RAMNICU VALCEA

Râmnicu Vâlcea este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judetului

Valcea,Romania. Are o populaţie de 107.726 locuitori (2002).[3] Se
află aşezat într-un punct geografic aproape central al României, nod
de întâlnire a două importante drumuri naţionale (DN7 şi DN64) şi
unul european(E81). Acestea fac ca municipiul să fie legat direct cu
traseul Bucureşti-Piteşti-Sibiu-Cluj-Oradea-Budapesta (E81), cu
municipiul Târgu-Jiu (DN7) şi municipiile Drăgăşani-Caracal (DN64).
Tot odată acestă infrastructură naţională prin ramificaţiile ei,
drumurile judeţene (DJ), leagă reşedinţa judeţului de restul
localităţilor. De asemeni, calea ferată face legătura cu Sibiu (la
nord) şi Piatra Olt (sud) şi apoi Craiova sau Caracal-Roşiori de
Vede-Bucureşti.

ASEZARE GEOGRAFICA

Municipiul Râmnicu Vâlcea se află aşezat pe partea dreaptă a râului

Olt, în partea de nord-est a Olteniei. Se găseşte la o altitudine de
240-260 m. Are ca vecinătăţi următoarele localităţi: la est
comunele Budeşti şi Blidari, la nord comuneleBujoreni şi Dăeşti, la
vest comuna Vlădeşti şi oraşul Ocnele Mari, iar la sud
oraşulBăbeni. Poziţia sa geografică determină şi temperatura care
aproape mereu este călduroasă, clima fiind temperat continentală.

ISTORIC

Oraşul scăldat de apele bătrânului Alutus este o veche aşezare

venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de
săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii şi Stolniceni.
Aici romanii au construit cetăţi (castre) durabile care prin vestigiile
lor atestă continuitatea de veacuri a aşezării.
În centrul oraşului, se găsesc ruinele curţii domneşti a lui Mircea
cel Bătrân, prezenţe materiale vii ale marelui voievod în această
aşezare; aici a semnat documentul de atestare a judeţului
Vâlcea la 8 ianuarie 1392, fiind primul judeţ atestat documentar. Din
vechea şi măreaţa cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care
înconjoară parcul central, numit Mircea cel Bătrân în cinstea
voievodului.
Sigiliul oraşului datează din 1505 fiind,unul dintre cele mai vechi
sigilii orăşeneşti din Ţara Românească.
Numeroase documente arată că prin oraş au trecut Doamna
Chiajna, Constantin Brâncoveanu, Pătraşcu cel Bun, Radu cel
Frumos, Radu Paisie.
OcuparÎn secolul al secolul al XVIII-lea la Râmnic se desfăşura o
bogată activitate culturală, datorată cărturarului Antim Ivireanul
(1705) care a pus aici bazele unei tipografii în care au fost tipărite
mai multe lucrări în limba română. Primele cărţi tipărite au
fost Tomul bucuriei şi Antologhion.ea Olteniei de către austrieci în
perioada 1718-1739, implicit şi a oraşului, a dus la incendierea lui şi
transformarea în fortăreaţă de apărare.
La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru prima dată
cântecul Deşteaptă-te, române! compus de Anton Pann[10] pe
versurile poeziei „Un răsunet” de Andrei Mureşanu, la ceremonialul
organizat pentru cinstirea victoriei revoluţiei şi
sfinţirea stindardelor libertăţii naţionale. Peste ani, în
urma revoluţiei din decembrie 1989, „Deşteaptă-te, române!” a
devenit imnul naţional al României.
La Râmnicu Vâlcea a trăit bunicul dinspre mamă al
poetului Octavian Goga, preotul Ion Bratu, care jucase un rol
important în evenimentele revoluţionare ale anului 1848.
Anton Pann a fost un membru marcant al comunităţii oraşului.
Locuinţa condeierului şi tipografului a fost casa în formă
de culă din actuala stradă Ştirbei Vodă, azi Muzeul memorial Anton
Pann. Din acest loc, Pann pleca pe drumurile judeţului, către satele
care i-au oferit inspiraţia folclorică necesară desăvârşirii operei
sale. Anton Pann a fost cel care a pregătit formaţia corală care a
intonat pentru prima dată Deşteaptă-tă, române!.
Au mai trecut prin oraş de-a lungul anilor, în diferite
călătorii, Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu, Mihai
Eminescu, Alexandru Vlahuţă, iar Ion Luca Caragiale a fost revizor
şcolar.
Un eveniment de seamă din istoria oraşului este că în anul 1920,
la 1 iulie, are loc primul congres al Ligii culturale după realizarea
României Mari după Primul Război Mondial. Această manifestare
este prezidată de Nicolae Iorga

DEZVOLTAREA SOCIO-CULTURALA-ECONOMICA A
MUNICIPIULUI

Nu trebuie neglijat faptul că dezvoltarea oraşului este strâns legată

şi de dezvoltarea sa economico-industrială. Oraşul la sfârşit
de veac XIX, început de veac XX, cu o populaţie cifrată la circa 7600
locuitori, era cunoscut ca un important centru comercial şi
manufacturier. Astfel, se găseau aici mai multe fabrici de cărămidă,
de ţigle şi teracotă, fabrici de paste făinoase, mori pentru cereale şi
multe ateliere meşteşugăreşti. Avea apoi să se adauge o fabrică de
tăbăcirea pieilor de animale şi încălţăminte.
Tot în această perioadă, oraşul era reşedinţa judeţului Vâlcea,
precum şi reşedinţă episcopală. Se mai găseau aici de
asemenea Regimentul 2 Dorobanţi Vâlcea, o şcoală primară de
băieţi şi o alta de fete, un oficiu poştal un spital o farmacie, o sală
de teatru sedii ale diferitelor bănci.
Perioada Comunistă
Schimbări importante în viaţa economică a oraşului până prin
anii '50 nu prea au fost semnalate. Atunci, pe lângă fabricile de
căramidă, atelierele meşteşugarilor adunate după
anul 1948 încooperative meşteşugăreşti, apare în Râmnicu Vâlcea o
fabrică de placaje din lemn cuplată cu una de mobilă cu denumirea
de „Combinatul de prelucrarea lemnului”. După anul 1989 prin
privatizare acesta a falimentat datorită unui management care nu a
putut face faţă pieţei, piaţă în care au apărut o serie de făbricuţe
(IMM-uri) care produc ceea ce cere consumatorul: ceva fiabil,
aspectuos şi ce este mai important, ieftin. De asemenea, fabrica de
piele şi încălţăminte „Simianu”, naţionalizată şi redenumită „11
iunie”, se dezvoltă. Şi aceasta după '89 tot datorită noilor IMM-uri
şi-a redus substanţial producţia. A apărut şi o fabrică de conserve,
iniţial numai pentru valorificarea fructelor din zonă (marmelade şi
dulceţuri), apoi şi pentru prelucrarea legumelor şi carne, unitate
care se menţine.
La început pe teritoriul oraşului Ocnele Mari, apoi prin reorganizări
teritoriale la Râmnicu Vâlcea, a luat fiinţă "Uzina de Sodă
Govora" în anul 1954. Această uzină va constitui prima
întreprindere care a pus baza platformei petro-chimice a oraşului,
care a început să se dezvolte după anul 1970,unul dintre cele mai
importante combinate chimice ale României, cunoscut sub
denumirea de „OLTCHIM”. Tot pe această platformă industrială se
mai află o centrală termo-electică,o societate metalugică cu capital
francez (fosta Uzină de forje) şi o uzină mecanică. Trebuie amintite
şi cele trei hidrocentrale de pe râul Olt.
Comerţ şi Retail
În ceea ce priveşte comerţul acesta a fost foarte dezvoltat întrucât
localitatea era şi este punct de întâlnire a diferitelor drumuri, având
şi avantajul primei mari aşezări din partea de sud întâlnită de
neguţătorii veniţi din Imperiul austro-ungar în Ţara Românească.
Apoi, de-a lungul timpului oraşul îndeplinind şi funcţii
administrative importante ca reşedinţă de judeţ, regiune şi raion nu
a dus niciodată lipsă de o varietate de magazine. S-a ajuns ca în
prezent oraşul să dispună de mari magazine alimentare şi
industriale de tip supermarket, hypermarket şi mall a unor mari
companii cum ar fi Kaufland, Carrefour
Express, Plus, Domo, Interex, Billa, Flanco,Ambient,Flamingo, şi
altele locale. Mai sunt depozite de materiale „en gros” şi „en detail”
cu materiale de construcţii, instalaţii, mobile, etc.
Transportul public
Transportul în comun se asigură cu autobuze, micobuze pe linii fixe
şi taxi-uri. Acesta se efectuează pe o infrastructură în general bună
şi în continuă dezvoltare.Principalele artere rutiere sunt:Bulevardul
Calea lui Traian,Bulevardul Tudor Vladimirescu,Bulevardul Nicolae
Bălcescu, Bulevardul Dem Rădulescu,Bulevardul
Tineretului,Bulevardul Pandurilor,Strada General Magheru,Strada
Ştirbei Vodă,Calea Bucuresti.
Sănătate
Sănătatea populaţiei este asigurată de prezenţa „Spitalului
Judeţean de Urgenţă”,Spitalul Munincipal,Spitalul de Ginecologie-
Obstretica- Oncologie, „Serviciul de Ambulanţă”, „Policlinică". La
aceste se mai adaugă cabinetele medicale individuale a medicilor
de familie, policlinici şi cabinete private.

SPORT-DIVERTISMENT
Municipiul este cunoscut şi datorită sportului de
performanţă, handbalul. „Handbal-Club” Oltchim Râmnicu Vâlcea,
club înfiinţat în 1973, a câştigat titlul naţional de 15 ori
din 1989 până în prezent, Cupa României de 13 ori începând
cu 1984, şi Supercupa României în 2007. La nivel internaţional a
câştigat 2 Cupe IHF (1984, 1989), Cupa Cupelor (2007),
Supercupa Europei (1984) şi Trofeul Campioanelor (2007).
Localitatea mai dispune şi de două echipe de fotbal: „Club Sportiv
Municipal” (fosta „Chimia” Vâlcea) care evoluează în Liga a II-a şi
„Club Sportiv Oltchim”. Echipa de baschet-masculin a evoluat în
prima ligă, în anul 2009 fiind retrogradată, iar echipa de baschet-
feminin, CET Govora evoluează în prima ligă.

POPULATIA
La recensământul din 2002, populaţia municipiului era de 107.726
locuitori. Structura etnică este următoarea:[3]

 Români: 105.949 (98.35 %)

 Ţigani: 1.357 (1,25%)
 Maghiari: 200 (0.18 %)
 Alte naţionalităţi: 0,22%

Sub profil confesional, majoritatea locuitorilor este de religie

ortodoxă, într-un procent aproape identic cu cel al populaţiei de
naţionalitate română (98,67% sau 106.302 locuitori). Urmează religia
romano-catolică cu 462 de credincioşi sau 0.42 %. Alte religii sunt
prezente, dar cu procente mult mai mici.