoara, locul perfect pentru o
plimbare în aer liber. Pe vârful unui deal din acest parc aveți ocazia să vedeți ruinele bisericii
„Sân Nicoara. Sân Nicoară a fost sediul episcopatului catolic din Țara Românească de-a lungul
secolului XV, pâna la desființarea sa în 1519.

Mănăstirea Curtea de Argeș

Lăcașul a fost construit de Neagoe Basarab în perioada anilor 1515 – 1517 pe locul vechii
mitropolii (1359). O legendă spune că meșterul Manole și-a zidit în zidurile acestei mănăstiri
soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot ceea ce era construit în timpul zilei se dărâma
noaptea. Lângă Mănăstirea Curtea de Argeș se află Catedrala Arhiepiscopală, locul unde își
dorm somnul de veci toți regii României.
Biserica Domnească Sfântul Nicolae

Biserica Domnească Sfântul Nicolae a fost ridicată de Basarab I în perioada  anilor 1340 –
1352. Pictura a fost terminată mai târziu , în anul 1369, în vremea domniei lui Vladilsav I Vlaicu
și Radu I. Pictura de la Argeș reprezintă unul dintre cele mai prețioase  exemple paleologe din
sud-estul european, fără a fi integrată într-o școală și un curent particular.

31
8 .Bibliografie

https://www.adrmuntenia.ro/judetul-arges/static/20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_de_Arge%C8%99#Casa_Goang%C4%83

https://www.cjarges.ro/judetul-arges

http://visitarges.ro/2012/02/obiceiuri-si-datini-din-judetul-arges/

https://vacanteleluimircea.wordpress.com/2018/01/10/curtea-de-arges-10-atractii-
turistice/
https://muntii-fagaras.ro/vidraru
https://agriculturae.ro/index.php/produse-traditionale-84/muntenia/1839-argesul-fruntasa-la-produse-
traditionale-inregistrate