Sunteți pe pagina 1din 4

Management al carierei individuale de

succes
Pregătirea profesională şi perfecţionarea acesteia stau la baza formării şi dezvoltării
carierei individului. Aceasta nu poate aspira la o carieră de succes, mai ales în condiţiile
contemporane, decât apelând la pregătire, consolidând-o şi desăvârşind-o permanent.
Dar ce este cariera? Într-o accepţiune mai largă şi fără pretenţii ştiinţifice, cariera poate
fi înţeleasă în mai multe sensuri, respectiv ca:
• o formă pentru individ de a-şi asigura venituri în continuă creştere;
• o modalitate sau cale de a deţine putere în organizaţie şi de a obţine posturi de muncă tot
mai înalte care să-i confere diverse avantaje;
• o posibilitate de avansare;
• un anumit prestigiu legat de profesie, de calităţile lui şi de funcţia ocupată ş.a.

Cariera nu se rezumă numai la viaţa individului în cadrul organizaţiei ci şi la cea


extraprofesională. Întreaga existenţă a unui om îşi pune amprenta asupra carierei sale, de aceea
se şi stabileşte frecvent o prioritate între cele două componente majore ale vieţii individului:
familia şi profesia. Nu de puţine ori se afirmă despre bărbaţi că se dedică, în special, carierei, şi
doar într-o măsură scăzută, vieţii de familie, sau despre femei că aleg îndatoririle familiale în
detrimentul celor profesionale. Realitatea însă, a demonstrat că această afirmaţie nu poate fi o
axiomă.
Literatura de specialitate nu prezintă o definiţie unanim acceptată pentru conceptul de
carieră. Se pune semnul egal între carieră şi alte noţiuni cum ar fi:
• avansare, profesie, înşiruire de posturi de-a lungul vieţii;
• succesiune de roluri dependente de experienţe
• serie de experienţe individuale dobândite în munca
• percepere individuală.

Întotdeauna cariera apare ca un compromis între ceea ce poate oferi organizaţia şi ceea ce-
şi doreşte angajatul, reprezentând un fenomen economic şi psihosocial ce trebuie observat şi
analizat în dinamica sa.
În general, se vorbeşte despre „formarea carierei“ atunci când se urmăreşte ocuparea unei
succesiuni de posturi de muncă într-un anumit domeniu sau în sectoare înrudite. Când se
menţionează „dezvoltarea carierei“ se înţelege că în această înşiruire a posturilor a existat un
proces cu caracteristici calitative, în sensul unei creşteri nu doar numerice, ci şi din punct de
vede acumulate, în baza pregătirii profesionale şi aptitudinilor demonstrate la locul de muncă.
Se mai poate ridica problema spaţiului. Temporar, cariera vizează trecutul, prezentul şi
viitorul, însă în raport de teritoriu, graniţele sunt stabilite fie la nivel de firmă (adesea), fie la
nivel naţional (arareori). Astfel, există cariere obişnuite, în interiorul unei organizaţii sau în mai
multe, dar într-o singură ţară, şi cariere excepţionale, formate în instituţii internaţionale.
Aşadar, ansamblul activităţilor presupuse de poziţiile profesionale ce definesc o carieră se
caracterizează printr-o dinamică evolutivă şi sunt însoţite de acumulări individuale impuse de
posturile şi funcţiile deţinute.
Din punct de vedere al analizei psihosociologice cariera are două componente: una
externă şi una internă. Prima se referă la avansări şi promovări în cadrul unei firme sau
schimbări ale locurilor de muncă în organizaţii diferite. Ordinea în cadrul aceleaşi ierarhii, ori
integrarea într-un colectiv dintr-o altă firmă, reprezintă aspectele vizibile ale carierei. Ceea ce
nu se vede, dar se percepe numai de către subiectul care-şi formează şi dezvoltă cariera este
latura sa interioară. Cariera internă se trăieşte de către individ şi se explică prin senzaţiile
subiective ale experienţelor profesionale obiective.
Durata unei cariere se întinde pe întreaga existenţă profesională a unei persoane. Sunt şi
interpretări care stabilesc câteva cariere în viaţa unui individ, mai lungi sau mai scurte ca
dimensiune temporală, fiecare total diferită de anterioara sau viitoarele. Pentru a înlătura
eventualele neînţelegeri, trebuie re al experienţei menţionat că şi organizaţia are o carieră
proprie. La fel cum se urmăreşte formarea carierei individuale într-o firmă, se stabileşte şi
cariera acesteia. Fiecare om îşi propune să se cunoască, să-şi definească interesele, să-şi verifice
potenţialele comparativ cu scopurile profesionale şi ţelurile din viaţa personală, să-şi planifice
evoluţia la locul de muncă, să aştepte şi / sau să caute oportunităţile unor acumulări substanţiale
şi rapide, să-şi creeze şi promoveze o imagine atractivă care să inspire încredere în succesul
inevitabil, să poată avea prieteni sinceri, buni sfătuitori etc. Fiecare organizaţie îşi stabileşte
nevoile şi obiectivele, căutând să-şi atragă resursele necesare, să-şi ridice continuu nivelul
calitativ al produselor şi să stabilească segmente de viaţă tot mai extinse, să-şi motiveze
angajaţii încurajându-le fidelitatea faţă de obiectivele firmei, să-şi urmărească permanent
propria carieră, să o îmbunătăţească prin adaptare la variaţiile mediului economic etc.

În cultura formării şi dezvoltării carierei, de-a lungul anilor au apărut o multitudine de


povestiri, eroi, reguli nescrise din rândul cărora actuale sunt zece mituri
• Este întotdeauna loc în top sau la un nivel superior pentru o persoană în plus;
• Cheia succesului este să fii la locul potrivit şi la momentul potrivit;
• Subordonaţii capabili sunt promovaţi;
• Planificarea şi dezvoltarea carierei sunt activităţi sau funcţii ale departamentului de resurse
umane;
• Toate avantajele revin acelora care muncesc mult şi în condiţii dificile;
• Avansarea rapidă de-a lungul unei cariere depinde în mare măsură de tipul de manager pe
care îl are fiecare;
• Calea de a merge înainte este de a-ţi determina slăbiciunile şi, apoi, de a munci din greu şi în
condiţii dificile pentru corectarea lor;
• Întotdeauna să acţionezi cât mai bine posibil, indiferent dacă eşti pus la grea încercare;
• Este înţelept să menţii separate viaţa de familie şi viaţa profesională;
• Iarba întotdeauna este verde de cealaltă parte a gardului.
Fără a detalia planificarea carierei, nu se poate explica evoluţia acesteia prin toate
stadiile, decât cu stabilirea determinanţilor în alegerea carierei: autoidentitatea, interesele,
personalitatea mediul social.
În formarea oricărei cariere un rol decisiv îl are mentorul, adesea o persoană mai în
vârstă decât discipolul, aflată pe o poziţie superioară în organizaţie, care acordă tânărului
atenţie deosebită şi susţinere, prin explicaţii clare, oportunităţi create expres să-i dezvolte
calităţile profesionale şi să-i înlesnească feedback-ului.
Stadiile carierei, în general, ţin de vârsta biologică, dar nu este o regulă ca toţi indivizii
de o vârstă să parcurgă aceeaşi fază din evoluţia carierei.
Cam până la 25 de ani se delimitează explorarea sau începutul carierei, perioadă în care
tânărul angajat se acomodează cu exigenţele postului, se familiarizează cu dobândirea noilor
cunoştinţe, îşi dezvoltă deprinderile, îşi înţelege nevoile şi-şi promovează o imagine
avantajoasă, se obişnuieşte cu iniţiativele şi responsabilitatea deciziilor sau faptelor proprii;
într-o singură idee ia primul contact cu realitatea.
Fixarea sau stabilirea se desfăşoară în următorii 10-15 ani, când individul manifestă
afinităţi faţă de o anumită organizaţie sau un anumit post şi conştientizează relaţia de
independenţă - dependentă de firmă. Procesul de acumulare înregistrează cele mai bune
rezultate, de aceea ascensiunea individuală este continuă.
Peste această fază se mai suprapune una şi anume, cea corespunzătoare avansării şi
menţinerii, care durează aproximativ până la 54-55 ani.
Retragerea sau declinul corespunde perioadei înaintea eliberării din activitate ori
pensionării şi provoacă, pentru majoritatea indivizilor, dezechilibre psihologice, stare de
introvertire şi angoasă, dezinteres faţă de oameni şi probleme cotidiene, răutate şi invidie faţă
de generaţii tinere aflate la maturitatea carierei. Desigur că există şi oameni care ştiu să
îmbătrânească frumos la locul de muncă, nu numai în familie. Aceştia sunt cei ce-şi oferă cu
generozitate cunoştinţele, fiind valoroşi consilieri, iar unii dintre ei continuă să rămână activi
profesional sub vreo formă de colaborare, chiar şi după vârsta de pensionare.
Putem concluziona că, în termeni generali, cariera constituie un fenomen complex şi
prin excelenţă subiectiv, în ciuda tiparelor clasice de evoluţie şi interpretare.
Dezvoltarea unei cariere de succes se bazează pe performanţe, devotament, dorinţă de
schimbare, autocontrol, educaţie continuă şi poate, în primul rând, sprijin din partea unui
mentor.
Managementul carierei poate veni să favorizeze dezvoltarea acesteia cu ajutorul câtorva
sfaturi:
• Cunoaşte-te pe tine însuţi.
• Cunoaşte-ţi mediul profesional.
• Îngrijeste-ţi reputaţia profesională.
• Rămâi mobil, vandabil şi mereu în evoluţie.
• Fii atât specialist cât şi generalist.
• Documentează reuşitele proprii.
• Pregăteşte întotdeauna un plan de rezervă şi fii gata să acţionezi.