TEMA : SUCCESUL IN

CARIERA
 Definirea carierei profesionale

De-a lungul timpului au fost formulate mai multe definitii ale carierei profesionale, insa o
cariera profesionala poate fi considerata ca fiind o: succesiune de pozitii, roluri, activitati si
experiente profesionale cu care s-a confruntat o persoana sau un angajat dintr-o organizatie sau de-a
lungul istoriei sale profesionale.
• Notiunea de succesiune inseamna mai mult decat o slujba. In loc de a privi ca un caz
izolat postul de munca ocupat de o persoana, suntem interesati mai mult de modul in care postul
respectiv sau mai precis profesia este legata de trecutul si viitorul persoanei respective.
• Experientele cu care s-a confruntat o persoana in cariera sa poate fi privita atat din punct
de vedere subiectiv cat si obiectiv. De exemplu, perceptia succesului profesional a unei persoane in
cariera sa, poate fi atat de natura subiectiva, cat si obiectiva, daca aceasta evalueaza succesul prin
statutul castigat sau prin salariul obtinut. O persoana poate considera numirea in postul de director
general ca pe un succes, in timp ce alta, ca pe o dezamagire. Unii oameni pot sa fie mai preocupati de
cit de eficient pot impaca slujba cu viata personala, dacat de o avansare in post.
• Carierele nu se limiteaza doar la ocupatii profesionale si manageriale, nici la avansari pe
cai ''conventionale'' in cariera si care au in vedere vechimea pe acelasi post sau in organizatie.
• Termenul de angajare inseamna ca activitati precum pregatirea, educatia si munca
voluntara, la fel si somajul, pot fi considerate ca elemente constituiente ale carierei unei persoane.
Obtinerea unei slujbe presupune acceptarea implicarii intr-o activitate de angajare (o angajare liber
consimtita) si contracte pe termen scurt. De la aceste premise trebuie sa plece orice persoana care
doreste sa obtina o slujba.
Abordarea psihologica de management al carierei profesionale este divizata in: (a)
alegerea carierei si (b) evolutia carierei. Primul aspect are in vedere natura si procesul de orientare
si alegere a profesiei de catre tineri, in timp ce al doilea aspect presupune schimbarile si ajustarile
ulterioare implicate in viata profesionala a unui individ. Desigur, distinctia dintre alegerea si evolutia
carierei este intr-un fel artificiala. Adesea optiunile facute la varste fragede se modifica sau
restructureaza la varsta adulta, devin frecvent invechite si trebuie sa fie ajustate in functie de evolutia
lumii profesiunilor. De asemena, alegerile carierei profesionale insesi reflecta deseori schimbarile si
ajustarile produse de insasi persoana respectiva. Rezulta cu claritate ca optiunea pentru o anumita
cariera nu se poate confunda cu alegerea unei profesii sau a unui loc de munca.
Un alt concept important este acela de 'management al carierei'. Acesta se refera la
tentativele de a influenta natura propriei cariere sau a carierei altei persoane. Deja am observat ca in
zilele noastre exista o trebuinta de dezvoltare a oamenilor, de a avea un rol activ in administrarea
propriilor cariere profesionale. Din ce in ce mai multe organizatii se angajeaza in prezent tot mai mult
in administrarea carierelor propriilor angajati.

Consilierea carierei
Aceasta a fost definita ca fiind un proces prin care se permite oamenilor sa-si recunoasca si
sa-si utilizeze resursele pentru a lua decizii legate de cariera si pentru a administra problemele legate
de aceasta. Acest proces este unul interpersonal, fapt ce trebuie adaugat tocmai pentru a face
deosebirea de exemplu, de orientarea cu ajutorul calculatorului.
Exista cateva moduri diferite de abordare a consilierii in cariera. Un mod de abordare se
bazeaza foarte mult pe folosirea testelor psihometrice, in acest caz consilierul tinde sa dea sfaturi pe
baza rezultatelor obtinute la teste. Oricum, cel mai comun mod de abordare al consilierii poate sa fie
descris ca fiind centrat pe persoana, bazat in mare masura pe ideile promovate de Carl Rogers. In
general, consilierul nu da sfaturi, dar il ajuta pe client sa isi clarifice ideile despre sine si campul
muncii prin oferirea unei perspective largi si prin punerea de intrebari deschise. S-au identificat trei
etape in procesul de consiliere:
1. Intelegerea -; unde consilierea pune accentul pe ascultarea a ceea spune subiectul si
observarea comportamentului sau non-verbal. Consilierul incearca astfel mai mult sa inteleaga.
Aceasta ascultare cere insa concentrare. In mod normal, conversatia zilnica implica adesea putina
ascultare, asa ca o persoana in pozitia de consilier trebuie sa-si imbunatateasca acest domeniu.
2. Provocarea -; Ascultarea ajuta mult mai mult decat ar putea crede cineva, dar nu insa
pentru mult timp. Scopul celor doua etape este de a-l ajuta pe client sa -;si schimbe modul de a gandi,
prin sondarea mai multor informatii, producerea de inconsistente aparente, prin rezumarea a ceea ce
consilierul crede ca a spus clientul si poate prin oferirea de informatii. Sugerarea unor ideii cat si
alegerea unor teme de discutie sunt alte tehnici posibile ale consilierului in aceasta etapa.
3. Cautarea de resurse - are loc dupa clarificarea aspiratiilor, proces ce a avut loc in prima
etapa, cat si a modului de gandire, in etapa a doua. Acum, adesea, apar deciziile posibile si planuri de
actiune. Rolul consilierului este acela de a-l ajuta pe client sa-si faca planuri referitoare la o eventuala
slujba potrivita pregatirii acestuia si poate chiar cautarea de noi informatii.

Consilierea referitoare la cariera este facuta de psihologi si agentii, scoli, cat si in

practica privata.

Aceasta poate insa avea loc si in mod neformal, cu ajutorul prietenilor, colegilor sau
rudelor. Unele organizatii ofera si platesc pentru consilierea legata de cariera pentru personalul lor,
acest fapt fiind sustinut in mod normal de un consultant ce nu are nici o implicatie in organizatia
respectiva, putand astfel sa lucreze doar in interesul angajatului. Poate, ceea ce este si de inteles, a
devenit ceva comun pentru organizatii sa ofere consiliere in cariera doar cand exista o nevoie vizibila
in acest sens , ca atunci cand, de exemplu, personalul este disponibilizat. Oricare ar fi insa situatia in
care are loc consilierea, este importanta pastrarea confidelitatii din partea consilierului. Nimic din
ceea ce este relatat sau realizat in timpul sesiunii de consiliere nu poate fi, in mod normal, dezvaluit
unei alte persoane, decat bineinteles cu permisiunea clientului.

Workshop-urile de planificare a carierei

Un numar mic de organizatii, acum in crestere insa, folosesc workshop-urile de planificare a
carierei pentru angajatii lor. Acestea pot avea forme diverse, in mod normal implicand un grup de 4
pana la 10 oameni ce petrec 3 sau 4 zile impreuna, alaturi de un lider. Durata este in mod normal de
cateva saptamani, existand si rezolavarea unor teme pentru acasa.
Un model este acela ca participantii sa discute despre punctele lor forte si despre
slabiciunile lor, sa realizeze un schimb de idei, sa se angajeze in exercitii de autoevaluare si pot sa
faca planuri pentru viitoarele schimbari de cariera prezentate in cadrul grupului. Acest fapt necesita
destula incredere din partea membrilor grupului, ca informatia dezvaluita nu va fi divulgata celor din
cadrul organizatiei, care astfel le vor putea influenta planurile de cariera. Este nevoie de multa grija in
alegerea membrilor acestor grupuri si in stabilirea de reguli referitoare la faptul ca nu conteaza daca
unii membri ai grupului au o anumita vechime in organizatie decat ceilalti.
Managerii celor ce participa la aceste ateliere de planificare a carierei sunt adesea ingrijorati
ca subordonatii lor ar putea incerca sa isi schimbe optiunea carierei sau sa se mute in alta parte a
organizatiei. Acest lucru este uneori adevarat, dar de cele mai multe ori insa, cei ce participa la aceste
workshop-uri incearca sa isi clarifice angajamentul fata de actuala cariera si poate chiar sa dezvolte
metode mai bune de administrare a propriei situatii.
Sfatuirea
Sfatuirea a fost definita in mai multe feluri, o definitie larg acceptata este: o relatie intre un tanar adult
ti unul mai in varsta si mai experimentat, care il ajuta pe cel mai tanar sa invete sa navigheze in lumea
adultilor si in lumea muncii. Un mentor ajuta, ghideaza si sfatuieste tanarul adult legat de modul in
care acesta trebuie sa-si indeplineasca sarcina care i-a fost oferita.
Sfatuirea poate sa indeplineasca un numar de functii specifice pentru cel ce este sfatuit.
Kram (1985) le-a separat tinand cont de cariera si functii psihologice. Functiile de cariera includ
sponsorizarea, unde mentorul promoveaza interesele protejatului, indemnandu-l spre realizarea de
proiecte ce sunt de dorit sau spre schimbari de slujba; expunerea si vizibilitatea pentru cei cu ranguri
importante; pregaatirea protejatului prin impartasirea de idei si sugerarea de strategii; apararea
protejatului de riscuri la adresa reputatiei sale si daca mentorul are aceasta posibilitate, punerea la
dispozitie de sarcini de munca provocatoare pentru cel protejat .
Sfatuirea devine o tehnica tot mai populara in dezvoltarea tinerilor angajati intratat incat
cereri de genul ca toata lumea are nevoie de un mentor, sunt luate in prezent in serios. Este probabil
un mod eficient de a-i socializa pe noii angajati si de a le transmite o experienta acumulata. De
asemenea, mai ofera celor de la mijlocul sau sfarsitul carierei sansa de a fi mentor, idee care ar putea
astfel ispiti nevoile lor creatoare. si poate aduce un nou element de motivare in slujba acestora. Pe de
alta parte, inca nu exista multe cercetari care sa demonstreze ca oamenii ce participa la planuri
organizate de sfatuire primesc beneficii pe care altii nu le primesc. Dovezile existente sugereaza ca ei
se bucura de salarii mai bune si rate de promovare ridicate, cel putin sub unele circumstante. Dar,
ceea ce este mai putin clar este daca receptarea acestei sfatuiri este cea care produce de fapt
beneficiile. Poate cei sfatuiti tind sa aiba anumite caracteristici, de exemplu, abilitaea de a se face
observati de mentori eficienti, sau sa fie selectati de acele organizatii ce ofera sfatuire, idee ce le-ar fi
adus succes si fara existenta mentorului.

Factorii care influenteaza alegerea carierei

Dinamica carierei , precum si alegerea acesteia sunt influentate , in cele din urma , de o serie de
factori ai succesului profesional in special.Potrivit teoriei si practicii manageriale in domeniul
resurselor umane,principalii factori care pot influenta alegerea carierei sunt:
 Autoidentitatea
 Interesele
 Personalitatea
 Mediul social

Autoidentitatea

Cariera reflecta ,in consecinta,modul in care ne intelegem pe noi insine si imaginea noastra despre
sine.

Interesele

Reamintim si in acest context importanta optiunilor indivizilor in legatura cu valorile familiale si ale
vieti , deoarece , in conceptia marii majoritati a oamenilor , familia reprezinta aceea unitate “naturala”
sau acel model institutional , consfintit de istoria organizarii sociale , a carui functie de solidaritate
familiala realizeaza mijloacele de protectie si de sprijin cele mai accesibile sau cele mai adecvate.

Personalitatea

Teoria lui Holland , expert in consilierea carierei , identifica medii profesionale si si tipuri de oameni
care sunt atrasi in mod specific de acesta.Din acest punct de vedere exista mai multe tipuri
fundamentale de personalitate sau orientari:
Orientare realista - potrivit caruia oamenii sunt atrasi de cariere sau ocupatii care implica activitati
fizice sau manipulare a obiectelor intr-un mediu profesional bine ordonat , cu putine cerinte sociale

Orientarea privind cunoasterea - in care oamenii sunt atrasi mai mult de activitati care implica
gandire , organizare , intelegere , decat de activitati afective care implica sentimente , impresii ,
emotii.

Orientare sociala - potrivit caruia oamenii sunt atrasi de cariere care implica relatii interpersonale sau
activitati de informare , ajutoare si dezvoltarea altora.

Orientare conventionala - in care oamenii sunt atrasi de activitati care implica o anumita structura ,
legi si reglementari , in care se asteapta ca angajatii sa subordonezenevoile personale celor
organizationale;oamenii respectivi sunt , de obicei , conformisti , ordonati , eficienti si practici.

Orientarea intreprinzatoare - potrivit caruia oamenii sunt atrasi de cariere care implica activitati al
caror scop este influentarea celorlalt pentru atingerea obiectivelor organizationale;

Orientare artistica - in care oamenii sunt atrasi de cariere care implicaautoexprimarea prin creatie
artisticasau activitati individuale;aceasta orientare este total diferita de cea conventionala , iar oamenii
respectivi sunt imaginativi , intuitivi si independenti , dar si dezordonati , emotivi si nepractici.

Prin urmare , problema principala este aceea de a stabili in ce tip de orientare in cariera se incadreaza
un individ , pentru ca apoi acesta sa-si elaborewze strategia de cariera si sa se pregateasca pentru
posturile compatibilecu orientarea sa.

Mediul social

Acest factor de influenta a carierei are in vedere unele aspecte , ca , de exemplu: tehnica si
tehnologia, educatia sau pregatirea , nivelul ocupational,situatia sociala si economica a parintilor.

In acelasi timp , muncitorii de toate varstele , in special tinerii pretind tot mai mult o autonomie mai
mare in alegerea carierei , o marja mai mare a obtiunii individuale , in sensul ca ceea ce se intreprinde
este in ceea mai mare masura in interesul lor si sunt mai putin concentrati pe necesitatile organizatiei

Pentru a asigura succesul în carieră la diferite categorii de vârstă e recomandat să:

• Formulezi conştient scopuri, obiective de viitor;

• Stimulezi motivația (crește interesul pentru cunoaştere, pasiunea pentru muncă, meserie);
• Autoevaluează-te; evaluarea prin cunoaşterea rezultatelor în muncă sunt etape necesare; asigurarea
feedback-ului stimulează performanţele;
• Prelucrează şi sistematizează, regândeşte din mai multe perspective prezentul și ceea ce dorești să se
întâmple;
• Dezvoltă un stil de muncă și de viață echilibrat, creativ;
• Elaborează un plan, un program de formare profesională;
• Asigură-ţi o atmosferă confortabilă şi o atitudine pozitivă, optimistă care să te stimuleze şi să te
susţină; evită trăirea unor stări afective negative, stresante;
• Stimulează dorinţa de cunoaştere, afirmare şi autorealizare;
• Autosugestionează-te pozitiv, dezvoltă-ţi încrederea, nu te descuraja în faţa obstacolelor;
• Învaţă din succesele şi eşecurile personale şi nu numai!
Toate evenimentele care ni se întâmplă, de la naştere şi până la sfârşitul vieţii sunt importante,
deoarece acestea ne afectează viaţa/cariera. Când ne trezim dimineaţa pentru a merge la serviciu, nu
părăsim „viaţa”, munca este o parte a vieţii/carierei. „Joburile” nu există izolat de viaţa noastră.
Perioada de timp în care se lua o importantă şi unică decizie în alegerea şi dezvoltarea carierei a
trecut. Adecvarea caracteristicilor personale celor specifice unui anumit domeniu profesional nu se
mai practică. Planificarea carierei include aspecte ce ţin strict de locul de muncă, dar şi activităţile de
timp liber, viaţă personală etc. În vederea realizării unei planificări a carierei este necesară o privire în
perspectivă, care să puncteze aspecte precum: scopul în viaţă, imaginea de sine, tipul de muncă dorit,
relaţiile cu ceilalţi, tipul de locuinţă dorită, realizările globale de pe parcursul vieţii. Oamenii au
nevoie de un plan de acţiune, o hartă a carierei pentru a găsi drumul spre succes şi pentru a avea cele
mai mari şanse să obţină ce şi-au propus. Stabilirea planurilor pentru viitor este o sarcină dificilă în
societatea actuală. Pentru conturarea realistă a unui plan de carieră şi pentru a fi capabil să îl dezvolte
permanent, este necesară confruntarea a trei aspecte: • cunoaşterea de sine, • cunoaşterea sistemelor
de formare (cursuri de specializare, utilitatea consilierii şi orientării) • universul profesional
(informaţii asupra profesiilor, repere economice).

Pentru a avea succes în carieră (a face alegeri adecvate şi eficiente pe piaţa muncii, a obţine un loc de
muncă preferat, a practica profesia dorită) sunt necesare anumite calităţi, prin care să atingeţi
obiectivele stabilite: să te cunoşti, să fii motivat, să ştii să te exprimi corect, să comunici asertiv, să
respecţi angajamenele, să fii pregătit pentru schimbare, să manifeşti seriozitate, curaj, îndrăzneală, să
ai obiective clare, strategii de acţiune, să ştii când să renunţi, să fii persuasiv. Individul este
constructorul propriului viitor, cea mai importantă variabilă în ecuaţia ce trebuie rezolvată, de aceea e
necesar să se analizeze fiecare element care poate influenţa cariera, pentru a putea decide apoi cu
maximă libertate. Omul de „succes” înţelege situaţia, ştie ce are de făcut, se adaptează, găseşte soluţii,
nu spune că nu poate rezolva

Pentru reuşita în cariera profesională este important să ne dezvoltăm în mod intenţionat acele
calităţi care au o mai mare importanţă în activitatea pe care dorim să o desfăşurăm. Există unele
abilităţi, calităţi care sunt apreciate şi valorizate de mulţi angajatori:
• abilităţile de comunicare: înţelegerea mesajelor verbale şi nonverbale, exprimare clară;
• abilităţi interpersonale: cooperare; adaptabilitate în munca de echipă; respect faţă de colegi;
diplomaţie; discreţie; empatie; toleranţă;
• abilităţi de investigare şi manipulare de date: capacitate de analiză, explorarea surselor de informaţii
şi utilizarea eficientă a informaţiilor;
• abilităţi de planificare şi rezolvare de probleme: capacitatea de a-şi planifica singur munca, iniţiativă
în realizarea diverselor sarcini şi acţiuni, capacitatea de a dobândi cu uşurinţă noi deprinderi;
• abilitatea de a lua decizii; conştiinciozitate;
• asumarea responsabilităţii pentru munca realizată;
• abilităţi de utilizare a tehnologiilor informatice;
• adaptare la schimbare;
• orientare spre progres şi autodezvoltare;
• stabilitate emoţională; bună dispoziţie; entuziasm în muncă;
• loialitate; sinceritate; onestitate; spirit de observaţie; imaginaţie;
• perspicacitate; fermitate în apărarea principiilor;
• abilităţi fizice.