Cei mai mult sau mai puţin inspiraţi, știu că

”Nu e dracu’ așa de negru, e mai mult spre gri...”

Agache Dorina (Doricel)
Avram Laura (Orfelina)
Bantaş Elena (Yatzee)
Bărbuță Ștefan Horia (Moustache)
Bulai Lavinia (Lav)
Bumbaru Sorin Ionuț (Silent)
Chirila Tudor Averof (Teddy)
Chirvase Andreea (AndruskutzZa)
Ciubotariu Radu (Radu BOMB)
Codreanu Florin Laurențiu (Floricel)
Costin Nicoleta (Nicu)
Crețu Miliana (Pingu`)
Dănăila Dan (Internaționalu‘)
Grigoraș Crina Anca (Bine, CRINA!)
Izvoranu Andrian Cristian (Pleată)
Jalbă Andreea (Dedelicious)
Lăpușneanu Giulia (Giulaila)
Lupu Andreea (Auuuuu)
Manole Marius Cristian (Logicianul)
Manoli Dan Claudiu (ClauGOOOL)
Mitu Viorica (Pește)
Năstase Oana Maria (OanyM)
Neagu Cristian Doru (Nelutzu din 39)
Nour Andrei (Brazilianu‘)
Pascu Adrian (Hadrianu‘)
Pistol Livia (Șosețică)
Popa George (Zacuscă)
Resmeriță Diana Teodora (Dizz)
Scîntei Oana (Cassie)
Stanca Edith—Ioana (Bebe blond)
REVISTA LICEAN 10D 4

AGACH
E DORI
De-ale liceului … NA
Ceea ce gândea candva, demult... George
Bacovia reprezintǎ parţial pǎrerea mea despre
locul unde îmi petrec 33 de ore pe sǎptǎmâna si
cinci zile din şapte alǎturi de colegii mei ―de
suferinţǎ‖.
Viaţa de licean este foarte amplǎ, cel
puţin aceasta este impresia noastrǎ, temele
sunt de fiecare datǎ prea multe, orele prea
lungi, pauzele prea scurte si, bineînţeles, ―profii‖
prea severi (evitând sǎ enumǎr alte adjective arhicunoscute
în rândul elevilor).
Totul a început în clasa a IX-a când eram foarte en- Dar viaţa de licean nu e
tuziasmată de noua etapă din viaţa mea. Încă din prima zi de chiar un ―cimitir‖, ea incluzând
şcoală am fost familarizaţi cu propoziţia: ―Veti munci foarte bineînţeles momente pe care cu
mult.‖, pe care niciunul dintre noi nu am luat-o în serios. siguranţă nu le voi uita. Cu toate că
Abia după ce am fost întrebaţi dacă vrem să ne continuăm în timpul orelor se presupune că
studiile în străinătate am realizat că domnii profesori cu sigu- suntem absorbiţi de spusele pro-
ranţă ne pregătesc patru ani de neuitat. fesorilor, nu e niciodată un mo-
ment nepotrivit să faci schimb de
impresii cu colega de bancă şi să
Şi până acum aşa a fost .Nu trece pauză râzi aparent fără motiv. Cărţile citi-
fără să se audă un glas care să strige : tie (bineînţeles nu din literatura
“Liceu – cimitir ‖Cine are tema la mate/fizică etc. (după obligatorie), melodiile preferate,
Al tinereţii mele, caz)?‖. Întrebarea în sine nu reprezintă ultimul film văzut - toate acestea
Pedanţi nimic nou, partea ―comica‖ intervine în fac parte din viaţa noastră de ado-
profesori momentul în care se lasă liniştea peste lescenţi visători.
Şi examene clasă, nu demult gălăgioasă. În afară de Acasă ne continuăm dato-
grele[…]” copierea temelor, devenit un sport de ria, asta implicând, în cazul meu,
G.Bacovia performanţă, pauzele sunt şi pentru a ne somnul de după-amaiaza, intenţia
destinde. Cele mai des folosită metode de a-mi scrie temele, dar ajung să
sunt: aruncarea cu diferite obiecte (de ascult muzică, hotărârea fermă de a
preferinţă cretă sau orice cu propietăţi -mi scrie temele şi încercarea pro-
aerodinamice), vizita curţii din spate priu-zisă, dar ajung să fiu frustrată
sau întreţinerea unui dialog foarte că nu am rezolvat exerciţiile corect
elaborat , spre exemplu: [Descriere şi mă resemnez în terapie prin
pozǎ: Ce caut eu in viaţa mea?] muzică şi nu în cele din urmă
‖Ce oră avem ?‖/ ―Informatica.‖/‖Nu se abandonarea temporară,
poate aşa ceva …‖. bineînţeles, în muzică, toate acom-
paniate de o ceaşcă de cafea tare
pentru a mă ajuta să mă concentrez
Testele sunt şi ele un factor care ne ordonează viaţa în momentul în care mă voi hotărâ
într-un fel sau altul, în sensul că înainte de o lucrare este de la să învăţ efectiv.
sine înţeles că celalate obiecte nu mai există în orar şi dacă ai Aceste lucruri fără de care
neşansa să fii ascultat la alt obiect probabilitatea să iei notă totul ar fi monoton şi plictisitor îmi
mică este foarte mare. Mai există bineînţeles şi testele neanun- compun viaţa de
Liber
ţate, coşmarul oricărui licean. Ora decurge normal până în
Independent
punctul în care profesorul spune :‖Scoateţi o foaie de hâr- Creativ
tie…‖ , urmează liniştea specifică şi priviri aruncate colegei/ Expresiv
colegului de bancă care exprimă :‖Acum ce ne facem?‖ sau Adaptabil
―POFTIM???‖. Nepăsător.
 5

AVRAM LAURA & CO

Cu un an şi jumătate în urmă, ni se înfăţişa un ultim obstacol de depăşit, o

ultimă cursă de efectuat până la linia de finiş a Traseului Copilăria. Plini de en- Liceul -
tuziasm şi spirit de aventură, am spus cu toţii „Piece of cake‖, „C‘est une baga-
telle‖ şi „keine Problem‖, căci suntem şi poligloţi. „cimitir al
Eu am fost cu siguranţă printre cei mai încântaţi. În capul meu, perioada
de patru ani ce urma – liceul, avea un semn mare de egal lângă, după urmând sub- tinereţii mele”,
stantive precum maturizare, distracţie,iubiri adolescentine.
“el”, cel
Am crezut apoi însă mai degrabă liceul „cimitir al tinereţii mele‖, ce mă
„pune” să învăţ la informatică deşi nu îmi place, cel ce nu mă „lasă”să ies în oraş ce mă „pune”
pentru că trebuie să lucrez pentru vreun concurs, cel ce mă face să pierd nopţile
terminând proiecte. Se terminase imaginea „idilică‖ de „ani de liceu, cu absenţe la să învăţ la
română‖ şi cu nopţi în cluburi. Acum am înţeles că liceul este pentru fiecare cum
ştie să şi-l facă, trebuie doar să profiţi de fiecare moment. informatică .
Pentru că farmecul anilor de liceu e-n toate : în ieşit în oraş şi evenimente
culturale. În bârfitul cu colegii despre profesori – într-un mod foarte oficial,
desigur, se dezbat numai modul de predare şi modul de notare, în chiulitul în Copa
şi pe terenul de sport, în mersul acasă în grup, în orele libere în care râdem
întruna, în şuşoteala cu colegul/colega de bancă, în pauzele pline de discuţii
„filosofice”, în toate glumele cu subînţeles, în solidaritatea dintre noi toţi când tre-
buie să facem ceva frumos, în temele făcute împreună pe messenger, în mini-
petrecerile de Crăciun şi de Ziua Copilului, şi last but not least, în îmbrăţişări :D
(aka haaaag).
Dar liceul e şi în, mai ales în, aş spune eu, tensiunea de dinainte de teste
sau ore de ascultat, când tot ce vezi ăn jurul tău sunt feţe concentrate care se
gândesc la „oare ce trebuie să mai repet, ce o să-mi pice, ce n-o să-mi pice‖ şi la
emoţia când auzi „bă, în clasa, vine profa/profu‘, în satisfacţia de a lua o notă
mare la materiile la care pare aproape imposibil – şi nu, nu mă gândesc numai la
fizică, în nervii după o notă proastă şi calculele despre câţi de 10 şi câte sarcini
suplimentare trebuie să îndeplineşi „ca să-ţi iasă media‖, în emoţiile, bucuria şi
dezamăgirile olimpiadelor.
Liceul e în ceea ce suntem şi-n ceea ce vrem să devenim.
REVISTA LICEAN 10D 6

N A
ELE
N TAŞ
BA

Nu am ştiut că voi ajunge la C.N.V.A. decât cu cinci luni înainte de ...

a ajunge aici. Şi când am ajuns, am fost fericită: făcusem încă un pas înainte,
şi încă unul destul de mare.
„Destinul nu Ttrebuia să o iau de la capăt: colegi noi - alţi oameni de depăşit + alţi
este o prieteni, profesori noi - alţi oameni de descifrat + mai mult ajutor, clădire
chestiune de nouă - alt loc în care să mă pierd + alt loc în care să evoluez.
şansă, ci o Mi-am făcut planuri, speranţe, vise, dar şi griji. Multe griji. Pentru
chestiune de orice, dar mai ales pentru felul în care o să fac faţă. Asta dacă voi putea face
faţă. Pe atunci aveam altă impresie despre liceu. Era liceul cu elevi geniali,
opţiune;
profesori exigenţi; era cel mai bun liceu.
nu este ceva
care se Iar eu ... Eu eram eu.
aşteaptă, ci După un an, încă sunt eu. Iar elevii sunt tot geniali, profesorii tot exi-
ceva care se genţi, iar liceul tot cel mai bun. Dar am învăţat, m-am adaptat, am făcut faţă,
realizează.” am terminat anul cu o medie mai mare decât aia cu care am intrat, mi-am mai
W. J. Bryan făcut nişte prieteni, am învăţat să mă orientez prin liceu (oarecum ^-^), mi-am
luat pisică, am adunat gunoaie în Ţiglina III , am adormit într-o oră, scriind -
nu în ordinea asta.
Am hotărât să evoluez, să reuşesc, să-mi fabric viitorul, să ţintesc mai
sus, mult mai sus, să ridic ţinta câte puţin, şi, în acelaşi timp, să mă apropii de
ea în fiecare zi, să iau viaţa pas cu pas, secundă cu secundă, zi după zi.
Şi am avut şi ajutor, încă mai am, şi presupun că o să am în continuare,
pentru că, let‘s face it, voi avea mereu nevoie de cineva care să mă sprijine, să
mă sfătuiască, să-mi spună să nu mă duc la L.M.K şi că sunt chestii de care tre-
buie neapărat să scap ¬_¬ .

Pot spune - cu mândrie - că sunt licean C.N.V.A., iar acest lucru mă

defineşte ca persoană, îmi dă libertatea de a visa, de a dori, de a fi.
 7

ANII DE LICEU
Deşi mai sunt doi ani şi jumătate până voi ajunge la acel
moment, pe de o parte trist, pe de o parte încrezător în viitor,
pot spune că deja anii de liceu vor rămâne în amintirile mele
pentru foarte mult timp, iar peste mulţi ani, voi ajunge să le
povestesc cu mare dor copiilor mei.
Când vorbim despre anii de liceu, nu tre-
buie să ne gândim nicio secundă la aspec-
BĂRB
UŢĂ
tul material al acelor vremuri, ci din ŞTEF
potrivă, doar la memoriile frumoase şi AN H
ORIA
întâmplările hazlii ce au avut loc.
Acestea reprezintă de fapt şi de drept
gloria anilor de liceu.
Cu mare drag îmi povestea tata
despre clasa a X-a şi păţaniile lui, şi
eu eram fascinat de ceea ce spunea,
deoarece azi numai avem cum re-
aliza ce se întâmpla la acea vreme.
Deşi totul era marcat atunci de
politica vremii, liceenii mereu au
găsit noi metode de a se distra şi
a mai încălca regulile. ,,...asta e, toţi
chiulim … azi la
Acum e cam diferit. logică, apoi….’’
Sunt zile când simţi că totul
te apasă şi singura scăpare
este să spui ,,pas‘‘ la câteva
ore, şi să mergi într-un parc
şi nu doar acolo, pentru a te reculege şi
pentru a scăpa de stresul zilnic.

Nimic nu se poate compara cu … câteva ore petrecute pe teren, sau pe holurile liceului, ştiind
că domn‘ director ,,patrulează‘‘. Suspansul acelor clipe este unic, şi chiar şi o întâlnire faţă-n faţă cu
dânsul nu ar ruina farmecul momentului (prea tare)...
Nu sunt momente mai dulci decât atunci când se ia acea decizie indestructibilă în cadrul clasei,
când ,,asta e, toţi chiulim azi la logică‘‘ şi absolut toată lumea ,,votează‘‘ cu un ,,DA‘‘ răspicat.
Dragi ne vor fi clipele dinainte de lucrările grele, când fiecare dintre noi îşi pregătea câte un
mic ajutor, doar în caz că ar uita ceva din lecţie, iar zâmbetul pe care îl schimbi cu un coleg în timpul
lucrării îţi conferă un sentiment de siguranţă. (amândoi am reuşit să folosim rezerva strategică)
Mai sunt şi altele, dar să nu cădem în nostalgia anilor prea devreme trecuţi. Vor mai fi şi alte
întâmplări ce vor merita povestite, până atunci să trăim la maximum fiecare zi din al nostru drag liceu.
REVISTA LICEAN 10D
8
Libertate între două vârste
Liceul... perioada cea mai dinamică e existenţei noas-
tre, în care lumea e un freamăt continuu cu acorduri
uneori palpitante, alteori nostalgice... perioada cea
mai intensă, în care iubim tumultos, ne punem sper-
anţele în cele mai mărunte lucruri şi legăm priet-
enii suficient de puternice pentru a face faţă tim-
pului şi adversităţilor vieţii...
Liceul este trecerea de la o vârstă a răbdării la
una a marilor revolte, a viselor ce reuşesc să
prindă aripi şi a zâmbetelor pe furiş. Este pe-
rioada în care îndrăznim să dăm frâu liber ce-
lor mai tainice sentimente, suspinăm când
privirea celui ―simpatizat‖ se îndreaptă spre
noi, ne întristăm când în ea nu putem citi ce
ne-am dori.. Doar un adolescent poate
înţelege cum aceste senzaţii pot construi
un univers încărcat de emoţie şi profunzime,
V I N IA pot clădi lumi paralele cu cea reală şi pot es-
L A I LA tompa limite marcate de oameni... de oameni mari.
Dar şi iubirea B U Nu întâmplător perioada liceului corespunde cu adolescenţa.
Unei vârste a non-conformismului i se atribuie un cadru pe măsură.
are la bază, la Până în cele mai mici detalii, liceul însumează toate aspiraţiile unui adoles-
cent: un colectiv care, mai presus de unul de elevi, este unul de prieteni, ex-
rândul ei, un alt cursii în care câte un ―virtouz‖ îşi ia chitara şi fredonează cântece de drumeţie
(sau rock, de ce nu?), proiecte care degenerează într-o larmă fără precedent,
sentiment, de o dar demnă de a rămâne în amintirea fiecăruia. Detaliile sunt cele care se im-
primă în memoria noastră şi rămân dovezi de netăgăduit ale intensităţii cu
nobleţe
care liceul este savurat.
inegalabilă: Poate cel mai proeminent sentiment ce poate fi relaţionat cu perioada
liceului este iubirea. Iubirea pentru colegi, pentru (unii) profesori, pentru tot
prietenia. ceea ce liceul oferă. Dar mai este iubirea pentru acea persoană cu care ne
simţim perfect compatibili, capabilă să ne citească gândurile şi să ne împărtă-
şească ideile. Acea persoană care râde cu noi la aceleaşi glume, acea persoană
cu care împărţim mici şi neimportante secrete, dar pe care, oricât ar încerca alţii
să le afle, există o relaţie mutuală ce ne împiedică se le destăinuim. Orice coinci-
denţă este destin, orice privire - o declaraţie de dragoste, orice zâmbet – doza de
energie pentru o întreagă zi.
Dar şi iubirea are la bază, la rândul ei, un alt sentiment, de o nobleţe ine-
galabilă: prietenia. Afecţiunea necondiţionată faţă de cei care ne sunt aproape, ne
susţin şi ne întind mână când căderea pare inevitabilă. Prietenia este sentimentul
fundamental din care derivă toate celelalte sentimente, cheia de boltă a trăirilor
umane, pe care liceul, prin simpla lui structură, o susţine şi o amplifică.
Liceul este, mai presus de o treaptă cognitivă a existenţei noastre, un
amalgam de trări ce se îmbină într-o armonie desăvârşită, o punte de legătură
între realitate şi fantezie, o reverie care durează doar 4 ani, dar decurge într-o
amintire apoteotica pentru o viaţă întreagă.....
 9

Invã
ţat

BUM
BAR
US
ORI
N
REVISTA LICEAN 10D
10

Ă T U DOR
CHIRI L

Se spune că anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani ai

adolescenţei şi totodată ai maturizării noastre. Nu
m-am gândit niciodată, că anii gimnaziului vor tre-
ce atât de repede şi că mă voi vedea într-o institu-
ţie atât de mare şi atât de necunoscută ca LVA-ul.
Chiar dacă la început a fost greu,deoarece
am avut impresia că am căzut de prin nori,şi
eram cu totul pe dinafară,iar toată lumea vroia ca
noi să atingem perfecţiunea din primele
săptămâni,am constatat că nu mai suntem în
“Liceu, - aceeaşi şcoală generală,unde profesorii erau
cimitir mai indulgenţi,unde orele treceau mai repede,unde
Cu lungi ne cunoasteam colegii din cap până în picioare...şi unde notele de 2,3
coridoare, nu erau la ordinea zilei,când ne permiteam să nu ne scriem la mai multe
Pedanţi profesori obiecte,când aveam diverse acitivitati,şi toată lumea era buluc,nu pentru că
era aşa interesată,ci pentru că era fuga nebună de a nu sta la ore.
Şi examene grele...
Fiind al doilea an ca CNV-ist, deja am început să cunosc mai mult
Şi mintea mă
decât aş fi vrut ce înseamnă a fi liceean: teste peste teste şi teme peste teme,
doare... şi chiar nu se mai termină. Dar aceste lucruri nu te împiedică să te mai distre-
Nimic nu mai vreu - zi puţin la şcoală.
Liceu, - cimitir Am realizat în scurt timp,că viaţa de liceean are şi părţi bune, cum ar
Cu lungi fi adormitul în ore din ultimile bănci, bancurile zilnice, cum ne ‗‘pregatim‘‘
coridoare…” serios pentru teste, copiiand de pe fiţuicile făcute la calculator, când nu izbu-
(G. Bacovia-“Liceu”) teşti să copiezi mai repede temele în pauză şi intră profesorul şi întreabă ‗‘
Chirilă,ce faci ?‘‘ …dar există şi părţile rele: când începi o dimineaţă cu un 3
la mate,când nu ai chef de şcoală şi îţi vine să pleci oriunde altundeva în afară
de aceeaşi şcoală plictisitoare, când uiţi efectiv că mai ai de învăţat şi la alte
obiecte…si toţi sunt revoltaţi.
Toate aceste zile trec fără să ne dăm seama,deoarece intrăm într-o
rutina, într-un circuit. Mi-am format o idee despre liceu şi despre profesori de
abia când am terminat a9a, profesori de elită precum Vasiliu, Ioniţă sau profa
de română, Anton.
Cu bune, cu rele, eu cred că anii petrecuţi în liceu sunt anii pe care
nu îi uiţi, anii în care reuşeşti să te defineşti că om, anii în care faci cele mai
proaste dar şi cele mai bune decizii din viaţă, ani im-
portanţi pentru fiecare dintre noi, o perioadă în care
îţi întemeiezi o a doua familie, de care va fi greu să
te desparţi.
 11

CHI
RVA
Mingea enciclopedicã SE AND
REE
Ani de liceu... abia al doilea, şi deja destule lucruri de A
povestit copiilor când vor fi ca noi. Ce timiditate de
bobocuţe, ce primi paşi pe poarta liceului ? Din prima
zi (ei, poate nu prima orã..) drumul cel bun a fost în
direcţia opusã sãlilor de clasã şi îndrãzneala – amarã ca
o cafea fãrã zahãr.
Sunt zilele de liceu, de neuitat şi de nefrec-
ventat, sunt acele zile perfecte, iluminate de istoria
tensiunilor în cine ştie ce logaritm sintactic dintr-o
flotare dicotiledonatã a câtorva molecule de acid
sulfuric folosit în scopuri ortodoxe... enciclopedia
asta în care trebuie sã ne transformãm are nevoie
şi de somn.
Totul începe dimineaţa când dormi atât
de bine şi te trezeşte un sunet ciudat, surd, ultimul pe
care ai vrea să-l auzi. Realizezi că e alarma şi te întorci
pe partea cealaltă. Doar timpul de somn necesar unei
"Mã…! Ţi-
persoane obişnuite este... încă cinci minute. Într-un
ai scris la
sfârşit, te ridici din pat cu greu, te duci să faci un duş şi
să te îmbraci. Mai durează şi machiatul vreo cinci, zece fizică ?"; "Şi-a
minute dacă eşti fată. făcut cineva
eseul la
română ?";
Ajungi la liceu. Urci scările scările spre clasă şi deja auzi toată zarva. Ur- "Câte pagini
mează saluturile "neatza", "helloooo" sau... deloc, acestea fiind urmate de ace- am avut la
leaşi întrebări, deja cunoscute de fiecare: "Mã…! Ţi-ai scris la fizică ?"; "Şi-a engleză ?"
făcut cineva eseul la română ?"; "Câte pagini am avut la engleză ?".
Cu "viteza întâi moldovineascã", aşa cum spune proful de fizică, trec şi
cele şase sau şapte ore ale zilei. Poate o oră liberă în Tulipe Noir sau Copa dacă
nu facem germană (trebuie să ne relaxăm şi noi, deh) sau mai vin de la celelalte
clase să facă un anunţ. Ba un bal, ba un concurs pentru săptămâna liceului. Prin
pauze auzi că domnul director a făcut o plimbare prin "spate" şi că x,y,z sunt vai
de capul lor că au fost ameninţaţi că le vor fi anunţaţi părinţii.
În ore, suntem elevii conştiincioşi, atenţi, care răspund cât mai des. În
pauze…în pauze e altă poveste. Mingea, băieţi?
Şi mingea se rostogoleşte prin aer, peste capetele noastre, dansând cu câte
unul din umerii noştri şi lăsând semne de afecţiune colorate-n violet şi indigo,
mingea nu-şi atinge scopul, nu ne atinge doar pe noi, ci mângâie tandru sticla
prospăta, terminându-şi glorios cursa într-un geam.
Aşa şi noi, proaspeţi după oricare oră şi zi din programul educaţional, ne
rostogolim prin anii de şcoală, căutând să nu lovim pe cineva, trecem discreţi
printre cursuri, ascultări sau teste, sărim peste ce se poate şi trecem… ca prin apa
când nu avem alternative. Şi noi, ca o minge cu traiectorie incertă, care după pa-
tru ani sfârşeşte zgomotos într-un geam, trecând la ‖o altă etapă a dezvoltarii‖.
Şocant deznodământ, nu înţeleg de ce toată lumea aplaudă la secvenţa asta.
REVISTA LICEAN 10D
12

A DU
RIUR Anii de liceu - cea mai frumoasă pe-
TA rioadă a vieţii. Aţi auzit-o de multe ori
BO de la părinţi, de la fraţi, prieteni mai
CIU mari. Am intrat cu speranţe mari, de
a fi mai uşor la liceu, de a avea
mai mult timp liber, dar am
rămas surprins că s-a întâmplat
fix opusul. Provenind dintr-o
şcoală de cartier, am crescut
într-un mediu în care înv-
ăţatul nu reprezenta decât
50% din timp restul fiind alo-
cat năzdrăvăniilor pe care le mai
făceam în ore, aventurile cu colegii cum
ar fi chiulitul întregii clase de la ore şi datul pe
derdeluşul din spatele şcolii fiind urmăriţi de gar-
dian şi petrecutul cu prietenii.
Deşi am fost obişnuit cu schimbatul clasei şi a colegilor, pe
parcursul trecerii mele prin şcoală schimbând nu mai puţin de 3 clase
total diferite, clasa a 9-a a fost un adevărat impact social pentru mine.
Fiind dezorientat în marele liceu, am reuşit performanţa de a intra ultimul
în clasă, ocupând singurul loc rămas din mijloc, fără coleg. Timiditatea m
-a cuprins în prima săptămână, întrucât nu cunoşteam pe nimeni iar ceilal-
Radiant ţi parcă se cunoşteau între ei de când lumea. Faptul că nu am reuşit să
Ambiţios gust glumele colegilor m-a adus în postură de a mă muta din clasă, însă la
Devotat intervenţia dirigintei, nu mi s-a permis acest lucru. Iritat la culme, am
Unit bombănit un timp, fiind total hotărât să mă mut din semestrul 2. Timpul a
trecut însă, relaţiile s-au legat, am petrecut momente de neuitat şi mi-am
schimbat părerea despre colectiv.
Intrat în clasa a 10-a încep să-mi dau seama ce reprezintă liceul cu
adevărat : un proces de maturizare în care ,la final, realizezi că nu mai eşti
un copil şi anumite năzbâtii nu mai trebuiesc făcute, un loc în care se
leagă prietenii pentru totdeauna, din care eşti propulsat direct în viaţa
plină de responsabilităţi. Eşti rebel, plin de energie, îţi descoperi pasiuni,
descoperi bucuria de a avea prieteni cu adevărat.
În final, promit solemn că voi petrece fiecare picătură de timp din
liceu la cea mai mare intensitate, pentru ca în final să pot zice cu adevărat
că am fost licean.
 13

COD
REA
NU F
LOR
IN L
AUR
EN Ţ
IU

O zi în viaţa unui elev al liceului nostru

este, în opinia mea, ca lupta permanenta dintre
bine şi rău din basm, totul depinde de tine, poţi
alege bine sau rău dar la final toţi ajungem în
acelaşi loc.
Te trezeşti obosit, iar nu ai dormit azi-
noapte şi acum trebuie să te grăbeşti să şi
ajungi la timp la şcoala. Nimic nou mergi în
staţie lejer, nu-ţi pasă de nimeni din jur,
poate te mai întâlneşti cu cineva pe drum şi te
mai destinzi. Când intri în liceu mai treci prin „filtrul‖
profesorilor de serviciu şi dacă ai noroc intri in clasa fără uniforma.
Saluţi pe toată lumea şi abia atunci afli că la prima oră ai lucrare şi nu ai
învăţat nimic, iar la îndemnul şefului de „trib‖ mai repeţi puţin. Căldura nu apare
E clar că va urma o oră de stres în care nu ştii cum să faci să mai decât din partea
ciupeşti din nota poate-poate iese şi o notă bună, dar mare grijă că pericolul colegilor.
pândeşte după colegul din faţă, eşti în colimator de ceva timp şi dacă nu te Care mai de care
opreşti acuma e sigur că o vei primi o notă mai proastă decât dacă nu încearcă să mai
copiai. Greul nu se opreşte aici; ţinând cont că afară sunt din ce în ce mai destindă
puţine grade, căldura nu apare decât din partea colegilor, care mai de care atmosfera
mai încearcă să destindă atmosfera (ce să-i faci, dacă e criză!). Din păcate, ( ce să-i faci, dacă
mai apar şi alte probleme cum ar fi tema care ai uitat să o faci aseara şi e criză!).
acuma trebuie să te scuzi dar profesorul este pre prost-dispus să te asculte,
deci iar o oră în care de abia aştepţi să sune acel clopoţel, semn clar al lib-
ertăţii.
Totuşi sunt şi foarte multe părţi bune, una dintre ele ar fi colegii,
chiar dacă mai apar diferenţe de opinie ei te acceptă aşa cum eşti, şi se re-
zolvă totul paşnic. Chiar dacă nu pare ceva extraordinar o vorbă bună de la
un coleg poate bine dispune o zi întreagă. Pentru mine cel mai plăcut lucru
la şcoală este faptul că mă întâlnesc zi de zi cu o persoană, lucru ce face
totul mai usor de suportat.
Colac peste pupăză cred că la sfârşitul celor patru ani voi fi foarte
fericit că am petrecut aceste momente alături de colegi şi cei apropiaţi mie.
REVISTA LICEAN 10D
14
F2=Frici*Fericiri
Liceul şi viaţa dusă la extreme…

TA
OLE
N I C
S TIN
CO
C um am mai stat la soare vara asta si
ploile de toamnă ne-au udat puţin, boboceii de
anul trecut au înflorit pe ici, pe colo şi 10 D-
ul a devenit un buchet de o diversitate şi o
―puritate‖ cum nu aţi mai văzut …

Odată cu începerea şcolii, s-a simţit şi

entuziasmul, nebunia şi panica dinain-
tea orelor, de care chiar nu mi-a fost
dor, plus fiorii că vei fi ascultat şi
nu ai învăţat nimic, dar nu-i nicio
problemă, ai colegi care te încurajează cum
ştiu ei mai bine: ―Băi da’ nici eu nu ştiu nimic
“Băi, da’ nici eu nu la ...‖, ―Dacă mă ascultă iau 3...‖, ―Eiii, de parcă şi-a
făcut cineva la ...‖, iar alţii mai dezinvolţi: ―Da‘ mă doare-n x
ştiu nimic la ...”, de y‖; după o serie de astfel de încurajări, uiţi că trebuia să îţi mai
repeţi/copii o temă şi vezi restul turmei adunată la ultima bancă con-
“Dacă mă ascultă, sultându-se, iar când să vii şi tu să mai afli ceva, se sună – teroare – sau
nu ?
iau 3...”,
Pentru că profu‘ întârzie din diverse motive, tu te chinui să mai reţii
“Eiii, de parcă şi-a
ceva, iar după 15 minute ajunge în clasă repezit că trebuie să predea şi
făcut cineva la …?” nu are timp de altceva; în acel moment ţi s-a luat o piatră de pe inimă,
numai că ţi-ai pierdut o pauză văicărindu-te şi plângându-ţi de milă, dar
mai ales, va exista şi o dată viitoare şi încă o alta până când vei fi nevoit
să-ţi stresezi neuronii (ghinionul ar fi ca atunci când ţi-a venit vremea, să
nu îţi fi învăţat nimic şi să-ţi sară profu‘ în cap...).

Dar lăsând stresul de o parte, trebuie să ne bucurăm de o pauză ―bine

meritată‖ după atâta agitaţie ( observaţie: suntem o generaţie de profi-
tori) ... Aici încep circul şi reprezentaţiile artistice cu mingea de fotbal
sau orice alt obiect cilindric sau care măcar să nu fie ascuţit şi ... echipa
improvizată a clasei ( de fotbal, acrobaţii, mariachi – tot ce te ―unge‖ la
suflet); pentru că în pauze totul este cu susul în jos la propriu (vezi
imaginea), dar şi la figurat căci aici se dezlănţuie sufletele revoltate cât
şi cele prea optimiste reunind toate grijile şi fericirile noastre într-un sin-
gur glas,
Cel al 10 D-ului...
 15

Viaţa de licean e un cameleon. În unele zile

(cum ar fi cele în care avem
fizică, engleză sau română)
viaţa e grea, mult prea grea
CRE
pentru numai şaisprezece ani, viaţa e TU M
obositoare. În alte zile, viaţa devine mai bună, ILIA
mai veselă, mai prietenoasă, parcă ne-ar înţelege pe NA
noi, simpli adolescenţi din clasa a zecea.
Viaţa de licean are atât mo- mente bune, în care
suntem bucuroşi să petrecem ceva timp cu colegii sau orele
în care câte un profesor nu ―apare‖ şi putem să ne
―manifestăm‖, dar şi momente proaste, în care ne unim cu
toţii ―foţele‖ pentru a trece peste, cel mai bun exemplu
fiind testele, în timpul cărora comu- nicarea prin diferite
mijloace este vitală.
Dar până la urmă, lăsând la o parte felul în care mă simt, toate zilele
săptămânii par, în mare, copiate la indigo in ceea ce priveşte acţiunile desfăş- ” Nu conteaza
urate.
cât traim, ci
După numai cinci ore de somn, şi acealea
cum trăim.
pline de visuri, sau mai bine zis coşmaruri, cum că o
―lebădă‖ aterizează în catalog exact în dreptul nume- Adaugă viaţa la
lui meu, alarma de la telefon sună, parcă mult prea ani, nu anii la
devreme, şi deşi tonul este cel al melodiei preferate, viaţă.”
o închid. Urmeaza o serie de paşi esenţiali, dar de-
spre care nu are rost să vorbesc. Ca de obicei, fără să-mi dau seama, întârzii
uitândumă în oglindă şi îmi dau seama că planul meu, întocmit cu câteva ore
mai înainte, de a ajunge mai devreme la şcoala să mai repet câte ceva se duce
pe apa sâmbetei. Ajung în sfârşit în staţie...aici ar urma versurile binecunos-
cutei melodii a celor de la Vama Veche - ―Metrou‖ – cu o singură schim-
bare : noi nu avem metrou, ci autobuz.
La şcoală ajung cu doar câteva minute înaintea profesorului. Nici nu
reuşesc să-mi salut ―tovarăşii‖ de fiecare zi şi să-mi pun lucrurile necesare pe
banca, care, apropo, se zgâlţâie, că apare profesorul, nici el foarte odihnit sau
cu chef de şcoală, dar pe parcurs ne revenim cu toţii.
După ore, în staţie, aceeaşi poveste; poate o mică plim-
bărică până la staţia precedentă ca să găsesc un loc pe
scaun.
Acasă, cel mai important şi primul lucru pe care îl fac este
să mă hrănesc foarte bine, doar am nevoie de puteri şi
forţe proaspete pentru ce urmează : eseuri la română,
verbe de învăţat la engleză, exerciţii cu grad sporit de dificultate la fizică şi
matematică, toate în paralel cu Messenger-ul şi Winamp-ul.
La o oră târzie din noapte, îmi aduc aminte că mai urmează o zi şi mă
hotărăsc, fie că am terminat sau nu toate sarcinile prevăzute, să mă duc la cul-
care cu gândul că mâine voi relua toate aceste activităţi, dar cu sentimente
diferite, şi cu speranţa că va fi mai bine.
REVISTA LICEAN 10D 16

Îmi amintesc, parcă ar fi fost ieri, când

am paşit timid si stingher pe holurile liceului,
acum 5 ani. Eram emoţionat, dar şi copleşit
de holurile ce mi se păreau imense,
asemeni unui labirint, dar si de profesori,
despre care auzisem doar lucruri ce
atunci mă înfiorau.
Timpul a trecut foarte
repede,iar anii de gimnaziu s-au
scurs fără să imi dau seama şi m
-am trezit anul trecut licean.
Eram, iată, in faţa
unui alt inceput. Acum
totul imi părea altfel,
fiecare colţişor părea a-
A N mi zâmbi şi a-mi da bineţe.
D
I LĂ mea ziMădecunoştea şi se bucura de prima

Ă NĂ licean.
Încă de la intrarea pe aleea şcolii,
D
cateva frunze stinghere mă salutau vesele in
Ce iubesc eu cu drumul lor spre pământ. Holurile imi păreau
adevărat in C. N. V. A .: prietenoase, iar sălile de clasa erau pline de lumină şi de
spiritul de competitor voie bună. Doar in suflet, într-un colţ îndepărtat, simţeam o strângere
adevărat, de mică de inimă. Nu-mi cunoşteam toţi colegii de clasa, iar de doamna
învingător, pe care dirigintă nu ştiam decât că este un om foarte exigent.
domnii profesori îl Treptat toată neliniştea din suflet mi-a fost îndepărtată, deoarece
sădesc în sufletul noii colegi erau persoane vesele şi comunicative, de care m-am apropiat
nostru din prima şi
foarte repede. De doamna dirigintă, ce să mai spun, este exact aşa cum
până în ultima zi de
mi-am dorit: un om foarte deschis, apropiat de noi, dar cel mai mult ad-
liceu.
mir faptul că este foarte exigent cu noi si reuşeşte să aibă un suflet foarte
tânăr.
Ce aşteptări am avut eu de la liceu? Multe, dar am primit din
partea lui şi mai multe: profesori severi, dar şi îngăduitori, atunci când
concursurile şi olimpiadele se apropie.
Ce iubesc eu cu adevărat in C. N. V. A. este spiritul de competi-
tor adevărat, de învingător, pe care domnii profesori îl sădesc în sufletul
nostru din prima şi până în ultima zi de liceu.
Ce mi-a oferit mie acest an liceu? Multe realizări, dar şi momente
de tristeţe peste care am reuşit să trec foarte repede deoarece am înţeles
că nu trebuie sa ma las învins. Fiecare rezultat obţinut în acest an, dar
mai ales orice moment mai puţin bun din activitatea mea m-au
responsabilizat si ambiţionat mai mult si m-au obligat si la mai multă
muncă.
Important este că atunci cand ajungi pe băncile C. N. V. A.-ului
înveţi să crezi în tine, în forţele tale şi de fiecare dată îţi doreşti să te
autodepăşeşti.
Ce aştept eu de la următorii ani de liceu? Să mă ajute sa mă
maturizez şi să mă orientez spre ceea ce voi face mai târziu.
 17
Viaţa de liceu?
Ce înseamnă a fi licean? Însemnă doar a GR
IGO
te afla într-o clasă în care ai intrat în urma ad- RA
miterii din clasa a VIII-a, sau este mai mult ŞC
RIN
decât atât, este o pregătire pentru viaţă? Viaţa AA
de liceu însemnă note mari, note mici, câte NC
A
un chiul în grup( iertaţi-i pe păcătoşi), com-
petiţie, provocare, prieteni, colegi, teamă,
frustrare, iarăşi note mari şi note mici, şi
lista poate continua.
Ceea ce am crezut cu tărie şi mi
s-a confirmat, este faptul că în liceu
legăm prieteniile cele mai strânse, şi
presupun că fiecare dintre cei care au trecut
deja prin liceu sau îl urmează acum poate fi de
acord cu afirmaţia mea.
Nu am putea vorbi despre viaţa de liceu dacă nu am
aminti măcar câteva prime impresii ale primului an. Clasa a IX-a este, la
drept vorbind, cea care are impactul cel mai mare asupra elevilor,şi în special
asupra mea. Diferenţa dintre vechi şi nou este pur şi simplu covârşitoare:
diriginte nou ,o nouă clasă, noi colegi, noi aşteptări, şi dacă am continua lista, se Viaţa de
poate să nu ne ajungă o pagina întreagă pentru a înşira toate noutăţile cu care ne liceu însemnă
confruntăm ca şi boboci. Bineînţeles, pentru colegii care deja învătaseră în note mari, note
CNVA totul părea mai simplu, şi trebuie să recunosc faptul că eram oarecum in- mici, câte un
vidioasă pe starea lor de relaxare de care dădeau dovadă, pe când eram într-o agi- chiul în grup
( iertaţi-i pe
taţie continuă în încercarea mea de a mă adapta noii vieţi.
păcătoşi),
Înainte de clasa a IX-a, eram pur şi simplu obsedată de întrebări precum:
competiţie,
„Cum e proful ăla?”, „Da’ pune note mici?”, „Ce-mi poţi spune despre viaţa de
provocare,
liceu? E frumoasă?‖. Am primit răspunsuri în mare parte încurajatoare, însă un- prieteni, colegi,
ele pot recunoaşte că mă făcuseră sa mă gândesc dacă fusesem perfect lucidă teamă, frustrare,
atunci când am ales liceul şi clasa la care mă aflu acum. Numai atunci când am iarăşi note mari
fost pusă faţă în faţă cu profesorii şi alte aspecte despre care mă îngrijorasem mi- şi note mici.
am dat sema că eu ascultasem de fapt nişte păreri subiective, fiecare având per-
cepţia sa asupra problemelor ce mă interesau pe mine. Am realizat că depinde de
fiecare din noi cum ştim să ne afirmăm şi să convingem profesorii că merităm să
le fim elevi.

Nu ştiu care a fost prima voastră notă, însă eu ţin să vă mărturisesc că a fost un 4 la fizică. Şocul a fost
imens. Cum puteam tocmai eu, care avusesem până atunci numai note de la 8 la 10, să iau o asemenea
notă?! Însă nu am luat nota aceasta ca pe-o tragedie, ci ca pe un „rău necesar‖, acel impuls care îi tre-
buie omului din când în când pentru a da ceea ce este mai bun din el, motiv pentru care m-am ambi-
ţionat şi am acordat o mai mare atenţie nu numai fizicii, ci majorităţii obiectelor.
Majoritatea elevilor de liceu( şi nu numai) vor note mari. Dar dacă ai o notă mare în catalog,
neapărat însemnă că reflectă nivelul de cunoştinţe al fiecăruia? E în firea noastră să speculăm unele
note, căci de aceea ne numim elevi. Însă indiferent dacă ne sustragem de la învăţat la unele obiecte, tre-
buie ca mereu să avem nişte priorităţi cărora să acordăm atenţie deosebită.
Colegii îţi pot face chiar şi zilele tensionate să pară mai frumoase, aceştia devenind o a doua
familie a ta cu care petreci în medie 6-7 ore, 5 zile pe săptămână. Pentru aceasta le sunt recunoscătoare
şi colegilor mei, care cu energia lor pot face până şi cel mai posac om să zâmbească.
Dar nu trebuie să uităm nici de profesori, care chiar dacă uneori par (sau chiar sunt )
exigenţi,sunt de fapt nişte călăuze în drumul nostru către alegerea viitorului.
Prin urmare, ţin să mulţumesc tuturor celor care au contribuit la formarea a ceea ce sunt acum,
elevă a clasei a X-a D la Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri‖.
 REVISTA LICEAN 10D
18

VIATA DE LICEAN

Viața de licean trebuie trăită din plin, în care

trebuie să învățăm – dar să ne şi distrăm... căci
IZVORANU ADRIAN CRISTIAN anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani!
 19

Ani de liceu
Liceul...locul în care îţi începi aventura
numită adolescenţă. Locul în care trăieşti clipe
de neuitat, clipe de vis sau...de coşmar. E
locul unde începi să zbori spre propriul tău
drum numit VIAŢĂ.
În prima zi de liceu, păşeam
neîncrezătoare spre porţile imense ale aces-
tuia, nu ştiam ce va fi, nu ştiam ce se ascunde în spa-
JAL
tele unor ziduri reci. Credeam că va fi totul un joc BĂ A
NDR
pueril de altădată. Nu ştiam că liceul ascunde noi provocări, căro- EEA
ra trebuie să le faci faţă cu sau fără voia ta.
Clasa a IX-a a fost primul pas în această aventură numită Liceu. Zilele treceau
iar visul meu, cum că liceul e un joc…se spulbera. Au fost multe nopţi nedormite, mul-
te nopţi pierdute. Cu toate acestea, m-am bucurat de fiecare clipă petrecută alături de
colegii mei.Mi-am făcut buni prieteni şi am învăţat că în fiecare dintre noi se ascunde
un suflet de copil.
Îmi amintesc cu mare drag de prima lucrare la fizică. Cum nu am înţeles mai Liceul...locul în
nimic din lecţiile predate…şi nota a fost pe măsură. Ce să mai vorbim de legendara care îţi începi
aventura
ţâşnitoare? Sau de orele petrecute în parc? Consecinţele au fost şi ele pe măsură, însă le
numită
-am suportat cu capul sus. Acum toate acestea sunt doar amintiri vii în sufletul nostru.
adolescenţă

CNVA – în ochii celor din jur.

Ce cred alţii despre noi? Au sau nu dreptate?
REVISTA LICEAN 10D
20

Viaţa de licean ...

--> înseamnă să fii liber!

--> înseamnă să ştii să îţi

trăieşti viaţa!

--> înseamnă să poţi să îţi

exprimi opinia!

--> înseamnă să ştii să

colaborezi!

--> înseamnă să fii

independent!

--> înseamnă să fii tu însuţi!

IULIA
NEA NU G
Ş --> înseamnă să legi noi prietenii!
LĂPU
Te duci prin --> înseamnă să fii responsabil!
spate .. te
întâlneşti cu --> înseamnă să fii rebel!
elevii de la alte
clase .. mai stai --> înseamnă să fii ... un simplu LICEAN!
la o "acadea",
cum spun unii.
:)) Viaţa de licean reprezintă una din cele mai importante perioade ale vieţii,
care îşi lasă amprenta adânc în suflet.
Reprezintă ceva mişto, ca să fiu pe dialectul tuturor. :)) Ceva foarte tare ...
în unele ore stai ca o statuie în bancă de teamă de a nu te asculta proful/profa, iar
în altele râzi, faci poze, asculţi muzică. Pauzele reprezintă cheia timpului petrecut
la şcoală. Te duci prin spate .. te întâlneşti cu elevii de la alte clase .. mai stai la o
"acadea", cum spun unii. :)) Viaţa de licean, Viaţa de CNVA-ist este viaţa care
îmi place. :x Nu voi putea uita niciodată aceste momente inedite. Îmi pup toţi
colegii şi îi salut cu drag. >:D<
 21

Liceul este cea mai fru-

moasă perioadă din viaţa unei
persoane, este o etapă din
viaţă ca oricare alta, cu bu-
curii şi necazuri. Este
perioada în care au loc
schimbări extrem de im-
portante, este perioada marilor
frământări sufleteşti trecătoare…
Este vârsta când începem să
gândim… Preferăm discuţiile LU
libere, nu suportăm critica, avem im-
PU
presia că nimeni nu ne înţelege şi , uneori,
AN
DR
credem că toată lumea este împotriva noas- EE
tră…, dar de fapt, dorim ca toată lumea să ne A
înţeleagă gesturile, comportamentul, ca privite din
punctul nostru de vedere.
Liceul este vârsta când ―plouă cu soare‖… suntem îndrăzneţi şi cu-
rioşi, suntem veseli, dar cunoaştem şi momente de melancolie, vedem viaţa Viaţa de licean
prin toate prismele posibile; când realizăm ceva, când suntem bucuroşi totul
în jur este frumos. Când ceva nu este dus la bun sfârşit viaţa ni se pare mai este etapa
puţin frumoasă.
marilor
Viaţa de licean este etapa marilor aspiraţii ce tind spre frumos; este
etapa la care ştiinţele te magnetizează, este etapa marcată de aviditatea de aspiraţii ce tind
cunoaştere a adevărului, de pătrundere în tainele cele mai profunde a tot ceea
ce omul a descoperit până acum. Este perioada în care se încheagă cele mai spre frumos
trainice prietenii, este perioada în care nutrim cele mai frumoase sentimente,
este perioada când simţim fiorii primei iubiri…
Dar totuşi nu trebuie să uităm că „omul nu este o fiinţă perfectă, dar
perfectibilă‖, iar liceul este una dintre etapele din viaţa nostră care ne poate
duce la perfecţiune...
REVISTA LICEAN 10D
22

Primul pas in viaţă, liceul

Liceul ... cu toţii trecem prin el, fie că

vrem, fie că nu vrem. Cu toţii avem
amintiri plăcute sau mai puţin plă-
cute din această parte a vieţii, dar
în final ajungem să le acceptăm
ca o succesiune firească de ac-
ţiuni ce ne definesc, ce
arată exact cine suntem.
I A N Pentru mine,
R IST liceul reprezintă poarta spre
I U SC lumea reală, perioada în care aflăm
A R cele mai şocante detalii despre viaţă.
În liceu trecem E M
L Încercăm lucruri pe care mai târziu le re-
prin foarte
A NO gretăm şi vrem să uităm de tot ce a fost, construim cu
multe, poate M minţile noastre ţinte înalte ce trebuie atinse pe viitor, aflăm ce
chiar prea este succesul, eşecul, iubirea, ura, ignoranţa, furia şi frica. În liceu tre-
multe. cem prin foarte multe, poate chiar prea multe.
Eu am început să simt acest "proces" din plin din prima noapte
nedormită din motive "profesionale", dar am realizat că orice vis are un
termen, care ne "vânează" din momentul expirarii lui.
Primii mei paşi aici au fost uşor nesiguri. Nu aveam niciun plan
de viitor, nicio idee despre cum mă voi simţi într-un colectiv ce are
competiţia în sânge. Dar acum mă aflu în "plin" liceu, şi pot spune că
este o binecuvântare, dar şi un blestem pe care cu toţii trebuie să îl în-
vingem.
Însă, ca orice liceean, am trecut şi eu prin momente pline de
tensiune ce s-au terminat cu o porţie neaşteptată de râs. De la mici
"distrugeri" ale integritaţii şcolii, la îtâlniri în cele mai neaşteptate mo-
mente cu "persoanele nepotrivite", toate pot avea un final absurd,
fericit, amuzant sau ciudat şi toate ne învaţă că discreţia, cel puţin aici,
este o artă.
Deşi în unele perioade primim "palme" din plin, iar totul pare că
nu se opreşte, parcă mereu apare acea forţă colectivă ce face o năzbâtie
constructivă ce ridică moralul tuturor. Cred că orice clasă are nevoie de
cel puţin un elev mereu "mai vesel" , indiferent de situaţia sa.
Da ... liceul ... fiecare crede că ştie totul despre el, dar află ca
nu are nicio idee cand începe să simtă farmecul său, vraja sa ce ne
suceşte minţile, ce ne deschide ochii si în acelaşi timp ne induce vis-
area.
 23

MANO
LI DA
N CLA
UDIU

„Văd că este
Viaţa CNVA-istului resprezintă, în opinia mea, o continuă luptă ce se dă frig, dar nu dau
între dorinţa de a fi „cool‖ și dorinţa de a face performanţă într-un anumit
domeniu. Cu toate acestea, să fii elev la CNVA nu înseamnă să fii un „tocilar‖ drumul la
cum spun unii din „afară‖.
Cum te trezești încerci să-ţi amintești ce ore ai în ziua respectivă și căldură încă.”
arunci câteva caiete în ghiozdan sperând că sunt cele de care ai nevoie. În drum
spre liceu te mai întâlnești cu câţiva colegi care te întreabă dacă ţi-ai învăţat
pentru lucrarea la fizică sau la informatică. Ei bine, de atunci se rupe filmul.
Brusc îţi aduci aminte fiecare cuvânt spus de prof : „2 e vitamina A, 3 vitamina
B....‖ și tot așa până la complexul B2 (5). După ce treci de cel puţin un „filtru‖
intri în sfârșit în clasă. Saluţi lumea și te apuci să repeţi câteva ceva pentru lu-
crare încercând să reţii ceva, sa faci măcar de un 6-7.
Cu toate că temperaturile scad de la o zi la alta, caloriferele sunt tot reci.
Se poate întâmpla să intre directorul în timpul unei ore să „verifice tempera-
tura‖, iar când constată că avem ţurţuri la nas i se face milă de noi și ne spune:
„Văd că este frig, dar nu dau drumul la căldură încă.”(Criza asta...). Noroc că se
găsește de fiecare dată câte un coleg care sa destindă atmosfera cu o glumă sau,
de ce nu, o gafă.
Sunt convins că fiecare elev abia așteaptă vacanţa...de iarnă, primăvară
sau vară, nu contează.Sincer, și eu abia aștept și ni se pare că anul trece greu,
prea greu, dar la sfârșitul celor 4 ani de liceu, când ne vom uita în urmă vom
spune că au trecut prea repede...mult prea repede...
REVISTA LICEAN 10D
24

Anii de liceu sunt cei cei mai frumoşi ani din viaţa
noastră dar şi cei mai importanţi în formarea caracterului
nostru.
Până să ajung la liceu consideram că viaţa de licean
este mai uşoară, însă aceasta nu constă numai în distracţie
ci trebuie să şi învăţam, să muncim foarte mult pentru a
ajunge cineva în viaţă.
Chiar dacă la început a fost mai greu,că orice
început de altfel,când toţi profesorii doreau să fim
‗‘perfecţi‖, trebuia să ne obişnuim cu alţi colegi, altă
sală de clasă, alţi profesori, situaţia s-a schimbat mult
în al doilea an.
‗‘Marea problemă‖ este atunci când trebuie
să te trezeşti dimineaţă şi nu prea poţi pentru că
‗‘ai învăţat‖ până târziu şi când profesorul
A doreşte să te asculte de la prima oră chiar dacă
I O RIC tu ai încercat să te faci mic în bancă , aproape
I T U V invizibil ştiind că nu te-ai pregătit suficient.
M
Însă trecem şi peste asta şi în pauză uităm tot ce s-a întâmplat
pentru că de asta sunt colegii..unul mai spune un banc, altul ne mai
trecem şi peste povesteşte despre năzbâtiile lui, împreună trecem peste toate.
asta şi în pauză Fără să realizăm, ne intrăm în rutină şi zilele se scurg din ce în ce
uităm tot ce s-a mai uşor. Când o să realizăm acest lucru vom fi probabil în clasa a 12-a
întâmplat pregătiţi de Bac şi cu lacrimi în ochi că ne despărţim de cei care ne-au
fost alături la bine şi la greu timp de patru ani.
pentru că de
asta sunt
colegii
 25

*Ce înseamnă pentru mine LICEU?*

L- libertate (ştiţi cu toţii sentimentul, în special când eşti la şcoală după

ore şi nu-ţi vine să te întorci acasă)
I – iubire (cumva obligatorie, în orice faci trebuie să existe pasiune
pentru ca lucrurile să iasă bine)
C- cunoastere (doar e vârsta la care învăţăm cel mai bine)
E- echilibru (pentru menţinerea emoţiilor şi depăşirea obstacolelor)
U- ultimul pas către definirea personalităţii şi aventurarea în lume

NĂSTASE OANA—MARIA

*Cum a început?
A început cu nerăbdare. Deşi sfârşitul gimnaziului a fost o adevărată tragedie, până la urmă am realizat
că aproape tot colectivul a rămas în liceu şi putem să menţinem legăturile în continuare. Eram destul de
drăguţi ca bobocei, chiar dacă ştiam liceul, majoritatea profesorilor erau noi şi a durat ceva până ne-am
obişnuit cu schimbările. Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi când vom termina. Poate se întâmplă o
minune şi ajungem din nou toţi în acelaşi loc sau poate că am să mă cert cu fiecare în parte ca să nu
trebuiască să vă duc dorul.:))
*Despre profesori...:
Profesorii liceului îi ştiţi şi voi cu bune şi cu rele. Nu-i *Şcoală şi romance:
voi enumera, dar am o ghicitoare: eram anul trecut în Inevitabil trebuie să existe un pic şi din capitolul
ora de fizică şi colegul meu de bancă mi-a spus acesta. Chiar în clasă avem un cuplu de durată pe
următoarea frază memorabilă: ―este primul om în faţă care îl felicit:*. Restul... e liceul prea mare ca să
căruia îmi tremură picioarele‖ (ghiciţi profesorul, nu încep să vă povestesc.
elevul : ) ) ) *Timpul liber:
*Despre colegi: Asta vreau să rămână secret... sau după cum ar
Colectivul a fost unit încă de la început. Chiar dacă spune unii colegi (despre mine) : mister.
există diferenţe de caracter şi personalitate ne înţele- *Regrete:
gem bine şi ne ajutăm reciproc. Intrigi? Da, dar puţine - prea puţine ore de engleză
şi neimportante. -uof... Radu
- că nu se organizează tabere în fiecare lună
*¿Seria...evenimente? *Ce îmi place la şcoală: (că există şi acele)
*Primul bal: -momente amuzante (mulţumiri Tudor şi Andrei)
Primul bal a fost cu întârziere... nu s-a simţit că a fost - ore de la care suntem învoiţi
chiar petrecerea noastră, dar probabil mai bine un pic - zile în care luăm ―zetzi zetzi‖(10)
decât deloc. *Ambiţie:
*Primul 4: -îl cheamă Adi şi e ilegal de bun la engleză; dacă
Dar hai să nu vorbim despre asta... voi reuşi vreodată să-l întrec accept numai premii
*Colegul de bancă: de la Nobel în sus :D
Mereu e ceva despre colegul de bancă. Probabil pentru
că ajunge să te cunoască foarte bine şi nu în ultimul
rând pentru că e prima persoană cu care împarţi nervii,
emoţiile sau frustrările în funcţie de oră. (ms pentru
răbdare)
Lucruri pe care nu le bănuiti:
-orele de germană sunt chiar foarte distractive
-când am intrat la liceu aveam 10 kg mai mult
-nu obişnuiesc să dorm noaptea
-l-am votat pe Ştefan : ))
-orele de fizică sunt perfecte!! (cu excepţia cazurilor când există posibilitatea să fim ascultaţi)
REVISTA LICEAN 10D
26

D ORU
AN —
TI
CRIS
E A GU
N

În umbra destrămată a toam-

nei încerc să aştern cuvinte
pe coala hârtiei încă albă,
gânduri timide de adoles-
cent. Sunetul zornăitor al
ceasului de pe birou re-
zonează cu viaţa mea, viaţa
mea de licean. Aud: Tic Tac în miezul
Fiecare zi e alta, dimineţilor de înaintea şcolii. Tic-Tac, Tic-
încărcată de Tac cum mai zboară timpul în orele de extemporal!
emoţie, Tic-Tac rezonează cu emoţiile mele înainte de teza la
speranţă, curaj, română, Tic-Tac secundele alunecă pe culoarele doldora de elevi flu-
energie sau turându-şi cravatele în pauza mare.
Trăiesc o vreme a descoperirilor fascinante, resurse inepuizabile
bucurie, de
pentru o minte iscoditoare numai bună să-ţi împrospăteze gustul vieţii.
fiecare dată în
Fiecare zi e alta, încărcată de emoţie, speranţă, curaj, energie sau bu-
alte proporţii. curie, de fiecare dată în alte proporţii.
Mă aflu intr-o lume care îmi condimentează atât de interesant
viaţa, în care se leagă prietenii neaşteptate dar suficient de puternice
încât să poată trece peste scurgerea ireversibila a timpului, dar şi o lume
care mă face să o admir şi să mă aplec plin de respect: cea a dascălilor
mei. Profesorilor le datorez bucuria cunoaşterii, disciplina minţii şi ne-
voia de a şti. Acum am înţeles că adevăratele valori sunt mai presus de
cele materiale, valori care ţin de minte, spirit şi care hrănesc sufletul.
Primesc fiecare zi de liceu ca un dar de la care învăţ ce în-
seamnă să fii om de bun-simţ, prieten de nădejde, corect faţă de propria
-mi persoană dar şi faţă de ceilalţi, fără prejudecăţi si demn de respect,
bun şi tolerant într-o lume în care contează prea mult imaginea socială.
Tic-Tac! Timpul are suflet, timpul meu de licean are suflet. Mă face să
ascult, să cercetez şi să răspund mereu provocărilor, să trudesc. Numai
aşa poţi ajunge la stele…
 27

NOU
R AN
DRE
I

Mai întâi o
clădire mai nouă sau mai ve-
che, coridoare lungi şi drepte sau întorto-
chiate şi misterioase, săli cu mese, scaune şi eventual
calculator. Dar şcoala este ceva mai mult şi mai altfel decât alte
clădiri. Acest mai mult şi mai altfel face ca şcoala să fie un spaţiu viu, atră-
gător şi să rămână mereu în amintire.
Dacă începe şcoala înseamnă că în fiecare zi trebuie să te trezeşti ARATA,
devreme dimineaţa, să te duci adormit şi sa-ti târăşti picioarele până în clasă, să
te uiţi la diferiţi profesori timp de câteva ore fără să înţelegi. INCEARCA,
Te duci acasă cât mai grăbit fără să te gândeşti la altceva decât la ce fel
de mâncare o să ai la prânz şi până la ce oră o să dormi la amiază. SIMTE, TRAIESTE
Odată cu începerea şcolii începe şi perioada testelor după care se apropie
tezele, e grav având în vedere că, de cele mai multe ori e mai tentant să te plimbi
prin casă sau să ieşi în oraş cu prietenii decât să stai şi să înveţi. E ciudat totuşi
că în liceu înveţi toate metodele de copiat şi nu ce ar trebui să copiezi. Şi în fie-
care clasă există „geniul‖ care le ştie pe toate şi nu dă niciodată nimănui.
În caz de teste neanuntate fiecare improvizează şi se descurcă cum poate.
Depinde de inventivitate, şi de curaj, manualul şi cartea din bancă de cele mai
multe ori te salvează, iar cei norocoşi ai căror colegi de bancă sunt mici ‖genii‖
au intodeauna ‖spatele‖ asigurat.
Eh…si uite-aşa mai trece un semestru în care poţi afirma cu mâna pe
inimă că nu ai învăţat nimic, ţi-ai perfecţionat doar tehnicile de copiat şi ai avut
timp liber berechet.
REVISTA LICEAN 10D
28

Să fii licean....La început n-o să fie uşor.

Când eşti ―boboc‖ trebuie să te
obişnuieşti cu noile reguli ale liceului
respectiv,cu noii profesori (şi cerinţele
lor) şi cel mai greu va fi să îţi faci noi
prieteni, deoarece nu ştii dacă vei
pica în aceeiasi clasă alături de
colegi din şcoala generală. De
asta trebuie să fii pregătit pentru
orice. Totul e nou şi ţie ţi se
cere să te adaptezi cât mai
repede.
Să joci fotbal în
clasă spre Însă după ce te obişnuieşti,
disperarea
dirigintei, să totul devine mult mai uşor şi
chiuleşti de la
DR IAN începi să îţi dai seama că viaţa de
ore pentru că C UA
pur şi simplu nu PAS licean e foarte tare. Să fii mereu înconjurat de
ai chef să-l vezi prieteni - cu unii din ei legând probabil prietenii pe viaţă - ,
pe profesor la să pierzi vremea în pauză pe holuri, să joci fotbal în clasă spre
faţă
disperarea dirigintei, să chiuleşti de la ore pentru că pur şi simplu nu
ai chef să-l vezi pe profesor la faţă, să aţipeşti la ora de pshihologie
şi să te holbezi la tablă la matematică întrebându-te ce sunt
hieroglifele alea.

Probabil nu realizezi pe moment, dar mai târziu îţi vei da seama că

anii de liceu nu se compară cu nimic altceva. Se întâmplă atât de
multe lucruri, încât rămâi cu impresia că ai dori ca această
experienţă să nu se termine niciodată.

Şi când peste câţiva ani vei spune cât de repede a trecut liceul adu-ţi
aminte de colegi, de profesori, de ora de sport, de testele la care ai
fost prins copiind, de orele chiulite, de fete şi chiar de colegii pe
care nu i-ai suportat niciodată. Mai am 3 ani de liceu şi vreau să-i
trăiesc la maxim!
 29

Liceul este locul unde vei găsi

prima iubire, sau unde îţi vei da seamă
că lumea este un pic diferită decât cre-
deai. Cel mai important, este locul
unde îţi formezi personalitatea. Prin-
tre cele mai "râvnite" obiceiuri, se
număra absenţele.
Deja putem vorbi de o
adevărată modă, fiindcă în fie-
care liceu există un anumit seg-
ment de oameni "specializaţi"
pe acest gen de activitate. Deşi
nu este recomandat, "chiulul" face
parte din viaţa de zi cu zi a fiecărui PI
elev. Să fim serioşi, la ce bun este
STO
LL
viaţa de liceu fără absenţe? IVI
În aceşti 4 ani am ocazia sa învăţ şi ce în- A
seamnă spiritul de echipă, pe care îl voi aplică în cele mai neo- "Ani de liceu...
bişnuite situaţii. scumpii ani de
Anii de liceu în acest colegiu sunt minunati…împreună cu colegii
poţi face multe lucruri frumoase.Împreună putem reuşi! Este foarte mult de liceu...cât de
muncă ce este drept,dar toate acestea merită … Când vei termina liceul,vei
duce dorul atât cadrelor didactice,care au dat tot ce e mai bun pentru ca repede au
elevii acestui liceu să aibă rezultate extraordinare, cât şi colegilor care ţi-au
fost alături în toţi aceşti ani. Sunt ani unici din viaţa oricui. trecut"
Anii de liceu nu se compară cu nimic altceva! Se intampla atât de
multe ori lucruri, încât rămâi cu impresia că ai dori ca această experienţă să
nu se termine niciodată.
Peste câţiva ani vei putea spune: "Ani de liceu... scumpii ani de li-
ceu...cât de repede au trecut". Adu-ţi aminte de colegi, profesori, ora de
sport, testele, orele chiulite, fete şi chiar de colegii pe care nu i-ai suportat
niciodată. Şi nu uita, ai doar 4 ani aşa ca foloseşte-i cu grijă.
REVISTA LICEAN 10D
30

Viaţa de licean

Adolescenţa este acea fantastică perioadă din

viaţa unui om în care totul este posibil, care îţi
deschide noi orizonturi, în care ai impresia că
întreaga lume este la picioarele tale. Prieteniile
se leagă mai greu decât în copilărie, dar vor
fi mai profunde şi mai trainice. Adolescenţa

GE este sinonimă cu viaţa de liceu, aproape se

A GEOR
PO P confundă cu ea.
În gimnaziu mi-am făcut atâtea speranţe, iluzii şi visuri legate
de viaţa de licean. Îmi închipuiam că va fi „cool‖, „marfă‖, sau mai ştiu
eu cum, iluzii „hrănite‖ de elevii mai mari pe care-i vedeam trecând pe
stradă, preocupaţi de problemele şi de persoana lor. Mă uitam cu invidie la ei,
mi se păreau deosebiţi, abia aşteptam să ajung la liceu.
A trecut deja un an, nu mai am „puf‖ de bobocel, sunt „raţă‖ şi am
pene. Nu pot să spun că sunt dezamăgit, dar… Pot să afirm cu toată con-
Nu mai am „puf”
vingerea că nu s-au schimbat prea multe faţă de viaţa din gimnaziu. Poate
de bobocel, doar rucsacul şi-a dublat volumul, iar „cantitatea‖ de teme şi informaţii a de-
sunt „raţă” şi venit mai consistentă.
am pene. Alarma ceasului sună în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră, o oră prea
matinală pentru noi, care ne culcăm destul de târziu pentru că există, din
fericire, şi calculatorul. Ne înghesuim în troleu, autobuz sau maxi-taxi cu căş-
tile pe urechi şi volumul dat la maxim. Ajungem la şcoală cu puţin înainte de
a se suna., fără a avea timp pentru a mai copia tema. În pauze ne întrebăm ce
mai avem pentru orele următoare, butonăm telefoanele mobile, ne adunăm în
„bisericuţe” sau ne repezim la fast-food, să cumpărăm mâncare nesănătoasă,
pe care o înghiţim în grabă, că se sună. Ce mică e pauza mare!
Cele şase-şapte ore se termina (în sfârşit!) şi ne înghesuim iar in tro-
leu, autobuz sau maxi-taxi, spre casă, la scumpul nostru calculator.

Acest text este un pamflet şi va fi tratat ca atare. Orice asemănare cu

fapte sau persoane din viaţa reală este absolut întâmplătoare.
 31

AVANTAJUL DEZAVANTAJULUI?
RES
ME
RIŢ
ĂD
IAN
Cu toţii ne dăm seama că viaţa de licean nu A
înseamnă numai distracţie. Este de fapt un ser-
viciu, o slujbă în urma căreia primeşti diplomă de
absolvire şi cu ajutorul căreia poţi să îţi cauţi alt
loc de muncă unde vei sta mai mult, vei munci
mai mult şi cu siguranţă vei primi mai multi
bani.
Ştiu, este groaznic să te trezeşti o
dată cu părinţii care te obligă sa îţi
mănânci micul dejun şi îţi studiază ţinuta
înainte de a ieşi pe usă. Apoi, după ce că
trebuie să aştepţi mult timp până la ve-
nirea unui autobuz, îţi dai seama cat
este de plin. Dar daca nu te urci acum
ca să te înghesui precum murăturile Deşi la început
într-un borcan, nu vei mai ajunge la timp la
realizezi că nu e uşor,
şcoală şi normal că profesorul îţi pune absenţa, iar
apoi uita sa o motiveze cand ajungi. fiecare reuşită, notă
Şi e doar începutul. Pentru că urmează stresul fiecărei ore cu
profesor sau profesoară, ale căror obiceiuri le ştii pe de rost. Când vrei să te as- mare pe care o
culte nu te bagă în seamă, iar cand te fereşti de privirile lor chiar atunci te ză-
resc mai bine şi doresc să le răspunzi. dobandeşti şi proiect
Vai! Şi dacă urmează un test, toţi elevii sunt stresaţi. Unii se vaită cu
caietul în braţe (mă ofer drept exemplu), alţii stau liniştiţi în bancă repetând pe care îl faci îţi vor
conştiincioşi, iar alţii mai dezinteresaţi pleacă în pauză şi se pierd pe holurile
întortocheate ale şcolii. da ambiţie şi un
Recunosc că până acum am descris multe părţi negative are vieţii de
licean, deoarece odata cu trecerea timpului, şcoala devine mai grea, iar aştep- sentiment de
tările profesorilor, şi de asemenea şi a părinţilor, cresc.
împlinire.
Şcoala nu este doar aşa. Deşi la început realizezi că nu e uşor, fiecare
reuşită, notă mare pe care o dobandeşti şi proiect pe care îl faci îţi vor da am-
biţie şi un sentiment de împlinire. În afară de aceste momente care devin
magice şi care te înalţă în faţa tuturor, un alt avantaj rămâne mereu posibilitatea
de a-ţi petrece timpul alături de colegi care pe parcurs ţi-au devenit prieteni sau
în unele cazuri chiar mai mult de atât... Ele sunt persoanele cu care îţi petreci
toată ziua, de care te apropii şi cu care îşi împărtăşeşti secretele. Cu unii îşi
petreci chiar şi revelionul, fără a mai lua în considerare zecile de aniversari la
care eşti chemat.
Deşi am spus multe dezavantaje ale vieţii de licean, garantez că privind
in urmă toate acestea vor dispărea şi ne vom aminti momentele amuzante de
care am avut parte şi că toate eforturile noastre ne-au ajutat să mergem mai de-
parte.
REVISTA LICEAN 10D
32

Fişă personală
Încercând să găsesc o definiţie a vieţii de licean,
m-am încurcat în multe cuvinte, puţine sensuri,
şi doar răspunsuri tipice… E locul unde ne
dezvoltăm, unde căutăm noul, anormalul,
originalul, pentru a atinge succesul cât mai
uşor, într-un timp cât mai scurt; e locul
unde încerc să fiu altfel decât ceilalţi, să
fiu remarcată: când nu pot prin lucruri
bune, fac greşeli, învăţ, merg mai de-
& CO
O A NA parte… Trec prin lucruri rele ca sa ajung
I
CÎNTE la un singur punct: în care îmi dau seama că mă
S maturizez, şi o fac destul de repede pentru că, ce-i drept, văd mai
“Nu cunosc mult rău decât bine uneori.
nicio cale
Şi parcă în vremurile astea nici nu vrem să mai auzim de cuvântul
sigură care să
ducă copilărie, nu mai ştim ce înseamnă jocul, naivitatea, în schimb suntem tot
la succes, dar puţin iresponsabili, delăsători şi poate ghidaţi de anumite principii auzite la
cunosc una
care duce cei mari… Ce înseamnă asta? Ne creem personalitatea… Este lumea noas-
sigur la tra, cu regulile noastre, pedepsele lor, nepăsare.
insucces:
Sunt diferite tipuri de elevi: vânătorii de note, cei harnici, cei de-
încercarea de
a-i mulţumi pe ştepţi care nu-şi dau silinţa pentru că sunt convinşi că pot face totul fără
toţi.” (Platon) bătaie de cap(lucru foarte rău de altfel), cuplurile, cei care se distrează, cei
timizi, visătorii şi într-un final avem limite diferite, dar acelaşi scop: succe-
sul. Grupul e un factor important în viaţa noastră deoarece mulţi, când re-
alizăm defectele celorlalţi, realitatea deci, încercăm să ne separăm de ea
deoarce ne schimbă atitudinea, ideile, modul de gândire. Suntem fragili
fără să ne dăm seama, dar totuşi nu vrem să cunoaştem eşecul sub nicio
formă.
Privind şi partea cea mai plăcută a lucrurilor pentru unii, dureroasă
pentru alţii, mai este şi iubirea. De cele mai multe ori prima e şi cea mai
frumoasă, savuroasă pentru că e nou, e altceva… e un sentiment pe care
oricât ai încerca să-l explicit, nu poţi.
Astfel, în viziunea mea, să fii licean înseamnă să fii Liber, Inde-
pendent, Creativ, Experimentat, Adaptabil şi Naiv.
 33
Experienţe la liceu

Deşi unii spun că adolescenţa este cea mai frumoasă

perioadă a vieţii, eu sunt de părere că este de ase-
menea şi cea mai problematică. E greu să fii ado-
lescent, dar a fi licean, mai ales într-un liceu de
prestigiu cu pretenţii înalte s-a dovedit a fi cu
mult mai complicat.
E începutul celui de-al şase-lea an în care
păşesc în fiecare zi pe coridoarele liceului
‗‘Vasile Alecsandri‘‘, purtând cu mândrie
vestita uniformă, vorbind cu colegii, pro-
fesorii şi chiar prietenii şi cunoscând întotdeau-
na persoane noi dornice de a învăţa din experienţa ST
celorlalţi. AN
CA
Fac parte din colectivul clasei a X-a D, un colec- ED
tiv unit ce odată cu trecerea timpului a descoperit vitală ITH
soluţie a îmbinării utilului cu plăcutul. Ştiţi cum se zice
a€€Prima impresie este uneori cea mai importanta‖. Ei bine, privind
în perspectivă acest lucru sunt convinsă că anul trecut, cu toţii am ştiut să
ne facem apreciaţi de către domnii profesori, lucrând individual sau chiar
După părerea mea
şi în echipă, fapt ce ne-a adus un renume destul de bun. Sunt de acord cu
ceea ce afirmă multă lume, cum că într-o clasă, o persoană nu se poate sunt o fire destul
înţelege cu toţi. În cazul nostru mă surprinde să văd că, am reuşit să depă-
şim mai mult sau mai puţin obişnuitele neînţelegeri existente oriunde şi că de sociabilă,
am fost în stare să unim pe cât posibil vestitele ‗‘bisericuţe‖.
Ceea ce apreciez foarte mult în cadrul liceului nostru, este binecu- dornică oricând de
noscutul spirit de concurenţă, spirit ce ne determină pe toţi să oferim ceea
ce avem mai bun, încercând în mare parte să obţinem diplome la diferite a oferi o mână de
concursuri. Acest fapt ne conferă atât nouă, ca şi elevi, cât şi liceului o
imagine mai bună. Personal, consider că de-a lungul timpului acest spirit ajutor celui care
de concurenţă m-a făcut să realizez că în viaţă nu totul este o joacă, m-a
făcut să îmi demonstrez mie însămi că pot face mult mai multe lucruri are nevoie de ea.
decât am crezut vreodată. Mă consider o fire optimistă, încrezătoare în
forţele proprii, lucru ce cred că ne este necesar tuturor.
Încet - încet, am început să realizez cam care sunt regulile jocului,
între elevi, în interiorul CNVA-ului. După părerea mea sunt o fire destul
de sociabilă, dornică oricând de a oferi o mână de ajutor celui care are
nevoie de ea. Însă ceea ce am învăţat este că, deşi popularitatea are şi ea
un cuvânt de spus, totuşi nu este necesar să ajungi la extreme. Am fost
martoră multor astfel de cazuri, încercând să învăţ câte ceva din fiecare şi
de asemenea încercând să nu fac aceleaşi greşeli.
Un alt lucru pe care îl apreciez în liceul nostru este relaţia destul
de strânsă între elevi şi profesori. Oricând poţi fi sigur că dacă ai nevoie
de ajutor vei putea regăsi în profesorii tăi persoane dispuse să ţi-l ofere.
În concluzie, sunt mândră că mi s-a oferit şansa de a studia la un
astfel de liceu, un liceu datorită căruia îţi poţi clădi cu siguranţă un viitor
glorios, viitorul la care ai visat mereu.
REDACTORI:
(cei responsabili de multele greșeli... )

DAN CLAUDIU MANOLI

ANDREEA CHIRVASE

GIULIA LĂPUŞNEANU

Vinovată de idee—Prof. Mariana Anton