Asceza crestina

  Cuvântul de origine greacă askeo, askesis, asketes a avut diferite semnificaţii  în decursul
timpului cu referire la:
- exerciţiul trupului, în cazul atleţilor şi a soldaţilor;
- exerciţiul inteligenţei şi al voinţei, a muncii artistice sau tehnice;
- exerciţiul ce întăreşte virtuţile morale, la cult şi la viaţa religioasă.
Pe drumul căutării lui Dumnezeu asceza este un antrenament conştient şi perseverent, şi
presupune o tensiune constantă. Ea presupune atât efort spiritual, cât şi fizic, căci ambele părţi
ale fiinţei noastre suspină după mântuire.
Aşadar, din punct de vedere creştin, asceza este un exerciţiu făcut în mod conştient şi sistematic,
pentru desprinderea de patimi şi dobândirea virtuţilor.
Acest antrenament prinde viaţă atunci când folosim principalele „arme” creştine rugăciunea,
postul şi milostenia.
Rugăciunea este intrarea omului în legătură cu Dumnezeu. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea
este ridicarea omului cu mintea, cu inima, cu credinţa şi cu vocea la Dumnezeu, pentru a-L
preamări, a-I mulţumi şi a cere de la El toate lucrurile de care avem nevoie pe plan spiritual şi
fizic, ştiind că El ne aude şi ne ajută. Pentru a fi ascultată de către Dumnezeu trebuie să
îndeplinească câteva condiţii: credinţă sinceră şi adevărată, respectarea poruncilor (din dragoste
faţă de Dumnezeu) şi perseverenţa în rugăciune.
Postul presupune un exerciţiu complex şi foarte eficient de educare a voinţei. Atunci când este
dedicat lui Dumnezeu este a doua „armă” puternică a creştinului împotriva ispitelor trupeşti şi
sufleteşti, mijlocul de întărire a credinţei, de exersare a milosteniei şi de dobândire a smereniei
creştine.
Milostenia. Atunci când este făcută din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, milostenia este cea
de-a treia „armă” şi constă în ajutorarea materială şi spirituală a celor aflaţi în nevoi. Milostenia
cu adevărat creştină trebuie să izvorască dintr-o iubire sinceră faţă de aproapele şi să fie făcută cu
discreţie, nu într-un duh de mândrie (Mt. 6, 2-4).
Faptele milosteniei trupeşti sunt: hrănirea celui flămând; adăparea celui însetat; îmbrăcarea
celui gol; cercetarea celui aflat în necazuri şi nevoi; cercetarea celui bolnav; găzduirea
călătorilor; îngroparea celor pe care nu are cine să-i îngroape sau a săracilor.
Faptele milosteniei sufleteşti sunt: întoarcerea celor rătăciţi pe calea adevărului şi a celor
păcătoşi la virtute, căci: dacă unul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva , să ştie că cel ce
a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime
de păcate (Iac. 5, 19-20); învăţarea celor neştiutori şi nepricepuţi; sfatuirea celor ce au nevoie de
un sfat: îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe
cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi (I Tes. 5,
11,15); rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru: mult poate rugăciunea stăruitoare a
dreptului (Iac. 5, 16); mângâierea celor întristaţi: îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei
neputincioşi (I Tes. 5, 14); răsplătirea răului cu bine, nerăzbunarea pentru răul făcut de alţii:
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi
rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Mt. 5,44); iertarea celor ce ne greşesc de
şaptezeci de ori câte şapte (Mt. 18, 22).

                A  
  A
            1                        
      2                              
                  3                  
              4                      
        5                            
6                                    
                  7                  
                8                    
          9                          
              10                      
            11                        
                12                    
              13                      
              14                      
                    B                
1. Intrarea omului în legătură cu Dumnezeu prin cuvânt.
2. Rugăciune rostită de Domnul Iisus în predica de pe munte.
3. Rugăciunea poate fi de ...............
4. Pentru a fi indeplinită de Dumnezeu, rugăciunea trebuie să fie făcută cu ...............
5. Tatăl Ceresc al tuturor.
6. Ajutorarea materială sau spirituală a celor aflați în nevoi.
7. Altarul de jertfă al Mântuitorului.
8. Faptele milei ..........................
9. Faptele milei ...........................
10. Abținerea de bună voie de la anumite alimente, gânduri și fapte rele.
11. Postul Mare.
12. Zi de post din timpul unei săptămâni.
13. Ziua în care Mântuitorul a fost răstignit.
14. Post care durează 40 de zile.