Florin Piersic: Am dăruit tuturor numai lucruri

frumoase şi trăiesc cu speranţă

De ce nu îi place lui Florin Piersic să i se spună „maestre”?

Marele actor a avut ocazia să-l întâlnească pe Tudor Arghezi și atunci a fost inspirat de
acesta.

„Când am fost la Mărțișor și am dat mâna cu Tudor Arghezi, mi-a spus „Mie să nu-mi
spui maestre”. „De ce?”. „Pentru că dacă sunt zece artiști la o masă și strigi maestre!,
toți întorc capul””, și-a amintit actorul.

Publicul e pulsul. În clipa în care apari și te vede, publicul te onorează(...). Mă indispune

că lumea caută tot timpul să afle o veste proastă despre artiști, de ce? Pentru ce? Eu
niciodată nu iau medicamente, sunt sănătos”, a mai spus marele actor.

Unde e acasă pentru Florin Piersic?

„E peste tot acasă. Sunt cetățean român și am primit și cetățenia Moldovei(...).Mă simt
bine la Cluj, acolo e familia mea”, a răspuns actorul.

„Primul meu rol a fost Pilat din Pont. Au venit actori de la teatru și au spus: Eram în
clasa a patra, aveam zece ani. Am fost talentat, îmi dau seama din foarte multe lucruri”,
a dezvăluit Florin Piersic.

Poate cel mai iubit român al tuturor timpurilor, aşa cum îl descrie Mihai Morar pe
marele actor Florin Piersic, va oferi singurul interviu pe care acesta îl va da de Paşte.

În teatrul care-i poartă numele, maestrul Piersic îşi va începe discursul: “Dragul meu
Mihai Morar, de câte ori m-ai invitat tu pe mine la emisiunile tale? De multe ori! Şi de
fiecare dată, ba eram plecat undeva, ori aveam turneu cu piesa, cert e că niciodată
n-am putut să ne întâlnim. M-a emoţionat foarte tare ideea că acum un an, când tu
m-ai sărbătorit în lipsă, la emisiunea ta, ai recitat o poezie despre mine, pe care
bănuiesc că tu ai scris-o. Atunci mi-am dat seama, încă o dată, că am un lipici cu tine,
care aş vrea să nu dispară niciodată!”, va spune îndrăgitul actor.

"Eu am un cuvânt pe care-l iubesc, se numeşte speranţă. Trăiesc cu speranţă", spune

artistul.
"Mă gândesc că asta ar fi fost cea mai frumoasă iniţiativă, nu un coş de flori, nu scrisori de
felicitare, ci să se dea o sumă mai mare pentru actorii care şi-au lăsat sănătatea, nervii,
sângele, dar sănătatea în primul rând, consumându-se extraordinar, pentru această
profesie", spune Florin Piersic. "E păcat pentru colegi de-ai, care-mi spun: «Uite, o ducem
greu!». Eu, Florin Piersic, dau o declaraţie, eu sunt unul dintre cei care trimit bani colegilor
mei care n-au decât posibilităţi nule. Nu-i păcat de ei?", se întreabă artistul.

Reporter: Cum veţi sărbători împlinirea vârstei de 80 de ani?

Florin Piersic: Nu sărbătoresc nicicum, pentru că nu am vrut. Nu ştiu dacă gândurile mele
se vor înţelege. Pentru că am vârsta aceasta, zic eu, sunt foarte marcat de faptul că foarte
mulţi colegi şi prieteni de-ai mei sunt în stele, printre ei parteneri, artişti, oameni simpli,
cunoştinţe, colegi de şcoală, de liceu, de facultate, prieteni mai vechi şi mai noi. Toţi aceştia
nu mai sunt, şi-atunci, nefiind pe lângă cei care, în felul lor, m-au iubit, au avut sentimente
frumoase pentru mine, căci toţi îmi lipsesc, mi se pare o nedreptate ca eu să sălăşluiesc
încă pe lumea asta.

Eu am dăruit tuturor numai lucruri frumoase, am dorit să înnobilez pe toţi cei care sunt în
jurul meu, să le transmit gânduri frumoase, bune. N-am spus nimănui nici "du-te mai
încolo", n-am dat cu subsemnatul niciodată despre niciun coleg sau prieten sau neprieten
de-al meu, am fost întotdeauna un urmaş demn al părinţilor, al mamei mele, pe care nu
doar că am iubit-o, am adorat-o. Mama mea a fost o sfântă. Eu când am fost întrebat de
Preafericitul Daniel, care m-a chemat la dumnealui şi la care am fost şi-am stat multă vreme
de vorbă, i-am răspuns că mă rog la Maica Domnului, la Iisus Hristos, dar cel mai tare mă
rog la mama mea, care, din tot ce ştiu şi-am văzut şi-am simţit, a fost o sfântă. Eu o
moştenesc pe mama mea, pe Vera Piersic.

N-am vrut să mă sărbătoresc în niciun fel, pentru că e târziu. Pentru mine e târziu. Am fost
sărbătorit în fiecare an, la fiecare întâlnire cu aceia care m-au făcut cetăţean de onoare al
tuturor oraşelor din România. Dar am fost făcut cetăţean de onoare şi la Nazaret, în Israel,
de către primăria de-acolo. Am primit una dintre cele mai frumoase decoraţii din viaţa mea
în Israel. Prima decoraţie pe care am primit-o a fost "Steaua României" şi gradul de
Cavaler. Sunt singurul care a primit medalia guvernamentală a Israelului. Între timp s-au
petrecut lucruri frumoase, cinematograful unde am bătut la burtica mamei mele, astăzi, pe
26 ianuarie - a fost cinematograful în care tatăl şi mama mea erau la un film cu Tarzan şi de
acolo mama mea a spus tatălui meu în timpul proiecţiei, noaptea, la ora 10 noaptea,
"Ştefane, să ştii că o să nasc!". Şi au dus-o şi la 04:45 dimineaţa am apărut eu pe lume -
cinematograful acela poartă numele meu, aici, în Cluj. Ce poate să fie o satisfacţie mai
mare, decât aceasta, că sala de cinema în care am bătut la poarta vieţii îmi poartă numele?

Rep.: Povestiţi-ne o întâmplare recentă din cariera dumneavoastră care vă emoţionează.

F. P.: Gândiţi-vă că am fost făcut la universitatea cea mai mare din Europa de Est, la
Universitatea de Vest din Timişoara, Doctor Honoris Causa. Un teatru, în Salina de la
Târgu-Ocna, unde am jucat piesa "Străini în noapte", poartă numele meu, un teatru superb,
făcut din scândură în sare, într-o grotă de sare imensă, unde am avut peste 300 de
spectatori, când am deschis teatrul. Sunt multe alte bucurii pe care le-am trăit, de pildă la
Bucureşti. De ce să fiu eu primul pe "Aleea Celebrităţilor"? Noi nu suntem celebri, noi
suntem nişte actori mai buni, mai cunoscuţi, dar nu suntem Charlie Chaplin, nici Walt
Disney, nici Greta Garbo, nici Jack Nicholson, nici Al Pacino. Suntem nişte actori mai buni,
dar ăştia suntem. Am avut mari satisfacţii.

Referitor la aniversarea mea de mâine, altă sărbătoare, n-am putut să refuz, m-am dus la
emisiunea lui Dan Negru, care va fi mâine seară (înregistrată, n.r.), pe Antena 1, o întâlnire
de la 20.00 la 23.00, cu Florin Piersic. La propunerea Clujului, unde m-am născut, la Opera
Naţională din Cluj, miercuri, de ziua mea, pe 27 ianuarie, voi spune monoloagele importante
şi povestea personajului Peer Gynt din piesa omonimă de Ibsen, pe muzica divină a lui
Edvard Grieg, cu Orchestra Operei. Astă-seară, pentru faptul că este ziua mea mâine, s-a
luat iniţiativa de România Film să se proiecteze un film cu mine pe care-l iubesc,
"Paraşutiştii". Va fi proiectat la ora 19.00, la cinematograful din Cluj, care-mi poartă numele.
Un gest extraordinar, iarăşi, nu vreau să patinez pe chestia asta, vă dau dumneavoastră
declaraţia asta, dar să mi se comunice de la România Film cu certitudine informaţia, s-a
decis ca din ziua de 27 ianuarie până în 30 ianuarie, toate cinematografele din România să
proiecteze filme cu Piersic pe gratis. Oamenii pot intra, deci, fără să plătească. Asta-i
sărbătorirea mea şi faptul că, după ce o să se petreacă seara de la Opera, vin la Bucureşti,
unde pe 1 februarie o să joc al 1.000-lea spectacol cu "Străini în noapte".

Rep.: Cum vedeţi dumneavoastră problemele din cultură şi în privinţa profesiei de actor?

F. P.: Ar fi foarte bine să se dea atenţie mai mare mai ales actorilor care au trecut de 70 de
ani de mult şi care au nişte pensii incredibil de mici. Mă gândesc că asta ar fi fost cea mai
frumoasă iniţiativă, nu un coş de flori, nu scrisori de felicitare, ci să se dea o sumă mai mare
pentru actorii care şi-au lăsat sănătatea, nervii, sângele, dar sănătatea în primul rând,
consumându-se extraordinar, pentru această profesie. Toţi cei care au depăşit o vârstă şi
care s-au vărsat pentru artă, indiferent că sunt actori, balerini, pictori, scriitori, cântăreţi de
muzică uşoară sau de muzică populară, toţi aceştia care au depăşit vârsta pensiei lor - care
nu sunt foarte mulţi, că România nu este cât America de mare, este o ţară mică - puteau toţi
să fie remuneraţi cumva, să primească o pensie mai frumoasă, care să le dea posibilitatea
dimineaţa să intre într-o cafenea, să bea o cafea, să mănânce un croissant, aşa cum fac
actorii şi oamenii de artă din Ungaria, de exemplu. Eu am filmat în Ungaria şi colegii cu care
am filmat eu mi-au spus: "Noi n-avem nicio problemă, noi suntem nişte favoriţi ai soartei,
pentru că avem nişte pensii aşa de mari încât ne putem permite să mâncăm, de pildă, în
fiecare zi, la restaurant, să ne plătim taxele fără nicio problemă". Este un fapt extraordinar,
zic eu. Dar asta nu este o propunere, nu, spun doar aşa, că-i păcat. Nu pentru mine spun
asta, eu mă descurc. Câţi ani aş mai putea să trăiesc? E păcat pentru colegi de-ai, care-mi
spun: "Uite, o ducem greu!". Eu, Florin Piersic, dau o declaraţie, eu sunt unul dintre cei care
trimit bani colegilor mei care n-au decât posibilităţi nule. Nu-i păcat de ei?

Rep.: Ce planuri aveţi în continuare, la ce proiecte mai lucraţi?

F. P.: Joc mai departe, am spectacole cu "Străini în noapte", am un recital care se cheamă
"Florin Piersic". Am jucat "Străini în noapte", împreună cu Medeea Marinescu, la Paris, la
Bruxelles, la Chişinău de câteva ori, la Montréal, la Toronto. Deci eu sunt totuşi un avantajat
al sorţii, mă duc, sunt chemat şi m-am prezentat cu piesa asta pe care o jucăm şi pe 1
februarie la Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti. Văd că spectacolul este
programat în ţară şi toate biletele se vând. De şapte ani, numai cu sălile pline jucăm. Fac şi
recitalul în continuare, iar în rest o să văd ce se mai întâmplă. Eu am un cuvânt pe care-l
iubesc, se numeşte speranţă. Trăiesc cu speranţă.

Interviu Anna Széles: "Florin Piersic se

obrăznicise, de-asta am divorţat!"
Anna Szeles era considerata cea mai frumoasa actrita din Romania"Am creat un
cuplu. Pe scena, la televizor, in turnee. Mi-amintesc ca Anna Szeles, sotia lui, a
suferit mult. Cel putin in meserie. Ei doi erau frumosi, erau talentati, dar, cand am
intervenit eu, s-a intamplat un lucru la urma urmei normal. Adica, eram doi romani
inalti, frumosi si celebri, eram un cuplu adevarat", asta a declarat Angela Similea in
biografia ei, "Angela - cantec si ruga”, semnata de Smaranda Jelescu, atunci cand a venit
vorba de relatia cu Florin Piersic.

Conform fostei sotii, Florin Piersic si Angela Similea au avut o relatie si dincolo de
scenaCu ocazia zilei de nastere a marelui actor, care a implinit ieri 77 de ani, Wowbiz.ro
a vorbit si cu Anna Szeles, fosta sotie a "Margelatului", care - in premiera - a atacat-o
fatis pe Angela Similea, pe care o considera in mare parte vinovata de divortul ei de
Florin Piersic!

Anna Szeles: Sa ramana mereu tanar, sa bucure toata tara cu entuziasmul si energia lui,
asta ii doresc! O sa vorbesc mai pe seara cu el, sa-i spun personal "La multi ani!".

Va mai vedeti cu Florin, chiar daca v-ati mutat la Budapesta?

Rar, e drept, dar ne mai vedem... Eu mai trec uneori pe la Oradea, unde e mormantul
parintilor mei, si mai rar pe la Cluj... Daca e sa plec din Budapesta ma duc la Viena, la
baiatul meu si la nepoteii mei, care-mi umplu viata si-mi bucura zilele.
Ati fost zece ani casatorita cu el. Cat de greu a fost sa stati impreuna cu un actor
atat de cunoscut si atat de dorit de catre femei?

Simplu n-a fost deloc, va asigur... Mai ales ca dragostele, sa le zic asa, trec repede, vin
altele la rand. In fine, ce-a fost, a fost, pe noi ne-au despartit si distantele, eu eram la
Cluj, el la Bucuresti, si altele...

Anna Szeles s-a mutat la Budapesta, unde duce un trai linistit

Altele, adica Angela Similea?

A trecut atata timp de atunci, nici nu stiu pe cine mai ajuta sa aduc in discutie vremurile
acelea... Am suferit foarte mult atunci, sigur ca am suferit, stiam ca ei sunt impreuna.
Ceea ce am avut de vorbit, am vorbit cu Florin, ce puteam eu sa vorbesc cu Angela? N-
am avut ce vorbi cu ea!

Relatia lui Florin cu Angela v-a determinat sa divortati?

Nu neaparat, dar mi-a ridicat mari semne de intrebare despre viitorul casniciei noastre.
Divortul a venit mult mai tarziu, Florin nu prea a vrut sa divorteze, in fine...

Cat de adevarata este afirmatia ca ati fi avut un conflict mai mult decat verbal cu
Angela Similea?

Mie nu mi-au placut niciodata circul, certurile! Si apoi, repet, ce sa discut cu ea? Faptul
fusese consumat!

In ce raporturi mai sunteti astazi cu Florin Piersic?

Bune, nu pot sa ma plang. Am trecut peste tot, am pastrat din legatura noastra doar
lucrurile bune, am invatat sa uit, sa fiu intelegatoare si sa iau doar ceea ce e bun din
oameni.

Idila dintre Similea si Piersic era de notorietate in lumea artistica inainte de 1989