Un sunet colosal îmi trezea în suflet un sentiment nostalgic, spectatori de toate

vârstele aplăudau si lăcrimau de fericire la sfârșitul piesei noastre de teatru. Petale sângerii
de trandafir se prelingeau lin pe chipul îndurerat al Sfintei Veronica Antal. Am ieșit cu toții
pe scena frumos decorată, privirile înduioșătoare ale spectatorilor ne-au făcut să realizăm că
alegerea de a ne alătura clubului de teatru a fost cea mai bună decizie.
Când am auzit că în liceul nostru această activitate va prinde din nou viață am fost
foarte încântați dar totodată curioși. Niciunul dintre noi nu avea habar ce va urma. Un
turneu, o echipă, nu a fost doar despre mine ci a fost despre noi toți.
Acest club nu numai că ne oferă șansa să întâlnim locuri atât de frumoase ci și ne
unește. Am legat noi prietenii și am învățat să cooperăm. În situații neașteptate am preluat
noi sarcini, alții și-au asumat dublu-personaj și chiar au făcut eforturi pentru unicitatea
grupului. De fiecare dată reușim să transformăm o scenă monotonă într-o adevărată oglindă
a vieții. Deși renunțăm la timpul nostru liber avem o dorință puternică de a le oferi celor din
jur darul nostru muncit. Cum și părintele Romică afirma: "Trebuie să ne oferim trup și suflet
chiar și pentru un singur spectator”.
Înainte de fiecare reprezentație ne întâlnim la repetiții, Suntem stângaci, dar când ne
aflăm împreună plutește o senzație de împlinire și energia noastră prinde viata. Nu suntem
cei mai buni actori, am uitat replici și recuzita, am încurcat intrarea pe scena, dar asta nu
ne-a împiedicat sa renunțăm. Am improvizat mult și am reușit pentru că noi nu jucăm doar o
piesă de teatru, o trăim. Am mers în 4 locuri frumoase pe care le-am explorat. Împreună,
care pe care, înghesuiți în autobuzul nostru micuț printre recuzită, am cântat, am râs, și ne-
am amintit de pățăniile noastre. Fiecare reprezentație a avut altceva, o replică nouă, un
chiuit și o stângăcie pe care am transpus-o ca fiind parte din rol. De fiecare dată, la finalul
piesei, priveam cu sufletul la gură, iar când aplauzele răsunau în sală săream în sus de
bucurie și aplăudam din toate puterile. Urmau laude, îmbrățișări, zâmbete, multe poze iar
după, o masă copioasă ne încânta de fiecare dată.

- cer elevilor să deschidă auxiliarul;

- înainte de le a citi poezia cer elevilor să identifice titlul, autorul și numărul strofelor din
poezie;
- explic cuvintele necunoscute, le scriu la tablă și le spun copiilor să le scrie pe caiet:
,, diafane=fine, subțiri
volane(în text)= fâșie de țesătura încrețită, aplicată pe rochie
rond= strat rotund de flori
stei= colț ascuțit de stâncă
a azvârli= a arunca ”
- cer elevilor să despartă cuvintele în silabe;
-numesc patru elevi pentru a citi câte o stofă a poeziei, înțelegând astfel sensul cuvintelor
noi.

- le adresez următoarele întrebări:

,,Despre ce floare de toamnă vorbește poetul?”
„Unde a crescut ea?”
„Ce culoare au petalele crizantemei din text?”
„Cine a luat-o la dans?”
„Cu ce aruncă pomii?”