Cum sunt la sfarsit de liceu?

Se spune c cei mai frumoi ani din viaa unui om sunt cei petrecui n liceu. i dac tot sunt numii cei mai frumoi ani trebuiesc trii din plin. Dar pentru a-i tri din plin, trebuie s nvm s vorbim limba liceului. n aceti patru ani, liceul devine locul unde i ncepi aventura numit adolescen. Locul unde trieti prima iubire, prima deziluzie, perioada prietenilor adevrai i a proiectelor importante. Locul n care fuga de la ore devine cel mai cool lucru de fcut, locul n care o not proast la tez e un capt de ar, locul unde ncet-ncet fr s observi, i formezi personalitatea, n care pe lng multele materii ai posibilitatea s faci nebunii la care probabil nu te-ai fi putut gndi vreodat. Anii de liceu nu se compar cu nimic n lumea asta. Sunt attea lucruri interesante ce se petrec n aceti patru perei ai liceului nct nici nu-i mai vine s pleci de acolo. Pcat c totul e trector n lume i pcat c totul va rmne la un moment dat doar o amintire plcut. Spun asta, pentru c, parc mai ieri eram n clasa a IX-a i mi imaginam c n aceti patru ani nu voi face altceva dect m voi distra i voi nva. Dar au fost mult mai multe fuga de la ore, acele multe viroze respiratorii, prea cunoscuta foame, prea rvnitul covrig de la chioc, zgomotele dese de caiete scpate pe jos n timpul lucrrilor, orele cnd eram somnoroi, cnd toi colegii ne plictiseau i cnd profesorii chiar nu nelegeau c avem nevoie de o pauz de 50 de minute, vestitele porecle atribuite profesorilor i colegilor, lucrarile cnd parc apare cte o strlucire n foaia colegului din fa, conflictele cu profesorii i colegii, furatul temelor, lacrimile vrsate pentru media de la englez, planurile pentru weekend, btile cu cret, recreaia prelungit mereu cu nc 5-10 minute, vestita scuz c era aglomerat la magazin, apariia fulgertoare i inconfundabil a profesoarei de matematic, rsetele i uotelile din timpul orelor, toate urmate de invitaia profesorilor la o plimbare pe culoar i multe alte peripeii. De multe ori s-a intamplat sa constat ca liceul este un izvor de visuri. Ma refer aici la toate acele sperante pe care un adolescent si le face, fara sa se gandeasca prea mult la dificultatile realizarilor propuse. Odata cu timpul ne dam seama ca au fost niste utopii, ca ne lipseau prea multe, ca nu am fost statornici si am oscilat permanent sau, de ce nu, ca ne-am schimbat radical nadajduind catre noi culmi. Amalgamul de sentimente, de ganduri ori de hotarari spectaculoase nu a fost nicidecum privit de mine cu ochi buni, neparandu-mi-se firesc sa imi traiesc fiecare clipa de liceu ca si cand a doua zi as muri. Ba chiar am incercat sa ma mint, considerand ca a fost bine sa nu explodez zilnic, ci sa afisez o imagine de elev mai disciplinat, respectuos, atent, impotriva iesirilor din sfera regulamentului. Orice as zice, amintirile sutelor de glume pe care le-am facut sau la care am ras ma contrazic. Mi-a placut sa rad, atunci cand am simtit, cu toate ca dupa momentele acelea inca ma mai gandeam la ce imi propuneam si nu prea ma recunosteam. Starile

contradictorii sunt, fara discutie, tipice varstei unui licean si eu nu am facut exceptie, desi am redus pe cat posibil pendularea spiritului. Nu voi privi data de 15 iunie ca pe un sfarsit, ci ca pe noul inceput, inceputul altei etape, o etapa superioara, in care am sansa de a invata lucruri noi, lasand oarecum in urma copilaria caracteristica perioadei catalogului. Dispare catalogul, dispar cele mai multe dintre aspectele varstei preponderent linistite a elevului. Distractia, acea tentatie redutabila a vietii fara un scop elevat, isi va pierde din puterea persuasiva odata cu finalul liceului. Si am vorbit, desigur, in numele meu. "Carpe diem!" are inca un ecou zdravan si va razbate in mintile celor mai multi. Imi ramane sa sper ca nu ma va atinge mai tarziu. Liceul nu da sansa elevului sa cunoasca cele mai deosebite lucruri, el ii ofera o baza elementara, dar niciodata suficienta pentru a crea un megaom la 18 - 19 ani. Proaspat absolventul se simte bine, mult mai liber, isi da bacul si apoi, vorba cantecului, "Poate facultate si viata de noapte". Nu ma incalzesc placerile simple, deseori ieftine, ale adolescentului, cata vreme ele nu sunt insotite si mai ales depasite cantitativ de anumite activitati care sa constituie dovezi de echilibru, de imbinare a utilului cu placutul si chiar de stapanire de sine. Sa petrecem non-stop inseamna consumarea de pomana a resurselor. De aceea spun ca, in liceu, un tanar prea putine afla despre viata, fiind permanent asaltat de lucruri foarte placute si conforme cu etatea, dar majoritatea superficiale, la urma urmei! Merg inainte din tot sufletul fara a varsa vreo lacrima in numele despartirii de cei ce mi-au fost timp de patru ani colegi, iar aceasta pentru ca pot sa imi fie fosti colegi, dar actuali prieteni. Colegialitatea se poate dezvolta, prin devotament si implicare, in multe prietenii de nezdruncinat. Deja multi mi-au devenit prieteni si consider ca sfarsitul liceului nu are de ce sa ne raceasca, in conditiile in care avem atatea mijloace de comunicare. Si pentru ca ochii care nu se vad se uita, trebuie sa ne cautam unii pe altii si sa aratam ca s-au format legaturi serioase in timp. Nu vom mai petrece atata vreme impreuna, insa, daca fiecare isi continua pavarea drumului personal in viata, cu mai multa luciditate decat anterior, nu inseamna automat ca unii oameni devin amintiri placute si nimic mai mult. Ei nu dispar, sunt inca undeva in oras. Negresit, s-au format bisericute, dat fiind ca suntem diferiti si nu excelam in sociabilitate, insa au existat si momente, chiar daca nu prea multe, cand am trecut peste granitele grupului in care ne-am incadrat initial. Despartirea de aceasta faza era inevitabila si nu aduce cu sine consecinte negative. Cel putin asa ar trebui sa fie, avand in vedere ca de acum inainte se ivesc sansele afirmarii prin munca, ale descoperirii unor sensuri noi sau ale cresterii in responsabilitate, care reprezinta un criteriu pentru aflarea caracterului unui om