Pentru majoritatea dintre noi, cei mai frumoşi ani din viaţă au fost cei din liceu.
Prietenii noi, complicitate la bune şi la rele, proiecte comune, “burta pe carte”
pentru ridicarea notelor proaste, copiatul la ore, chiulitul în gaşcă, simpatii sau
antipatii pentru profesori şi multe altele…Toate au făcut parte din viaţa noastră şi
ne-au oferit momente de neuitat!
Cei mai minunaţi patru ani din viaţa unei alte generaţii s-au încheiat odată cu
festivitatea de absolvire de anul acesta.
Am avut ocazia să văd părinţi emoţionaţi care îşi ştergeau lacrimile discret, tineri
entuziasmaţi şi frumoşi prin comportamentul lor de proaspăt absolvenţi de liceu,
cadre didactice copleşite de un alt final…de o nouă despărţire de “copiii lor” pe
care i-au dădăcit, iubit, certat, urecheat, încurajat, verificat, respectat…4 ani.
Pe aceşti copii deosebiţi îi aşteaptă noi provocări, alte prietenii şi un viitor plin de
surprize. Am dorit, însă, să aflu impresiile lor de acum, când o nouă etapă din viaţa
lor s-a încheiat. M-au emoţionat până la lacrimi şi sunt convinsă că şi pe voi vă vor
impresiona…
”Am plâns atât de mult la Ultimul Clopoţel încât şi acum am emoţii când mă
gândesc la cei patru ani unici în viaţă petrecuţi împreună. Am adunat atâtea
amintiri, momente inedite, prieteni cum rar mai gaseşti, informaţii, experinţe…
Când viaţa ne va copleşi, vom rămâne măcar cu un vis frumos –Liceul! Pentru cei
care abia încep, îi sfătuiesc să îl trăiască din plin! Iar pentru cei ce îl termină sau l-
au terminat, să se bucure că au avut şansa să viseze! Bucuraţi-vă şi daţi-vă şansa să
visaţi alături de viitori profesori şi colegi, şi aceşti ani vor fi exact aşa cum v-aţi
imaginat şi dorit!” (Oana Dumitru)
“Cei patru ani de liceu au însemnat o fracţiune de secundă pentru mine. Au trecut
prea repede…cred că XII F a trecut cu brio acest test al adolescenţei. Am fost o
clasă unită când a fost nevoie, am avut şi păreri contradictorii…totul pentru binele
clasei noastre. Mereu ne-am simţit bine împreună, mereu v-am cântat din suflet…
mereu mi-a făcut plăcere. Dar când vă cântam, voi mereu plângeaţi…niciodată nu
am înţeles de ce. Aşa că la serbarea absolvenţilor a venit rândul meu să plâng..cand
ma gandeam ca va voi canta pentru ultima oara tuturor. Atunci am inteles de ce
ceea ce exprimam prin cantec era atat de profund pt voi..pentru ca tot ceea ce
cantam era despre voi si fiecare se regasea in acele versuri. Sper ca mereu ne vom
face timp macar pentru o secunda sa ne gandim unii la altii. Mereu va voi iubi,
mereu ma voi gandi la cei patru ani petrecuti impreuna. Si sper ca „mereu” va
ramane si in sufletele voastre clasa XII F.
P.S. Sunt sigura ca toti vom trece cu bine peste acest examen nesuferit!”
( Ruxandra Dragomir)
“Am ieşit de pe băncile liceului de câteva saptămâni şi de câte ori mă gândesc la
anii de şcoală mă apucă dorul de ei. Îmi aduc aminte ce emoţii aveam în prima zi
de liceu, cum toţi eram speriaţi pentru că nu cunoşteam aproape pe nimeni, iar
elevii din clasele mai mari ne spuneau ”boboci” pe un ton răutacios. Am fost o
clasă foarte frumoasă, fiecare cu personalitatea şi calităţile lui, astfel, mereu au
existat mici conflicte…încât să nu ne plictisim. Toţi profesorii care au călcat pragul
clasei XII F, au rămas plăcut surprinşi de noi pentru că…mereu am fost oile negre
din liceu, iar la ore eram aproape mieluşei.
Am legat frumoase prietenii cu unii colegi de care sper să nu mă despart niciodată.
Mi-e dor de pauze, când o rugam pe Ruxandra să ne cânte…sau când puneam
muzică şi dansam cu toţii… Deşi acum mă pregătesc pentru examenul de
bacalaureat, încă nu realizez că anii mei de liceu s-au dus…şi că nu mă voi mai
putea întoarce în băncile liceului.
A fost cea mai frumoasă perioadă şi aşa va rămâne. Le mulţumesc profesorilor care
m-au învăţat o sumedenie de lucruri şi colegilor că m-au suportat în aceşti 4 ani…
si când mă apuca cântatul prin ore…şi când le-am plâns pe umăr.” (Andra Maria
Gheorghe)
“Încă o data s-a demonstrat teoria conform căreia, cei patru ani de liceu reprezintă
cei mai frumoşi ani ai unui adolescent. Alături de marea familie XII-F am
descoperit noi sentimente şi experienţe, iar acest lucru nu poate avea sfârşit. Dacă
creierul uită, inima nu…” (Neacsu Mirel Emanuel)
“Sunt atât de multe momente superbe…încât cea mai mare frică îmi este să nu le
uit…
O sămi fie dor…
De Răzvan, de cum ne rugam de el să ne ajute la tema de la Franceză şi de
sinceritatea lui
De Ramona să ne ajute la Engleză şi să ne surprindă cu calmul ei
De Andra petrecăreaţa, de ugly, să ne încânte cu gafele ei plăcute „Only girl in the
world”, „bei cola??”
De Mihaela, de cocuţa mea, de rolul ei de şefă a clasei şi de voinţa ei de a ne scăpa
de majoritatea orelor
De Oana, de soţia lui Cătălin Botezatu, să ne amuze cu gesturile şi mânuţele ei „mă
terminaţi!” şi de desele plecări la cafeluţe cu „fetele ei”
De Elena să o vedem căzând cu scaunul la ora de Muzică şi de entuziasmul ei când
urmau rolurile la Franceză
De Romina şi de peripeţia ei cu rochia pentru Banchet
De Anca şi de caserola ei cu cartofei prăjiţi cu brânză şi cu copănele şi nelipsita
maneluţă
De Alexa, de superbitatea mea şi de glăsciorul ei amuzant „fata meeeea”
De Mădă, de plânsetul, de dansul, de imaginaţia ei bogată şi de talentul de a imita
„ai un sandwich?”
De Ruxandra, de 4 Februarie şi de pauzele când o ascultam toţi captaţi de vocea ei
când uneori chiar plângeam „tu eşti fata care cânţi?? ai un 10!”
De Doiniţa şi Radu să-i văd iubindu-se „prinţesa mea”, „habar na vemos”
De Georgi să ne impresioneze cu talentul ei de a ţmpleti părul
De Andreea şi de relaţia ei strânsă cu telefonul
De Lucica şi felul în care ne ajuta să copiem la lucrări ăn gura mare „nu ţi-am spus
mă că e C??”
De Andrei şi veşnica lui întrebare „ai o sută?”
De Alexuţu şi de mişcările lui unice „de ce râdeţi, mă?”
De Mirel şi bătăile lui neîncetate în bancă, „vreau să învăţ să cânt la tobe”, „ o ştii
p-aia nouă a lu` Florin Salam?” şi de încântătoarea lui voce
De Bogdan şi de eterna lui scuză „am făcut accident”
De Vrabie şi de lips lui de la ore şi la cafele
De Body şi de lenjeria lui intimă cu Moş Crăciun primită cadou
De Dima şi de ajutorul lui necondiţionat indiferent de probleme
De Andreea M şi de felul ei de a copia la simulări
De Sabrina şi de ţinutele ei diversificate „aide… pui, pui, pui”
De Simona, de desele ei probleme de sănătate, de greutatea cu care se trezea
dimineaţa şi de „pisica” ei, Beni
De Beni, de schimbarea ei radicală din clasa a IX-a, de stilul ei nonconformist şi de
frumoasa ei poveste de dragoste
De Oana D şi de unghiuţele ei colorate
De Andreea U şi de actorul ei preferat, Leornardo DiCaprio
De Roxana, de zâmbetul nelipsit şi de dolarii ei „opriţi mizeria aia!”
De Crisu, de petrecerile ei private şi de tenul ei perfect
De Ana şi de excepţionalele ei rezultate la învăţătură „Citeşte o carte!”
De Raluca, de râsetul ei amuzant şi de tunsorile ei
Poate că nu toţi vor înţelege ceea ce am spus mai sus, dar voi, XII F, ştiţi cu
siguranţă că în cei patru ani de liceu am fost mai mult decât o clasă…am fost o
familie! Noi am fost, suntem şi vom fi întotdeauna renumita clasă XII F din Liceul
Teoretic „Mihai Eminescu”!” (Stoiciu Bianca Vichi)
Final de liceu…multe flori, îmbrăţişări, fotografii, urări…apoi, linişte…
Totul se transformă în amintiri. În cele mai deosebite amintiri! Să le păstraţi cu
grijă, dragilor, şi să adăugaţi alături de ele altele la fel de frumoase.
În încheiere, vă mulţumesc pentru sentimentele pe care m-aţi făcut să le
trăiesc scriind acest material şi vă doresc să aveţi o viaţă plină de reuşite, în care
planurile voastre să devină realitate, iar greutăţile să nu vă “stingă” gingăşia şi
frumuseţea sufletească pe care eu am regăsit-o la voi. Mult noroc!
