Datoriile crestinului față de sine

Ce datorii avem faţă de noi înşine? În  primul rând, grija de a ne păstra curate - prin

împlinirea poruncilor dumnezeieşti - trupul şi sufletul nostru. Trupul, nu în sensul de a-1 spăla
cât mai des şi mai bine. ci curat de mizeria păcatului - aşa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol
Pavel care numeşte trupul, locaş al Duhului Sfânt (I Cor. 6, 19). în al doilea rând, să avem grijă
de a nu cădea in cealaltă extremă, neglijând cu totul grija faţă de trup şi provocându-i astfel boli
grave, tulburări şi disfuncţii organice care pot cauza uneori chiar moartea. Sfinţii Părinţi învaţă
că şi o astfel de atitudine constituie un păcat grav. Sfântul Apostol Pavel spune foarte
clar: purtarea de grijă a trupului să nu o faceţi spre pofte (Rom. 13, 14). Cât timp există un
echilibru între îngrijirea trupului şi cea a sufletului - spre a fi câştigat însă cel din urmă -totul este
bine.
Cum putem avea grijă de sufletul şi trupul nostru?
Datoriile creştinului către întreaga sa fiinţă se cuprind în trei virtuţi: cinstirea de sine, dragostea
de sine şi smerenia.
Cinstirea de sine este virtutea prin care credinciosul recunoaşte şi preţuieşte vrednicia cu
care Dumnezeu 1-a înzestrat mai mult decât pe toate celelalte făpturi. Cu mintea sa, credinciosul
îşi dă seama că el are însuşiri şi puteri care-1 deosebesc de toate celelalte făpturi. Numai omul
este creat după chipul lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27), trupul său este templu al Duhului Sfânt (I
Cor. 6, 19) şi numai el este chemat la fericirea, la viaţa veşnică.
Creştinul îşi arată cinstirea de sine prin ferirea de faptele rele, care întunecă şi înjosesc chipul lui
Dumnezeu în el, dar şi prin săvârşirea faptelor bune, care îl conduc spre asemănarea cu
Dumnezeu şi prin păstrarea cinstei sau a numelui celui bun. Cinstea sau onoarea se câştigă prin
năzuinţa credinciosului de a-şi îndeplini datoriile sale, prin purtarea cuviincioasă în orice
împrejurare şi prin statornicia în bine. în Sfânta Scriptură se spune că Un nume bun este mai de
preţ decât bogăţia (Pilde 22, 1). Conştiinţa cinstirii de sine este un frâu împotriva păcatelor şi un
îndemn către virtute. De aceea, datoria creştinului este să-şi câştige şi să-şi apere cinstea sa.
Prin dragostea de sine, creştinul, ajutat de harul Sfântului Duh, îşi foloseşte darurile
primite de la Dumnezeu pentru a ajunge la unirea cu Dumnezeu, la mântuire. Această virtute
înfrânează poftele cele rele, ajută pe om să se ferească de păcat şi să se împodobească cu virtuţi.
Smerenia este virtutea prin care creştinul recunoaşte că toate darurile sale sunt de la
Dumnezeu şi de aceea un astfel de om nu se mândreşte cu ele. Prin smerenie, omul îşi recunoaşte
slăbiciunile, dar şi dependenţa de Dumnezeu.
Datoriile creştinului faţă de suflet sunt foarte importante, pentru că sufletul este partea
spirituală din om ce-1 deosebeşte de orice altă făptură. Ele se cuprind în grija de luminarea şi
întărirea puterilor sufleteşti cu care a fost înzestrat omul: mintea, voinţa şi sentimentul.
Astfel, creştinul trebuie să se îngrijească în primul rând de luminarea şi înzestrarea minţii
cu învăţătura propovăduită de Biserică, apoi cu cea dobândită în familie şi în şcoală.
Apoi, omul trebuie să lupte ca voinţa sa să rămână statornică pe calea binelui, oricâte
greutăţi sau ispite ar avea. Sentimentele pot fi întărite prin înfrânarea de patimi, prin lecturarea
cărţilor folositoare pentru suflet, prin admirarea frumuseţilor naturii etc.
Datoriile creştinului către trupul său se cuprind în grija de viaţa şi de sănătatea lui, ca unul
ce este locuinţa şi slujitorul sufletului, templu al Duhului Sfânt. El ia parte la primirea Sfintelor
Taine şi este menit pentru învierea şi  preamărirea în viaţa cea de după moarte (Rom. 8, 11). Pe
de alta parte, de trup este legată viaţa pământească, în timpul căreia creştinul trebuie să-şi
pregătească mântuirea.
Creştinul se îngrijeşte de sănătatea trupului prin: hrană potrivită, îmbrăcăminte cuviincioasă
pentru ocrotirea trupului, locuinţă sănătoasă pentru odihnă şi adăpostire, muncă şi exerciţii
trupeşti care întăresc puterile şi-1 menţin pe om într-o bună stare, vindecarea sănătăţii
zdruncinate de boli etc.

Exercitiu

Imagineaza-ti ca un observator al tau ar scrie un articol despre felul in care tu,

raportandu-te la Dumnezeu, iti indeplinesti datoriile fata de tine. Ce ar scrie (10-15
randuri)?